Arhivă etichetă pentru ‘caritate’

De ce? (3)

Filantropia fără Cristos este prezent fără viitor!

Pe scurt: de dragul prezenței lui Cristos. Mai bine spus, din iubire față de Dumnezeu. Nu e vorba doar de copii, de preoție, de Biserică, de binefacere, ci e vorba de Caritate, adică de Dumnezeu care e iubire și care s-a manifestat în Cristos, în Isus din Nazaret, și care e prezent. Da, același Isus locuiește acum în cei mici, care sunt frații săi (Mt 25,40).

Dezvoltând un pic, binele pe care îl facem nu este doar filantropie, ci e mult mai mult: este dragoste față de aproapele, dragostea care își are izvorul și culmea în dragostea față de Dumnezeu. De aceea, nu este vorba doar de a transfera bani dintr-un cont în altul, de a face cumpărături, de a oferi cadouri, ci și de a crea relații, de a umple mai mult inima decât stomacul, de a lumina ochii mai mult decât casa. Nu e doar binefacere, ci e mărturisirea credinței.

Caritatea e cea mai bună investiție pentru prezent, dar și pentru viitor. Mai ales atunci când este vorba despre copii: fericirea lor actuală generează adevărate resurse pentru viitor. Și câtă nevoie va avea viitorul de ei și de aceste resurse! Aceasta pentru că ei, copiii de astăzi, în scurt timp vor fi gardienii fericirii omului, gardienii păcii pe pământul ăsta atât de încercat de războaie. Acești copii vor fi gardienii Binelui, gardienii Carității, gardienii Credinței. Ei ne vor fi „îngeri păzitori” în neputințele noastre. Ceea ce primesc acum din partea noastră, aceea vor depozita în inima lor și vor oferi omenirii când va fi rândul lor să vegheze Pământul și viața noastră. 

Așadar, ca în orice acțiune umană, și în aceste Proiecte Paxlaur (Proiectele Paxlaur pentru copii- detalii AICI), există o cauză și un scop, care coincid atât de bine în Cristos și în fericirea copiilor, frații lui mai mici și ai noștri. Când oamenii vin și ne spun că omenirea nu mai are nevoie de Cristos și de Evanghelia lui, ci de camioane cu alimente, să rămânem înrădăcinați în credința noastră și să arătăm lumii întregi că tocmai Cristos și Evanghelia sa pun zilnic în mișcare nu doar camioane cu alimente, nu doar ajutoare, nu doar bani, ci inimi, oameni, bunătate, Caritate. Să arătăm lumii că filantropia fără Cristos este prezent fără viitor. Iar nouă ne pasă și de viitor, nu doar de prezent.

Mulțumesc tuturor care au susținut și susțin proiectele și blogul Paxlaur. Sunteți o binecuvântare pentru această lume și pentru „gardienii viitorului”! 

De ziua copilului, vă doresc să fiți sfinți și fericiți. Știu, sună un pic „preoțește/popește”, dar adevărul este că sfințenia și fericirea – acea fericire predicată de Cristos și trăită de mulți creștini – merg de minune împreună. De fapt, fericirea și sfințenia sunt adevărate minuni pe care îmi doresc să le simțim împlinite în viața noastră și în viața tuturor copiilor! La mulți ani fericiți și sfinți!


AICI puteți citi
1. DE CE toate astea…(1)

2. De ce toate astea ….(2).


Dacă vrei să te alături în ultima zi Proiectului Paxlaur: TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării, sau să susții alte proiecte în favoarea copiilor o poți face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO

TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării

Împreună redăm copiilor copilăria furată de sărăcie, de război, de indiferență, de lipsa educației…

€9.00


AICI puteți citi și despre „Când sunt importanți copiii?” și când și cum și de ce trebuie să-i ajutăm(AICI).

Citiți și Cadoul de ziua mea: trei porții de copilărie (AICI).

Alege un (nume de) copil… 

Alege un (nume de) copil… Fiecare are o vârstă fragedă, o familie îndurerată, o istorie tristă, un prezent întunecat… Acum își dorește un viitor mai bun și chiar îl merită!

Nu există alegere mai grea decât să decizi pe cine salvezi și pe cine lași să moară, pe cine aduci în casă ta și pe cine lași afară, pe cine saturi și pe cine lași flămând, pe cine îmbraci și pe cine lași gol. Indiferent ce alegem, vom da cont și de celălalt pe care nu l-am ales. Asta pentru că toți sunt frații Lui mai mici, adică și frații noștri!

A trecut mai mult de o lună și războiul – această fabrică de orfani și sărăcie! – nu s-a oprit. Important este să nu ne oprim nici noi. Nu trebuie să ne concentrăm doar pe răul pe care îl produce acest masacru, acest măcel nesăbuit, ci trebuie să vedem ce bine mai putem face noi pentru a salva vieți, pentru a salva viitorul. Să nu cumva să ne obișnuim cu războiul, cu răul, cu orfanii, cu morții… Să rămânem treji. Să muncim pentru pace și pentru salvarea celor mici și suferinzi. 

Mulțumesc din inimă celor care au sprijinit proiectul celor șase frați mai mici (Detalii AICI: https://paxlaur.com/2022/03/07/astazi-am-primit-sase-frati-mai-mici-unul-inca-nenascut/ și AICI unde puteți să-i auziți pe unii dintre ei cântând cu RECUNOȘTINȚĂ https://paxlaur.com/doneaza-sustine-proiectele-paxlaur/).

Acum sunt mai mulți (28 de copii, plus părinții) și am zis că e bine să-i cunoașteți măcar după nume. E bine să știți cine sunt frații noștri, cine sunt destinatarii binelui făcut de dvs.. Fiecare are o istorie, unii mai au încă familie. Sau măcar mamă. Însă toți își doresc și merită un viitor. Toți tânjesc binele și pacea. Pe ei i-ați ajutat și sper să-i ajutați în continuare. Le scriu numele pentru că vreau ca lumea să știe că sunt oameni reali, că sunt ca noi, că au nevoie de noi:

  1. Alexei, 
  2. Firuze, 
  3. Victor, 
  4. Yaryna, 
  5. Marya, 
  6. Sofia, 
  7. Anastasia, 
  8. Aftenie, 
  9. Victoria, 
  10. Pavel, 
  11. Karyna, 
  12. Katia, 
  13. Boris, 
  14. Elina, 
  15. Vika, 
  16. Mișa, 
  17. Iulian, 
  18. Marta
  19. Alexandru, 
  20. Zahar, 
  21. Daniela, 
  22. Petru, 
  23. Anna, 
  24. Pantilimon, 
  25. Natașa, 
  26. Vusal.

Mai sunt încă doi: 27. Raul și 28. Anișca. Ei încă nu s-au născut… Unul se va naște în preajma Paștelui. Vor vedea lumina zilei în țara noastră. Să onorăm și să îngrijim cum se cuvine aceste suflete care sunt viitorul nostru. Onoare și responsabilitate! Da, acești copii minunați nu sunt doar viitorul Ucrainei, ci sunt și viitorul nostru. Cum avem grijă de ei întocmai așa va arăta viitorul nostru. Ei nu sunt numere, sunt nume, sunt copii strigați pe nume de mamele lor, de frații lor, de însuși Domnul. Așa cum ne strigă și pe noi.

Acești copii au nevoie de noi, de noi și de rugăciunea noastră și de ajutorul nostru. Dacă poți, alege unul… sau i-ai pe toți în grija rugăciunilor tale. Sau în casa ta. Oferă-le speranță. Ajută-i. Tu nu-l cunoști, chiar dacă acum îi știi numele. Nici el nu te cunoaște. Nu-ți va putea răsplăti, dar… Cel care vede în ascuns îți va răsplăti ție (cfr. Mt 6,1-4).

ALEGE UN COPIL, ALEGE VIITORUL LUI ȘI AL TĂU

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com.

€10.00

PS. Fotografia este din arhiva Paxlaur. Dacă cineva dorește să vadă fotografii recente sau clipuri cu acești copii din Ucraina, îl rog să-mi lase un mesaj pe paxlaur@yahoo.com sau un mesaj privat pe facebook (https://www.facebook.com/paxlaur/) și-i trimit. Mulțumesc din inimă pentru tot. 

Mulțumesc, mulțumesc și iarăși mulțumesc pentru această minune

Cu astfel de oameni avem viitor!

În timp ce masacrul din Ucraina ne stoarce lacrimi și ne pune la grea încercare speranța; în timp ce se încearcă dezbinarea lumii și distrugerea omeniei; în timp ce unii încearcă să strecoare veninul terorii, al neîncrederii și al dictaturii; ei bine, în acel timp mulți am fost și suntem martorii consolărilor, bunătății, unității. Ba mai mult: acum scriu tocmai pentru că vreau să dau mărturie despre caritatea întrupată pe care am văzut-o circulând pe străzile noastre. Iubirea a deschis inimi, brațe, case și a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că este mai puternică decât ura, că viața învinge moartea, că merită să fim buni. Iubirea ne-a trezit! Omenirea avea nevoie de acest suflu de dragoste dezinteresată ca reacție la ură, la război, la crimă. Omul avea nevoie să renască și să devină izvor de mângâiere, să producă lacrimi de fericire cu care să acopere lacrimile de durere. Vocația noastră este iubirea și acum arătăm omenirii cum ne trăim vocația! 

Spuneam că zilele acestea am văzut caritatea întrupată, am văzut dragostea dezinteresată intrând în casa și în viața mea. Ce chip frumos are!!! De când am început proiectul „Frații mei mai mici” (DETALII AICI) am experimentat de manieră copleșitoare bunătatea omului și capacitatea lui de a face binele, de a se trezi din indiferență și de a se uni în fața răului, de a lupta pentru o lume mai bună. Astăzi, văzând răspunsul vostru generos la acest proiect pentru copiii și familiile din Ucraina, repet din toată inima ce spuneam acum câteva zile despre Proiectele Paxlaur: sunt martorul unor întâlniri excepționale, adevărate minuni între oameni care nu se cunosc și pe care nu-i cunosc, între oameni care au nevoie de ajutor și oameni care oferă ajutor. Dumnezeu e cel mai fascinant liant: nimeni nu a reușit și nu va reuși vreodată să pună atâția oameni împreună. Credința, chiar dacă nu se rezumă la asta și nu este aceasta esența ei, rămâne cea mai mare forță caritativă, cel mai mare lanț de solidaritate… În aceste zile am primit ajutor de la oameni pe care nu-i știu, oameni dornici să facă bine unor oameni pe care nu-i cunosc, dar despre care știu esențialul: sunt frații lor mai mici care suferă, care au pierdut totul, care acum îl mai au doar pe Dumnezeu și pe noi. Ce minune: am întâlnit oameni care deși nu sunt bogați în bunuri materiale, au o inimă bogată, iar puținul pe care l-au oferit a crescut în mâinile Domnului. Am simțit cum oamenii dăruiesc pentru că simt că întrei ei și cel sărac există o legătură puternică, irezistibilă: Dumnezeu-iubire.

Mulțumesc tuturor pentru generozitate față de cei mici și suferinzi, față de frații noștri mai mici. Mulțumesc celor cunoscuți, dar și celor necunoscuți. Sunt copleșit de ajutorul primit de la oameni pe care nu-i știu nici după chip, nici după nume. Am primit ajutor de la oameni despre care nu știu nimic, absolut nimic, dar despre care Dumnezeu știe tot, absolut tot. Și mă rog ca el să le răsplătească boierește, după marea sa milostivire. 

Recunoștința mi se îmbină cu un sentiment puternic de speranță: omul care se îngrijește de necunoscutul sărac, de necunoscutul suferind, omul care dăruiește necondiționat este un bun semn pentru viitorul omenirii. Cu astfel de oameni avem viitor: și noi, și omenirea, și Biserica! Și Ucraina! CONTINUĂM ÎMPREUNĂ LUPTA CEA BUNĂ PENTRU FRAȚII NOȘTRI MAI MICI: la ură răspundem cu iubire, la moarte răspundem cu viață, la disperare și masacru răspundem cu speranță și bunătate, la dezbinare răspundem cu unitate și solidaritate. 

Vă aștept în continuare alături de Proiectul: Frații mei mai mici (DETALII AICI). Să faci bine unui necunoscut este cu adevărat o provocare pentru fiecare zi. Nu te vede nimeni, nu știe nimeni, nu îți răsplătește nimeni. Sau poate că nu e chiar așa. 

Evanghelia e mereu un semnal de alarmă, un far călăuzitor. La sfârșitul vieții – atunci când vom fi judecați după iubire, cum ne învăța sfântul Ioan al Crucii –  nu vom putea să spunem că nu am știut ce aveam de făcut în timpul războiului din Ucraina! O licărire e chiar textul evangheliei de astăzi. Să luăm aminte cu credință și evlavie: 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31
În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi se bucura în fiecare zi cu mare fast; 20 la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume era Lazăr, plin de bube: 21 el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. 22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui 24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» 25 Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi nici de acolo la noi». 27 El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» 30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

Cuvântul Domnului


FRAȚII MEI MAI MICI

Cei care doresc pot sprijini proiectele Paxlaur prin: Banca Transilvania cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu. Sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc!

€10.00

%d blogeri au apreciat: