O casă care nu mai este locuită…

casa-parasita-de-stapan    Odată, Dumnezeu, supărat pe iudei, a dat Ierusalimul în mâinile dușmanilor lor. Astfel, au căzut chiar sub dominarea celor pe care ei îi urau și nu mai puteau să celebreze zilele de sărbătoare și să aducă jertfe. În același fel, Dumnezeu, supărat pe un suflet care îi calcă poruncile, îl lasă în mâinile dușmanilor săi, care, după ce l-au ispitit să facă răul, îl devastează complet.
O casă care nu mai este locuită de stăpân rămâne închisă și întunecoasă, căzând în părăsire; prin urmare, se umple de praf și de murdărie. În aceeași stare este sufletul care rămâne lipsit de Domnul său. Mai înainte era în întregime luminos de prezența sa și de bucuria îngerilor, apoi se afundă în întunericul păcatului, al sentimentelor păcătoase și al tuturor răutăților.
Sărmană este acea cale care nu este parcursă de nimeni și nu se aude pe ea nici un glas de om! Ea ajunge să fie locul preferat al tuturor felurilor de animale sălba­tice. Sărman este acel suflet în care nu umblă Domnul, care cu glasul său să îndepărteze bestiile spirituale ale răutății! Vai de casa în care nu locuiește stăpânul! Vai de pământul lipsit de lucrătorul care să-l muncească! Vai de nava fără cârmaci! Lovită de valuri și răpusă de furtună, va eșua. Vai de sufletul care nu are în sine adevă­ratul cârmaci, pe Cristos! Învăluită de întunericul unei mări agitate și lovită de valurile sentimentelor păcă­toa­se, zguduită de spiritele rele ca de un uragan de iarnă, va merge spre ruină.
Vai de sufletul lipsit de Cristos, unicul care poate să-l cultive cu grijă, ca să producă roadele bune ale Duhului! În realitate, odată părăsit, va fi năpădit de spini și de mărăcini și, în loc să producă roade, va ajunge în foc. Vai de acel suflet care nu-l va avea pe Cristos ca Domnul său! Lăsat singur, va începe să fie teren fertil pentru înclinații păcătoase și va ajunge să devină o cloacă de vicii.
Lucrătorul, atunci când merge să lucreze pământul, alege instrumentele cele mai potrivite și se îmbracă și cu haina cea mai potrivită tipului de muncă. Tot așa, și Cristos, regele ceresc și adevăratul agricultor, venind spre omenirea devastată de păcat, a luat un trup omenesc și, purtând crucea ca instrument de lucru, a desțelenit sufletul uscat și necultivat, a smuls spinii și mărăcinii spiritelor rele, a smuls neghina răului și a aruncat în foc toate paiele păcatului. A muncit-o astfel cu lemnul crucii și a plantat în ea grădina preafrumoasă a Duhului. Ea produce toate soiurile de roade bune și gustoase pentru Dumnezeu, care îi este stăpân.

Din Omiliile atribuite sfântului Macariu, episcop
Omil. 28: PG 34, 710-711:
Nefericit este sufletul care nu-l are pe Cristos locuind într-însul

Ne-am ridicat clădiri care „zgârie cerul” și ne mândrim cu ele, însă suntem restanțieri la construcția propriului suflet. Ne-am construit casele pe stâncă, dar ne-am lăsat sufletele pe nisip.

furtunaPrintre multele manii pe care le-a dezvoltat timpul (post)modern este și „mania de a construi”. Iar dacă nu avem ceva de construit sau nu avem fondurile necesare pentru o nouă construcție, încercăm să facem măcar o renovare. Este adevărat că unele construcții sunt necesare, însă la fel de adevărat este că unele nu doar că nu erau necesare, dar nici măcar nu au fost făcute sau refăcute bine. Am învățat să construim case, blocuri, școli, spitale, biserici în toate formele posibile. Ne-am ridicat clădiri care „zgârie cerul” și ne mândrim cu ele, însă suntem restanțieri la construcția propriului suflet. Ne-am construit casele pe stâncă, dar ne-am lăsat sufletele pe nisip. Prea des ne amăgim cu un „Doamne-Doamne” spus în grabă și fără inimă, crezând că astfel ne trăim credința.

Creștinismul înseamnă un mod de viață exigent, înseamnă trudă, înseamnă consolidare zilnică, înseamnă pregătire continuă pentru înfruntarea intemperiilor, înseamnă înțelepciune dobândită prin trăirea evangheliei. Cel care este cu adevărat ucenicul lui Cristos știe să evite două pericole. Primul este acela de a face proiecte pentru a evita furtunile. Este omul care își spune: „Casa mea este în siguranță. Eu am ales acest loc în care nu poate fi atinsă și distrusă de vânturi sau de ploi”. Nimic mai amăgitor. Cristos spune clar că furtuna va veni și peste casa clădită pe stâncă și peste casa clădită pe nisip. Furtunile fac parte din viața fiecărei „case”, a fiecărui creștin. Este imposibilă o viață autentică fără confruntarea cu „vântul și ploile”. Însă doar cei care își consolidează casa pe stâncă, pe adevărul Evangheliei, vor rezista.

Iar cel de-al doilea pericol de evitat este cel al omului care construiește cu frică. Sunt oameni care trăiesc mereu cu această teamă: „Ce mă voi face când va veni furtuna? Cum să mă pregătesc cel mai bine pentru momentul când peste mine se vor abate ploi și vânturi?” Trăiesc înspăimântați în fața unui viitor pe care îl văd doar în negru, încât uită să fructifice prezentul și să-și termine la timp construcția. De tema furtunilor pe care și le imaginează mari și iminente, modifică mereu proiectele, demolează și reconstruiesc, renovează și redecorează, trăind mereu într-o neterminată casă.

Care este starea noastră de „creștini constructori”? Care este situația casei noastre, a credinței noastre, a sufletului nostru? Suntem pregătiți pentru următoarea furtună? Este Cristos stânca noastră?

Reține

Doar ceea ce zidește Dumnezeu are tărie și statornicie și este cu neputință de zdruncinat.

Joi, 26 iunie 2014 

Joi din saptamâna a 12-a de peste an
Ss. Ioan si Paul, m.; Josemaria Escriva, pr.
2Rg 24,8-17; Ps 78; Mt 7,21-29

 

LECTURA I
Nabucodonosor i-a dus robi în Babilon pe Ioiachin şi pe toţi bărbaţii de frunte.
Citire din cartea a doua a Regilor 24,8-17
8 Ioachin a devenit rege al Ierusalimului la vârsta de optsprezece ani. Nu a domnit decât trei luni. Mama sa se numea Nehuşta şi era fiica lui Elnatan din Ierusalim. 9 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, cum făcuse şi tatăl său. 10 În acel timp, armata lui Nabucodonosor, regele Babilonului, a mers împotriva Ierusalimului şi l-a încercuit. 11 Regele Babilonului a venit personal să atace cetatea, în timp ce armata lui îl asedia. 12 Atunci Ioiachin, regele lui Iuda, împreună cu mama sa, cu servitorii, cu nobilii şi cu demnitarii săi a ieşit în faţa regelui Babilonului, care i-a făcut prizonieri. Acestea s-au întâmplat în anul al optulea al domniei lui Nabucodonosor. 13 Acesta a luat cu el tot tezaurul din templu şi din palatul regesc, după ce a sfărâmat toate obiectele de aur pe care Solomon, regele Ierusalimului, le făcuse pentru templu. Nabucodonosor a deportat tot Ierusalimul, 14adică pe toţi demnitarii, pe toţi comandanţii armatei – cu totul zece mii de prizonieri – în afară de aceştia pe toţi meşterii tâmplari şi fierari. N-a mai rămas pe loc decât populaţia săracă. 15 Au fost deportaţi în Babilon regele Ioiachin, împreună cu mama sa, cu soţiile sale, cu demnitarii şi fruntaşii ţării. Toţi au fost duşi în exil de la Ierusalim în Babilon. 16 Toţi soldaţii în număr de şapte mii, tâmplarii şi fierarii în număr de o mie şi toţi luptătorii de frunte au fost duşi robi în Babilon de către regele Nabucodonosor. 17 Acesta a pus să domnească în locul lui Ioiachin pe unchiul său Matania, căruia i-a schimbat numele în Sedecia.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 78,1-2.3-5.8.9 (R.: cf. 9bc)
R.: Pentru slava numelui tău eliberează-ne, Doamne!
1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au pângărit templul tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de ruine.
2 Trupurile neînsufleţite ale slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor sălbatice. R.

3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, vei stărui în mânia ta?
Cât timp va mai arde mânia ta ca focul? R.

8 Nu-ţi mai aminti de fărădelegile noastre de demult,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta,
căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

9 Ajută-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru,
spre slava numelui tău,
eliberează-ne şi iartă-ne păcatele pentru numele tău. R.

ALELUIA In 14,23
(Aleluia) Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, spune Domnul;
Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Casa clădită pe stâncă şi casa clădită pe nisip.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,21-29
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 21 „Nu oricine îmi zice «Doamne, Doamne », va intra în împărăţia cerurilor, dar cel care face voinţa Tatălui meu din ceruri. 22 Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, oare nu în numele tău am profeţit, nu în numele tău am scos diavoli şi nu în numele tău am făcut multe minuni?» 23 Atunci eu le voi spune pe faţă: «Nu vă cunosc; plecaţi de la mine nelegiuiţilor!» 24 De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte, se va asemăna cu un om înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. 25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era clădită pe stâncă. 26 Dar oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le îndeplineşte, se va asemăna cu un om nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. 27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi s-a prăbuşit, iar prăbuşirea ei a fost mare”. 28 Astfel a terminat Isus predica sa. Mulţimile au rămas uimite de învăţătura lui, 29 deoarece el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu cum învăţau cărturarii lor.

Cuvântul Domnului

Precizări cu privire la organizarea şi desfăşurarea anului pastoral dedicat familiei şi căsătoriei creştine

Pentru o mai bună şi eficientă desfăşurare a noului program pastoral împărtăşim tuturor preoţilor, lucrătorilor pastorali, precum şi tuturor structurilor diecezane şi întregului popor creştin următoarele:

1. Tema anului pastoral şi durata desfăşurării
Anul pastoral dedicat familiei şi Căsătoriei creştine are ca moto: „Familie, devino ceea ce eşti!” şi se va desfăşura pe parcursul a trei ani, începând cu prima duminică din Advent 2010 (28 noiembrie) şi se va termina cu solemnitatea Cristos, Regele Universului 2013.
Fiecare parohie va organiza deschiderea solemnă a acestui an pastoral în cadrul sfintei Liturghii din prima duminică a Adventului. Cu această ocazie, va fi aşezată într-un loc vizibil, în prezbiter sau mai aproape de altar, icoana Sfintei Familii: Isus, Maria şi Iosif, pe care fiecare paroh o va primi de la centrul decanal pentru biserica parohială şi pentru bisericile filiale ori capelele publice.

2. Obiectivul
Pornind de la constatarea crizei prin care trec familiile din Biserica noastră locală, obiectivul pe care ne propunem să-l atingem în aceşti trei ani este o apropiere reciprocă între Biserică şi familiile noastre creştine, cu scopul unei reînnoiri a imaginii, a trăirii şi a pastoraţiei familiei creştine în Biserică şi în societate.

3. Destinatarii acţiunilor pastorale
Destinatarii acţiunilor pastorale ce se vor desfăşura în aceşti trei ani sunt, în primul rând, familiile creştine (incluzând toţi membrii ei: părinţi, copii; tineri, adulţi, bătrâni; căsătoriţi, divorţaţi, văduvi etc.), dar şi clerul diecezan, călugării, călugăriţele, membrii asociaţiilor civile, educatorii şi profesorii din învăţământ şi educaţie, operatorii mass-media.

4. Responsabilii acţiunilor pastorale
Pentru atingerea obiectivului propus este necesar ca întreaga Biserică locală să se simtă angajată în iniţiativele pastorale care au ca scop promovarea binelui familiei. Înainte de toate însă, familia creştină însăşi, ca biserică domestică, trebuie să se simtă responsabilă de calitatea vieţii familiale.
Un rol deosebit le revine apoi lucrătorilor pastorali şi sanitari, responsabililor asociaţiilor civile, profesorilor şi educatorilor creştini, operatorilor mass-media.
Pentru o mai bună organizare a programelor la nivel diecezan, prin decretul nostru nr. 2140/25 octombrie 2010, a fost stabilită o Comisie Coordonatoare a Planului Pastoral Dedicat Familiei şi Căsătoriei Creştine. Această comisie are misiunea să coordoneze iniţiativele şi activităţile pastorale, să pregătească materialele necesare pentru omilii şi cateheze, precum şi să precizeze calendarul manifestărilor diecezane specifice acestui an pastoral.

5. Modalităţile de acţiune
Apropierea reciprocă dintre Biserică şi familie, pentru a ajunge la o imagine reînnoită a familiei creştine după modelul Preasfintei Treimi şi a Sfintei Familii din Nazaret, trebuie urmărită pe toate căile de comunicare şi activitate pastorală pe care le are la dispoziţie Biserica noastră locală.
În principal, se va da atenţie: misiunilor populare, care trebuie organizate în fiecare comunitate, după un program stabilit de comun acord între episcopie şi parohie; catehezelor despre familie, care se vor ţine în timpurile forte ale anului liturgic (Advent şi Postul Mare), dar şi în fiecare lună, potrivit programului şi tematicii elaborate de Comisie; omiliilor duminicale, în cadrul cărora se va vorbi despre familie; celebrărilor liturgice speciale pentru familii, mai ales cu ocazia aniversării căsătoriei; rugăciunilor în şi pentru familie; întâlnirilor formative; cursurilor de pregătire la căsătorie; publicaţii de cărţi, reviste, pliante, postere; publicizării temelor despre familie în mass-media (radio, tv, internet, presa locală şi naţională); organizării Zilei Familiei, a Zilei Vieţii etc.
Prin toate aceste acţiuni se va avea în vedere şi constituirea unei mişcări diecezane „profamilia”, cu baza în fiecare parohie şi comunitate catolică, precum şi organizarea unui congres diecezan şi a unui larg congres naţional dedicat familiei în colaborare cu celelalte eparhii şi episcopii din ţară.

6. Perspectiva din care se va acţiona
Suntem convinşi că adevărul despre familie şi binele familiei pe care îl urmărim nu-şi au alt izvor decât planul de mântuire al lui Dumnezeu revelat nouă în Isus Cristos. De aceea, perspectiva din care va fi privită familia nu poate fi alta decât Cuvântul revelator al lui Dumnezeu, interpretat autentic de magisteriul Bisericii. Şi este important de subliniat că acest cuvânt se adresează familiei creştine de astăzi, în contextul social, economic, politic şi religios în care trăieşte.

7. Etapele desfăşurării anului pastoral
Pentru atingerea obiectivului propus, inspirându-ne din pedagogia divină, fiecare dintre aceşti trei ani va avea o direcţie specifică, care va fi tratată în cateheze, omilii, conferinţe şi va fi urmărită în acţiunile pastorale.
Astfel, în primul an, planul pastoral va avea ca scop Apropierea Bisericii de familie. Aceasta se va realiza în special prin prezentarea învăţăturii Bisericii despre familia şi Căsătoria creştină, prin liturgie, prin acţiuni caritativ-sociale în favoarea familiilor, prin activităţi educativ-formative etc.
În al doilea an, acţiunile pastorale vor urmări Apropierea familiei de Biserică. Aceasta se va realiza, în special, prin ascultarea şi trăirea cuvântului lui Dumnezeu, aderarea la învăţătura Bisericii, participarea la liturgie, trăirea valorilor sacramentului Căsătoriei, rugăciunea în familie, promovarea vocaţiilor, apărarea vieţii, trăirea valorilor creştine în societate, sprijinirea financiară a activităţilor Bisericii etc.
Apropierea reciprocă dintre Biserică şi familie va aduce cu sine o imagine reînnoită a familiei şi a Căsătoriei creştine. De aceea, tema celui de-al treilea an va fi: Biserica şi familia, oglinda Sfintei Treimi. Aceasta se va realiza prin trăirea iubirii ca dar divin şi angajament uman, a iertării, a slujirii, a dăruirii reciproce, a încrederii, a unităţii şi indisolubilităţii familiei, a paternităţii şi maternităţii responsabile, a grijii faţă de fiecare membru al familiei, a vieţii de rugăciune, a voluntariatului, a odihnei şi recreării.

8. Locul unde se va desfăşura planul pastoral
Locurile unde se vor desfăşura activităţile pastorale dedicate familiei şi Căsătoriei creştine vor fi, în primul rând, spaţiile bisericii, sălile de cateheză, oratoriile, dar şi casele familiilor, sălile de clasă ale şcolilor, mass-media etc.

9. Materialele bibliografice ce pot fi folosite
Pentru cateheză, omilii, conferinţe etc. se va face referinţă, în primul rând, la Sfânta Scriptură, Catehismul Bisericii Catolice, documentele recente ale magisteriului bisericesc, dar şi la scrieri ale autorilor recenţi. Pentru o mai bună prezentare a învăţăturii Bisericii despre familie se pot folosi mijloacele tehnice moderne de proiecţie, mai ales pentru prezentarea de filme, muzică etc.

10. Rezultatele finale ce se speră a se obţine
Principalul rezultat ce se speră a se obţine este o imagine reînnoită a familiilor din Biserica noastră locală, după modelul Preasfintei Treimi şi a Sfintei Familii din Nazaret. În concret, aceasta ar însemna: o mai bună comunicare şi o adevărată solidaritate între Biserică şi familie, o mai bună pastoraţie a familiei, trăirea culturii vieţii şi a iubirii în familii, grija deosebită pentru apărarea vieţii şi educaţia copiilor în prima şcoală şi biserică domestică, părinţii – primii educatori ai copiilor, rugăciunea în familii, sprijinirea vocaţiilor, pregătirea tinerilor la căsătorie, într-ajutorarea familiilor, atenţie faţă de familiile şi persoanele în dificultate, crearea unor asociaţii de familii în parohii, promovarea valorilor creştine în familie şi societate etc.

Tuturor vă transmit invitaţia Sinodului nostru diecezan: „Înaintaţi cu curaj în larg”!


Petru Gherghel, Episcop de Iaşi

şi Comisia  Pregătitoare

(www.ercis.ro)

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: