Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘bucurie’

Adevărata fericire este rezervată celor mici!

Posted by Paxlaur pe 05/12/2017

Bucuria Domnului

Bucuria Domnului este puterea noastră!

Cristos este Domnul fericirii! Este atât de fascinant să-l privești pe Fiul lui Dumnezeu care „tresaltă de bucurie” și ne descoperă „plăcerea Tatălui” și „fericirea discipolilor”, fericirea noastră (cf. Lc 10,21.23). Demnă de contemplat, chiar și printre lacrimi amare lipsite de speranță, este imaginea lui Cristos fericit, a unui Dumnezeu care tresaltă de bucurie. Acesta este Dumnezeul nostru, cel care ne însoțește pe drumul spre casă.

Bucuria, plăcerea, fericirea fac parte din aspirațiile noastre. Însă ce facem pentru a le atinge, pentru a le avea în viața noastră? Spre cine, ce privim? Să nu uităm: fericiți cu adevărat sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc (cf. Lc 11,28).

Dacă vrem să fim fericiți să stăm cu cei fericiți cu adevărat, să ne împărtășim din fericirea lor. De prea multe ori refuzăm să ne apropiem de Dumnezeu și de sfinți pentru că uităm cât sunt de fericiți, neglijăm că pot deveni izvorul fericirii noastre. Uităm că Isus tresaltă de bucurie! Nu dăm importanță Sfintei Născătoare de Dumnezeu și apostolilor care au fost proclamați fericiți și au tresăltat de bucurie (cf. Lc 1,47; 10,23).

Fericirea lor este rezervată celor mici, celor care știu să fie asemenea copiilor. Aceasta pentru că fericirea pruncilor este autentică, plină de încredre, convinși fiind că durează veșnic.

Avem nevoie de fericirea „celor mici” care se lasă mereu însoțiți, învățați, iubiți. Niciun copil nu străbate singur drumul spre casă, ci se lasă purtat de cel în care are încredere. Când rămâne singur se simte pierdut, speriat, trist. Doar alături de cel în care și-a pus încrederea simte liniștea și siguranța, tresaltă de o fericire care pare veșnică.

Dacă smerenia noastră este autentică, nimic nu poate egala fericirea de a crede în Cuvântul făcut trup, fericirea de a fi însoțit de însuși Cristos pe drumul spre casă!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,21-24
În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. 23 Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, 24 căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit”.

Cuvântul Domnului


Isuse, sunt o norocoasă! Cum de nu am înțeles până acum? Cum de nu am realizat că Tu ești cel mai frumos dar pe care îl puteam primi, că Tu ești răspunsul iubirii lui Dumnezeu la lipsa mea de iubire? Eu, o ființă aparent lipsită de sens, din clipa în care te-ai gândit la mine, am devenit cineva, am devenit Eu. Căci numai Tu m-ai  înălțat prin iubirea cu care ai venit pe pământ și cu care mă iubești și astăzi.
Mulțumesc pentru existența mea! Mulțumesc pentru fiecare respirație și pentru fiecare celulă ce îmi aparține, căci toate le am de la tine, din marea ta iubire! Dar poate cel mai mult îți multumesc pentru noi doi, pentru întâlnirea noastră ce a avut loc undeva, cândva în vesnicie și ce va continua să aibă loc în veșnicie!
Ce dar minunat! Ce iubire fără margini, fără interes! Isuse, învață-mă să fiu atentă la prezența ta în viața mea și să nu te las la marginea sufletului meu! Învață-mă să îmi petrec această zi împreună cu tine! Învață-mă să iubesc dezinteresat și etern ca și tine! Amin.
(Lucia Balint)

Te invit cu drag să urmărești zi de zi itinerarul „Drumul spre acasă: o călătorie a sufletului” (detalii AICI), prin care fiecare „este invitat să primească călăuza Cuvântului lui Dumnezeu ce îl va însoţi zi de zi, să-şi găsească un timp de linişte şi de meditaţie, să ia hotărâri concrete pe care să le pună în practică, pentru ca astfel întreaga sa viaţă să se transforme, iar sărbătoarea Naşterii lui Cristos să îl găsească mai plin de strălucire şi de pace”.

Citește meditația zilei AICI!

Anunțuri

Posted in Advent, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Nu ești singur! Iată un nesecat izvor de curaj… (La mulți ani!)

Posted by Paxlaur pe 01/11/2017

Iași_Sfintii_Trei_Ierarhi

Bun găsit tuturor în acestă zi de sărbătoare pentru Biserica Latină, zi în care avem solemnitatea tuturor sfinților. În bisericile orientale, anume cele ortodoxe și cele greco-catolice, această zi dedicată tuturor sfinților este sărbătorită în prima duminică după Rusalii, de exemplu, anul acesta a fost pe 11 iunie. Noi, latinii, o sărbătorim astăzi, 1 noiembrie, așa cum a fost fixată de papa Grigore al IV-lea în anul 835, chiar dacă originea acestei sărbători trebuie căutată în Antiohia, în secolul al IV-lea.

Însă în această zi atenția noastră nu este îndreptată spre sărbătoarea în sine, ci spre sărbătoriți, spre sfinți. De altfel, zilnic Biserica ne invită să privim și să imităm modelul sfinților. Zilnic găsim un sfânt de la care să învățăm, la mijlocirea căruia să alergăm, după cum ne amintește rugăciunea Bisericii în prefața dedicată sfinților: „Prin viaţa minunată a sfinţilor, tu, Doamne, îi dăruieşti Bisericii tale mereu noi puteri, iar nouă, tuturor, ne dai dovezi de netăgăduit ale iubirii tale. Exemplul lor strălucit este un nesecat izvor de curaj şi pentru noi, care acum lucrăm la desăvârşirea mântuirii noastre, iar mijlocirea lor plină de iubire ne obţine în orice timp ajutorul tău, Doamne” (cf. Prefața a II-a pentru sfinți).

Cât de pătrunzătoare sunt aceste cuvinte, acest adevăr: noi suntem cei care acum lucrăm la desăvârșirea mântuirii noastre iar exemplul sfinților, viața lor, este pentru noi un nesecat izvor de curaj. Noi suntem cei care astăzi vrem să răspundem la chemarea de a duce o viață sfântă, chemare care răsună încă din primele pagini ale Sfintei Scripturi din însăși gura Domnului, după cum citim în Cartea Leviticului: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; sfințiți-vă și fiți sfinți, căci eu sunt sfânt” (Lev 11,44). Și tot în Cartea Leviticului citim cum același Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: Fiți sfinți căci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul vostru!” (Lev 19,2; 20,7).

Apostolii ne-au transmis această poruncă a Domnului: „Așa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniți și voi sfinți în toată purtarea voastră, pentru că este scris: Fiți sfinți, pentru că eu sunt sfânt”, spunea apostolul Petru (1Pt 1,15-16). În timp ce sfântul Paul ne amintește categoric: „Aceasta este voința lui Dumnezeu: sfințirea voastră” (1Tes 4,3; cf. Ef 1,4).

Dumnezeu ne vrea sfinți. Pe toți! Patriarhii și apostolii și întreaga Biserică ne vor sfinți, ne invită la sfințenie, ne atrag spre sfințenie.

Biserica întreagă ne cere să fim sfinți. Iată cât de profundă și încurajatoare este învățătura părinților conciliari din Constituția Dogmatică despre Biserică, Lumen gentium:

Noi credem că Biserica este sfântă. Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care împreună cu Tatăl și cu Duhul este proclamat „unul sfânt”, a iubit Biserica sa ca pe o mireasă și s-a dat pe sine pentru ea ca să o sfințească (cf. Ef 5,25-26)… De aceea, toți membrii Bisericii, fie că fac parte din ierarhie, fie că sunt păstoriți de ea, sunt chemați la sfințenie, după cuvântul Apostolului: „Aceasta este voința lui Dumnezeu: sfințirea voastră” (1Tes 4,3; cf. Ef 1,4)…

Divinul învățător și exemplu al oricărei desăvârșiri, Domnul Isus, a propovăduit tuturor și fiecăruia din ucenicii săi, de orice condiție, sfințenia vieții al cărei autor și înfăptuitor este el însuși: „Fiți, așadar, desăvârșiți precum Tatăl vostru din ceruri este desăvârșit” (Mt 5,48). Căci tuturora le-a trimis pe Duhul Sfânt care să-i îndemne dinlăuntru să-l iubească pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toate puterile (cf. Mc 12, 30) și să se iubească unii pe alții așa cum Cristos i-a iubit pe ei (cf. In 13,34; 15,12). Cei care îl urmează pe Cristos… trebuie să păstreze și să desăvârșească în viața lor, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfințenia pe care au primit-o. Apostolul îi îndeamnă să trăiască „după cum se cuvine unor sfinți” (Ef 5,3), să se îmbrace „ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, cu simțăminte de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, blândețe, cu îndelungă răbdare” (Col 3,12) și să aibă roadele Duhului în sfințenie (cf. Gal 5, 22; Rom 6,22). Și pentru că toți greșim în multe (cf. Iac 3, 2), avem mereu nevoie de îndurarea lui Dumnezeu și trebuie să ne rugăm zilnic: „Și ne iartă nouă greșelile noastre” (Mt 6,12).

Este limpede, așadar, pentru oricine, dragi ascultători, că toți credincioșii, de orice stare sau condiție, sunt chemați la plinătatea vieții creștine și la desăvârșirea iubirii: prin această sfințenie se va ajunge la un mod de viață mai uman și în societatea pământească. Pentru a dobândi această desăvârșire, credincioșii trebuie… să se consacre din tot sufletul preamăririi lui Dumnezeu și slujirii aproapelui (cf. Lumen gentium, nr. 39-40).

Toți suntem chemați la sfințenie. Toți! Iar Dumnezeu ne dăruiește astăzi bucuria de a privi cetatea din ceruri, Ierusalimul cel sfânt, care este mama noastră, unde fraţii şi surorile noastre, deja adunaţi împreună, cântă şi preamăresc numele său, cum spune prefața de la sfânta Liturghie a acestei zile. „Noi, cei care călătorim pe pământ, ne grăbim – fie că vrem sau nu! – spre patria cerească, bucurându-ne de soarta fericită a membrilor Bisericii, pe care Dumnezeu ni i-a dat ca prieteni şi modele de viaţă”.

Suntem chemați la sfințenie, iar în sfinți avem prieteni și modele de viață. În toți sfinții. Suntem în comuniune cu sfinții. Catehismul Bisericii Catolice ne învață că „unirea dintre cei aflaţi pe cale şi fraţii care au adormit în pacea lui Cristos nu se întrerupe în nici un fel, ci, dimpotrivă, este întărită prin comunicarea bunurilor spirituale, prin comuniunea „persoanelor sfinte” în Cristos, care „a murit pentru toţi”, aşa încât ceea ce face sau suferă fiecare în şi pentru Cristos aduce rod pentru toţi.

Noi Credem în comuniunea tuturor creştinilor, a celor care sunt peregrini pe pământ, a răposaţilor care îşi împlinesc purificarea şi a fericiţilor, a sfinților din cer, toţi împreună formând o singură Biserică, şi credem că în această comuniune iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu şi a sfinţilor lui ne ascultă necontenit rugăciunile (cf. CBC 955-962; LG 49)”.

Cât de bine au știut unii oameni să exprime credința lor în comuniunea și mijlocirea sfinților, credința în cei care nu încetează să mijlocească pentru noi la Tatăl, cei care în grija lor frățească ne ajută zi de zi. Iată ce le spunea fraților săi sfântul Dominic, atunci când se afla pe patul morții: „Nu plângeţi, vă voi fi mai de folos după moartea mea şi vă voi ajuta mai bine decât în timpul vieţii”. Sau sfânta Tereza a Pruncului Isus care ne-a asigurat de ajutorul său spunându-ne: „Îmi voi petrece cerul făcând bine pe pământ”.

Dar sfinți nu sunt doar cei din ceruri, doar cei trecuți în calendar. Sfinți sunt și cei de lângă noi. Noi înșine trebuie să fim sfinți pentru cei din casa și familia noastră, în fața lui Dumenzeu, prin cuvinte și fapte, chiar și în cele mai mici gânduri. Sfinți în toate. Ce bucurie să mergi spre casă și să știi că te așteaptă o soție sfântă! Ce fericire să ai un tată sfânt! Ce împlinire să ai copii sfinți, dornici de sfințenie! Ce fericire să întâlnești un preot sfânt, o persoană consacrată sfântă. Sfințenia se vede pe chip, strălucește în ochi. Sfințenia strigă din faptele și cuvintele lor! Ce fericire să te uiți la cel din fața ta și să-l preamărești pe Dumnezeu pentru că astăzi ți-a dat harul să întâlnești un om sfânt. Mare har! Este un mare har care ni s-a oferit și bine ar fi dacă nu l-am neglija: harul să fim sfinți pentru cei de lângă noi, pentru cei din casa noastră.

Să nu uităm că sfințenia nu este o invitație, nu este o opțiune, ceva opțional, ci este o obligație. Dumnezeu ne cere să fim sfinți! Cristos ne cere! Apostolii cer și așteaptă de la noi o viață sfântă. Pentru aceasta, luminată de Duhul Sfânt, în normele sale, în Codul de drept canonic, atât în cel catolic latin, cât și în cel catolic oriental, Biserica ne cere nouă, tuturor credincioșilor, ba chiar am putea spune că ne „impune!”, să fim sfinți: „Toți credincioșii, fiecare conform propriei condiții, trebuie să-și adune forțele pentru a duce o viață sfântă și pentru a promova creșterea Bisericii și sfințenia ei continuă” (Canonul 210 în codul latin și canonul 13 în codul Biseiriclor orientale). Trebuie să ne adunăm forțele pentru a duce o viață sfântă. Toți, dar fiecare conform propriei condiții!

Apoi același legislator ne amintește – în canonul 1186 din codul latin și în canonul 884 în codul oriental: „Pentru a favoriza sfințenia poporului lui Dumnezeu, Biserica încredițează credincioșilor creștini o specială și filială cinstire a Sfintei Maria, pururea Fecioară, Maica lui Dumnezeu, pe care Cristos a stabilit-o Mamă a tuturor oamenilor și promovează cultul adevărat și autentic al altor sfinți, care îi edifică cu exemplul lor pe credincioșii creștini și îi ocrotesc cu mijlocirea lor”. Biserica nu ne lasă niciodată singuri! Care sunt sfinții noștri preferați? Ce știm despre sfinții al căror nume îl purtăm? Ce virtute imităm din viața lor? Ce bine ar fi ca părinții să aleagă mereu pentru copiii lor nume de sfinți, adevărate exemple de viață, de oameni realizați, de oameni fericiți, împliniți…

Biserica ne invită să privim la Preacurata noastră mamă, Maria, și la sfinții care ne edifică și ne ocrotesc prin mijlocirea lor. Biserica ne vrea sfinții! Biserica este sfântă și are nevoie de sfințirea și sfințenia noastră. Fiți sfinți, strigă și astăzi Dumnezeu!

Dar cred că cel mai mult, cel mai aproape de inima noastră, stă o invitație care nu vine din afară, ci din interiorul nostru. De ce trebuie să fim sfinți? Pentru că ne cere Dumnezeu? Da, dar Dumnezeu ni se pare uneori atât de greu de înțeles! Atunci pentru că ne cere Biserica? Da, doar că Biserica ni se pare de multe ori greu de acceptat. Atunci pentru că ne cer alții? Poate, dar spunem, să înceapă ei, să fie ei sfinți și apoi mai vedem. Atunci? Atunci de ce să fim sfinți?

Să fim sfinți pentru că ne-o cere cea mai mare sete a sufletului nostru: fericirea, dorința de fericire. Cât de mult ne dorim să fim fericiți! Însă viața fericită nu poate fi separata de sfințenie, de Dumnezeu. Nefericită și neliniștită va fi inima noastră până ce nu se va odihni în Dumnezeu, până ce nu se va umple de Dumnezeul cel viu care ne-a creat pentru el, pentru fericirea veșnică, așa cum spunea sfântul Augustin.

Nimeni nu poate separa fericirea de sfințenie! Îmi amintesc de un tânăr care, vizitând o mănăstire, a rămas uimit de un călugăr ce stătea nemișcat în rugăciune. Fruntea și barba lui albă sărutau cu sfințenie pământul. Era ceva fascinant la brătrânul care se ruga. S-a așezat lângă el, cât mai aproape, și i-a șoptit: „Părinte, ajutați-mă să fiu fericit! Ce trebuie să fac?”. Întorcându-și chipul blând și strălucitor spre el, i-a spus: „Mergi și trăiește ca un sfânt”! Apoi s-a aplecat din nou ca să se roage. Însă tânărul i-a replicat: „Părinte, cum să trăiesc ca un sfânt?! Sunt tânăr! Sfințenia nu e pentru mine. Vă rog, arătați-mi altă cale spre fericire”! Bătrânul călugăr s-a ridicat din rugăciunea sa și, privindu-l cu dragoste părintească, i-a spus: „Fiule, cum adică sfințenia nu e pentru tine? Ești sigur că nu poți fi sfânt?”… Rușinat, tânărul i-a răspuns: „Da, părinte, sunt sigur. Sfințenia nu e pentru mine…”. „Atunci, fiule”, i-a răspuns blândul călugăr, „nici fericirea nu este pentru tine! Mergi! Caută sfințenia, trăiește în sfințenie și vei găsi fericirea după care tânjești”.

Nimeni nu poate separa fericirea de sfințenie, nici pe Dumnezeu de iubire. După cum cea mai bună cale de a găsi iubirea este de a-l găsi pe Dumnezeu, la fel și cea mai bună cale de a fi fericiți este de a trăi o viață sfântă.

Astăzi Cristos, Sfântul Sfinților, ne spune: „Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie” (Mt 5,12). Sunt cuvinte care au răsunat mii de ani și vor continua să umple mii de vieți. Dumnezeu ne vrea fericiți, Domnul vrea să tresăltăm de veselie. Numai sfințenia aduce o fericire pe care nimeni nu o poate lua de la noi, acea fericire pe care au atins-o zeci de mii de oameni, mii de sfinți.

Dumnezeu a promis fericirea celor săraci cu Duhul, celor blânzi, celor care suferă şi care flămânzesc şi însetează după dreptate, celor milostivi, celor curaţi cu inima, celor făcători de pace, celor persecutaţi pentru dreptate. Privind la viețile sfinților să ne amintim că sunt în mod deosebit uniți cu Cristos toți cei care acum, astăzi suferă împreună cu Cristos pentru mântuirea lumii, pentru o lume mai bună; sunt sfinți uniți cu Cristos cei care astăzi, acum sunt apăsați de sărăcie, de slăbiciune, de boală și de necazuri sau care sunt prigoniți pentru dreptate: pe aceștia Domnul, în evanghelie, i-a numit fericiți, iar pe aceștia, așa cum spune apostolul Petru, „Dumnezeul a tot harul, care ne-a chemat la mărirea sa cea veșnică în Cristos Isus, după puțină suferință îi va desăvârși, îi va face statornici și îi va întări” (1Pt 5,10; cf LG 41). Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii noștri!

Astăzi când ne amintim de toţi oamenii sfinţi care au trăit pe acest pământ, trebuie să fim încercaţi de un sentiment de recunoştinţă: prezenţa lor ne asigură că nu suntem singuri pe acest pământ. Ei sunt prietenii noştri. Ei ne-au mijlocit minuni. Ne-au arătat iubirea ce ne-o poartă Dumnezeu. Ne-au fost alături. Au şters lacrimi din ochii noştri. Lor le-am împărtăşit durerile, dar şi speranţele nostre ca să le poarte spre Domnul. Atât de mult ne-am apropiat de ei, în suferinţă ca şi în bucurie, încât atunci când păşim într-o biserică şi le întâlnim chipul binevoitor ne simţim ca acasă, ca în familie. Ei ne fac să ne simţim bine în Biserică, să îndrăgim Biserica. Ei ne arată că fiecare epocă îşi are omaenii care ştiu ce înseamnă Paradisul, care au gustat bucuria de a trăi în iubirea lui Dumnezeu, ba chiar de a muri din dragoste faţă de Domnul. Sfinţii sunt oameni care ne vorbesc despre frumuseţea împărăţiei lui Dumnezeu, speranţa noastră.

Ei rămân ca o provocare pentru noi. Vieţile lor, chipurile lor ne invită astăzi să înţelegem că bărbaţii, femeile, ba chiar şi tinerii şi copiii, pot fi sfinţi. Toţi putem trăi o viaţă de sfinţenie. Ba chiar mai mult: merită să trăim o astfel de viaţă. Aceasta nu pentru că numele noastre vor apărea într-un calendar, ci pentru că „numele noastre vor fi scrise în ceruri”, pentru că doar aşa vom vedea chipul Tatălui, vom trăi veşnic în lumină. Când privim la ei trebuie să înţelegem că omul, tot omul, în interiorul său este bun. Chiar şi cel care a făcut şi (ne) face răul, are ceva bun în el. Chiar şi el poate deveni sfânt. Trebuie doar să colaboram cu harul lui Dumnezeu, să ne întărim voinţa, să reununţăm la mândrie şi să urmăm exemplul celor care deja au ajuns în Patria cerească.

Astăzi vă invit să ne reînnoim dorinţa de a fi sfinţi. Şi timpurile noastre trebuie să-şi aibă sfinţii săi. Nu ai vrea chiar tu, da tu, chiar tu, să fii unul dintre ei? Să fim sfinți și vom fi fericiți o viață, o viață veșnică, o veșnicie plină de viață.

În această zi, înalț către Domnul, din toată inima, o urare de bine și o rugăciune pentru toți cei care poartă nume de sfinți: să fiți binecuvântați cu mulți și sfinți ani! Un gând special și pentru cei din Biserica Orientală care poartă numele sfinților Cosma și Damian. Prin mijlocirea sfinților, Dumnezeu să ne ocrotească și să ne ducă la adevărata fericire!

Lăudat și preamărit să fie Dumnezeu în sfinții săi, lăudat să fie Isus și Maria!

(pentru Radio Maria, 1 noiembrie 2017
Înregistrarea audio o puteți găsi aici:
http://www.radiomaria.ro/2017/11/01/1-noiembrie-solemnitatea-tuturor-sfintilor-pr-laurentiu-dancuta-toti-suntem-chemati-la-sfintenie-toti-iar-in-sfinti-avem-prieteni-si-modele-de-viata/ )

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei, Toti sfintii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră

Posted by Paxlaur pe 05/10/2017

Bucuria Domnului

Bucuria Domnului este puterea noastră!

„Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră” (Neh 8,10). Bucuria Domnului este forța noastră și noi înșine trebuie să fim cei care-i ajutăm pe ceilalți să guste din această bucurie. Și pe noi ne alege astăzi Domnul și ne trimite în lumea întreagă să-l ajutăm pe om să se întâlnească cu Dumnezeu, să cunoască fericirea care vine numai de la Domnul.

Într-un orășel trăia un copil care voia să-l cunoască pe Dumnezeu. El auzise că trebuie să străbați un drum lung și anevoios pentru a-l întâlni. Și-a pregătit o gentuță cu un pachet de mâncare și câteva sticle cu suc și a pornit să străbată drumul spre locul unde avea să-l întâlnească pe Dumnezeu. Străbătând aleile unui parc a văzut o bătrânică așezată pe o bancă, hrănind porumbeii. S-a așezat lângă ea și a început să mănânce. Văzând cum îl privea bătrânica, a înțeles că-i era și ei foame și i-a oferit din pachețelul său. Ea, foarte fericită, i-a zâmbit și i-a mulțumit. Copilul era atât de fericit. Și-a împărțit totul cu ea. I-a dăruit și din sucul său, doar să o vadă din nou zâmbind. Era atât de fascinat. Și-au petrecut ziua împreună. Când a început să se întunece s-a ridicat să plece. A făcut câțiva pași, apoi s-a întors și a cuprins-o într-o îmbrățișare gingașă, iar ea i-a dăruit un zâmbet și mai frumos decât cele de până atunci.

Întors acasă, mama a rămas surprinsă de fericirea care strălucea pe fața lui și l-a întrebat: „Ce ai făcut? De ce ești atât de fericit?” El i-a zis: „Astăzi am mâncat cu Dumnezeu. Și știi ceva? Dumnezeu are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată”.

În același timp ajunsese acasă și bătrâna, iar cei din casă au întrebat-o de unde are această nouă strălucire pe chip, de unde această fericire. Și ea le-a răspuns: „Astăzi am mâncat cu Dumnezeu. Și știți ceva? Dumnezeu este cu mult mai tânăr decât mi-am închipuit eu!”

Nu știu de câte ori am avut ocazia ca atunci când, în drumul nostru, în viața noastră, ne așezăm lângă cineva și privindu-l să vedem că în el este Dumnezeu; să observăm că are chipul lui Dumnezeu, zâmbetul lui, tinerețea lui. Ni se poate întâmpla asta stând în biserică, privind în stânga sau în dreapta, sau poate acasă, la serviciu sau la școală, oriunde. De câte ori l-am văzut pe Dumnezeu prezent în ceilalți? Dacă am reuși să descoperim chipul lui Dumnezeu în cel de lângă noi, cu siguranță atunci am descoperi și valoarea pe care o are: nu l-am mai disprețui, nu l-am mai vorbi de rău, nu l-am mai face pe cel drag să sufere. Dacă am simți prezența lui Dumnezeu în fratele nostru atunci cu siguranță nu ne-am lăsa tulburați de nicio grijă. Să-l căutăm pe Dumnezeu și să-i primim pe cei care ni-l poartă, pe cei trimiși să fie lucrători în secerișul Domnului.


Singurul stăpân al secerișului rămâne Domnul,
noi suntem doar lucrători, suntem toți „miei în mijlocul lupilor”.
Să nu ne uităm statutul, locul, misiunea!


5 octombrie 2017 

Joi din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Faustina Kowalska, călug.; Ff. Albert Marvelli; Bartolo Longo
Neh 8,1-4a.5-6.7b-12; Ps 18; Lc 10,1-12

LECTURA I
Esdra a deschis Cartea Legii şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu şi tot poporul a răspuns: „Amin! Amin!”
Citire din cartea lui Nehemia 8,1-4a.5-6.7b-12
În zilele acelea, tot poporul s-a adunat ca un singur om în piaţa care era înaintea Porţii Apelor şi i-au zis lui Esdra, secretarul, să aducă el Cartea Legii lui Moise pe care Domnul a poruncit-o Israelului. 2 Preotul Esdra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbaţi şi femei şi din toţi cei care puteau s-o înţeleagă, ca s-o asculte. Era ziua întâi a lunii a şaptea. 3 Esdra a citit din ea de când s-a luminat până la amiază în piaţa care este înaintea Porţii Apelor, în faţa bărbaţilor, a femeilor şi a celor care puteau să înţeleagă. Urechile întregului popor erau îndreptate spre Cartea Legii. 4a Esdra, scribul, stătea pe o platformă de lemn pe care o făcuseră pentru această ocazie. 5Esdra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci era mai sus decât tot poporul. Când a deschis-o, tot poporul s-a ridicat în picioare. 6 Esdra l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, iar tot poporul a răspuns ridicând mâinile: „Amin! Amin!” Apoi s-au plecat cu faţa la pământ şi s-au prosternat înaintea Domnului. 7b Leviţii explicau poporului legea, iar poporul stătea în picioare. 8 Ei citeau fragmente din Cartea Legii lui Dumnezeu, le dădeau sensul şi explicau ceea ce citeau. 9 Guvernatorul Nehemia, preotul şi scribul Esdra şi leviţii care explicau poporului au zis întregului popor: „Ziua aceasta este sfântă pentru Domnul Dumnezeul vostru; nu jeliţi şi nu plângeţi!” – căci tot poporul plângea în timp ce asculta cuvintele legii. 10 Ei le-au zis: „Mergeţi şi mâncaţi mâncăruri grase şi beţi vinuri dulci; trimiteţi porţii celor care nu şi-au pregătit nimic, pentru că este sfântă ziua aceasta pentru Domnul nostru. Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră!” 11 Leviţii încercau să liniştească poporul, zicând: „Tăceţi, căci este o zi sfântă! Nu fiţi trişti!” 12 Tot poporul a mers să mănânce şi să bea şi să trimită porţii. Au făcut veselie mare, pentru că au înţeles cuvintele care li se făcuseră cunoscute.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),8.9.10.11 (R.: 8a)
R.: Orânduirile Domnului sunt drepte, înviorează sufletul.

8 Legea Domnului este desăvârşită,
înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată,
îl face înţelept pe cel neştiutor. R.

9 Orânduirile Domnului sunt drepte,
înveselesc inima,
poruncile Domnului sunt strălucitoare,
luminează ochii. R.

10 Teama de Domnul este curată,
rămâne pentru totdeauna;
judecăţile Domnului sunt adevărate,
toate sunt drepte. R.

11 Ele sunt mai de dorit decât aurul
şi decât mult aur curat,
mai dulci decât mierea şi decât fagurele proaspăt. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) S-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie! (Aleluia)

EVANGHELIA
Pacea voastră va rămâne peste el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-12
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el 2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! 3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! 4 Nu luaţi cu voi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum! 5 În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!” 6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! 8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc, mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, 9 vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!” 10 Dar dacă intraţi într-o cetate şi nu vă primesc, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: 11«Chiar şi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să ştiţi aceasta: împărăţia lui Dumnezeu este aproape!» 12 Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Bucuria celor care deja l-au întâlnit pe Cristos

Posted by Paxlaur pe 04/09/2017

bucuria vietii_copil_floriAm început o nouă săptămână în care știm că vom avea de înfruntat viața și provocările ei, o nouă săptămână în care ne pregătim pentru „venirea Domnului”, pentru „sunetul arhanghelului și sunetul trâmbiței lui Dumnezeu” (cf. 1Tes 4,16). Iar toate acestea le facem cuprinși de bucuria celor care deja l-au întâlnit pe Cristos.

Noi știm cine este Domnul care trebuie să vină, noi l-am ascultat deja pe Cristos, nouă ni s-a dăruit în sfânta Împărtășanie. Așadar, indiferent de provocările acestei lumi, Apostolul ne amintește: „Nu vă întristaţi precum ceilalţi, care nu au speranţă”, precum ceilalți care nu l-au cunoscut pe „Domnul gloriei”. Într-adevăr putem spune și astăzi: „Nici unul dintre conducătorii lumii acesteia n-au cunoscut înțelepciunea lui Dumnezeu, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi disprețuit pe Domnul gloriei (cf. 2Tes 4,12; 1Cor 2,8).

Liniștea, bucuria și speranța de la începutul oricărei săptămâni, ba chiar din fiecare clipă, ne vin tocmai din cunoașterea lui Cristos și din întâlnirea personală cu el. El este Dumnezeul nostru. El este cel care a venit pentru noi, pentru fiecare om. El este cel care „aduce săracilor vestea cea bună; proclamă celor captivi eliberarea şi celor orbi, recăpătarea vederii; el redă libertatea celor asupriţi. El, Dumnezeul nostru, ne vestește astăzi un timp de îndurare” (cf. Lc 4,18-19). Cu un Dumnezeu atât de aproape nu putem fi triști. Nimeni nu ne poate fura această speranță, această bucurie, acest Dumnezeu! Iar dacă vrem ca și cei din jurul nostru să fie cuprinși de această fericire, atunci trebuie să le vorbim despre Cristos și, mai ales, trebuie să-i purtăm la Cristos, să-l vadă, să-l atingă cu inima lor. Doar întâlnirea personală cu el, doar vorbirea cu el „inimă la inimă” te poate inunda de fericire. Altfel, riști să abandonezi lupta, să te umpli de tristețe ca cei care nu mai au speranță.

Cei care abandonează lupta sunt cei care nu l-au „văzut” niciodată pe Cristos, adică nu l-au simțit viu, prezent, puternic, plin de iubire. În viața lor se verifică ceea ce se întâmplă atunci când un câine aleargă lătrând după un iepure. Aleargă și latră atât de tare încât mulți alți câini, auzind lătratul, încep și ei să alerge în urma câinelui care a văzut iepurele. Însă după un timp, câinii care aleargă fără să fi văzut iepurele încep să se întrebe: „De ce alergăm în halul ăsta? Încotro mergem?”. Și se opresc obosiți, apoi se despart și fiecare se întoarce la viața lui. Rămân și aleargă doar cei care au văzut iepurele. Doar ei rămân până la sfârșit, până când ajung să prindă iepurele.

Doar cine l-a întâlnit pe Cristos nu-și va cruța niciodată energiile și va da totul pentru a trăi cu fericirea și speranța celui care știe că Dumnezeu îndreaptă toate spre binele celor care îl iubesc pe el (cf. Rom 8,28)!


Domnul îți spune:
„Eu sunt cu tine!
Nu te teme!
Urmează-mă!” (cf. Lc 5,10; Mt 28,20).


4 septembrie 2017 

Luni din săptămâna a 22-a de peste an
Ss. Rozalia, fc.; Moise, profet
1Tes 4,13-18; Ps 95; Lc 4,16-30

LECTURA I
Prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 4,13-18
Nu vreau, fraţilor, ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la cei morţi, ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi, care nu au speranţă. 14 Căci dacă noi credem că Isus a murit şi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el. 15 De fapt, vă spunem aceasta după cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom trece înaintea celor morţi, 16 pentru că însuşi Domnul, la porunca divină, la strigătul arhanghelului şi în sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, va coborî din ceruri şi cei morţi în Cristos vor învia mai întâi, 17 apoi noi, cei vii, care vom fi rămas atunci, şi vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-l întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna. 18 Aşadar, îmbărbătaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1 şi 3.4-5.11-12.13 (R.: 13b)
R.: Domnul vine să judece pământul.

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou!
Cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale! R.

4 Căci Domnul este mare şi vrednic de toată lauda,
mai de temut decât toţi zeii.
5 Căci toţi zeii popoarelor sunt deşertăciune,
Domnul însă a făcut cerurile. R.

11 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul,
să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea!
12 Să se bucure câmpiile şi tot ce este pe ele,
să tresalte de bucurie toţi copacii pădurilor! R.

13 Să se bucure în faţa Domnului care vine,
pentru că vine să judece pământul!
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele în adevărul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 4,18
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea: el m-a trimis să duc săracilor vestea cea bună. (Aleluia)

EVANGHELIA
M-a uns să duc săracilor vestea cea bună; niciun profet nu este acceptat în patria sa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,16-30
În acel timp, Isus a venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. 17 I s-a dat Cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: 18 „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; 19 să vestesc un an de îndurare al Domnului”. 20 Apoi, închizând cartea şi dând-o slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. 21 A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!” 22 Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura lui şi spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosif?” 23 Dar el le-a spus: „Fără îndoială, îmi veţi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafarnaum fă şi aici, în patria ta!” 24 Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; 25 şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată ţara, 26 dar Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat, decât doar Naaman sirianul”. 28 Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicându-se, l-au scos din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor, ca să-l arunce de acolo. 30 Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Este mai frumoasă decât soarele

Posted by Paxlaur pe 26/08/2017

Bucuria Domnului

Bucuria Domnului este puterea noastră!

„Dumnezeu nu iubeşte pe nimeni altcineva,
decât pe cel care locuieşte împreună cu înţelepciunea.
Este mai frumoasă decât soarele şi decât orice aşezare a stelelor;
comparată cu lumina, este aflată cea dintâi.
Căci această lumină este urmată de noapte,
dar răutatea nu va domina înţelepciunea”

(Catea Înţelepciunii 7,28-30). 

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Scriptura | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: