Arhivă etichetă pentru ‘binefacere’

Mulțumesc! Sunteți oameni minunați! „O floare (și o pâine)” continuă…

Mulțumesc celor care ați oferit și continuați să oferiți din puținul dvs. pentru a aduce pe chipul unei mame zâmbetul și pentru a pune în inima unui copil speranța. Ce mare dar să poți oferi speranță! Ce mare consolare să vezi că oamenii nu sunt simpli spectatori în fața sărăciei, ci devin instrumente pentru o societate mai bună! Felicitări din inimă celor care au contribuit la campania „O floare (și o pâine)”…

Acestea sunt o parte din florile pregătite și dăruite de dvs. unor femei care nu au primit niciodată flori, nici măcar de 8 martie sau de ziua lor. Mulțumesc tuturor! Dumnezeu știe cel mai bine ce poate pune în inima și casa dvs. pentru a răsplăti binele făcut, zâmbetul oferit și speranța răsădită pe chipul și în viața celor săraci! 

Campania „O floare (și o pâine)” continuă pentru că nu este zi în care să nu poți face pe cineva fericit cu o floare (și o pâine)! Cei care doresc pot oferi darul lor DONÂND prin:

  • RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu 
  • RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.
  • Sau aici: 
o-floare-si-o-paine-paxlaur

O floare (și o pâine)

Susține Paxlaur și proiectul „O floare (și o pâine)”: dăruiește zâmbet și speranță!

€6.00

Mulțumesc!

O primăvară frumoasă tuturor, mai ales ție, femeie fără flori, mai ales vouă, copii înlăcrimați, împovărați de lipsuri și griji! Nu sunteți singuri!

Mai multe despre campania „O floare (și o pâine)” puteți citi aici: https://paxlaur.com/2021/02/22/ajuta-un-copil-sarac-sa-ofere-o-floare-si-o-paine-mamei-sale-la-multi-ani-femeie-fara-flori/

Redau un text ce-l păstrez cu drag în suflet și-l reînnoiesc în fiecare primăvară (și nu numai!) cu gândul la cele ce încă suferă:

La mulți ani, femeie fără flori…
La mulți ani, femeie înlăcrimată…
La mulți ani, femeie singură și uitată…

De obicei în această zi mă trezesc hotărât să duc la altar un tablou frumos, unul imens, viu colorat cu chipurile ființelor gingașe prin care am devenit om și de la care continui să învăț cum să fiu om: mama, bunicile, surorile, cumnata, nepoatele și verișoarele, prietenele și persoane consacrate, profesoarele, învățătoarele, educatoarele și colegele, vecinele… Toate acele chipuri de femei frumoase și nobile care sălășuiesc în inima noastră! Un imens tablou…

Însă…
Astăzi m-am trezit purtând un alt tablou. Unul la fel de colorat, viu, dar umbrit de o tristețe imensă.

Astăzi port pe altar și să-l rog pe Domnul pentru acele femei care nu vor primi flori. Acele femei care nu au primit niciodată flori. Și nici urări. Și nici vizite sau telefoane. Nimic. Ci doar dispreț, batjocură, violență, suferință și moarte.

Port în sufletul meu în această dimineață femeia uitată de copiii ei sau de propriul soț sau tată sau frate. Femeia respinsă de toate rudele.
Femeia văduvă. Femeia orfană. 
Femeia divorțată. Femeia părăsită.
Femeia condamnată. Femeia păcătoasă. Femeia nimănui.
Femeia uitată de cei din casa ei, de cei cu care împărțea pâinea sau pentru care pregătea pâinea.
Femeia folosită, maltratată, abuzată, neglijată chiar și astăzi, de 8 martie, de ziua ei, așa cum a fost în toate celelalte zile! Femeia suferințelor zilnice…
Femeia căreia nimeni nu-i spune: „Mulțumesc!”, „Săru’mâna”, „Te iubesc”…
Femeia care nu are amintiri frumoase, cu oameni zâmbindu-i, îmbrățișând-o, încurajând-o…
Femeia care își așteaptă stinsă de dor și de trecerea anilor soțul sau copiii sau nepoții… și nu vine nimeni. Nimeni! Nici măcar cei care sunt sânge din sângele ei… Absolut nimeni!

Port în inima mea femeia din spital, din închisoare, din țările în care este prigonită și desconsiderată.
Femeia alungată din casă, din familie, din țară.
Femeia care cerșește rușinată pâinea cea de toate zilele…
Femeia care nu are unde să-și plece capul și a îndurat frigul nopții…
Femeia pentru care am făcut atât de puțin…

Doamne, îți prezint în rugăciune aceste femei.
Ți le încredințez în rugăciune.
Ele sunt opera ta întocmai ca mama, bunicile, surorile și toate femeile pe care ai rânduit să le întâlnesc…

Fii milostiv cu ele, Doamne.
Fă speranță în viața lor!
Fă o minune în viața lor!
Trimite un om bun în viața lor, la ușa lor, în inima lor!
Iar dacă nu găsești un om, trimite un înger!

La mulți ani, femeie fără flori…
La mulți ani, femeie înlăcrimată…
La mulți ani, femeie singură și uitată…
La mulți ani, femeie tăcută…

Te port la sfântul altar lipsit și el de flori în această zi de post,
dar împodobit cu tabloul prezenței tale.
Unesc suferința ta cu suferința lui Cristos,
singurătatea ta cu părăsirea lui,
lacrimile tale cu sângele său
și le ofer Tatălui prin mijlocirea Mamei noastre cerești!

Miluiască-se de tine, femeie, blândul Dumnezeu
și din înaltul cerului
sau de la capătul pământului
sau din adâncurile mării
să-ți trimită un înger de om
care să-ți aducă o floare
sau măcar un surâs,
o vorbă bună, o alinare!

La mulți ani!
Mi-e gândul la tine,
Mi-e ruga pentru tine…

PS 1. Să-mi fie iertată înaintea lui Dumnezeu și a fraților îndrăzneala de a spune că ar fi bine dacă astăzi (și nu doar astăzi!) am citi un pic altfel fragmentul din Evanghelia după sfântul Luca:

„Când dai o floare sau orice altceva dăruiești nu dărui prietenilor, nici fraților, nici rudelor, nici vecinilor bogați, ca nu cumva să-ți dăruiască și ei la rândul lor și asta să-ți fie răsplata.
Dimpotrivă, tu când dăruiești, oferă celor săraci, infirmi, șchiopi, orbi și vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți” (Lc 14,12-14).

Așadar, tu când dai flori, dă celor care știi că nu-ți vor putea oferi nimic altceva decât o privire senină, un zâmbet, un mulțumesc. Atunci începe să fie primăvară și în viața ta și în viața celui ce primește! Abia atunci înțelegem forța primăverii, puterea vieții ce renaște, frumusețea omului. Putem face atât de mult bine în jurul nostru…

PS 2. Să-mi mai fie iertată o îndrăzneală:
Îndrăzneala de a-mi aminti și de a mă gândi că astăzi (ca și anul trecut!) vor fi femei, doamne și domnișoare, nemulțumite că au primit doar 3 sau 7 sau 11 flori în loc de 25 sau 55. Cât de triste și răutăcioase pot fi privirile nerecunoscătoare aruncate spre ceilalți doar pentru că florile primite erau galbene sau violete și nu roșii sau albe, că erau „doar” trandafiri sau daor zambile și nu ceva mult mai exotic… Asta în timp ce există femei care nu au primit niciodată – NICIODATĂ – o floare, un zâmbet, un cuvânt bun…

Cât de norocoasă ești, femeie, dacă te numeri printre cele care astăzi au primit o floare, un cuvânt, un zâmbet, un telefon… Mulțumește omului și Cerului pentru că ești binecuvântată! Și nu uita să dăruiești la rândul tău fericire. (Da, femeile dăruiesc și pot dărui chiar și de 8 martie!)

PS 3. Să dăruim fericire. Dacă cunoașteți vreo persoană despre care știți că nu are cine să-i deschidă ușa și să-i ducă o floare, faceți acest gest. Soarele vă va încălzi inima, casa, familia! Bărbați și femei, tineri sau bătrâni, bunici și nepoți, să fim buni și generoși cu cei care nu au cum să fie generoși cu noi și cu cei la care nimeni, dar absolut nimeni nu se mai gândește… Este o zi prea frumoasă ca cineva să fie singur și uitat!La mulț ani, mamă. La mulți ani, femeie! (Acest text „La mulți ani, femeie fără flori”, l-am publicat prima data aici: https://paxlaur.com/2018/03/08/la-multi-ani-femeie-fara-flori-la-multi-ani-femeie-inlacrimata/)

Trebuia să fie pentru toți, dar și anul acesta va fi doar pentru unii

Crăciunul trebuia să fie pentru toți: fără diferențe, fără lacrimi, fără sărăcie, fără singurătate! Însă și anul acesta – sau poate că anul acesta Pandemia COVID-19 face ca mai mult decât în alți ani! – pentru mulți nu va fi Crăciunul: unii sunt cu sufletul bolnav, alții cu trupul în lipsuri. Întrebarea e ce putem face noi pentru ei. Mai bine zis: ce facem concret? Cum ne apropiem de cei bolnavi? De cei săraci? Asta dacă ne apropiem sau dacă avem vreun plan în această direcție. Ce bine ar fi să facem să fie Crăciunul, bucuria Nașterii lui Isus, acolo unde poate nu a fost niciodată!

Nu există cuvânt potrivit pentru copilul care și anul acesta, ca și anul trecut, ca și mulți ani la rând, așteaptă un Crăciun care nu mai vine. Pentru copiii săraci oare când e Crăciunul? Dacă nu facem nimic pentru ei, Crăciunul e doar ziua în care se vede că sunt și mai săraci, ziua în care se simt și mai ne-iubiți și uitați… Pentru ei nu cuvintele sunt importante, ci prezența noastră, gesturile concrete: o vizită, o îmbrățișare, un dar. O prezență! Să existăm pentru cineva care se simte singur, frânt, căzut! Dacă e adevărat ce se spune, cum că oamenii sunt îngeri care au doar o aripă pentru ca să zboare doar îmbrățișați, doi câte doi, atunci Crăciunul e momentul ideal să devenim „aripa” cuiva… Să ajutăm pe cineva să-și ia zborul, să se ridice din țărână, din nefericire, din lacrimi…

E adevărat că e greu cu Pandemia. Tuturor ne este greu. Toți avem probleme și lipsuri. Mai mult, e greu să ne mișcăm și să ieșim în întâmpinarea lor, să-i vizităm în casele de copii, sau în locurile lor pline de lipsuri, dar sigur Domnul Isus ne va inspira și vom puteam fi inventivi. Mai avem o săptămână în care să ne organizăm! Sigur în apropierea noastră trăiesc copii cărora le putem oferi un Crăciun pe care îl așteaptă an de an… Să le împlinim așteptarea! Să le arătăm că speranța nu dezamăgește: că în sfârșit e Crăciun și pentru ei! 

Cristos, sărbătoritul Crăciunului, s-a născut și pentru ei. De fapt, mai ales pentru ei. Să ducem săracilor vestea cea bună în această săptămână care ne desparte de Crăciun: să oferim speranță, să oferim bucurie. 

Sunt convins cu toată inima de bucuria îngerilor din cer, de sărbătoarea pe care o fac îngerii, atunci când un om șterge lacrima unui copil, atunci când un om oferă unui copil o zi fericită. Îngerii tresară când noi facem copiii să zâmbească fericiți și să se simtă iubiți! Cine îmbrățișează cu iubire maternă un copil simte cum însuși Dumnezeu îl îmbrățișează: nu există ceva mai gingaș, mai protector, mai fericit, mai pur!

Să nu ne zgârcim. Cineva va trăi din ceea ce oferim noi nu doar un Crăciun, nu doar o zi, ci o viață. Copiii nu uită zilele fericite! Copiii nu uită cine i-a făcut fericiți! Copiii sunt viitorul nostru!

Multă inspirație în a ne apropia, fiecare acolo unde poate și cum poate, de copiii care trăiesc în lipsuri! Pentru unii să oferim măcar rugăciuni, mai ales pentru cei bolnavi sufletește. Pentru ceilalți să adăugăm și ceva material: să fim un instrument în mâna Domnului, cel care face posibil chiar și ceea ce pare imposibil. Fii tu bucuria acelui om, acelui copil care stă gata gata să-și piardă speranța în spiritul Crăciunului, în bunătatea omului, în prezența lui Dumnezeu!

Împreună putem face ca anul acesta Crăciunul să nu mai fie doar pentru unii, ci pentru mai mulți… Doar așa, într-o zi, va fi Crăciun pentru toți! Pentru țoți…

Binecuvântați suntem dacă în jurul nostru nu trăiesc oameni lipsiți de bucuria Crăciunului! Dar dacă există unul singur, chiar și unul singur, în lipsuri sufletești și trupești acela devine responsabilitatea noastră, a tuturor! 

O săptămână plină de inspirație și generozitate!

Oferă un Crăciun, poate chiar primul pentru mii de copii săraci…

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€10.00

%d blogeri au apreciat: