Arhivă etichetă pentru ‘bunatate’

De ce? (1)

Există fericiri pe care nu le înțelegi
până când nu ajungi să le trăiești!
Și asta e una dintre ele.

Era prin 2011. Veneam spre seară cu mașina (un microbuz) dinspre Pașcani spre Iași. La ieșirea din Pașcani era plin de oameni care așteptau după o zi de muncă o „ocazie” spre casă, spre sat. Dacă tot eram singur într-o mașină mare, am zis să opresc și să … ajut. Am umplut microbuzul cu „navetiști” de prin satele dintre Pașcani și Târgu Frumos. Lângă mine, în față, s-a așezat o doamnă pe la 50-60 de ani… După vreo 10 km au început să coboare, fiecare unde își avea casa sau unde mai avea treabă. Clar, toți încercau – unii insistent, alții mai mult de formă – să plătească simbolic drumul, șoferul, „ocazia”. Dar cum drumul era deja plătit de altcineva (deci nici un merit din partea mea!) l-am refuzat politicos pe primul, i-am zis celui de-al doilea să cumpere bomboane pentru copii, la fel și celui de-al treilea… Când mă pregăteam să spun și celui de-al patrulea că nu e nevoie să-mi plătească și că poate folosi banii pentru copii sau nepoți (mă rog, e mult spus banii, cred că era ceva simbolic, cred, adică poate erau 2-3 lei), doamna de lângă mine a sărit ca arsă: „De ce nu luați bani? Ce urmăriți? Nici la primul, nici la al doilea, nici … Sigur urmăriți ceva… Ce vă iese la toată afacerea asta? Trebuie să ne luați bani ca să fim siguri că nu aveți alte interese”. I-am spus să se liniștească. Sunt preot, nu șofer de microbuz. Nu trăiesc din asta și nu e niciun motiv de neliniște. Și ca să fie și mai liniștită i-am promis că atunci când va veni rândul ei, îi voi lua banii fără nicio problemă, ca să fie sigură că nu urmăresc nimic. Însă ea nici măcar nu a mimat intenția de a-mi da ceva… Era prea convinsă că urmăresc ceva… Altceva!

Suspiciunea, neîncrederea erau și sunt omniprezente. Ne-am pierdut speranța în bunătate, în gratuitate, în har. De ce oare? 

Mi-am amintit de această istorie a „ocaziei” Pașcani-Iași, primind din nou o întrebare asemănătoare, doar că de data aceasta legată de campaniile Paxlaur (Detalii AICI: https://paxlaur.com): „De ce faci asta? Ce-ți iese? Ce urmărești?”.

Ca și atunci, la Pașcani, și acum, pe Paxlaur.com, motivele sunt multe. Dar cel mai puternic e pentru că niciodată nu am simțit atâta fericire ca atunci când am ajutat o persoană necunoscută, dar complet necunoscută. Ați încercat? Merită! E atât de fascinant să ajuți un om pe care nu l-ai întâlnit niciodată și pe care, cel mai probabil, nu-l vei (mai) întâlni niciodată. Un om pe care nu-l cunoști și care nu te cunoaște. Ba mai mult, pe unii îi ajuți fără să-i vezi. Ajuți un om cu care ai un singur punct comun: viața pe acest pământ. Sau poate două puncte comune: viața de acum și viața de apoi. Da, ce fericire să speri că într-o zi te va recunoaște în Paradis. 

Așadar, în primul rând de asta: fericire, speranță și credință. Fericirea de a ajuta un necunoscut, un străin, pe cineva care niciodată nu se va putea revanșa în această viață. Niciodată! Speranța Paradisului și a întâlnirii într-o lume mai bună, într-o lume dreaptă, egală, unde însuși Domnul va șterge orice lacrimă din ochii noștri. Și nu în ultimul rând, credința: cred cu tărie în ceea ce Cristos ne-a spus despre frații săi mai mici și despre viața veșnică.

Continuăm fericiți să pășim împreună străini printre străini ajutându-ne unii pe alții fără să ne vedem chipul, dar cu speranța recunoșterii în Paradis.


Dacă vrei să te alături Proiectului Paxlaur: TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării, o poți face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO

TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării

Împreună redăm copiilor copilăria furată de sărăcie, de război, de indiferență, de lipsa educației…

€9.00


AICI puteți citi și despre „Când sunt importanți copiii?” și când și cum și de ce trebuie să-i ajutăm: https://paxlaur.com/2022/05/11/pentru-cand-sunt-importanti-copiii/

Citiți și Cadoul de ziua mea: trei porții de copilărie https://paxlaur.com/2022/05/16/cadoul-de-ziua-mea-trei-portii-de-copilarie/

Căutători de rău…

Credința nu-ți oferă o baghetă magică 
cu care poți vindeca și salva toată lumea. 
Credință însă este acea forță divină 
care te ajută să respingi răul, compromisul, disperarea. Credința îți scoate sufletul din mormânt 
și te luminează ca să cauți și să vezi binele, nu răul.

Există și astăzi, chiar printre noi, oameni care sunt de meserie „căutători de rău”. Aceștia, chiar și atunci când sunt martorii unui miracol, martorii unui bine, tot ce reușesc să facă este să repete cuvintele iudeilor: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. Altfel spus, în loc să se bucure cu cel vindecat pentru minunea întâmplată, ei caută să găsească ceva rău în tot acel bine, caută un motiv să spună nu fericirii, să bage în mormânt o inimă plină de viață.

Cât de des suntem și noi asaltați de ispita de a despica firul în patru în speranța că vom găsi mereu o „încălcare a sâmbetei”, o lege pe care să o punem mai presus de iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Această boală ne împiedică să ne apropiem de ceilalți, să le dorim binele și să trăim în comuniune cu ei.

Însă astăzi vrem să fim purificați de această mentalitate a „căutătorilor de rău”. De aceea ne rugăm spunând: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale”! Vrem bucuria mântuirii, bucuria unei inimi curate care știe să facă, să vadă și să iubească binele atunci când îl întâlnește.

Cristos, prin patima și moartea sa, vindecă inima noastră. El însuși spune astăzi ființei noastre: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”! Ceva mai rău? Da, ceva mult mai rău: nu doar să căutăm mereu partea rea, ci să devenim noi înșine cei care facem răul, cei care îi scandalizăm pe ceilalți, cei care strigăm: „Răstignește-l! Răstignește-l”.

Avem nevoie de purificare! Numai o inimă curată poate fi o locuință plăcută pentru Cristos mort și înviat. Să ne amintim că atunci când medităm Calea Sfintei Cruci, la stațiunea a paisprezecea, spunem: „Trupul preasfânt al lui Isus este pus într-un mormânt nou şi curat. Isuse, dă-mi harul ca inima mea să fie o locuinţă curată şi plăcută pentru trupul tău în preasfânta împărtăşanie şi să te primesc cu vrednicie şi evlavie, pentru mântuirea sufletului meu, pururea, dar mai ales la sfârşitul vieţii mele”.

Aceasta este rugăciunea noastră: vrem o inimă curată care să-l primească pe Cristos și care să învie cu Cristos. Nu vrem să rămânem în întunericul păcatului, în mormântul morții, ci vrem viața, binele! Vrem să ne bucurăm cu cel vindecat!

Să fim atenți la credința noastră. Să o reînnoim: Cristos, cel care a murit şi a fost îngropat, a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu făcut om. El a suferit moartea pentru fiecare om (cf. Evr 2,9). Să nu disprețuim prin viața noastră sacrificiul său, ci să mărturisim iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă în Cristos.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,1-3.5-16
În acel timp, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o piscină numită în evreieşte Betesda, care avea cinci porticuri. 3 Sub acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi. 5 Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Văzându-l zăcând şi ştiind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am niciun om ca să mă facă să cobor în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”. 8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” 9 Şi, îndată, omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi umbla. Dar ziua aceea era sâmbăta. 10 Aşadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. 11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?” 13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulţime. 14 După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” 15 Omul a plecat şi le-a făcut cunoscut iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat. 16 De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.

Cuvântul Domnului

Mulțumesc, mulțumesc și iarăși mulțumesc pentru această minune

Cu astfel de oameni avem viitor!

În timp ce masacrul din Ucraina ne stoarce lacrimi și ne pune la grea încercare speranța; în timp ce se încearcă dezbinarea lumii și distrugerea omeniei; în timp ce unii încearcă să strecoare veninul terorii, al neîncrederii și al dictaturii; ei bine, în acel timp mulți am fost și suntem martorii consolărilor, bunătății, unității. Ba mai mult: acum scriu tocmai pentru că vreau să dau mărturie despre caritatea întrupată pe care am văzut-o circulând pe străzile noastre. Iubirea a deschis inimi, brațe, case și a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că este mai puternică decât ura, că viața învinge moartea, că merită să fim buni. Iubirea ne-a trezit! Omenirea avea nevoie de acest suflu de dragoste dezinteresată ca reacție la ură, la război, la crimă. Omul avea nevoie să renască și să devină izvor de mângâiere, să producă lacrimi de fericire cu care să acopere lacrimile de durere. Vocația noastră este iubirea și acum arătăm omenirii cum ne trăim vocația! 

Spuneam că zilele acestea am văzut caritatea întrupată, am văzut dragostea dezinteresată intrând în casa și în viața mea. Ce chip frumos are!!! De când am început proiectul „Frații mei mai mici” (DETALII AICI) am experimentat de manieră copleșitoare bunătatea omului și capacitatea lui de a face binele, de a se trezi din indiferență și de a se uni în fața răului, de a lupta pentru o lume mai bună. Astăzi, văzând răspunsul vostru generos la acest proiect pentru copiii și familiile din Ucraina, repet din toată inima ce spuneam acum câteva zile despre Proiectele Paxlaur: sunt martorul unor întâlniri excepționale, adevărate minuni între oameni care nu se cunosc și pe care nu-i cunosc, între oameni care au nevoie de ajutor și oameni care oferă ajutor. Dumnezeu e cel mai fascinant liant: nimeni nu a reușit și nu va reuși vreodată să pună atâția oameni împreună. Credința, chiar dacă nu se rezumă la asta și nu este aceasta esența ei, rămâne cea mai mare forță caritativă, cel mai mare lanț de solidaritate… În aceste zile am primit ajutor de la oameni pe care nu-i știu, oameni dornici să facă bine unor oameni pe care nu-i cunosc, dar despre care știu esențialul: sunt frații lor mai mici care suferă, care au pierdut totul, care acum îl mai au doar pe Dumnezeu și pe noi. Ce minune: am întâlnit oameni care deși nu sunt bogați în bunuri materiale, au o inimă bogată, iar puținul pe care l-au oferit a crescut în mâinile Domnului. Am simțit cum oamenii dăruiesc pentru că simt că întrei ei și cel sărac există o legătură puternică, irezistibilă: Dumnezeu-iubire.

Mulțumesc tuturor pentru generozitate față de cei mici și suferinzi, față de frații noștri mai mici. Mulțumesc celor cunoscuți, dar și celor necunoscuți. Sunt copleșit de ajutorul primit de la oameni pe care nu-i știu nici după chip, nici după nume. Am primit ajutor de la oameni despre care nu știu nimic, absolut nimic, dar despre care Dumnezeu știe tot, absolut tot. Și mă rog ca el să le răsplătească boierește, după marea sa milostivire. 

Recunoștința mi se îmbină cu un sentiment puternic de speranță: omul care se îngrijește de necunoscutul sărac, de necunoscutul suferind, omul care dăruiește necondiționat este un bun semn pentru viitorul omenirii. Cu astfel de oameni avem viitor: și noi, și omenirea, și Biserica! Și Ucraina! CONTINUĂM ÎMPREUNĂ LUPTA CEA BUNĂ PENTRU FRAȚII NOȘTRI MAI MICI: la ură răspundem cu iubire, la moarte răspundem cu viață, la disperare și masacru răspundem cu speranță și bunătate, la dezbinare răspundem cu unitate și solidaritate. 

Vă aștept în continuare alături de Proiectul: Frații mei mai mici (DETALII AICI). Să faci bine unui necunoscut este cu adevărat o provocare pentru fiecare zi. Nu te vede nimeni, nu știe nimeni, nu îți răsplătește nimeni. Sau poate că nu e chiar așa. 

Evanghelia e mereu un semnal de alarmă, un far călăuzitor. La sfârșitul vieții – atunci când vom fi judecați după iubire, cum ne învăța sfântul Ioan al Crucii –  nu vom putea să spunem că nu am știut ce aveam de făcut în timpul războiului din Ucraina! O licărire e chiar textul evangheliei de astăzi. Să luăm aminte cu credință și evlavie: 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31
În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi se bucura în fiecare zi cu mare fast; 20 la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume era Lazăr, plin de bube: 21 el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. 22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui 24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» 25 Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi nici de acolo la noi». 27 El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» 30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

Cuvântul Domnului


FRAȚII MEI MAI MICI

Cei care doresc pot sprijini proiectele Paxlaur prin: Banca Transilvania cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu. Sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc!

€10.00

%d blogeri au apreciat: