Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘biserica’

Nu mai intra în biserică așa cum trece trenul prin gară…

Posted by Paxlaur pe 19/01/2018

trenul prin garaIntrăm uneori în biserică așa cum intră și trece un tren prin gară fară să oprească. Face doar mult zgomot, mult curent…

Așa și noi, uneori nici măcar nu ne dăm seama de „gălăgia” interioară pe care o purtăm în casa Domnului. Accelerăm în prezența lui Dumnezeu și facem și mai mult zgomot,  în loc să ne oprim și să stăm în liniște. Ne rugăm și cerem mai mult decât suntem dispuși să ascultăm… Uităm că Dumnezeu vorbește…

Cât de plini de speranța am ieși din casa Domnului dacă am opri cu adevărat în fața lui, dacă am lăsa să coboare ceea ce ne împovărează și a ajuns la destinație – gândurile, problemele, eșecurile, tot ce e rău! – și am primi noi „pasageri”: speranța, credința și dragostea.

Ce dulce eliberare! Ce mângâietori pasageri…

Biserica nu e gară! De aceea dacă nu te oprești în tăcere în fața Domnului, nu vei simți niciodată bucuria de a călători cu Dumnezeu spre Dumnezeu.

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Oare chiar așa să fie?

Posted by Paxlaur pe 13/12/2017

Nu trebuie să frecventezi nu știu ce locuri sau persoane sau site-uri pentru a auzi: „Religia/creștinismul îl împiedică pe om să fie un bun cetățean, să muncească cu dăruire pentru o lume mai bună”. Răsună ca un refren: „Creștinismul/Biserica îl înstrăinează pe om de menirea sa”. De aceea, spun unii: „Cristos se naște, dar pe noi nu ne interesează! Nu avem nevoie nici de Dumnezeu, nici de religie și cu atât mai puțin de Biserică pentru a face această lume mai bună. Avem nevoie doar de rațiune și muncă. Cine crede așteaptă totul de sus. Cine crede nu muncește și pierde timpul rugându-se”. Oare chiar așa să fie? Este atât de tristă imaginea unui creștin care așteaptă totul de sus. Nimeni nu are nevoie de creștini care stau degeaba. Nimeni! Nici măcar Paradisul!

Dacă există un creștin care crede că rugându-se este scutit de muncă, atunci sigur nu a înțeles nimic din ceea ce înseamnă creștinismul și credința, și cu atât mai puțin a înțeles ce înseamnă ajutorul divin. Dacă întâlnim creștini care refuză să muncească pentru a face această lume mai bună, atunci ei sunt dintre cei care nu au nimic în comun cu Evanghelia.

Adevăratul creștin știe că ajutorul lui Dumnezeu este de altă natură. Ajutorul divin nu înlocuiește efortul omului, munca și obligațiile sale. Adevăratul creștin știe că Dumnezeu este cel care ajută și binecuvântează efortul nostru: „Domnul dă putere celui ostenit şi înmulţeşte tăria celui vlăguit. Cei tineri obosesc, iar cei maturi se ostenesc şi se poticnesc, dar cei care speră în Domnul îşi întăresc puterea, se înalţă ca pe aripi de vultur, aleargă, dar nu ostenesc, umblă, dar nu obosesc” (Is 40,29-31). Așadar, Domnul îi ajută pe cei care aleargă, umblă, muncesc. El este puterea celui ostenit de muncă, nu „norocul” celui leneș. Creștinismul nu îndeamnă la delăsare, ci este imbold spre muncă, spre implicare, spre acțiune.

Nu creștinii adevărați sunt o piedică în calea unei lumi mai bune, ci falșii creștini sau indiferenții (creștini sau nu!) față de frații lor, față de această lume. Creștinul muncește pentru o lume mai bună. Adevăratul creștin este cel care simte zilnic oboseala, efortul, sudoarea frunții, pentru că a înțeles ce înseamnă „roagă-te și muncește”. Adevăratul creștin, când merge seara la culcare după o zi de muncă, simte atât de mult nevoia să asculte cuvântul și chemarea lui Cristos: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre!” (Mt 11,28-29). Adevăratul creștin muncește, muncește mult pentru o lume mai bună. Doar creștinul care muncește a citit, a înțeles și acum trăiește Evanghelia, așteptându-l veghind pe Cristos care vine.


Domnul este aproape, ne privește!
De aceea, „dacă cineva nu vrea să muncească,
nici să nu mănânce” (2Tes 3,10).


13 decembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 2-a din Advent
Ss. Lucia, fc. m. **; Otilia, călug.
Is 40,25-31; Ps 102; Mt 11,28-30

LECTURA I
Domnul atotputernic îi dă puteri celui obosit.
Citire din cartea profetului Isaia 40,25-31
Cel Sfânt spune: „Cu cine mă veţi asemăna sau cu cine sunt deopotrivă?. 26 Ridicaţi-vă ochii spre înălţimi! Cine le-a creat? El face să iasă, după număr, oştirile lor şi le cheamă pe toate pe nume. De mulţimea puterii şi de mărimea tăriei, nimeni nu este lipsit. 27 De ce spui, Iacob, şi de ce vorbeşti, Israel: este calea mea ascunsă de Domnul şi judecata mea, trecută cu vederea de Dumnezeul meu? 28 Oare nu ştii sau nu ai auzit că Domnul este Dumnezeu veşnic? El, care a creat marginile pământului, nu oboseşte şi nu se osteneşte, iar inteligenţa lui nu poate fi pătrunsă. 29 El dă putere celui ostenit şi înmulţeşte tăria celui vlăguit. 30 Cei tineri obosesc, iar cei maturi se ostenesc şi se poticnesc, 31 dar cei care speră în Domnul îşi întăresc puterea, se înalţă ca pe aripi de vultur, aleargă, dar nu ostenesc, umblă, dar nu obosesc”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.8 şi 10 (R.: 1a)
R.: Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu dragoste şi îndurare. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
10 El nu face după greşelile noastre,
nici nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, Domnul vine ca să mântuiască poporul său; fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui! (Aleluia)

EVANGHELIA
Veniţi la mine toţi cei osteniţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,28-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut , iar povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Vrem o Biserică purificată!

Posted by Paxlaur pe 24/11/2017


un om pentru BisericaNu cred că este preot, ba chiar mai mult, nu cred că există un creștin care să nu fi fost cel puțin o dată cuprins de zel pentru evanghelie, pentru Cristos, pentru Biserică și în acea clipă de credință pură – da, clipă, pentru că atât rezistăm în slăbiciunea noastră! – să nu și-l fi dorit pe Isus cu biciul în mână, intrând în biserică și purificând-o, intrând în biserică și strigând: „Casa mea va fi casă de rugăciune. Însă voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari”. Vrem o biserică purificată! Vrem ca Biserica să fie cu adevărat Templul lui Dumnezeu, casa sa. Însă pentru aceasta trebuie să facem mai întâi din viața noastră, din trupul nostru o locuință plăcută pentru el. Să ne amintim cuvintele Apostolului: „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu, care sunteți voi, este sfânt” (1Cor 3,16-17).

Cristos este cel care a redat Templului valoarea de loc de rugăciune, l-a refăcut casa lui Dumnezeu, locul în care, mai mult ca oriunde în altă parte, omul şi Dumnezeu se întâlnesc. Apoi el însuşi a devenit Templu şi ne-a chemat la el, ne-a ajutat ca în el să-l regăsim pe Dumnezeu şi să ne bucurăm de prezenţa lui. Apoi i-a dat Bisericii această valoare şi fiecare locaş de cult a devenit locul unde Dumnezeu şi oamenii îşi vorbesc şi se ascultă cu dragoste unii pe alţii.

Aceasta este dorința fiecărui preot, fiecărui credincios: biserica să fie loc de rugăciune, nu muzeu, nu loc de întânire cu prietenii, nu obiect de studiu. Atunci când vizităm marile capitale europene, cu sute de ani de tradiție creștină, ne cuprinde dorul după o biserică măreață care, în toată splendoarea ei, să fie doar loc de întâlnire cu Dumnezeu, nu punct de atracţie turistică. Nu vrem biserici pline de turişti, ci vrem biserici pline de păstori împreună cu turma lor. Este trist când oamenii ajung să nu mai facă diferenţa între a intra într-un muzeu și a intra într-o bazilica: plini de uimire îşi notează sau memorează date importante sau detalii, fac fotografii şi… cam atât. Din când în când doar câte unul îngenunchează sau întreabă unde este capela preasfântului Sacrament. Ne-am întors cumva la vremurile apuse, la prezenţa în Templu „a vânzătorilor şi a schimbătorilor de bani”: uităm să ne minunăm de prezenţa Creatorului, Domnul Domnilor, şi ne minunăm în faţa creaturilor şi a operelor frumoase.

Să ne rugăm ca toate bisericile să fie în primul rând case de rugăciune, locul în care Dumnezeu şi omul se întâlnesc în tăcere şi adoraţie, biserici pline de oameni veniţi să vadă „casa lui Dumnezeu și poarta cerului” (cf. Gen 28,17).


Biserica este maternitatea noastră,
locul unde ne-am născut, prin botez, la o viață nouă.
Aici, prin pocăință, renaştem de fiecare dată
din cenuşa păcatelor care ne mistuie sufletele.


24 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 33-a de peste an
Ss. Martiri din Vietnam **
1Mac 4,36-37.52-59; Ps 1Cr 29,10.11abc.11d-12a.12bcd; Lc 19,45-48

LECTURA I
Au sărbătorit sfinţirea altarului şi au adus arderi de tot cu bucurie.
Citire din cartea întâi a Macabeilor 4,36-37.52-59
În zilele acelea, Iuda şi fraţii săi au spus: „Iată, duşmanii noştri au fost înfrânţi! Să urcăm să purificăm cele sfinte şi să le restaurăm!” 37 S-a adunat toată tabăra şi a urcat la muntele Sion. 52S-au sculat în zori, în ziua a douăzeci şi cincea a lunii a noua – adică Casleu -, în anul o sută patruzeci şi opt. 53 Au adus jertfă, după lege, pe altarul cel nou pentru arderile de tot, altar pe care îl făcuseră. 54 În acelaşi moment şi în aceeaşi zi în care neamurile l-au profanat, atunci l-au dedicat cu imnuri, alăute, harpe şi cimbale. 55 Tot poporul a căzut cu faţa la pământ, s-a prosternat şi a binecuvântat cerul care le dăduse succes. 56 Au făcut dedicarea templului timp de opt zile şi au adus arderi de tot cu bucurie şi jertfe de mulţumire şi de laudă. 57 Au împodobit faţada templului cu coroane de aur şi cu scuturi, au restaurat porţile şi încăperile şi le-au pus uşi. 58 A fost o foarte mare bucurie în popor şi a fost îndepărtată ruşinea neamurilor. 59 Iuda, fraţii lui şi toată adunarea lui Israel au stabilit ca zilele dedicării altarului să fie sărbătorite cu bucurie şi veselie la timpul lor fixat, an de an, timp de opt zile, din ziua a douăzeci şi cincea a lunii Casleu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
1Cr 29,10.11abc.11d-12a.12bcd (R.: 13b)
R.: Lăudăm, Doamne, numele tău glorios.

10 Binecuvântat să fii tu,
Doamne Dumnezeul lui Israel, părintele nostru,
din veac şi până-n veac! R.

11abc Ale tale sunt, Doamne, mărirea,
puterea, gloria, splendoarea şi lauda.
Pentru că tot ce este în cer şi pe pământ este al tău. R.

11d A ta, Doamne, este împărăţia
şi tu eşti înălţat peste toate.
12a De la tine vin bogăţia şi gloria. R.

12bcd Tu stăpâneşti peste toate,
în mâna ta sunt tăria şi puterea
şi tu poţi să măreşti şi să dai tărie tuturor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi aţi făcut din casa Domnului, o peşteră de tâlhari.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,45-48
În acel timp, intrând Isus în templu, a început să-i alunge pe vânzători, 46 spunându-le: „Este scris: «Casa mea va fi casă de rugăciune. Însă voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari»”. 47 Şi învăţa în templu în fiecare zi, iar arhiereii şi cărturarii, precum şi mai-marii poporului căutau să-l omoare. 48 Dar nu găseau ce să-i facă, pentru că tot poporul se ţinea după el, ca să-l asculte.

Cuvântul Domnului

Posted in Biserica, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Leon cel Mare și izvorul de speranță: Cristos și Biserica sunt inseparabili!

Posted by Paxlaur pe 10/11/2017

DialogulLeoncelmaresi AttilaSfântul papă Leon cel Mare ne învață într-una din predicile sale: „Toţi cei care sunt renăscuţi în Cristos dobândesc demnitate regească prin semnul crucii. Apoi, prin ungerea Duhului Sfânt, sunt consacraţi preoţi. Deci toţi creştinii sunt înzestraţi cu o carismă spirituală şi supranaturală care îi face părtaşi de neamul regesc şi de oficiul preoţesc. Oare nu este o funcţie regească faptul că un suflet, supus lui Dumnezeu, îşi conduce trupul? Oare nu este o funcţie preoţească a-i consacra Domnului o conştiinţă curată şi a-i oferi pe altarul inimii jertfele nepătate ale cultului nostru?”.

Astăzi, în sărbătoarea sfântului Leon cel Mare, ne amintim că toți formăm Biserica, Trupul mistic al lui Cristos. Toți formăm Biserica „una, sfântă, catolică și apostolică” pe care Cristos a zidit-o pe stâncă şi puterile celui rău nu o vor putea birui niciodată. Acest adevăr este pentru noi un nesecat izvor de speranţă, o încurajare în aceste vremuri în care mulţi se încumetă să întrezărească sfârşitul Bisericii. Domnul este singurul nostru sprijin, forţa şi rezistenţa noastră, de aceea nimeni şi nimic nu va putea să distrugă Biserica. Să nu uităm că avem de partea noastră un Dumnezeu atotputernic, un Domn care ne-a clădit pe stâncă (cf. Mt 16,18).

Nu de puţine ori ne este dat să auzim: „Eu cred în Dumnezeu, în Cristos, dar nu am treabă cu Biserica”. Este plină lumea de „credincioşi nepracticanţi”: „Eu cred, dar nu merg la Biserică”! Iar pericolul ne pândește pe toți cei care ajungem în biserică doar duminica şi ori de câte ori este vreo sărbătoare sau vreun eveniment personal. Am transformat legătura noastră cu Biserica într-un raport rece, fără viaţă, uitând că nu suntem creştini pentru a umple un locaş făcut din pietre, ci noi înşine suntem pietrele vii care alcătuiesc acest locaş. Noi suntem Biserica! Noi suntem Trupul lui Cristos! Nu putem să despărţim Capul, care este Cristos, de trup, care este Biserica. Şi nu ne putem despărţi nici pe noi, care suntem mădulare ale aceluiaşi trup.

Să ne amintim cuvântul Apostolului şi să valorificăm prezenţa noastră în Biserică: „Așa cum trupul este unul și are multe membre, iar toate membrele trupului, deși sunt multe, formează un singur trup, tot la fel și Cristos. Căci noi toți am fost botezați într-un singur Duh spre a fi un singur trup … Voi sunteți trupul lui Cristos și membru fiecare în parte” (cf. 1Cor 12,12-27). Să ne rugăm în această zi pentru Biserică, pentru sfântul părinte papa, pentru noi toţi, membre ale Trupului Mistic: „Dă, Doamne, Bisericii tale liniştea bunei orânduiri, timpuri de pace şi ziua unităţii. Dă-ne, Doamne, harul de a iubi Biserica, mireasa ta şi de a ne sluji şi cinsti unii pe alţii”.


Cristos şi Biserica nu pot fi despărţiţi.
Nimeni nu trebuie şi nu poate să aleagă între Cristos şi Biserică
pentru că Domnul şi Mireasa sa formează un singur trup,
sunt inseparabili.


10 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 31-a de peste an
Ss. Leon cel Mare, pp. înv. **; Oreste, m.
Rom 15,14-21; Ps 97; Lc 16,1-8

LECTURA I
Slujitor al lui Cristos Isus între neamurile păgâne, pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 15,14-21
Fraţii mei, eu însumi sunt convins cu privire la voi că sunteţi plini de bunătate, plini de orice fel de cunoaştere, în stare să vă îndrumaţi unii pe alţii. 15 Totuşi v-am scris în unele părţi mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc aminte acestea, în puterea harului care mi-a fost dat de Dumnezeu, 16ca să fiu slujitor al lui Cristos Isus între neamuri, consacrat să predic evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută, sfinţită în Duhul Sfânt. 17 Aşadar, mă pot lăuda în Cristos Isus în cele ce-l privesc pe Dumnezeu, 18 căci nu voi îndrăzni să vorbesc altceva decât despre ce a săvârşit Cristos prin mine pentru a aduce neamurile păgâne la credinţă, prin cuvânt şi faptă, 19 prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Aşadar, de la Ierusalim şi împrejurimi şi până în Iliria, am completat vestirea evangheliei lui Cristos, 20 făcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese făcut cunoscut numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia, 21 ci, după cum este scris: „Cei cărora nu le-a fost vestit despre el îl vor vedea şi cei care n-au auzit vor înţelege”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3c-4 (R.: cf. 2b)
R.: Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea înaintea neamurilor.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3c Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1In 2,5ab
(Aleluia) Cine păstrează cuvântul lui Cristos, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârşită. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiii veacului acestuia, în generaţia lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea. 2 El l-a chemat şi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator!» 3 Atunci administratorul şi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. 4 Ştiu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administraţie». 5 Şi, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eşti dator stăpânului meu?» 6 Acesta i-a spus: «Cu o sută de baţi de untdelemn”. El i-a răspuns: «Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!» 7 După aceea i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?” Acesta a răspuns: «O sută de kor de grâu”. El i-a spus: «Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!» 8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Despre „mama şi capul tuturor bisericilor” și despre noi și biserica noastră

Posted by Paxlaur pe 09/11/2017

În anul 312 împăratul Constantin s-a convertit la creştinism şi a donat papei Melchiade (311-314) palatul Lateran, împreună cu împrejurimile acestui palat. Până atunci acest loc era reşedinţă imperială. Către anul 320 pe acest loc s-a ridicat o biserică, Biserica din Lateran, prima ca dată şi ca demnitate faţă de toate bisericile din Occident. Aceasta a fost consacrată de papa Silvestru la 9 noiembrie 324, cu numele de Bazilica Sfântului Mântuitor. Aceasta a fost prima biserică aleasă să fie consacrată în mod public. Pentru aceasta în bazilică se pot citi și acum aceste cuvinte (care sunt mereu pe buzele celor care vorbesc despre ea): „Omnium ecclesiarum Urbis et Orbis mater et caput – Mama şi capul tuturor bisericilor din oraşul Roma şi din lumea întreagă”. Când vorbim despre consacrarea publică a acestei bazilici suntem la începutul libertăţii religioase oferite creştinilor (edictul din 313) şi la ani distanţă de recunoaşterea oficială a creştinismului ca religie a Imperiului Roman (380). A fost într-adevăr o noutate şi un mare dar al Cerului.

Au fost vremuri când era un mare dar să ai o biserică, un loc de rugăciune. Să nu uităm că în multe locuri şi astăzi este o minune să găseşti o biserică, în special una deschisă în care poţi intra fără teamă, fără persecuţii. Însă dacă în comunităţile noastre avem o biserică, cum ne raportăm la ea? Cât de des intrăm pentru a face o vizită în faţa Sfântului Mântuitor? Ce facem pentru a înfrumuseţa biserica noastră? Şi mai ales: simţim noi că este într-adevăr biserica noastră? De prea multe ori ne plângem de lipsurile pe care le întâlnim în locaşurile de cult, însă de prea puţine ori suntem noi cei care facem mai mult pentru „casa Domnului”. Ziua aceasta ne invită să ne amintim de bisericile noastre, de locul de har unde am primit botezul, prima sfântă împărtăşanie, dezlegarea sacramentală și alte sacramente. Să intrăm cu drag şi cu evlavie în biserica din comunitatea noastră. Să preţuim casa Domnului şi să ne simţim datori de a o îngriji.

Dacă iubim cu adevărat Biserica Universală și biserica parohiei noastre, atunci să nu uităm și să trăim cuvintele sfântului Cezar din Arles: „Vrei să găsești o bazilică strălucitoare? Nu-ți păta sufletul cu murdăriile păcatului. Dacă vrei ca bazilica să fie plină de lumină, amintește-ți că și Dumnezeu vrea ca în sufletul tău să nu fie întuneric. Fă mai degrabă în așa fel încât, așa cum spune Domnul, în ea să strălucească lumina faptelor bune, ca să fie preamărit cel care stă în ceruri. După cum tu intri în biserică, tot așa Dumnezeu vrea să intre în sufletul tău”.


Să nu uităm că suntem „templul lui Dumnezeu
şi că Duhul Sfânt locuieşte în noi.
Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu,
şi Dumnezeu îl va distruge pe el (cf. 1Cor 3,16-17).
Așadar, să avem grijă de biserică și de trupul nostru,
templele lui Dumnezeu.


9 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 31-a de peste an
SFINŢIREA BAZILICII DIN LATERAN
Ez 47,1-2.8-9.12 (1Cor 3,9c-11.16-17); Ps 45; In 2,13-22

LECTURA I
De sub pragul templului curgea o apă spre răsărit.
Citire din cartea profetului Ezechiel 47,1-2.8-9.12
În zilele acelea, în timpul unei viziuni, trimisul Domnului m-a făcut să mă întorc la intrarea templului şi, iată, o apă ieşea de sub pragul casei, dinspre răsărit, pentru că faţa templului era spre răsărit. Apa cobora de sub partea dreaptă a templului, dinspre sud de altar. 2 M-a făcut să ies pe drumul porţii de nord şi m-a făcut să înconjur pe drumul de dinafară, lângă poarta de dinafară, care dădea spre răsărit. Şi, iată, apa curgea din partea dreaptă! 8 Şi mi-a zis: „Apele acestea care ies spre regiunea din răsărit coboară în Arabah şi ajung în mare. Ieşite spre mare, vindecă apele. 9 Orice fiinţă care mişună, toate cele la care ajung apele râurilor vor trăi: vor fi foarte mulţi peşti, căci au ajuns acolo apele acestea şi au vindecat: toate la care va ajunge râul vor trăi. 12 Lângă râu, pe malurile lui, de o parte şi de alta, vor creşte tot felul de pomi pentru hrană. Frunza lor nu se va veşteji şi rodul lor nu se va termina; vor da rod în fiecare lună, pentru că apele lui ies din sanctuar: rodul lui va fi pentru hrană şi frunzele lui, pentru vindecare”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 45(46),2-3.5-6.8-9 (R.: 5)
R.: Un râu înveseleşte cetatea lui Dumnezeu.

2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu şi putere,
ajutor uşor de găsit în timp de strâmtorare.
3 De aceea, nu ne temem,
chiar dacă s-ar zgudui pământul
şi ar cădea munţii în mijlocul mării. R.

5 Un râu cu braţele sale
înveseleşte cetatea lui Dumnezeu,
locuinţa sfântă a Celui Preaînalt.
6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină;
Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaţă. R.

8 Domnul Sabaot este cu noi,
Dumnezeul lui Iacob este refugiu pentru noi.
9 Veniţi şi vedeţi lucrările minunate ale Domnului,
faptele uimitoare pe care le-a făcut pe pământ! R.

LECTURA A II-A
Voi sunteţi zidirea lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,9c-11.16-17
Fraţilor, voi sunteţi zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un arhitect înţelept, eu am pus temelia, iar un altul construieşte deasupra; dar fiecare să aibă grijă cum construieşte! 11 Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie în afară de cea existentă, care este Isus Cristos. 16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi,
este sfânt.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cr 7,16
(Aleluia) „Am ales şi am consacrat locul acesta, spune Domnul, pentru ca să fie numele meu în el pentru totdeauna”. (Aleluia)

EVANGHELIA
El vorbea despre templul trupului său.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,13-22
Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. 15 Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, 16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!” 17 Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: „Zelul pentru casa ta mă mistuie”. 18 Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: „Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?” 19 Isus le-a răspuns: „Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!” 20 Aşadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?” 21 Însă el vorbea despre templul trupului său. 22 Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: