Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘bolnav’

„Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”

Posted by Paxlaur pe 06/12/2017

Domnul il asculta pe saracul care striga„Cristos Domnul vine ca să mântuiască poporul său, vine să-i sature pe cei flămânzi, dar mie nu-mi pasă! Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”. Când am trecut indiferenți pe lângă mulțimea de oameni săraci, flămânzi, pe lângă cei care sunt gata să leșine pe drum, atunci nu facem altceva decât să spunem: „Cristos a venit pentru mine, a venit să mă învețe iubirea și să mă mântuiască, dar mie nu-mi pasă”.

Da, de prea multe ori nouă nu ne pasă că însuși Isus a spus că la sfârşitul lumii, acestea sunt criteriile după care vom fi judecaţi şi ni se va hotărî veşnicia: grija faţă de cei flămânzi, însetaţi, străini, săraci, bolnavi, închişi” (cf. Mt 25,31-46). Numai așa se poate predica evanghelia, numai așa se poate atinge fericirea adevărată și veșnică: te apropii de cel în lipsuri, de cel bolnav, de cel închis, te aşezi lângă el, te faci pritenul său, însoţitorul său.

Ne numim creștini, dar oare suntem noi cu adevărat pe urmele lui Cristos, Domnul și învățătorul nostru? El a fost cuprins de milă în fața mulțimilor, i-a vindecat, i-a învățat, le-a dăruit hrană din belșug. Noi ce facem pentru cei săraci? De Crăciun, dar și astăzi, de sfântul Nicolae, oferim cadouri, dar cui? Nu cumva doar celor de la care așteptăm să primim? Nu cumva suntem indiferenți față de cei de la care nu putem primi nimic? Nu cumva suntem indiferenți tocmai față de cei în care locuiește Cristos cel sărac?

„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”. Nu ne pasă pentru că nu am înțeles cine este Domnul! Nu ne schimbăm viața pentru că încă nu l-am cunoscut, nu l-am întâlnit. Oare mai putem spune că nu ne pasă de Cristos atunci când auzim și vedem faptele sale minunate? Să ne cercetăm inima plecând de la cuvintele profetului Isaia și să vedem dacă mai putem spune că într-adevăr nu ne pasă de Cristos care vine. Să spunem cu voce tare:

„Cristos va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate”, dar mie nu-mi pasă!

Cristos „va înlătura moartea pentru totdeauna”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos „va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este „Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este cel care îi vindecă pe cei „şchiopi, orbi, invalizi” și îi satură pe cei flămânzi, dar pe mine nu mă interesează nici viața, nici bucuria, nici vindecarea, nici mântuirea! Nimic! (cf. Is 25,6-10; Mt 15,30-31).

Oare putem repeta toate acestea la nesfârșit? Oare chiar putem fi indiferenți față de cel care vine să ne elibereze de moarte?


Domnul este aproape
și dacă am conștientiza cine este el cu adevărat
am înnebuni de fericire,
am tresălta de bucurie în prezența sa.


6 decembrie 2017 

Miercuri din săptămâna 1 din Advent
Sf. Nicolae, ep. *
Is 25,6-10a; Ps 22; Mt 15,29-37

LECTURA I
Domnul cheamă la ospăţul său şi şterge lacrimile de pe feţele tuturor.
Citire din cartea profetului Isaia 25,6-10a
În ziua aceea, Domnul Sabaot va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate. 7 Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile. 8 Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul a vorbit. 9 În ziua aceea se va spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!” 10a Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)
R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, Domnul vine ca să mântuiască poporul său; fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Isus vindecă mulţi bolnavi şi înmulţeşte pâinile.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,29-37
În acel timp, Isus, plecând de acolo, a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. 30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, muţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori”. 35Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi au strâns şapte coşuri pline.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Rugăciune pentru o moarte bună

Posted by Paxlaur pe 11/05/2017

inger moarteDoamne, Isuse Cristoase, Cel ce vrei ca toţi oamenii să se mântuiască şi nimeni să nu piară.
Cu umilinţă în inimă, prin mijlocirea Maicii Tale Preasfinte, ne rugăm ca, în ceasul sfârşitului vieţii noastre,
să ne dai minte întreagă,
cunoştinţă adevărată,
părere de rău pentru păcatele vieţii noastre,
pentru ca prin credinţă, speranţă şi dragoste,
cu inimă curată să putem grăi către Tine, Doamne,
Cel Ce eşti binecuvântat în veci:
„În mâinile Tale îţi oferim sufletele noastre”.
Tu care vieţuieşti şi domneşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, Marie…

Aici puteți citi rugăciunea pentru

ZIUA Ihttps://paxlaur.com/2017/05/04/sa-ne-unim-in-rugaciune-pentru-cei-bolvani/

ZIUA a II-a: https://paxlaur.com/2017/05/05/rugaciune-pentru-cei-bolnavi/

ZIUA a III-a: https://paxlaur.com/2017/05/06/sa-ne-rugam-pentru-cei-bolnavi-ziua-a-iii-a/

ZIUA a IV-a: https://paxlaur.com/2017/05/07/doamne-ai-grija-de-cei-bolnavi-care-sunt-greu-incercati-de-deznadejde/

ZIUA a V-a: https://paxlaur.com/2017/05/08/nu-i-lasa-fara-ajutorul-tau-pe-cei-bolnavi/

ZIUA a VI-a: https://paxlaur.com/2017/05/09/forta-si-curajul-de-a-nu-abandona-lupta-de-a-nu-se-clatina-in-fata-durerii/

ZIUA a VII-a: https://paxlaur.com/2017/05/10/sa-ne-rugam-pentru-cei-care-se-ingrijesc-de-bolnavi/

Citiți și articolele de mai jos:

Se apropie Ziua Mondială a Bolnavului

Cine neglijează un bolnav, neglijează prezența lui Cristos în lume!

Posted in Rugaciune, Ziua Mondială a Bolnavului | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Să ne unim în rugăciune pentru cei bolnavi

Posted by Paxlaur pe 04/05/2017

Maria Tamaduitoarea bolnavilorNovenă pentru bolnavi: 4-12 mai 2017

Anul acesta celebrăm, la 12 mai, a XXV-a Zi Mondială a Bolnavului la nivel diecezan, cu tema: „Uimire pentru ceea ce face Dumnezeu: «Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic» (Lc 1,49)”.

Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, prin Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară, şi Centrul Diecezan Caritas Iaşi, prin Programul „Servicii de Îngrijire la Domiciliu”, iniţiază, începând cu 4 mai, novena pentru bolnavi. Aceasta precedă pelerinajul bolnavilor şi se va încheia la Cacica, vineri, 12 mai.

Rugăm preoţii, persoanele consacrate şi asociaţiile din Dieceza de Iaşi care oferă servicii sociale şi medicale persoanelor aflate în suferinţă să mediatizeze această novenă tuturor persoanelor care doresc să vină prin rugăciune în sprijinul acestor persoane.

Papa Francisc, în Scrisoarea pentru Ziua Bolnavului, subliniază următoarele: „Această zi constituie o ocazie de atenţie specială faţă de condiţia bolnavilor şi, mai în general, a celor suferinzi; şi în acelaşi timp invită care să se străduiască în favoarea lor, începând de la rude, de la lucrătorii sanitari şi de la voluntari, pentru a aduce mulţumire pentru vocaţia primită de la Domnul de a-i însoţi pe fraţii bolnavi. În afară de asta, această zi reînnoieşte în Biserică vigoarea spirituală pentru a desfăşura tot mai bine acea parte fundamentală a misiunii sale care cuprinde slujirea celor din urmă, a celor bolnavi, a celor suferinzi, a celor excluşi şi a celor marginalizaţi (cf. Ioan Paul al II-lea, Motu proprio Dolentium hominum, 11 februarie 1985, 1). Desigur, momentele de rugăciune, liturgiile euharistice şi Ungerea bolnavilor, împărtăşirea cu bolnavii şi aprofundările bioetice şi teologico-pastorale care se vor ţine la Lourdes în acele zile vor oferi o nouă contribuţie importantă la această slujire”.

Dorim să fim astfel alături de persoanele în suferinţă prin rugăciune şi comuniune spirituală.

Antonina Dogariu

*

Rugăciune de început

Doamne Isuse Cristoase, care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Te rugăm să primeşti smeritele noastre rugăciuni pentru cei încercaţi de boală! Mântuieşte-i, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul lor. Căci noi suntem neputincioşi şi nu îi putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.

Dăruieşte-le lor răbdare şi linişte, alungând de la ei toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheaţi de durere şi să cadă în deznădejde. Şi dacă le este de folos ca ei să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Tu care vieţuieşti şi domneşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.

Ziua I (4 mai 2017)

Dumnezeul nostru, noi credem în Tine şi ne rugăm Ţie, întăreşte-ne credinţa! Te iubim: dar sporeşte-ne dragostea! Ne căim de păcatele noastre: dar fă-ne căinţa să prisosească! Te dorim ca pe cea mai înaltă dorinţă a noastră! Îţi mulţumim ca Binefăcătorului nostru celui veşnic! Te chemăm ca pe puternicul nostru Apărător.Dumnezeul nostru, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, mângâie-ne cu milostivirea şi îndurarea Ta şi apără-ne cu puterea Ta de orice boală şi neputinţă. Prin Cristos Domnul nostru. Amin. Bucură-te, Marie…

Preluat de pe www.ercis.ro

Aici puteți citi rugăciunea pentru

ZIUA Ihttps://paxlaur.com/2017/05/04/sa-ne-unim-in-rugaciune-pentru-cei-bolvani/

ZIUA a II-a: https://paxlaur.com/2017/05/05/rugaciune-pentru-cei-bolnavi/

ZIUA a III-a: https://paxlaur.com/2017/05/06/sa-ne-rugam-pentru-cei-bolnavi-ziua-a-iii-a/

Citiți și articolele de mai jos:

Se apropie Ziua Mondială a Bolnavului

Cine neglijează un bolnav, neglijează prezența lui Cristos în lume!

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Rugaciune, Ziua Mondială a Bolnavului | Etichetat: , , , , , , , | 8 Comments »

Cine neglijează un bolnav, neglijează prezența lui Cristos în lume!

Posted by Paxlaur pe 11/02/2017

4 februarie 2014 suferintaSuferința și moartea răspândite în jurul nostru ne fac să auzim zilnic cuvintele: „Amintește-ți omule că ești pământ şi în pământ te vei întoarce”. În suferință se vede cel mai bine fragilitatea ființei noastre. Însă tot în suferință răsună și glasul Domnului: „Mi-e milă de această mulțime”. În suferință se vede cel mai bine atât apropierea dintre Dumnezeu și om, cât și apropierea dintre oameni: suferința este ceea ce avem în comun.

Evangheliile dau mărturie că în centrul atenţiei lui Cristos stă omul suferind. Isus s-a apropiat mereu de bolnavii trupeşte sau sufleteşte pentru a-i tămădui. Timp de două mii de ani a răsunat şi va răsuna mereu îndemnul Domnului către ucenicii săi din toate timpurile: „Mergeţi!… Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli” (Mt 10, 6-9).

Grija Bisericii faţă de cei aflaţi în suferinţă s-a manifestat şi prin faptul că la 13 mai 1992, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea a instituit Ziua Mondială a Bolnavului. Începând de atunci, an de an, la 11 februarie – ziua comemorării Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes – se celebrează această zi dedicată celor bolnavi şi suferinzi. Dorinţa Suveranului Pontif era ca prin celebrarea acestei zile instituţiile şi oamenii să fie sensibilizaţi în raportarea lor la cei aflaţi în suferinţă: să dea din timpul lor, din bogăția lor, din rugăciunile lor pentru ameliorarea durerilor.

An de an, în această zi, Papa trimite un mesaj de speranță către toți oamenii de bunăvoință. Papa Francisc spunea: „În această Zi Mondială a Bolnavului putem să-i cerem lui Isus milostiv, prin mijlocirea Mariei, Mama sa şi a noastră, ca să ne dea nouă tuturor această dispoziţie de slujire a celor nevoiaşi şi în mod concret a fraţilor noştri bolnavi. Uneori această slujire poate să fie obositoare, apăsătoare, dar să fim siguri că Domnul nu va înceta să transforme efortul nostru uman în ceva divin. Şi noi putem fi mâini, braţe, inimi care-l ajută pe Dumnezeu să facă minunile sale, adesea ascunse. Şi noi, sănătoşi sau bolnavi, putem oferi trudele şi suferinţele noastre ca pe acea apă care a umplut amforele la nunta din Cana şi a fost transformată în vinul cel mai bun. Cu ajutorul discret dat celui care suferă, precum şi în boală, se ia pe umerii proprii crucea de fiecare zi şi se urmează Învăţătorul (cf. Lc 9,23)”.

Să căutăm în această zi să ne amintim de cei în suferinţă. Să oferim timpul şi rugăciunile noastre pentru a aduce o umbră de alinare celor care-şi petrec viaţa pe paturile de suferinţă în familii, în spitale sau în casele de bătrâni. Să nu uităm că în chipurile lor trebuie să vedem mereu chipul lui Cristos.


Frații noștri în suferință
sunt cei care smulg cerului
cele mai mari binecuvântări
pentru acest pământ,
pentru viața noastră.
Cine neglijează un bolnav,
neglijează prezența lui Cristos în lume.



11 februarie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 5-a de peste an
Sf. Fc. Maria de la Lourdes *
Gen 3,9-24; Ps 89; Mc 8,1-10

LECTURA I
Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care a fost luat.
Citire din cartea Genezei 3,9-24
În zilele acelea, Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” 10 El a răspuns: „Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, şi m-am ascuns”. 11 Şi el a zis: „Cine ţi-a făcut cunoscut că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. 13 Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”. 14 Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate animalele şi toate fiarele câmpului; pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! 15 Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul”. 16 I-a spus femeii: „Voi înmulţi suferinţele tale când vei fi însărcinată şi vei naşte copiii în durere. Te vei simţi atrasă către bărbatul tău, iar el te va stăpâni”. 17 Şi i-a spus lui Adam: „Pentru că ai ascultat de femeia ta şi ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci, blestemat să fie pământul din cauza ta! Cu trudă te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale! 18 Spini şi mărăcini îţi va face să răsară şi vei mânca iarba câmpului. 19 În sudoarea frunţii tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat. Pentru că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. 20 Şi omul a dat femeii sale numele de Eva, pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii. 21 Domnul Dumnezeu a făcut omului şi femeii sale tunici de piele şi i-a îmbrăcat. 22 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a devenit ca unul dintre noi cunoscând binele şi răul! Şi acum, să nu-şi întindă mâna să ia şi din pomul vieţii să mănânce şi să trăiască veşnic!” 23 Şi Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care a fost luat. 24 Şi l-a izgonit pe om şi a pus să stea la răsăritul grădinii Eden heruvimi şi sabia de foc rotitoare, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 89(90),2.3-4.5-6.12-13 (R.: 1)
R.: Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu din generaţie în generaţie.

2 Mai înainte de a se fi născut munţii,
mai înainte să fi fost plămădit pământul şi lumea,
din vecie şi până în vecie tu eşti Dumnezeu. R.

3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
4 Pentru că, în ochii tăi, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă de noapte. R.

5 Îi iei ca un şuvoi; sunt ca un vis;
6 dimineaţa sunt ca iarba care creşte;
dimineaţa înfloreşte şi creşte,
seara este cosită şi se usucă. R.

12 Învaţă-ne să numărăm zilele noastre,
ca să dobândim înţelepciunea inimii!
13
 Întoarce-te, Doamne; până când?
Ai milă de slujitorii tăi! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Au mâncat şi s-au săturat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,1-10
În zilele acelea, adunându-se din nou o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Isus i-a chemat pe discipoli şi le-a spus: 2 „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. 3 Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leşina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”. 4 Discipolii lui i-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceştia cu pâine, aici în pustiu?” 5 El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” I- au spus: „Şapte”. 6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor lui ca să le pună înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7 Şi mai aveau câţiva peştişori. Binecuvântându-i, a spus ca şi pe aceştia să-i pună înainte. 8 Au mâncat, s-au săturat şi au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăţi şapte coşuri. 9 Erau cam patru mii. El le-a dat drumul 10şi îndată, urcându-se cu discipolii săi în barcă, a venit în părţile Dalmanutei.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Ziua Mondială a Bolnavului | Etichetat: , , , , , , , | 9 Comments »

Ziua Mondială a Bolnavului 2015 – „Eram ochi pentru cel orb şi picioare pentru cel şchiop”

Posted by Paxlaur pe 11/02/2015

Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a XXIII-a Zi Mondială a Bolnavului 2015

Sapientia cordis.

4 februarie 2014 suferintaIubiţi fraţi şi surori,

Cu ocazia celei de-a XXIII-a Zile Mondiale a Bolnavului, instituită de sfântul Ioan Paul al II-lea, mă adresez vouă tuturor care purtaţi povara bolii şi sunteţi în diferite moduri uniţi cu trupul lui Cristos suferind; precum şi vouă, profesionişti şi voluntari din domeniul sanitar.

Tema din acest an ne invită să medităm o expresie din Cartea lui Iob: „Eu eram ochi pentru cel orb şi picioare pentru cel şchiop” (29,15). Aş vrea să fac asta în perspectiva lui „sapientia cordis”, înţelepciunea inimii.

1. Această înţelepciune nu este o cunoaştere teoretică, abstractă, rod al raţionamentelor. Ea mai degrabă, aşa cum o descrie sfântul Iacob în scrisoarea sa, este „curată, apoi paşnică, blândă, docilă, plină de milă şi de roade bune, fără discriminare şi fără ipocrizie” (3,17). Este aşadar oatitudine infuzată de Duhul Sfânt în mintea şi în inima celui care ştie să se deschidă la suferinţa fraţilor şi recunoaşte în ei imaginea lui Dumnezeu. De aceea, să ne însuşim invocaţia Psalmului: „Învaţă-ne să numărăm zilele noastre / şi vom dobândi o inimă înţeleaptă” (Ps 90,12). În aceastăsapientia cordis, care este dar al lui Dumnezeu, putem rezuma roadele Zilei Mondiale a Bolnavului.

2. Înţelepciunea inimii înseamnă a-l sluji pe fratele. În discursul lui Iob, care conţine cuvintele „eu eram ochi pentru cel orb şi picioare pentru cel şchiop”, se evidenţiază dimensiunea de slujire a celor nevoiaşi din partea acestui om drept, care se bucură de o anumită autoritate şi are un loc de seamă printre bătrânii cetăţii. Statura sa morală se manifestă în slujirea săracului care cere ajutor, precum şi în îngrijirea orfanului şi a văduvei (v. 12-13).

Câţi creştini mărturisesc şi astăzi, nu cu cuvintele, ci cu viaţa lor înrădăcinată într-o credinţă genuină, că sunt „ochi pentru cel orb” şi „picioare pentru cel şchiop”! Persoane care stau aproape de cei bolnavi care au nevoie de o asistenţă continuă, de un ajutor pentru a se spăla, pentru a se îmbrăca, pentru a se hrăni. Această slujire, în special când se prelungeşte în timp, poate să devină obositoare şi apăsătoare. Este relativ uşor a sluji timp de câteva zile, dar este greu a îngriji o persoană timp de luni sau chiar timp de ani, chiar şi atunci când ea nu mai este în stare să mulţumească. Şi totuşi, ce mare drum de sfinţire este acesta! În acele momente se poate conta în mod deosebit pe apropierea Domnului, şi sunt şi de sprijin special pentru misiunea Bisericii.

3. Înţelepciunea inimii înseamnă a sta cu fratele. Timpul petrecut alături de cel bolnav este un timp sfânt. Este laudă adusă lui Dumnezeu, care ne conformează imaginii Fiului său, care „nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi” (Mt 20,28). Isus însuşi a spus: „Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte” (Lc 22,27).

Să cerem cu credinţă vie Duhului Sfânt ca să ne dăruiască harul de a înţelege valoarea însoţirii, de atâtea ori tăcute, care ne face să dedicăm timp acestor surori şi acestor fraţi, care, graţie apropierii noastre şi a afectului nostru, se simt mai iubiţi şi întăriţi. În schimb ce mare minciună se ascunde în spatele anumitor expresii care insistă mult asupra „calităţii vieţii”, pentru a induce să se creadă că vieţile grav afectate de boală n-ar fi demne să fie trăite!

4. Înţelepciunea inimii înseamnă a ieşi din sine spre fratele. Lumea noastră uită uneori valoarea specială a timpului petrecut alături de patul bolnavului, pentru că sunt copleşiţi de grabă, de frenezia de a face, de a produce, şi se uită dimensiunea gratuităţii, a îngrijirii, a lua asupră-şi pe celălalt. În fond, în spatele acestei atitudini există adesea o credinţă lâncedă, care a uitat acel cuvânt al Domnului care spune: „Mie mi-aţi făcut” (Mt 25,40).

Pentru aceasta, aş vrea să amintesc încă o dată „prioritatea absolută a «ieşirii din sine spre fratele» ca una dintre cele două porunci principale care stau la baza oricărei norme morale şi ca semnul cel mai clar pentru a face discernământ cu privire la drumul de creştere spirituală ca răspuns la donaţia absolut gratuită a lui Dumnezeu” (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 179). Din însăşi natura misionară a Bisericii provin „caritatea efectivă faţă de aproapele, compasiunea care înţelege, asistă şi promovează” (ibid.).

5. Înţelepciunea inimii înseamnă a fi solidari cu fratele fără a-l judeca. Caritatea are nevoie de timp. Timp pentru a-i îngriji pe cei bolnavi şi timp pentru a-i vizita. Timp pentru a sta alături de ei aşa cum au făcut prietenii lui Iob: „Au şezut cu el pe pământ şapte zile şi şapte nopţi şi nimeni nu i-a spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea lui era foarte mare” (Iob 2,13). Însă prietenii lui Iob ascundeau în spatele lor o judecată negativă despre el: credeau că nenorocirea sa era pedeapsa lui Dumnezeu pentru un păcat al său. În schimb adevărata caritate este împărtăşire care nu judecă, nu pretinde să-l convertească pe celălalt; este liberă de acea umilinţă falsă care dedesubt caută aprobare şi se complace de binele făcut.

Experienţa lui Iob are răspunsul său autentic numai în Crucea lui Isus, act suprem de solidaritate a lui Dumnezeu cu noi, total gratuit, aşa de milostiv. Şi acest răspuns de iubire la drama durerii umane, în special a durerii nevinovate, rămâne pentru totdeauna imprimată în trupul lui Cristos înviat, în acele răni glorioase ale sale, care sunt scandal pentru credinţă dar sunt şi verificare a credinţei (cf. Omilia pentru canonizarea lui Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea, 27 aprilie 2014).

Şi atunci când boala, singurătatea, neputinţa au câştig asupra vieţii noastre de dăruire, experienţa durerii poate să devină loc privilegiat al transmiterii harului şi izvor pentru a dobândi şi a întărisapientia cordis. De aceea se înţelege cum Iob, la sfârşitul experienţei sale, adresându-se lui Dumnezeu poate să afirme: „Am auzit despre tine după auzul urechii; dar acum ochiul meu te-a văzut” (42,5). Şi persoanele cufundat în misterul suferinţei şi al durerii, primit în credinţă, pot să devină martori vii ai unei credinţe care permite să locuiască suferinţa însăşi, cu toate că omul cu propria inteligenţă nu este capabil s-o înţeleagă până la capăt.

5. Încredinţez această Zi Mondială a Bolnavului ocrotirii materne a Mariei, care a primit în sânul ei şi a născut Înţelepciunea întrupată, pe Isus Cristos, Domnul nostru.

O, Marie, Scaun al Înţelepciunii, mijloceşte ca Mamă a noastră pentru toţi bolnavii şi pentru cei care se îngrijesc de ei. Fă ca, în slujirea faţă de aproapele suferind şi prin însăşi experienţa durerii, să putem primi şi să facem să crească în noi adevărata înţelepciune a inimii.

Însoţesc această implorare pentru voi toţi cu Binecuvântarea mea Apostolică.

Din Vatican, 3 decembrie 2014

Comemorarea sfântului Francisc Xaveriu

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Papa Francisc | Etichetat: , , , , | 4 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: