Să-ți fie rușine!

 

frumusetea lumii si bunul simt

Am primit această veste tristă: „A mai murit cineva. A murit și nu-l bocește nimeni… A murit Bunul-Simț. Locuia peste tot și era tare bătrân. Acum a murit!” (L. Avramescu).

Am ajuns să trăim într-o lume în care bunul-simț a fost declarat mort. Iar noi, lipsiți de această prezență aducătoare de armonie și respect, trebuie să învățăm cum să supraviețuim și să trăim decent într-o lume lipsită de rușine.

Dacă se întâmplă să-ți pierzi credința și începi să te comporți ca unul lipsit de Dumnezeu, îți negi botezul, negi creștinul din tine, credința părinților tăi și a Bisericii. Dacă ajungi să îți calci credința în picioare, negi multe valori și realități, ba chiar oamenii și Persoanele divine. Cu toate acestea rămâi fiu al lui Dumnezeu pentru totdeauna, pentru că Tatăl nu-i reneagă niciodată pe fiii săi (cf. Papa Francisc, Cateheza, 9 mai 2018).

Însă nu tot așa este cu pierderea bunului-simț care aduce cu sine pierderea oricărei urme de omenie și de rușine. Lipsiți de bunul-simț nu ne mai interesează nimeni și nimic. Când pierdem bunul-simț devenim aroganți și autosuficienți, egoiști și oprtuniști până la ultimul grad de nesimțire și indiferență, ajungând să distrugem ceea ce e cel mai stabil și vizibil în noi și în cel de lângă noi: omul, umanitatea și umanismul.

Fără bun-simț te dezici ca specie umană. Te comporți ca animalele care nu au simțul rușinii. Te faci subspecie!

Bunul-simț este cel care ne ajută să ne respectăm, să căutăm mereu ceea ce este bun, frumos, adevărat, atât pentru binele nostru, cât și pentru aproapele. Bunul-simț te smulge din indiferență: accepți criticile și te corectezi. Bunul-simț te „împinge” să-l ridici pe cel căzut: nu calci peste cadavre, nu jignești, nu scuipi. Bunul-simț te ajută să fii spontan și recunoscător. Bunul-simț strălucește în seninătatea cu care spui: „Mulțumesc” și „Săru’mâna”. El este avântul spre pace și puterea de a spune: „Te iert”. Unde locuiește bunul-simț acolo este armonie.

Astăzi este un mare har să-ți fie rușine, să te rușinezi de tot ceea ce nu corespunde demnității de a fi om și creștin! Cine se rușinează și regretă momentele în care a acționat fără bun-simț sau împotriva bunului-simț, acela este pe drumul spre omul de caracter, spre a fi om cu bun-simț, spre a fi OM!

Reclame

Sportul preferat: fuga de realitate

realitateaNe-am pierdut multe simțuri! Este adevărat că încă vedem, auzim, pipăim, gustăm și mirosim, dar multe le facem fără bunul-simț, lipsiți de simțul păcatului, de simțul moral și, mai ales, de simțul realități! Vrem să ne bucurăm de viață, dar fără să ținem cont de realitatea din care facem parte, de statutul pe care îl avem. Am făcut din „fuga de realitate” sportul preferat! Este adevărat că unii se simt grozav(i) în timp ce aleargă departe de realitate (mișcarea face bine!), dar când se opresc/trezesc rămân îngroziți: totul e doar mocirlă, nici urmă de fericire. Iar noi vrem fericirea! Însă nu cumva o vrem fără să muncim pentru ea?

Imaginea unui Dumnezeu care muncește pentru fericirea noastră, pentru binele nostru ar trebui să ne aducă cu „picioarele pe pământ și (doar) cu sufletul în cer” (cf. In 5,17). Dacă privești în jur îl simți pe Dumnezeu muncind, îl vezi. Îți face inima să tresalte de bucurie dacă-ți deschizi ochii pentru a simți ceea ce este bun și frumos în jurul tău! Un Dumnezeu Tată care muncește pentru fiii săi trebuie să ne trezească la realitate și să ne motiveze în a munci și noi pentru frații noștri. Și aceasta nu de frica judecății, ci de dorul fericirii, de dorul acelor zile când eram doar zâmbet, doar fericire, fără ipocrizie (cf. In 5,22-24.30).

Stăpânirea simțurilor, controlul asupra lor este bătălia inimii care dorește fericirea! Să nu ne amăgim irosindu-ne viața, investind în ceea ce nu corespunde cu realitatea și cu statutul nostru. Să nu investim în ceea ce este lipsit de viitor. Irealul, frate de sânge cu ipocrizia, este dușmanul viitorului nostru. Să nu irosim munca Tatălui și crucea lui Cristos: să trăim ancorați în realitate, muncind pentru fericirea noastră reală! Am fost creați pentru fericirea adevărată, o fericire la care ajung doar cei care nu-și pierd „simțurile”: bunul-simț, simțul păcatului și simțul realității!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,17-30
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!” 18 Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că distrugea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu. 19 Aşadar, Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel. 20 Pentru că Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte le face şi-i va arăta lucruri şi mai mari decât acestea, ca să vă miraţi. 21 După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea. 22 De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul aşa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul, nu-l cinsteşte pe Tatăl care l-a trimis. 24 Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul – şi acum este – când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi, 26 căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine 27 şi i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui! 29 Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit nelegiuirea, spre învierea judecăţii. 30 Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: