Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘biserica’

Nu lăsați să vi se fure speranța! / Unde și cum este adevărata Biserică?

Posted by Paxlaur pe 28/06/2017

san-clemente-al-laterano-roma-Biserica„După roadele lor îi veţi recunoaşte”, atât pe cei buni, cât și pe cei răi (cf. Mt 7,20). Noi înșine suntem catalogați în funcție de roadele pe care le purtăm în mijlocul oamenilor și în Biserică. Ce fel de „pom” suntem: bun sau rău? Aducem roade bune sau vom fi „tăiați şi aruncați în foc” (cf. Mt 7,19)?

Știm că uneori ajunge să privim chipul oamenilor pentru a vedea dacă sunt buni sau răi. Unii oameni au sentimentele inimii înscrise în priviri. Astfel, unii oameni au în privirea lor iubirea, alții seninătatea, alții pasiunea, alții credința. Toți am întâlnit oameni care au în privirea lor speranța, semnul încrederii și al iubirii necondiționate față de Providență. În ochii lor citim: „Știu în cine am crezut și în cine mi-am pus încrederea” (2Tim 1,12). Cred că o astfel de privire avea și părintele nostru în credință Abraham, cel care a sperat împotriva oricărei speranța (cf. Rom 4,18), cel care „a crezut în Domnul şi Domnul i-a socotit aceasta ca dreptate” și l-a binecuvântat (Gen 15,6).

Toți avem nevoie de un moment, măcar de un moment, în care să ne asemănăm cu Abraham, în care să îndrăznim să sperăm. Toți avem nevoie ca măcar să întâlnim astfel de oameni plini de speranță în care să revedem chipul părintelui nostru Abraham sau chipul Mamei nostre, Femeia speranței, Sfânta Fecioară Maria, Maica speranței noastre.

Întreaga Biserică, în lupta ei cu „profeții falși”, cu „lupii răpitori îmbrăcați în haine de oi” (Mt 7,15) are nevoie de speranță. Biserica, în membri ei, are nevoie să îndrăznească să spere. Comunitățile noastre, familiile noastre, inimile noastre au nevoie de speranță!

Să nu uităm învățătura sfântul părinte papa Francisc: „Nu lăsați să vi se fure speranța”. Sau, pentru cei care deja au pierdut-o, cineva trebuie să strige: „Recuperați-vă speranța! Îndrăzniți! Biserica e vie. Biserica e mai mult decât ceea ce se vede, este mai mult decât ceea ce se aude”! Să ne întipărim bine în minte și în inimă: Biserica nu este a „profeților falși” și nici a „lupilor răpitori îmbrăcați în haine de oi”, ci este a lui Cristos, este a „pomilor” care aduc roade bune!

Adevăratul chip al Bisericii nu poate fi limitat la ceea ce se vede, la simțuri. Biserica adevărată se află în inima lui Cristos și a unor oameni, în acel loc în care privirea nu poate pătrunde. Și din aceste locuri ale inimi, locuri ascunse privirilor și simțurilor, izvorăște adevărata Biserică vizibilă. Biserica este acolo unde este prezentă și forța ei nevăzută: acolo unde este Dumnezeu, unde sunt sacramentele, unde este tăcerea, unde este rugăciunea, unde este dragostea față de aproapele. Și aceasta este Biserica pe care noi o iubim, din care noi facem parte și pe care vrem să o slujim în toate zilele vieții noastre. Aceasta este Biserica în care noi aducem roade bune!


Isuse cu inima blândă și smerită,
fă din inima noastră un pom roditor de speranță!


28 iunie 2017 

Miercuri din săptămâna a 12-a de peste an
Sf. Irineu, ep. m. **
Gen 15,1-12.17-18; Ps 104; Mt 7,15-20

LECTURA I
Abraham a crezut ce i-a spus Domnul şi pentru aceasta Domnul l-a socotit drept şi a încheiat un legământ cu Abraham.
Citire din cartea Genezei 15,1-12.17-18
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost către Abram într-o viziune, zicând: „Nu te teme, Abram! Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare”. 2 Abram a zis: „Doamne Dumnezeul meu, ce-mi vei da? Căci merg din viaţă fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc”. 3Abram a zis: „Iată, tu nu mi-ai dat descendenţă şi de aceea mă va moşteni un servitor al casei mele”. 4 Dar, iată, cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Nu te va moşteni acesta! Căci cel care va ieşi din măruntaiele tale, el te va moşteni”. 5 L-a condus afară şi i-a zis: „Priveşte spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri”. Şi i-a spus: „Aşa va fi descendenţa ta”. 6 El a crezut în Domnul şi Domnul i-a socotit aceasta ca dreptate. 7 El i-a zis: „Eu sunt Domnul, care te-am făcut să ieşi din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dau ţara aceasta ca s-o moşteneşti”. 8 Şi Abram a zis: „Doamne Dumnezeule, cum voi cunoaşte că o voi stăpâni?” 9 Şi Domnul a zis: „Ia-mi o juncă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!” 10 Şi i-a adus toate acestea, le-a spintecat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa celeilalte, dar păsările nu le-a spintecat. 11 Şi păsările răpitoare coborau peste animalelor spintecate, dar Abram le izgonea. 12 La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Abram şi l-a cuprins frica. Un întuneric mare a căzut asupra lui. 17 Soarele a apus şi s-a făcut întuneric adânc; şi, iată, ca dintr-un cuptor fumegând, pară de foc a trecut printre acele părţi de animale! 18 În ziua aceea, Domnul a încheiat o alianţă cu Abram, zicând: „Descendenţei tale îi voi da ţara aceasta de la râul Egiptului până la Râul cel Mare, râul Eufrat.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),1-2.3-4.6-7.8-9 (R.: 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa.
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui!
Faceţi cunoscute printre popoare faptele sale minunate!
2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale! R.

3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!
4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui! R.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa, de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,4a.5b
(Aleluia) „Rămâneţi în mine, şi eu în voi, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îi veţi recunoaşte după roadele lor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,15-20
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori! 16 După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? 17 La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. 18 Un pom bun nu poate să facă fructe rele, nici un pom rău să facă fructe bune. 19Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc. 20 Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Iubirea ta mă constrânge…

Posted by Paxlaur pe 17/06/2017

Cruce„Iubirea lui Cristos ne constrânge” (2Cor 5,14) să înţelegem că tot ceea ce suntem și avem este un dar din partea lui Dumnezeu pentru binele omenirii și pentru mântuirea sufletului.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să conştientizăm cât de importantă este fidelitatea: „Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău” (Mt 5,37). Este tocmai iubirea lui Cristos și exemplul său care ne constrâng ca persoana şi misiunea noastră – de preoți, persoane consacrate, laici – să coincidă. Să nu fim farisei. Într-una din călătoriile sale în America Latină un copil s-a apropiat de sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea şi i-a spus: „Te ştiu! Te ştiu de la televizor! Eşti Papa! Te ştiu şi mă bucur să văd că în realitate eşti ca la televizor şi la televizor eşti ca în realitate… Mereu acelaşi!”.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să mărturisim, să fim martori mai mult decât învăţători: „Omul contemporan îi ascultă mai cu plăcere pe martori decât pe învăţători, sau dacă-i ascultă pe învăţători face asta pentru că sunt nişte martori” (papa Paul al VI-lea).

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să purtăm în lume și să oferim oamenilor iubirea și valorile care lipsesc. Când Ioan Maria Vianney a fost trimis la Ars, episcopul său i-a spus: „Nu există multă iubire faţă de Dumnezeu în parohia aceea; dumneavoastră trebuie să o duceţi acolo”. La rândul nostru trebuie să purtăm iubire în locurile în care ajungem, să lăsăm să se dezvolte toate virtuţile în cei pe care-i întâlnim.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să luptăm mai mult pentru sufletul nostru şi al celorlalţi: trebuie să ne îngrijim de noi şi de cei care ne-au fost încredinţaţi cu deplina convingere că salvarea tuturor vine de la Isus Cristos. El singur este mântuirea noastră.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să reevaluăm – astăzi şi aici! – relaţia noastră cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu Isus Cristos. Îl cunoaştem noi cu adevărat pe cel pe care-l slujim? Nicolae Steinhardt spunea că „dacă ajungi să-l cunoşti cu adevărat pe Isus Cristos, ţi-e teribil de ruşine să mai păcătuieşti”. Mai avem mult de lucrat la această cunoaştere, însă să fim convinşi că el, Cristos, ne cunoaşte pe deplin. Cristos ne ştie exact aşa cum suntem şi cu toate acestea se bazează pe noi, are încredere în noi.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să ne autoimpunem trăirea sfaturilor evanghelice: sărăcia, castitatea și ascultarea. Să ne amintim că sfinții au ştiut să fie fideli fiecărei zile şi nu eroi pentru o zi, deşi e mult mai uşor să fii erou pentru o zi sau pentru o clipă, decât să fi fidel fiecărei zile.


„Iubirea lui Cristos ne constrânge”
să credem în tinereţea Bisericii
şi în bogăţia carismelor:
„Eu aparţin unei Biserici care este vie şi tânără
şi care îşi continuă fără frică lucrarea în viitor”
(sfântul Ioan al XXIII-lea).


17 iunie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 10-a de peste an
Ss. Nicandru şi Marcian, m.
2Cor 5,14-21; Ps 102; Mt 5,33-37

LECTURA I
Pe cel care nu a cunoscut păcatul, el l-a făcut păcat de dragul nostru.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-21
Fraţilor, iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care judecăm că unul singur a murit pentru toţi ca atare toţi au murit. 15 El a murit pentru toţi, pentru ca toţi cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. 16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaştem pe nimeni după trup şi, dacă l-am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu-l mai cunoaştem astfel. 17 Deci, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi! 18 Iar toate vin de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a dăruit slujirea reconcilierii, 19 aşa cum Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii. 20 Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.8-9.11-12 (R.: 8a)
R.: Domnul este milostiv şi plin de îndurare.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine
să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate păcatele
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie. R.

11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa
faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),36a.29b
(Aleluia) Înclină-mi inima spre învăţăturile tale, Doamne, şi dăruieşte-mi legea ta! (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu însă vă spun: să nu juri deloc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,33-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!” 34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cristos în mijlocul nostru

Posted by Paxlaur pe 29/05/2017


Dorul după lăcaşul Domnului   

Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale, Domnul oştirilor! * 

    Sufletul meu suspină şi tânjeşte 

        după curţile Domnului. 

Inima mea şi trupul meu * 

    tresaltă de bucurie în Dumnezeu cel viu. 

Până şi vrabia îşi găseşte o casă, † 

    și rândunica un cuib, unde să-şi pună puii lor: * 

    altarele tale, Domnul oştirilor, 

        regele meu şi Dumnezeul meu! 

Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, *

    pentru că te pot lăuda mereu. 

  

Fericit este omul care îşi află tăria în tine * 

    și căile tale sunt mereu în inima sa. 

Trecând prin Valea Plângerii, o preschimbă în izvor * 

    și ploaia de dimineaţă o îmbracă cu binecuvântări. 

Ei merg crescând în putere * 

    până ce le va apărea în Sion 

        Dumnezeul dumnezeilor. – 

  

Doamne, Dumnezeul oştirilor, 

        ascultă rugăciunea mea; * 

    Dumnezeul lui Iacob, pleacă-ţi urechea. 

Dumnezeule, scutul nostru, * 

    priveşte şi vezi faţa unsului tău. 

  

Căci mai bună este o zi în curţile tale 

        decât o mie în altă parte; † 

    prefer să stau în pragul casei Dumnezeului meu * 

    decât să locuiesc în casele păcătoşilor.

  

Domnul Dumnezeu este soare şi scut; † 

    Domnul dăruieşte har şi mărire; * 

    nu refuză nici un bine 

        celor ce duc o viaţă fără de prihană.

Domnul oştirilor, * 

    fericit este omul care îşi pune încrederea în tine!
Slavă Tatălui, şi Fiului, *

    şi Sfântului Duh.

Precum era la început, şi acum, şi pururea, *

    şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Inima mea şi trupul meu vor tresălta de bucurie în Dumnezeul cel viu, aleluia!

Psalmul 83 (84) 


  

Posted in Imagini si fotografii, Lecturi, Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: