Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘boala’

„Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”

Posted by Paxlaur pe 06/12/2017

Domnul il asculta pe saracul care striga„Cristos Domnul vine ca să mântuiască poporul său, vine să-i sature pe cei flămânzi, dar mie nu-mi pasă! Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”. Când am trecut indiferenți pe lângă mulțimea de oameni săraci, flămânzi, pe lângă cei care sunt gata să leșine pe drum, atunci nu facem altceva decât să spunem: „Cristos a venit pentru mine, a venit să mă învețe iubirea și să mă mântuiască, dar mie nu-mi pasă”.

Da, de prea multe ori nouă nu ne pasă că însuși Isus a spus că la sfârşitul lumii, acestea sunt criteriile după care vom fi judecaţi şi ni se va hotărî veşnicia: grija faţă de cei flămânzi, însetaţi, străini, săraci, bolnavi, închişi” (cf. Mt 25,31-46). Numai așa se poate predica evanghelia, numai așa se poate atinge fericirea adevărată și veșnică: te apropii de cel în lipsuri, de cel bolnav, de cel închis, te aşezi lângă el, te faci pritenul său, însoţitorul său.

Ne numim creștini, dar oare suntem noi cu adevărat pe urmele lui Cristos, Domnul și învățătorul nostru? El a fost cuprins de milă în fața mulțimilor, i-a vindecat, i-a învățat, le-a dăruit hrană din belșug. Noi ce facem pentru cei săraci? De Crăciun, dar și astăzi, de sfântul Nicolae, oferim cadouri, dar cui? Nu cumva doar celor de la care așteptăm să primim? Nu cumva suntem indiferenți față de cei de la care nu putem primi nimic? Nu cumva suntem indiferenți tocmai față de cei în care locuiește Cristos cel sărac?

„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”. Nu ne pasă pentru că nu am înțeles cine este Domnul! Nu ne schimbăm viața pentru că încă nu l-am cunoscut, nu l-am întâlnit. Oare mai putem spune că nu ne pasă de Cristos atunci când auzim și vedem faptele sale minunate? Să ne cercetăm inima plecând de la cuvintele profetului Isaia și să vedem dacă mai putem spune că într-adevăr nu ne pasă de Cristos care vine. Să spunem cu voce tare:

„Cristos va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate”, dar mie nu-mi pasă!

Cristos „va înlătura moartea pentru totdeauna”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos „va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este „Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este cel care îi vindecă pe cei „şchiopi, orbi, invalizi” și îi satură pe cei flămânzi, dar pe mine nu mă interesează nici viața, nici bucuria, nici vindecarea, nici mântuirea! Nimic! (cf. Is 25,6-10; Mt 15,30-31).

Oare putem repeta toate acestea la nesfârșit? Oare chiar putem fi indiferenți față de cel care vine să ne elibereze de moarte?


Domnul este aproape
și dacă am conștientiza cine este el cu adevărat
am înnebuni de fericire,
am tresălta de bucurie în prezența sa.


6 decembrie 2017 

Miercuri din săptămâna 1 din Advent
Sf. Nicolae, ep. *
Is 25,6-10a; Ps 22; Mt 15,29-37

LECTURA I
Domnul cheamă la ospăţul său şi şterge lacrimile de pe feţele tuturor.
Citire din cartea profetului Isaia 25,6-10a
În ziua aceea, Domnul Sabaot va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate. 7 Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile. 8 Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul a vorbit. 9 În ziua aceea se va spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!” 10a Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)
R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, Domnul vine ca să mântuiască poporul său; fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Isus vindecă mulţi bolnavi şi înmulţeşte pâinile.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,29-37
În acel timp, Isus, plecând de acolo, a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. 30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, muţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori”. 35Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi au strâns şapte coşuri pline.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Ce bine ar fi să nu uităm…

Posted by Paxlaur pe 22/11/2017

pace viata speranta

Posted in E bine de ştiut, Muzica | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Boala de care suferim și leacul pentru ea…

Posted by Paxlaur pe 03/11/2017

rugaciune vindecare boala fariseismDespre hidropizie știm că este „o boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi”. Dar despre fariseism, o patologie atât de des întâlnită chiar și în rândul creștinilor, ce știm? Când ne-am cercetat ultima dată cu atenție inima și mintea pentru a vedea dacă nu cumva suferim și noi de fariseism? Cum se manifestă fariseismul? Care-i sunt simptomele?

Fariseii sunt cei care chiar și atunci când fac un bine – de exemplu, te invită la masă – urmăresc alt scop: l-au chemat pe Isus ca să-l urmărească, să-l poată acuza și condamna. Aceștia sunt fariseii! Iar noi, la rândul nostru, devenim farisei atunci când în spatele unui pretins bine, avem alte scopuri, avem ascunse gânduri meschine. Binele pe care îl facem nu trebuie să aibă alt scop decât binele în sine, nimic altceva.

În al doilea rând, cei care „suferă” de fariseism se folosesc mereu de oameni, în special de cei slabi sau bolnavi. Aceștia devin instrumente folosite pentru a-i distruge pe alții, pentru a-i atrage în capcană pe cei drepți. Așa au făcut fariseii cu cel bolnav de hidropizie: l-au adus acolo și l-au pus în fața lui Isus ca ispită, ca momeală. Însă Cristos e măreț: Domnul e mai presus de răul din inima lor, este deasupra planurilor lor diabolice. El nu permite ca cei mici să rămână instrumente în mâna celor puternici, a celor cu inima împietrită. El îi vindecă pe cei bolnavi și-i eliberează din mâna fariseilor: Isus, luându-l pe cel bolnav, l-a vindecat şi l-a trimis de acolo (cf. Lc 14,4).

Și nu în ultimul rând, fariseii sunt cei care tac în fața răului. Sunt cei care tac în loc să promoveze binele, să-l apere pe cel mic. Fariseii tac, pândesc… sau vorbesc doar între ei, în șoapte, codat. Chiar și atunci când știu răspunsul la întrebări și calea spre bine, ei tac, se lasă învăluiți într-o tăcere vinovată (cf. Lc 14,3-4). Tac pentru că ei caută doar motive de condamnare. Ei tac și apoi „țin sfat împotriva celui drept ca să-l dea la moarte” (cf. Mt 12,14).

Da, aceștia sunt fariseii: oameni cu scopuri ascunse, cu gânduri meschine, oameni care se folosesc de semenii lor mai slabi, oameni care tac în fața răului și, mai ales, oameni care îi condamnă pe cei drepți la moarte.

Atunci când întâlnim fariseismul în viața noastră sau în viața celor de lângă noi, trebuie să strigăm cu Apostolul: „Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea” (Rom 9,2). Această boală nu trebuie să ne lase indiferenți. Cei care au fost cuprinși de această boală, de fariseism, l-au condamnat la moarte pe Isus. Așadar, fie ne vindecăm, adică fie ne lăsăm vindecați de Cristos, fie vom sfârși prin a-l condamna la moarte pe Domnul vieții.


Cristos este antidotul pentru cei care suferă de fariseism.
Cine mănâncă trupul său
și se hrănește zi de zi din cuvântul său
va fi vindecat,
va fi eliberat de chinul fariseismului
și de moartea veșnică.


3 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 30-a de peste an
Ss. Martin de Porres, călug. *; Silvia, mamă
Rom 9,1-5; Ps 147; Lc 14,1-6

LECTURA I
Aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 9,1-5
Fraţilor, spun adevărul în Cristos, nu mint. Martoră îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. 2 Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea. 3 Căci aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup. 4 Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi gloria, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile; 5 ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12a)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalime, pe Domnul Dumnezeul tău!

12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19 El face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1-6
Într-o sâmbătă, Isus a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 2 Şi, iată, era în faţa lui un bolnav de hidropizie. 3 Atunci, Isus a spus învăţaţilor Legii şi fariseilor: Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?” 4 Dar ei tăceau. Atunci, luându-l, l-a vindecat şi l-a trimis. 5 Iar lor le-a zis: Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?” 6 Ei n-au putut să-i răspundă la aceasta.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Să învățăm de la o mamă, de la o femeie minunată

Posted by Paxlaur pe 20/08/2017

iubire de mamaAstăzi suntem chemați să învățăm de la o mamă, de la femeia care a fost admirată de Isus şi apreciată cu aceste cuvinte: „O, femeie, mare este credinţa ta”! Dar prin câte a trecut sărmana ca să ajungă la această apreciere şi mai ales să asculte cuvintele „Să fie cum vrei tu!” și fiica ei să fie vindecată (cf. Mt 15,28).

O primă încercare peste care a trecut este necunoaşterea. Este uimitor cum ea, o străină, ajunge la cunoaşterea identităţii lui Isus. A aflat cine este cel care străbate ţinuturile sale şi i se adresează cu acest apelativ: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David” (Mt 15,22). A găsit apelativul potrivit: Doamne, Fiul lui David. L-a întâlnit pe Dumnezeu, l-a cunoscut, s-a apropiat de el și i-a spus pe nume. Noi îl cunoaștem pe Dumnezeu? Cum ne adresăm Domnului în rugăciunile noastre?

Ceea ce urmează, din exemplul mamei din evanghelie, este şi mai vrednic de uimire. O adevărată lecţie de speranţă. După ce a apelat la Isus cu măreţul nume de Domn şi Fiu al lui David, ne-am fi aşteptat ca Mântuitorul să o admire imediat şi să-i vină în ajutor. Erau puţini cei care-l recunoşteau şi i se adresau cu acest nume. Însă nu se întâmplă aşa. Dimpotrivă, Isus se comportă ca şi cum nu ar fi auzit. Dar femeia nu se descurajează, ci luptă. Insistă atât de mult, încât ucenicii se văd nevoiţi să intervină ca Domnul să facă ceva pentru că altfel nu scapă de ea, de strigătele ei. Şi din nou, chiar şi la intervenţia ucenicilor, Isus refuză: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. A fost cea de-a doua lovitură pentru femeie. Însă nici de data aceasta nu s-a lăsat doborâtă, ci a venit, s-a prosternat în faţa lui și i-a spus: „Doamne, ajută-mă”! Şi primeşte cel de-al treilea refuz din partea lui Isus: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei” (cf. Mt 15,24).

Câţi dintre noi am mai fi îndrăznit ceva şi după această replică? Ne-am fi retras poate trişti, lipsiţi şi de această ultimă speranţă de care ne agăţasem: o minune făcută de Cristos. Noi poate am fi renunţat. Însă mama din evanghelie nu a renunţat. Ba mai mult, ea găseşte un răspuns plin de înţelepciune şi credinţă: „Da, Doamne…”. Aici este esenţialul. Da, Doamne… ai dreptate. Nu sunt vrednică. Nu merit. Da, Doamne, am putea spune şi noi, nu suntem vrednici din cauza păcatelor noasatre, însă… tu poţi să faci această minune! „Da, Doamne”, a spus femeia şi a adăugat, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor”. Îi dă dreptate lui Dumnezeu (ceea ce ar trebui să facem şi noi mai des!) şi îi spune că dacă nu poate primi o pâine întreagă, măcar o firimitură să primească şi ea. E plină de speranţă. Dragostea ei de mamă nu o lasă să se descurajeze şi se aruncă în luptă pentru fiica ei. Şi reuşeşte!


Nu te descuraja în rugăciunile tale
și-l vei auzi pe Domnul:
„Mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” (cf. Mt 15,28).


20 august 2017 

† DUMINICA a 20-a de peste an
Ss. Bernard, abate, înv.; Samuel, profet
Is 56,1.6-7; Ps 66; Rom 11,13-15.29-32; Mt 15,21-28

LECTURA I
Pe fiii străinilor îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt.
Citire din cartea profetului Isaia 56,1.6-7
Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi judecata şi faceţi dreptatea, căci mântuirea mea este aproape să vină şi dreptatea mea, să se dezvăluie! 6 Iar pe fiii străinilor care se alipesc de Domnul ca să-i slujească, să iubească numele Domnului şi să devină slujitorii lui, tuturor celor care păzesc sabatul ca să nu fie profanat şi care ţin cu tărie alianţa mea, 7 îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt, îi voi face să se bucure în casa mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi plăcute pe altarul meu, întrucât casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 66(67),2-3.5.6 şi 8 (R.: 4)
R.: Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!

2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;
să-şi îndrepte spre noi faţa senină,
3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta,
şi mântuirea ta, la toate popoarele! R.

5 Să se veselească şi să strige de bucurie neamurile,
pentru că judeci popoarele cu dreptate
şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului! R.

6 Să te laude popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele să te laude!
8 Să ne binecuvânteze Dumnezeu
şi să se teamă de el toate marginile pământului! R.

LECTURA A II-A
Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,13-15.29-32
Fraţilor, vouă, neamurilor – vă spun -, întrucât eu sunt Apostolul Neamurilor, îmi laud slujirea, 14 că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu şi voi duce la mântuire pe unii dintre ei. 15 Căci dacă îndepărtarea lor a dus la împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor, dacă nu o înviere din morţi? 29Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile, 30 deoarece, aşa cum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare, 31 la fel şi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faţă de voi, să afle şi ei îndurare acum. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 4,23
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Femeie, mare este credinţa ta!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,21-28
În acel timp, ieşind de acolo, Isus s-a retras în părţile Tirului şi Sidonului 22 şi, iată, o femeie canaaneană a ieşit din ţinuturile acelea şi a strigat: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită cumplit de diavol!” 23 Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: „Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!” 24 El, răspunzând, a zis: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. 25 Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui şi a spus: „Doamne, ajută-mă!” 26 El a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. 27 Dar ea i-a spus: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!” 28 Atunci Isus, răspunzând, i-a spus: „O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” Şi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!”

Posted by Paxlaur pe 30/06/2017

16 ianuarie 2014 Dumnezeu vindeca salveazaCât de bine ne regăsim în acest strigăt: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!” (Mt 8,2)! Și cât de mult tânjim după răspunsul salvator: „Vreau. Curăţă-te!” (Mt 8,3).

Uneori simțim și noi cum ne îmbulzim prin mulțime în speranţa de a ajunge cât mai aproape de Isus ca să ne audă strigătul. De fapt, noi știm că el ne aude de oriunde, însă ne îmbulzim să ajungem mai aproape de el din teama de a nu-i auzi răspunul: el ne aude de oriunde, noi însă nu-l auzim atunci când stăm departe de el. Trebuie să ne apropiem! De ce stăm departe dacă sperăm și strigăm vindecarea? Dacă el ne-a strigat, dacă deja ne-a răspuns la rugăciunea înălțată și noi nu i-am auzit răspunsul și am rămas nevindecați?!

Doamne, astăzi vrem să luptăm mai mult pentru a ne apropia de tine. Îngenunchem în fața ta și îți strigăm: „Curăţă-mă de păcatul şi răutatea care mă ţin departe de tine; eliberează-mă de egoismul şi indiferenţa care mă ţin departe de oameni; purifică-mi mintea de gândurile rele care întunecă în mine chipul tău; ia din mâinile mele orice faptă care poartă amprenta orgoliului; vindecă picioarele mele de căile rătăcite ale păcatului; curăţă buzele mele de pata minciunii; înnoieşte-mi inima scoţând din ea invidia, răutatea şi orice rădăcină a viciilor şi a slăbiciunilor. Întinde-ţi mâna, atinge-mă şi fă-mă un om nou, cu o inimă nouă, blândă şi smerită. Doamne, eu ştiu sigur: dacă vrei, poţi să mă cureţi! Eşti Dumnezeu, Dumnezeul meu cel atotputernic, Dumnezeul meu cel mult iubitor de oameni”.

Cât de plăcut este Domnul atunci când ne privește și ne spune atât de simplu: „Vreau. Curăţă-te!” (Mt 8,3). El e Dumnezeu creator: Spune şi se face! Spune și ne simțim curățați, vindecați, eliberați de tot ceea ce ne ținea departe de Dumnezeu și de oameni, de iubire și de iertare. Am fost vindecați prin puterea lui Cristos.

Astăzi vrem să-i mulțumim Domnului pentru fiecare tămăduire a trupului și a sufletului. Vrem să-i mulțumim și să-l rugăm să privească mereu spre noi și spre cei dragi ai noștri astfel încât zi de zi să putem auzi dumnezeiasca voce: „Vreau. Curăţă-te!” (Mt 8,3).

Iar atunci când în trupul nostru suferința ne smulge lacrimi și rugi fierbinți, atunci când cerul pare că nu se deschide și nu auzim vocea tămăduitoare a Domnului, atunci să reînnoim rugăciunea noastră și să strigăm așa cum ne-a învățat însuși Mântuitorul: „Dumnezeule, părintele îndurărilor, dacă vrei, poți să mă vindeci! Dacă vrei poți să mă salvezi! Tată milostiv, dacă este posibil să treacă de la mine paharul acesta, suferința aceasta. Însă nu cum vreau eu, ci cum vrei tu să se facă. Da, Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest pahar fără ca să-l beau, dacă nu este posibil să mă vindec, să se facă voința ta!” (cf. Mt 8,2; 26,39.42)”.


Să nu-ţi pierzi niciodată speranţa
în victoria lui Dumnezeu asupra răului,
asupra durerii şi asupra morţii.
Cristos trăiește!


30 iunie 2017 

Vineri din săptămâna a 12-a de peste an
Primii Sfinţi Martiri din Roma *
Gen 17,1.9-10.15-22; Ps 127; Mt 8,1-4

LECTURA I
Toţi copiii de parte bărbătească vor primi tăierea împrejur. Sara îţi va naşte un fiu.
Citire din cartea Genezei 17,1.9-10.15-22
În zilele acelea, când Abram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i-a apărut lui Abram şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic: «Umblă în faţa mea şi fii neprihănit!»” 9 Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Tu să păzeşti alianţa mea, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam! 10 Aceasta este alianţa pe care s-o păziţi, cea dintre mine şi voi şi descendenţa ta după tine: să fie tăiaţi împrejur toţi cei dintre voi de parte bărbătească!” 15 Dumnezeu i-a vorbit lui Abraham: „Pe Sarai, soţia ta, nu o vei mai numi cu numele Sarai, pentru că numele ei va fi Sara. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea, o voi binecuvânta şi din ea voi face neamuri şi regi de popoare vor fi din ea”. 17 Abraham a căzut cu faţa la pământ şi a râs, zicând în inima lui: „Unui om de o sută de ani i se pot, oare, naşte copii şi Sara la nouăzeci de ani mai poate naşte?” 18Abraham i-a spus lui Dumnezeu: „O, de ar fi Ismael înaintea ta!” 19 Dar Dumnezeu a zis: „Nu, Sara, soţia ta, îţi va naşte un fiu şi tu îi vei da numele de Isaac. Eu voi încheia alianţa mea cu el, o alianţă veşnică pentru descendenţa sa după el. 20 Şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl binecuvântez; îl voi face rodnic şi îl voi înmulţi foarte mult; el va da naştere la doisprezece principi şi voi face din el un popor mare. 21 Dar alianţa mea o voi încheia cu Isaac, pe care Sara ţi-l va naşte la anul pe vremea aceasta!” 22 Când a terminat de vorbit cu el, Dumnezeu s-a înălţat de la Abraham.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: 4)
R.: Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare
înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul
care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) Isus a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,1-4
Când Isus a coborât de pe munte, îl urmau mulţimi numeroase. Şi apropiindu-se un lepros, s-a prosternat înaintea lui, spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”. 3 Întinzându-şi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Curăţă-te!” Şi, îndată, lepra lui s-a curăţat. 4 Atunci Isus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, dar mergi, arată-te preotului şi adu oferta pe care a poruncit-o Moise ca mărturie pentru ei!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: