Arhivă etichetă pentru ‘bogatie’

S-a descoperit secretul nemuririi…

Când Biserica vorbește despre săraci și sărăcie, nu prezintă teorii sociologice și nici nu ține cursuri de educație civică, ci se referă în mod direct și imediat la omul concret care astăzi – chiar acum când citim aceste rânduri sau mai ales acum când se aud sunetele războiului – suferă de foame. Știm acest om? Îl vedem? Îl ajutăm? El este calea noastră spre desăvârșire.

Sărăcia nu este o teorie, ci este realitatea de lângă noi: sunt săracii pe care refuzăm să-i vedem! Neglijând săracii, ne neglijăm propria desăvârșire, propria mântuire. La fel și bogăția și bogații: nu sunt teorii, ci realitatea. Uneori suntem noi: chiar dacă avem puțin, suntem atât de atașați de bunuri încât ne împiedică să fim buni creștini și să intrăm în împărăția lui Dumnezeu.

Bogați și săraci, trăim în zgomotul banilor: unii numărându-i, alții dorindu-i. Suntem atât de zgomotoși încât, atunci când Cristos încearcă să vorbească inimii noastre, îi acoperim vocea. Puțini mai iubesc și mai trăiesc în liniștea în care Domnul ne vorbește „ca de la inimă la inimă”; puțini îl ascultă sau aleargă la el ca să-l întrebe despre viața veșnică. Cine se mai preocupă acum de mântuire? Ceea ce interesează acum este „viața veșnică pe acest pământ”. Trăim așteptând senzaționala știre: „S-a descoperit secretul nemuririi”.

Însă dacă suntem sinceri cu noi, oare chiar ne dorim să trăim veșnic pe acest pământ? Chiar ne dorim ca problemele, sărăcia, războaiele, suferințele să nu se mai termine? Chiar vrem aceasta? Atât de bine ne învață sfinții părinți ai Bisericii: Dumnezeu a permis moartea tocmai pentru ca suferința noastră pe acest pământ să nu fie veșnică, tocmai pentru ca păcatul să nu fie pentru totdeauna. Dincolo ne așteaptă o lume mai bună: ne așteaptă Cineva mai bun decât tot ce am întâlnit, decât tot ce ne putem imagina. Dincolo ne așteaptă Cristos, Binele suprem!

Veniți să alergăm spre Cristos. Veniți să ne apropiem de el. Să îndrăznim să facem liniște ca el să ne poată vorbi despre viața veșnică. De ce ezităm? Oare ne temem de Cristos, de cel care ne-a iubit atât de mult încât a îndurat pentru noi chinul crucii? Când a fost ultima dată când ne-am oprit din activismul nostru și am alergat la el? Când am renunțat la toată agitația din jurul nostru și îngenunchind lângă el, recunoscându-l Domnul și învățătorul nostru, l-am întrebat: „Doamne, eu ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?”.

Și astăzi Cristos ne învață, ne arată drumul pe care trebuie să-l parcurgem spre mântuire. Cuvintele lui sunt dure: „Copii, cât de greu se intră în împărăția lui Dumnezeu”. Însă acest adevăr dur este urmat de un „ecou” atât de suav care ne înviorează inima: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile” (Mc 10,27). Toate! Inclusiv mântuirea noastră, așa mici și păcătoși cum suntem.

Să recuperăm dorul după viața veșnică. Să facem liniște și să-l întrebăm pe Cristos: „Doamne, eu ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?”. Și în tăcerea inimii Isus îți spune: „Tu trebuie să…”.


Ultima zi a lunii februarie este ziua în care terminăm colecta noastră pentru un copil bolnav (Detalii AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV). În luna martie „mergem” alături de copiii orfani de pe urma războiul (Detalii AICI: Copilului orfan)! E puțin ceea ce facem, un fel de picătură într-un ocean, dar cum bine spunea maica Tereza de Calcutta: dacă picătura noastră nu este acolo, oceanului îi lipsește ceva!


Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00

Mai multe detalii despre proiectele Paxlaur AICI:
PROIECTELE PAXLAUR.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,17-27
În acel timp, când Isus pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 18 Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»” 20Atunci el i-a zis: „Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea!” 21 Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” 22 Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut pentru că avea multe bogăţii. 23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!” 24 Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, cât de greu este să se intre în împărăţia lui Dumnezeu! 25 Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. 26 Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?” 27 Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

Cuvântul Domnului

Arhitecții viitorului și revoluția dezrobirii

Toamna este asociată frecvent cu bogăția: recoltă, culoare, provizii. „Toamna se numără bobocii”, se reiau „întâlnirile” școlare și de breaslă, se etalează concediile, achizițiile. Toamna gospodarii încearcă să pună sărăcia la colț. Se pare că toamna conștientizăm mai ușor cât de plină (sau goală?) este casa: de la debaraua cu de toate, până la dulapurile și casetele cu accesorii, haine, pantofi de sezon. Zeci de lucruri ne umplu casa și ne condiționează viața. Și mai rău – spre dezastru! – când lucrurile ne copleșesc inima și ne impun să ținem oamenii la distanță. Ne temem să nu fim înșelați, furați, folosiți. Nici cei buni, nici cei răi, nici măcar Dumnezeu nu mai are loc lângă noi. Nimeni! Doar obiecte! Suntem prizonierii a ceea ce credeam că posedăm: lucrurile decid cât spațiu și timp lăsăm aproapelui!

Însă ce ar fi dacă astăzi, așa deodată, am decide să ne eliberăm? O revoluție a slujirii și a renunțării, à la sfinții Francisc, Tereza, Ghika, Durcovici! Așa, deodată, liberi, fără nimic de etalat, plini doar de Dumnezeu și de aproapele. Ce toamnă colorată am avea! Ce roade bogate am culege!

Adevărata dezrobire are forma slujirii și a renunțării. Se realizează dăruind, nu risipind, consumând sau aruncând. Ce înfăptuire măreață să te eliberezi dăruind, și dăruind să salvezi! Ce realizare să scoți un om din sărăcie! Asta nu înseamnă ca din bogat tu să devii sărac și el din sărac bogat. Nu, cu toate că Isus așa a făcut: deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, noi să ne îmbogățim (2Cor 8,9). Însă pentru noi, nevrednici epigoni, înseamnă să dăruim din ceea ce avem și suntem, din bunurile și din timpul nostru. Dar este vorba despre o renunțare curajoasă: o adevărată ruptură nu atât de surplusuri, cât mai ales de ceea ce pare siguranța noastră, comoara noastră. Trebuie să simțim că dăruim, să doară, să neliniștească. Și abia atunci, dând formă viitorului și speranță aproapelui suferind, vom avea o comoară în ceruri (Lc 18,18-30; Mt 6,19-21). Dezrobirea noastră și eliberarea unui semen de mizeria trupească și sufletească, de foamete, de analfabetism (funcțional sau spiritual), de neciopleală devine o capodoperă. Dăruind realizăm o operă de artă, modelăm viitorul unui om, construim viitorul. De fapt, devenim arhitecții viitorului cu Cristos, în Cristos și pentru Cristos care e veșnic viu în aproapele, nu în lucruri.

(Articol publicat în revista Lumina creștinului, octombrie 2021)


Dacă vreți să faceți o faptă bună, vă invit să participați la proiectul Paxlaur pentru luna octombrie 2021 (detalii AICI: Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă):

  • caută un copil sărac din jurul tău și ajută-l să meargă și să ajungă cu bine, entuziasmat, la școală și să se întoarcă liniștit acasă.

sau

Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă (proiectul lunii octombrie 2021)

Dacă vrei să ajuți un copil să ajungă mai repede la școală și acasă, susține Paxlaur și proiectul lunii octombrie 2021 prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€10.00

Mulțumesc!

Felicitări celor care cred și luptă pentru ca toți copiii să aibă copilărie.
Felicitări celor care vor să (re)dea copiilor și copilăriei demnitate și fericire!
Și cât de mult merită copiii să fie fericiți… 

Vă mulțumesc din suflet pentru implicarea în proiectul celor „trei copilării furate” (Detalii aici (Prima copilărie furată) și aici (A doua copilărie furată) și aici (A treia copilărie furată)… )!

Nu putem „repara” și tămădui tot răul făcut copiilor, dar împreună putem reda zâmbetul și demnitatea multor copii!

Sfânta Liturghie pe care o voi celebra astăzi este pentru voi și pentru copiii care vor beneficia de generozitatea, iubirea și rugăciunea voastră!

Dumnezeu să ne binecuvânteze cu o inimă de copil!

Redă o copilărie furată!

Redă copilăria unui copil fără copilărie! Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€10.00

%d blogeri au apreciat: