Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘binele’

Este sau nu Dumnezeu responsabil de răul din lume?

Posted by Paxlaur pe 14/11/2017

Diavolul în Evul MediuNu puţini sunt cei care-l socotesc pe Dumnezeu responsabil de răul din lume. Lor sfântul Vasile cel Mare le spune: „Nu este un gând inspirat din dreapta credinţă să spui că răul este făcut de Dumnezeu, pentru că nimic din cele contrarii nu vine de la contrariul său; nici viaţa nu naşte moarte, nici întunericul nu este început al luminii, nici boala nu aduce sănătate; în transformările stărilor sufleteşti schimbările se fac de la contrarii la contrarii; dar la naşteri, cel născut nu se naşte din cineva care are o natură potrivnică lui, ci din cei de aceeaşi natură” (Omilii la hexaemeron, 46).

Aşadar, răul nu-l poate avea ca izvor al prezenţei sale pe Dumnezeu care este binele absolut. Însă întrebarea rămâne și ne macină: „Dacă răul nu este nici nenăscut, nici făcut de Dumnezeu, de unde-şi are existenţa, căci e clar că răul există”. Același sfânt ne învață că „răul nu are o existenţă vie şi însufleţită, ci este o stare sufletească potrivnică virtuţii, din pricină că cei care nu sunt cu luare-aminte asupra vieţii lor se depărtează de bine” (Omilii la hexaemeron, 46).

Aceste cuvinte au la bază mărturia Sfintei Scripturi, care ne învaţă că nu se cuvine să căutăm originea răului în Dumnezeu care a făcut toate foarte bune, le-a creat foarte frumoase (cf. Gen 1,31). Același cuvânt divin ne învață astăzi: „Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune şi l-a făcut chip al eternităţii proprii. Prin invidia Diavolului a intrat moartea în lume şi o încearcă cei care sunt de partea lui” (Înţ 2,23-24). Aşadar, Diavolul l-a invidiat pe om pentru poziţia sa privilegiată în cadrul creaţiei şi l-a atras în păcat (cf. Gen 3,1-8), iar acest prim păcat i-a adus omului moartea spirituală, apoi moartea fizică şi, împreună cu ele, mulţimea relelor ce încă dăinuie pe pământ.

Deşi ne convingem că răul n-are cum să izvorască din bine, cu atât mai puţin din Dumnezeu, binele suprem, rămânem conştienţi că problema răului nu se poate înţelege decât în raport cu binele, cu modul de participare sau neparticipare la bine. După învăţătura sfântului Paul şi a Bisericii, „misterul fărădelegii” (2Tes 2,7) devine mai clar, se limpezeşte numai atunci când este raportat la „misterul pietăţii” (1Tim 3,16), apărând ca o necesitate să privim problema originii răului şi a persistenţei lui în lume cu ochii credinţei îndreptaţi mereu spre cel care este unicul biruitor al răului, Isus Cristos (cf. Lc 11,21-22; In 16,11).

Urmând învăţătura Bisericii, trebuie să evităm nu doar să-i atribuim lui Dumnezeu cauza prezenţei răului în lume, ci şi să considerăm că răul ar putea fi o existenţă în sine, o forţă capabilă să concureze cu Dumnezeu. Răul nu are nicio existenţă eternă şi nu este nici egalul lui Dumnezeu (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 309, 385).


Răul nu este o substanţă, ci este absenţa binelui.
Răul, ca şi Diavolul, îşi are cauza în depărtarea de bine.


14 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 32-a de peste an
Sf. Ştefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, călug. m.
Înţ 2,23-3,9; Ps 33; Lc 17,7-10

LECTURA I
În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire, dar ei sunt în pace.
Citire din cartea Înţelepciunii 2,23-3,9
Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune şi l-a făcut chip al eternităţii proprii. 24 Prin invidia diavolului a intrat moartea în lume şi o încearcă cei care sunt de partea lui. 3,1 Sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu şi niciun chin nu se va atinge de ele. 2 În ochii celor nepricepuţi, păreau că mor şi ieşirea lor era considerată o nenorocire, 3 plecarea de la noi, distrugere, dar ei sunt în pace. 4 Şi dacă în văzul oamenilor sunt pedepsiţi, speranţa lor este plină de nemurire. 5Fiind disciplinaţi cu puţine suferinţe, li s-au făcut multe binefaceri; căci Dumnezeu i-a încercat şi i-a găsit vrednici de el. 6 Ca pe aur în foc i-a probat şi i-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot. 7 În timpul vizitării lor, vor străluci şi vor alerga ca scânteile printre paie. 8 Vor judeca neamuri, vor stăpâni popoare şi Domnul lor va domni peste ei în veci. 9 Cei care s-au încrezut în el vor înţelege adevărul şi cei care cred în iubire vor rămâne cu el, căci harul şi îndurarea sunt pentru aleşii lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.16-17.18-19 (R.: 2a)
R.: Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

16 Ochii Domnului sunt peste cei drepţi
şi urechea lui ia aminte la strigătele lor!
17 Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ. R.

18 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din strâmtorarea lor.
19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu duhul mâhnit. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23bc
(Aleluia) Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,7-10
În acel timp, Isus a spus: „Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndată şi aşază-te la masă!” 8 Nu-i va spune mai degrabă: «Pregăteşte-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujeşti până când voi mânca şi voi bea eu, după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!»? 9 Oare e nevoie să-i mulţumească servitorului că a făcut cele poruncite? 10 Tot aşa şi voi, când faceţi toate cele care vă sunt poruncite, spuneţi: «Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem»”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Inima înțeleaptă, binele și răul!

Posted by Paxlaur pe 30/07/2017

Ne intelegem din priviriSuntem uimiți în fiecare zi când simțim cât de profund este împletit binele cu răul. În atâtea situații din viața noastră găsim această împletire de „alb și negru”, exact ca în năvodul despre care vorbește Isus în sfânta evanghelie. Avem nevoie să ne așezăm și să începem să alegem binele și să-l separăm de rău. Dar nu întotdeauna reușim. Este foarte greu, de exemplu, când trebuie să ne alegem persoanele din jurul nostru, persoanele care să facă parte din viața noastră. Suntem uimiți în fața valorilor pe care le au. Ne încântă cu frumusețea, cu lumina și cu adevărul care răzbat din inima lor. Și totuși, în aceleași persoane radioase descoperim și pete de întuneric. Ba chiar nici măcar nu trebuie să privim spre alții, căci noi înșine suntem acest amestec de lumină și întuneric, de bine și rău. Noi înșine realizăm opere îmbibate de frumusețe și bunătate, dar imediat după facem și lucrurile cele mai oribile, negre, de care ne rușinăm. Noi înșine spunem adevărul, dar și mințim. Noi facem să strălucească binele în viața aproapelui, dar tot noi suntem cei care împroșcăm cu noroi în stânga și în dreapta.

În condițiile în care tocmai noi, prin alegerile noastre, suntem cei care facem această lume bună sau rea, în loc să spunem că nimic bun nu se mai întâmplă în omenire, mai bine ne-am însuși rugăciunea lui Solomon și am cere înțelepciune: avem nevoie de o inimă ascultătoare, care să discearnă între bine și rău (cf. 1Rg 3,9). Avem nevoie de o inimă înțeleaptă pentru a reda lumii în care trăim adevărata frumusețe. Să conștientizăm forța faptelor noastre și „culoarea” pe care ele o dau comunității în care trăim: albă sau neagră, strălucitoare sau întunecată. Câtă strălucire ar fi în noi și în jurul nostru dacă am reuși să despărțim pentru totdeauna binele de rău, dacă am reuși să facem acea selecție a „peștilor buni”, iar pe cei răi să-i aruncăm! Cât frumos ne-ar învălui dacă am reuși să facem doar binele, dacă am reuși să „vindem tot ce avem”, să renunțăm la tot ce ne „încurcă” și să câștigăm singura comoară care contează: împărăția cerurilor! Ar fi frumos, dar măcar încercăm să discernem între bine și rău?

Dacă am încercat și nu am reușit, dacă încă ne zbatem între „alb și negru”, să nu uităm că, în pofida răului care ne înconjoară sau care este în noi, Dumnezeu îndreaptă toate spre binele celor care îl iubesc pe el (cf. Rom 8,28). Să prindem curaj și să ne anagajăm cu mai multă hotărăre în lupta împotriva răului, tocmai meditând acest adevăr al Scripturii! Inima noastră trebuie să se înflăcăreze astăzi și toată ființa noastră să se angajeze cu mai multă determinare în a duce la îndeplinire ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru noi.


Toate sunt îndreptate spre binele nostru,
spre binele celor care îl iubim pe el,
singurul Domn,
singurul în care binele și răul nu se împletesc,
singurul care este mereu lumină, mereu adevăr.


30 iulie 2017 

† DUMINICA a 17-a de peste an
Sf. Petru Crisologul, ep. înv.
1Rg 3,5-12; Ps 118; Rom 8,28-30; Mt 13,44-52 (Mt 13,44-46)

LECTURA I
Tu ai dorit înţelepciune.
Citire din cartea întâi a Regilor 3,5-12
La Gabaon, Domnul i s-a arătat în vis lui Solomon noaptea. Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau!” 6 Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare îndurare faţă de slujitorul tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea ta în adevăr, în dreptate şi în corectitudinea inimii faţă de tine. Ai păstrat pentru el această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu care stă pe tronul său, cum este astăzi. 7Acum, Doamne Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe slujitorul tău rege în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt doar un copil: nu ştiu să ies şi să intru. 8 Slujitorul tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor numeros care nu poate fi nici socotit, nici numărat. 9 Dă-i slujitorului tău o inimă ascultătoare ca să-l judece pe poporul tău, discernând între bine şi rău! Căci cine poate să-l judece pe poporul tău, care este atât de mare?” 10 Cererea aceasta a fost plăcută în ochii Domnului pentru că Solomon a cerut lucrul acesta. 11 Dumnezeu a zis: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta: nu ai cerut pentru tine zile multe, nu ai cerut pentru tine bogăţii, nu ai cerut viaţa duşmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine discernământ ca să asculţi judecata, 12 iată, voi face după cuvintele tale. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi chibzuită: ca tine nu a mai fost nimeni înainte şi după tine nu se va mai ridica nimeni ca tine.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),57 şi 72.76-77.127-128.129-130 (R.: cf. 97)
R.: Legea ta, Doamne, este izvor de înţelepciune.

57 Am zis: partea mea, Doamne,
este să păzesc cuvintele tale.
72 Mai bună este pentru mine legea gurii tale
decât mii de lucruri de aur şi argint. R.

76 Să-mi fie îndurarea ta spre mângâiere,
după cuvântul dat slugii tale!
77 Să vină asupra mea îndurările tale şi voi fi viu,
căci legea ta îmi este desfătare! R.

127 De aceea, eu iubesc poruncile tale
mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat.
128 De aceea, găsesc drepte toate orânduirile tale
şi urăsc orice cale a minciunii. R.

129 Mărturiile tale sunt minunate,
de aceea, sufletul meu le păzeşte cu fidelitate.
130 Explicarea cuvintelor tale dă lumină
şi pricepere celor nepricepuţi. R.

LECTURA A II-A
De mai înainte i-a rânduit să fie asemenea chipului Fiului său.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,28-30
Fraţilor, de fapt, ştim că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor care sunt chemaţi după planul lui. 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi fraţi; 30 pe cei pe care de mai înainte i-a rânduit, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a şi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceştia i-a şi glorificat.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-52
În acel timp, Isus a spus: „Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 La fel, împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Când găseşte un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi îl cumpără. 47 Din nou, împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. 48 Când s-a umplut, oamenii îl trag la ţărm, se aşază, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău. 49 Tot aşa va fi la sfârşitul lumii: vor veni îngerii şi-i vor separa pe cei răi dintre cei drepţi 50 şi îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 51 Aţi înţeles toate acestea?” I-au spus: „Da!” 52 Atunci le-a zis: „De aceea orice cărturar instruit în ale împărăţiei cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Încetaţi să faceţi răul! Învăţaţi să faceţi binele!

Posted by Paxlaur pe 14/03/2017

BInele si raulÎn inima noastră răsună astăzi aclamația de la evanghelie: „Aruncaţi de la voi toate răutăţile voastre, spune Domnul, şi înnoiţi-vă inima şi duhul”! Avem nevoie de înnoirea inimii pentru că tocmai „cu inima se crede… și cu gura se dă mărturie” (Rom 10,10).

Papa Benedict al XVI-lea ne amintește că „inima indică faptul că primul act cu care se vine la credință este dar al lui Dumnezeu și acțiune a harului, care acționează și transformă persoana până în interiorul ei. Exemplul Lidiei este deosebit de elocvent în această privință. Sfântul Luca relatează că Paul, în timp ce se afla la Filipi, a mers sâmbăta pentru a vesti Evanghelia câtorva femei; între ele era Lidia și Domnul i-a deschis inima ca să asculte cu atenție cele spuse de Paul (Fap 16,14). Sensul cuprins în expresie este important. Sfântul Luca învață că cunoașterea conținuturilor care trebuie crezute nu este suficientă dacă după aceea inima, autentic loc sacru al persoanei, nu este deschisă de har care permite să avem ochi pentru a privi în profunzime și a înțelege că tot ceea ce a fost vestit este Cuvântul lui Dumnezeu.

A mărturisi cu gura, la rândul său, arată că credința implică o mărturie și o angajare publică. Creștinul nu poate considera niciodată că a crede este un fapt privat. Credința înseamnă a decide să stăm cu Domnul pentru a trăi cu El” (Porta fidei, 10).

Să ne reînnoim inimile, să le purificăm pentru a putea sta cu Domnul, pentru a putea trăi cu el și pentru el. Să primim invitația care a străbătut veacurile și a ajuns până la noi: „Spălaţi-vă, purificaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Îndepărtaţi răul faptelor voastre dinaintea ochilor mei! Încetaţi să faceţi răul! Învăţaţi să faceţi binele” (Is 1,16-17).

Dar de la cine să învățăm? De la oameni? De la cei care ne-au făcut de atâtea ori să suferim? De la cei pe care i-am neglijat? De la cei pe care suntem nevoiți să-i iertăm zilnic? De la cei care „spun și nu fac”? Nu! Învățătorul nostru nu este un om, ci omul prin excelență, Dumnezeu adevărat și om adevărat, Cristos. Numai de la el putem învăța cum să ne apropiem de oameni și de Dumnezeu. El însuși ne spune astăzi în sfânta evanghelie: „Voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi… Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos!”.

Dumnezeu Tatăl să deschidă astăzi inima noastră ca să putem spune împreună cu Apostolul: „Cele care erau pentru mine un câștig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, ba, mai mult, de acum consider că toate sunt o pierdere în comparație cu superioritatea cunoașterii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate și le consider gunoi ca să-l câștig pe Cristos” (Fil 3,7-9).


Însuși Dumnezeu este cel care astăzi ne purifică
și ne deschide inima pentru a crede și a mărturisi că
Isus Cristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat.


14 martie 2017 

Marţi din săptămâna a 2-a din Post
Sf. Matilda, regină; Fer. Iacob Cusmano, pr.
Is 1,10.16-20; Ps 49; Mt 23,1-12

LECTURA I
Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi judecata.
Citire din cartea profetului Isaia 1,10.16-20
Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii din Sodoma! Pleacă-ţi urechea la legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! 16 „Spălaţi-vă, purificaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Îndepărtaţi răul faptelor voastre dinaintea ochilor mei! Încetaţi să faceţi răul! 17 Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi judecata, îndreptaţi-l pe opresor, faceţi dreptate orfanului şi apăraţi-o pe văduvă! 18 Veniţi să discutăm!”, zice Domnul. „Dacă păcatele voastre vor fi roşii ca pânza stacojie, ca zăpada le voi albi şi, dacă vor fi roşii ca purpura, vor deveni albe ca lâna. 19 Dacă veţi binevoi şi veţi asculta, veţi mânca bunătăţile pământului. 20 Dar dacă veţi refuza şi vă veţi răzvrăti, de sabie veţi fi devoraţi, căci gura Domnului a vorbit”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 49(50),8-9.16bc-17.21.23 (R.: 23b)
R.: Celui care merge pe calea cea dreaptă îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

8 Nu pentru jertfele tale te dojenesc,
pentru că arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea.
9 Nu voi primi viţei din casa ta,
nici ţapi din turmele tale. R.

16bc Pentru ce vorbeşti despre poruncile mele
şi alianţa mea este pe buzele tale,
17 de vreme ce urăşti disciplina mea
şi cuvintele mele le arunci la spate? R.

21 Iată ai făcut aceasta, iar eu să tac?
Îţi închipui că eu sunt ca tine?
Te voi mustra şi voi pune totul sub ochii tăi.R.

23 Cine aduce jertfă de laudă, acela mă cinsteşte;
celui care merge pe calea cea dreaptă
îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ez 18,31ac
„Aruncaţi de la voi toate răutăţile voastre, spune Domnul, şi înnoiţi-vă inima şi duhul!”

EVANGHELIA
Ei spun şi nu fac.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,1-12
În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. 3 Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun, şi nu fac! 4 Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii; 6 le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi”. 8 Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! 9 Şi nici «tată” să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! 10 Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! 11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! 12 Căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Dacă primim din mâna Domnului pe cele bune, de ce să nu le primim și pe cele rele?

Posted by Paxlaur pe 25/05/2015

Cartea lui IobPaul, observând în el însuși bogățiile înțelepciunii inte­rioare și văzând că în exterior el era trup coruptibil, spune:
Avem această comoară în vase de lut (2Cor 4,7). Iată că, la fericitul Iob, vasul de lut a simțit în exterior lovi­turile și rupturile, dar, în interior, această comoară a rămas intactă. În exterior, a fost sfâșiată din cauza rănilor, dar, în interior, comoara înțelepciunii renăștea fără înce­tare, arătându-se în exterior prin aceste expresii sfinte: Dacă primim din mâna Domnului pe cele bune, de ce să nu le primim și pe cele rele? (Iob 2,10). El numește bune darurile lui Dumnezeu, atât temporare, cât și veș­nice, iar prin rele înțelege suferințele prezente, despre care Domnul spune prin gura profetului: Eu sunt Domnul, și nu este altul. Eu întocmesc lumina și dau chip întuneri­cului, autor al păcii și creator al restriștei (Is 45,5a.7).
Eu întocmesc lumina și dau chip întunericului, pentru că, atunci când, din cauza calamităților exterioare, este creat întunericul suferinței, în interior se aprinde lumina sufletului prin cunoaștere. Autor al păcii și creator al restriștei, pentru că suntem readuși la pacea cu Dum­nezeu atunci când lucrurile create, care sunt bune în sine, dar care nu sunt dorite bine, se schimbă pentru noi în necazuri și suferințe. Într-adevăr, prin păcat, noi intrăm în conflict cu Dumnezeu; prin urmare, este drept să restabilim pacea cu Dumnezeu prin necazuri. În felul acesta, atunci când un lucru creat, bun în sine, se transformă pentru noi în cauză de suferință, el ne este folositor pentru corectare, ca să ne întoarcem cu umilință la autorul păcii.
Dar în aceste cuvinte ale lui Iob, cu care el răspunde la acuzele soției sale, trebuie să luăm în considerare îndeosebi faptul că ele sunt pline de bun simț. El spune: Dacă primim din mâna Domnului pe cele bune, de ce să nu le primim și pe cele rele? Desigur, este o mare mângâiere ca, în necazuri, atunci când ne aflăm în strâm­torare, să ne amintim de darurile primite de la Crea­torul nostru. Nu ne vom lăsa cuprinși de descurajare atunci când ne lovește durerea, dacă ne vom aminti imediat de mângâierea pe care ne-o aduc darurile. Pentru aceasta a fost scris: În ziua bunăstării să nu uiți de cele rele și în ziua nenorocirii să nu uiți de cele bune (cf. Sir 11,27).
Cel care primește daruri, dar în timpul bunăstării nu se teme de necazuri, cade în aroganță din cauza bucuriei. În schimb, cel care, apăsat de necazuri, nu caută, în timpul necazurilor, să se mângâie cu amintirea daruri­lor primite, este răpus de sentimente de disperare din cauza stării sale mintale.
Așadar, cele două trebuie unite în așa fel încât unul să fie mereu susținut de celălalt; astfel, amintirea binelui va îmblânzi suferința necazului și neîncrederea cu privire la bucuriile pământești și teama necazului vor înfrâna bucuria darului. Pentru aceasta, acel bărbat sfânt, în mijlocul suferințelor cauzate de necazurile sale, își calma mintea sa strâmtorată de atâtea răni cu amintirea daru­rilor din trecut, spunând: Dacă primim din mâna Domnu­lui pe cele bune, de ce să nu le primim și pe cele rele?

Din Comentariu asupra cărții lui Iob, de sfântul Grigore cel Mare, papă
(Cartea 3, 15-16: PL 75, 606-608)

Posted in Cartea lui Iob, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Pruncul care se va naște „va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii”.

Posted by Paxlaur pe 11/12/2014

pruncul IsusDeseori, în mijlocul încercărilor care ne asaltă și înconjurați numai de realități care ne fac să suferim sau care ne vorbesc despre suferința și martiriul altora ne putem descuraja. Ba mai mult, putem gândi că Dumnezeu este mai slab decât se spune, că este neputincios în fața răului care se dezlănțuie din ce în ce mai zgomotos, în timp ce el, Creatorul cerului și al pământului, rămâne în tăcere. Ne-am putea descuraja în drumul nostru spre Crăciun și să înaintăm crezând că tot ce vom întâlni va fi doar un prunc. Însă astăzi Domnul strigă inimii noastre: „Nu te teme, eu îţi voi veni în ajutor!”. Să nu ne temem pentru că cel care se va naște este mai mult decât un prunc. Iată ce ne asigură Domnul prin profetul Isaia: „Pentru că un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui și va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii” (Is 9,5).

Cel care se naște în ziua Crăciunului este un Dumnezeu puternic, este cel care are puterea să facă „pustiul un lac cu apă şi pământul uscat, şuvoaie de apă”; este cel care își arată dragostea față de orice făptură și ne dăruiește forța de a trăi în veacul de acum cu dreptate şi cu evlavie, aşteptând speranţa fericită şi arătarea gloriei marelui Dumnezeu (Cf. Tit 2,12-13); este acel Dumnezeu care ne îndeamnă să nu ne lăsăm copleșiți de răul din jurul nostru, ci să ne ridicăm privirea spre ceruri.

A merge spre sărbătoarea Crăciunului înseamnă a trăi deja convinși de prezența și puterea acestui Prunc. Noi înșine trebuie să devenim puternici în lupta cu răul. Dumnezeu nu ne vrea lași, lipsiți de vlagă. Iată ce ne spune: „împărăţia cerurilor este asaltată cu violenţă şi cei violenţi o iau prin forţă”. Trebuie să ne manifestăm această forță de a face binele, de a cuceri și răspândi împărăția sa. Cu un Dumnezeu puternic nu trebuie să tremurăm în fața răului, nu trebuie să stăm ascunși în întuneric, ci trebuie să ieșim la lumină și să luptăm. Trebuie să arătăm tuturor că Domnul, deși este atotputernic, rămâne milostiv și plin de dragoste și așteaptă, plin de răbdare, ca fiecare să se întoarcă de la calea lui cea rea (2Pt 3,8-9).

O, Marie, Fecioară puternică, roagă-te pentru noi în momentele de slăbiciune și descurajare și ajută-ne să ne amintim mereu că avem alături un Dumnezeu puternic. Pune în inima noastră cuvintele pe care ți le-a spus îngerul: „Pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil” (Lc 1,37).

Reține

„Nu te teme, eu îţi voi veni în ajutor”, spune Domnul. Nu ești niciodată singur! (Is 41,14).

Joi, 11 decembrie 2014 

Joi din saptamâna a 2-a din Advent
Sf. Damasus I, pp. *
Is 41,13-20; Ps 144; Mt 11,11-15

LECTURA I
Eu sunt mântuitorul tău, eu sunt Cel Sfânt al lui Israel.
Citire din cartea profetului Isaia 41,13-20
13 Eu, Domnul Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: 14 „Nu te teme, căci eu îţi vin în ajutor. Nu-ţi fie frică, vierme al lui Iacob, rămăşiţă a lui Israel; eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, mântuitorul tău, Cel Sfânt al lui Israel. 15 Iată, voi face din tine o grapă nouă cu dinţi ascuţiţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii şi vei preface dealurile în pleavă. 16 Le vei vântura, vântul le va lua şi vijelia le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul şi te vei veseli în Cel Sfânt al lui Israel. 17 Cei săraci şi lipsiţi caută apă, dar nu o găsesc; gura le este arsă de sete. Eu, Domnul lor, îi voi auzi; eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18 Voi face să izvorască râuri pe dealuri şi fântâni în mijlocul văilor. Voi preface pustiul în iaz şi pământul uscat în pâraie de apă! 19 Voi sădi în pustiu cedri, salcâmi, mirţi şi măslini, iar în locuri arse de soare chiparoşi, ulmi şi ienuperi laolaltă, 20 ca să vadă cu toţii, să-şi dea seama, să cerceteze şi să priceapă că mâna Domnului a făcut acestea şi Cel Sfânt al lui Israel le-a zidit”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 144,1 şi 9.10-11.12-13ab (R.: 8)
R.: Milostiv şi îndurător este Domnul.
1 Te voi preamări, o, rege al meu, Dumnezeule,
şi voi binecuvânta numele tău în veşnicie.
9 Domnul este bun faţă de toţi
şi îşi arată bunătatea faţă de orice făptură. R.

10 Să te laude pe tine, Doamne, toată făptura,
şi sfinţii tăi să te binecuvânteze.
11 Să proclame slava împărăţiei tale
şi să-ţi facă ştiută puterea. R.

12 Sfinţii tăi să descopere tuturor oamenilor măreţiile tale
şi slava plină de strălucire a împărăţiei tale.
13 Împărăţia ta e împărăţia veşnică
şi stăpânirea ta va dăinui din neam în neam. R.

VERS LA EVANGHELIE Is 45,8
(Aleluia) Voi ceruri, lăsaţi să cadă roua de sus
şi norii să reverse în ploaie dreptatea;
să se deschidă pământul şi să se nască Mântuitorul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu s-a ridicat dintre oameni unul mai mare decât Ioan Botezătorul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,11-15
11 În acel timp, Isus spunea mulţimilor: „Adevăr vă spun: nu s-a ridicat dintre cei născuţi din femeie unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el. 12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, împărăţia cerurilor se cucereşte prin luptă şi cei care luptă o dobândesc. 13 Toţi profeţii şi Legea au profeţit până la Ioan. 14 Şi, dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie care trebuia să vină. 15 Cine are urechi de auzit, să audă”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: