Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘catedrala’

Puterea exemplului și fericirea. Forța rugăciunii. Concurs…

Posted by Paxlaur pe 14/11/2017

  • Rozariul și exemplul unui tată care nu și-a uitat niciodată fiul mort
  • Fericirea nu constă în ceea ce nu uiți, ci în ce iubești din ceea ce nu poți uita!
  • Rugăciunea pe care Ioan Paul al II-lea o recita zilnic
  • Opt sfaturi de la Sfântul Ioan Paul al II-lea pentru un creștin:
  • Amintește-ți că nu ești niciodată singur, Cristos este cu tine în această călătorie zi de zi pentru întreaga viață. El te-a chemat și te-a ales să trăiești în libertatea copiilor lui Dumnezeu. Întoarce-te spre el în rugăciune și în dragoste. Roagă-l să-ți dăruiască curajul și puterea să trăiești în această libertate mereu.
  • Rozariul este rugăciunea mea preferată. O rugăciune minunată! Minunată în simplitatea și profunzimea ei. În această rugăciune noi repetăm de multe ori cuvintele pe care Fecioara Maria le-a auzit de la Arhanghel, și de la Elisabeta.
  • Rugăciunea, dialogul intim cu acela care te cheamă să-i fi discipol, trebuie să fie primordială. Fii generos în viața ta activă… dar și adânc cufundat în taina contemplării lui Dumnezeu. Fă ca Euharistia să fie inima zilei tale.
  • Rugăciunea alăturată sacrificiului constituie cea mai puternică forță din istoria umană.
  • Dacă întradevăr îți dorești să-l urmezi pe Fiul lui Dumnezeu, dacă dorești ca iubirea pentru el să crească și să dureze, atunci trebuie să rămâi fidel rugăciunii. Acesta este cheia vitalității vieții în Cristos. Fără rugăciune, credința și dragostea vor muri. Dacă ești constant în rugăciune și în Litughia Duminicală, dragostea pentru Isus va crește. Atfel, inima ta va cunoaște o adâncă pace și bucurie, ceva ce întreaga lume nu ți-ar putea oferi.
  • Cum se ruga însuși Isus?…noi știm că rugăciunile sale erau marcate de spiritul bucuriei și al laudei.
  • Când este dificil…să te rogi, cel mai important lucru este să nu te oprești în a te ruga, în a depune efort. În aceste timpuri, te poti întoarce către Biblie și către Sfânta Litughie din biserică. Meditează asupra vieții și învață din Evanghelii. Reflectă asupra înțelepciunii și sfaturilor oferite de apostoli și mesajelor interesante ale profeților. Încearcă să-ți faci propriile rugăciuni din Psalmi.
  • Când te rogi trebuie să realizezi că rugăciunea nu este doar atunci când îi ceri lui Dumnezeu ceva anume, ci ar trebui caracterizată de recunoștință și laudă, prin adorație și ascultare, cerându-I iertare. Dacă urmezi sfaturile lui Isus și te rogi constant, vei învăța să te rogi bine. Dumnezeu însuși te va învăța!
  • Concurs:concurs carti gutenberg
  • Interviu cu purtătorul de cuvânt al Patriarhiei: „Nu din cauza construirii Catedralei Mântuirii Neamului nu se construiesc spitale, școli și autostrăzi”

 

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Ioan Paul al II-lea, Muzica | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Femeia…

Posted by Paxlaur pe 27/10/2017

Posted in E bine de ştiut, Film | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Această generație”: „nebunia” lui Dumnezeu și bisericile frumoase și goale!

Posted by Paxlaur pe 09/07/2017

Basilica din Lateran7Cât de frumoase sunt bisericile și câtă măreție au în ele catedralele în care de veacuri „îl preamărim pe Tatăl, Domnul cerului şi al pământului” (cf. Mt 11,25). Însă admirația și entuziasmul nostru în fața frumoaselor lăcașuri de cult sunt puse greu la încercare atunci când, în timpul celebrării Sfintei Liturghii, le găsim aproape goale. „Această generație” (cf. Mt 11,16), ar spune și astăzi Isus, „nu-l (re)cunoaște pe Tatăl” și nu mai vrea să învețe de la Domnul, nu vrea să aibă o „inimă blândă și smerită”. „Această generație” nu mai iubește umilința, blândețea, înțelepciunea. De fapt, „această generație” nu-l mai iubește pe Dumnezeu, astfel încât Isus, privindu-ne, poate spune: „Eu vă cunosc: nu aveți iubirea lui Dumnezeu în voi” (cf. In 5,42). Am pierdut iubirea lui Dumnezeu în ziua în care nu am mai vrut să ne regăsim printre cei „mici” și ne-am considerat „înţelepţi şi pricepuţi” (cf. Mt 11,25).

Să ne amintim că „Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți. Dumnezeu a ales cele nesemnificative ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele puternice. Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii și disprețuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu! (cf. 1Cor 1,27-29). Pentru a fi aleși de Dumnezeu, pentru a ajunge la cunoașterea Tatălui și mai ales pentru a trăi iubirea sa, trebuie să ne îmbrăcăm în umilință. Oare noi suntem printre cei aleși?

Deseori ne dă târcoale ispita descurajării în fața bisericilor goale. Oare nu ar trebui să plecăm și noi? Nu ar trebui să rămânem doar cu Dumnezeu și să renunțăm la Biserică? Este atât de actuală imaginea lui Cristos neînțeles, neiubit, greu de urmat, acel Cristos exigent, dar plin de iubire, gata să moară pentru noi. Acest Isus din Nazaret privește spre noi acum și ne întreabă: „Nu cumva vreți să plecați și voi?”. Cine este astăzi cel care răspunde asemenea lui Petru: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu” (cf. In 6,67). Tu? Tu ce-i zici lui Cristos? Tu vrei să rămâi în această Biserică și să te îmbraci în umilință, să fii mic, disprețuit în ochii lumii? Sau vrei să pleci? Care este locul tău în această Biserică a celor mici și puțini?

Dacă vrem să înțelegem taina Biserici și să o iubim, atunci să împlinim cuvântul Tatălui: „Fiule, cu cât ești mai mare, cu atât mai mult să te umilești și vei afla har înaintea Domnului! Mulți sunt cei semeți și preamăriți, însă celor modești le revelează tainele sale. Căci mare este puterea Domnului și el este glorificat de către cei umili” (Sir 4,18-20).


Dacă facem parte din Biserica celor mici,
a celor „puțini și umili”
înseamnă că „iubirea lui Dumnezeu
a fost revărsată în inimile noastre” (cf. Rom 5,5).
Plini de umilință, să răspundem la iubire cu iubire.


9 iulie 2017 

† DUMINICA a 14-a de peste an
Ss. Augustin Zhao Rong, pr. şi 119 îns., m.; Veronica Giuliani, fc.
Zah 9,9-10; Ps 144; Rom 8,9.11-13; Mt 11,25-30

LECTURA I
Iată, regele tău vine la tine!
Citire din cartea profetului Zaharia 9,9-10
Aşa spune Domnul: „Veseleşte-te mult, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată, regele tău vine la tine: el este drept şi mântuit, umil şi călare pe un măgar, pe un mânz, puiul unei măgăriţe! 10 Voi nimici carele din Efraim şi caii din Ierusalim; voi nimici arcul de război şi voi vorbi de pace neamurilor. Domnia lui va fi de la mare la mare, de la Râu până la marginile pământului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),1-2.8-9.10-11.13cd-14 (R.: cf. 1)
R.: Te preamărim pe tine, Doamne, Dumnezeul şi regele nostru!
sau:
Aleluia.

1 O, Dumnezeule, regele meu, vreau să te preamăresc
şi să binecuvântez numele tău în veac şi pentru totdeauna!
2 Te voi binecuvânta în toate zilele
şi voi lăuda numele tău în veac şi pentru totdeauna. R.

8 Domnul este îndurător şi plin de dragoste,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare;
9 Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată dragostea faţă de orice făptură. R.

10 Să te laude pe tine, Doamne, toate lucrările tale
şi credincioşii tăi să te binecuvânteze;
11 să facă cunoscută gloria domniei tale
şi să vorbească despre puterea ta! R.

13cd Domnul este fidel în toate cuvintele sale
şi sfânt în toate lucrările sale.
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei care dau să cadă
şi îi ridică pe toţi cei căzuţi. R.

LECTURA A II-A
Dacă, prin Duh, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,9.11-13
Fraţilor, voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. 11 Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi. 12 Aşadar, fraţilor, noi nu suntem datori trupului ca să trăim după trup. 13 Dacă trăiţi după trup, aveţi să muriţi. Dar dacă, prin Duh, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici. 26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. 28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Taxi & Co. mesaj prin/cu cântec pentru români

Posted by Paxlaur pe 14/04/2016

Pe mine mă bucură omul,
astăzi în special mă bucură omul care caută și omul care construiește!

a59A trecut ceva vreme de când mă tot lupt cu mine ca să tac și să nu (mai) scriu nimic despre cele petrecute zilele acestea în România după melodia cu cântec. Dar ca un făcut, luni la slujbă s-a citit din capitolul al șaselea din Faptele Apostolilor. Nu știu cine m-a pus să merg mai departe cu lectura și câteva rânduri mai departe, în capitolul al șaptelea, am găsit scris:

„Cel Preaînalt nu locuiește în casă făcută de mână de om, după cum spune profetul:
Cerul este tronul meu,
iar pământul, scăunel picioarelor mele.
Ce fel de casă îmi veți construi, spune Domnul,
sau care este locul meu de odihnă?
Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?
Încăpățânați, cu inimile și urechile păgâne, voi vă împotriviți întotdeauna Duhului Sfânt. Așa au fost părinții voștri, așa sunteți și voi!” (Fap 7,48-51).

Așa suntem noi, toți, și cei care cântăm și cei care construim și cei care comentăm pro și contra: mereu împotriva Spiritului!

Dar luni am rezistat. Am tăcut.

Marți, din nou provocări. De data aceasta din textul propus pentru oficiul lecturilor la Breviar (rugăciune zilnică pentru preoții, și nu numai). Textul luat din scrierile sfântului Augustin zicea așa: „Cântați Domnului un cântec nou…. Suntem îndemnați să cântăm Domnului un cântec nou. Omul nou cunoaște cântecul nou. A cânta este un semn de bucurie și, dacă observăm mai atent acest lucru, este și o expresie de iubire. Așadar, cel care știe să iubească viața nouă știe și să cânte cântecul nou…” N-am putut să nu mă gândesc la cântecul nou al celor de la Taxi & Co. Imediat după am văzut că textul spune: „ O, fraților, o, fiilor, o, popor creștin, o, sfântă și cerească seminție, o, voi care sunteți renăscuți în Cristos, creaturi ale unei lumi divine, ascultați-mă, ba chiar prin mine: Cântați Domnului un cântec nou. Tu spui: Iată, eu cânt. Desigur, tu cânți, aud că tu cânți. Dar fii atent ca viața ta să nu dea mărturie împotriva glasului tău. Cântați cu glasul, cântați cu inima, cântați cu gura, cântați cu sfânta voastră conduită”. Și gândul mi-a trecut de la cântec la cei care-l „cântă”…

Miercuri din nou o provocare. Același Breviar, la rugăciunea de seară, de această dată, amintea două lucruri: zadarnică este truda fără Domnul și adevărată construcție este poporul lui Dumnezeu, Biserica vie. Spune psalmistul:

„ Dacă Domnul n-ar zidi casa, *
în zadar ar trudi cei care o zidesc.
Dacă Domnul n-ar păzi cetatea, *
în zadar ar veghea cel care o păzeşte.

În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă
şi vă culcaţi târziu, †
mâncându-vă pâinea în oboseală, *
pe când Domnul o dă
preaiubiţilor săi în timpul somnului” (Ps 126).

Iar Biserica a pus ca introducere la acest psalm cuvintele apostolului Paul din prima scrisoare către corinteni:

„ Noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un arhitect înțelept, eu am pus temelia, iar un altul construiește deasupra, dar fiecare să aibă grijă cum construiește. Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie în afară de cea existentă, care este Isus Cristos. Dar dacă cineva pune pe această temelie aur, argint, pietre prețioase, lemn, fân, paie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe față, căci ziua [Domnului] o va face cunoscută, pentru că în foc va fi dezvăluită și focul va arăta cum este lucrarea fiecăruia” (1Cor 3,9).

Și gândul mi-a fugit la constructori: atât la cei care (nu) construiesc Catedrala, cât și la cei care (nu) construiesc sufletele cu care ar trebui să umple Catedrale. Fiecare să aibă grijă cum construiește, zice Apostolul, căci lucrarea fiecăruia va fi dată pe față…

Și-am început să scriu… unii construiesc, alții cântă, alții scriu, alții citesc, alții (nu) fac nimic…

Spuneam încă de la începutul acestor rânduri că pe mine mă bucură orice om care caută, cu atât mai mult unul care-l caută pe Dumnezeu. A devenit atât de rar omul care caută. Iar dintre cei care caută sunt atât de puțini cei care-l caută pe Dumnezeu. Sunt rari ca o floare de colț!

Mă bucură omul care-l caută pe Dumnezeu fie și numai o singură dată. Fie numai și într-un cântec. Sau într-un vis din timpul zilei. E mult mai mult decât unul care nu-l caută niciodată. Sau decât unul care-l pomenește doar în înjurături sau caricaturi.

De ce să nu vedem partea bună a lucrurilor în cântecul cu cântec?!

Să privim lucrurile din toate unghiurile, nu doar din cele care ne covin sau din cele care ne stânjenesc: în câte melodii sau câți scriitori/artiși/vedete îl amintesc pe Dumnezeu în operele lor?!

Și apoi e doar un cântec (într-o țară care se vrea democratică și-și cântă de 26 de ani deșteptarea! Mai mult, poate că nu e întâmplător că și cântecul e un vis din/prin care unii se trezesc iar alții nu!) nu un tratat de teologie, ca să-i ardem pe rug pe interpreți.

Când vezi cum a fost interpretat și întors pe toate părțile îți dai seama că grădina Domnului e mult mai mare decât Catedrala Mântuirii Neamului. Unul vede o conspirație împotriva României, lemnul amintind de pădurile (încă ne)tăiate iar spațiile mici de sicriul în care masoneria vrea să îngroape România. Alții au spus că e împotriva Bisericii, ca și cum cel care te critică pentru că ți-ai făcut un gard prea înalt ar fi împotriva familiei și a proprietății private și a arhitecturii etc. Alții au văzut 33 de masoni (plus unul!), un fel de „Ali Baba și cei 40 de hoți” care fură liniștea și credința României și lovesc în valori, în tot ce e bun. Unii se grăbesc acum să doneze pentru Catedrală ca să fie gata până nu începe careva să o demoleze, alții se declară hotărâți să mearga la furat pe șantier, măcar două trei cărămizi (sfinte) și altele care se mai pot fura de pe un șantier (sfânt). Ca să nu mai spun că alții i-au ridicat în slăvi și, ca și după Colectiv, gata-gata să-i propună la guvernare pentru că au curajul să spună crudul adevăr: bine le-a mai zis, așa le trebuie! Etc. etc. etc.

Taxi & Co. au devenit peste noapte prilej de poticnire pentru mulți. Acum se zabt între a fi declarați eroi (de sezon, până apare alt „cântec”… a se citi „scandal”) sau personae non gratae. Meșterii manipulării maselor s-au apucat să construiască un pedestal și în funcție de cum bate vox populi vor face fie o statuie, fie o spânzurătoare! Mai așteptăm un pic…

Împreună cu oamenii care caută (și prin cântec!), spuneam la început, că la fel de mă bucură omul care construiește într-o lume hotărâtă să distrugă și să demoleze. Nu sunt de acord cu opulența. Nu sunt de acord cu neglijarea unora în favorea altora. Dar sunt de acord cu toți cei care construiesc lucruri/locuri benefice pentru trup și pentru suflet. Aici intră și școlile și spitalele și bisericile și toate monumentele (și mult sperate și disperatele autostrăzi!)… tot ce putem lăsa frumos și bun și util în urma noastră. Tot ce se construiește pentru un viitor mai bun, mă bucură.

Nu, nu iau apărarea Catedralei Mântuirii Neamului, dar nici nu vreau să cred că cineva este atât de naiv încât să creadă că dacă nu se construia catedrala aveam mai multe spitale sau școli sau autostrăzi. Să fim serioși! Cel mult aveam mai multe dosare pe la DNA pentru bani dispăruți sau pentru contrucțiile și renovările și autostrăzile rămase pe hârtie. Se găseau „mântuitori” și pentru banii alocați catedralei de la Stat, de la Biserică etc.

Așadar, într-o perioadă în care tot ce se face este să se strice, e bine că se construiește… Era și mai bine dacă se făcea cu măsură. Și nu mă refer la Catedrală, ci la ceea ce o înconjoară. Dar nu sunt eu în măsură nici să judec, nici să dau sfaturi. Mi-e frică doar la gândul că va fi mai mult un obiectiv turistic, decât casă de rugăciune (ca multe alte biserici și catedrale și bazilici). Aceasta pentru că în timp ce se investește mult în ziduri, se investește prea puțin în suflete… La fiecare euro intrat acolo, ar trebui cel puțin 5 investiți în educație (inclusiv religioasă). Un popor needucat nu va aprecia niciodată valorile moștenite, construite, cântate etc. Și nu e atât vina celui needucat, cât mai ales a celor care au obligația/responsabilitatea de a educa (de la familie, la Biserică, la alte instituții private și până la instituțiile statului)… Altfel degeaba cântăm, degeaba construim… Știu, degeaba scriu! :p

E vina noastră pentru că suntem așa, pentru că suntem la acest nivel. Este vina noastră pentru că ne trezim doar când sunt tragedii și situații cu cântec… În rest dormim fredonându-ne deșteptarea și visând că l-am găsit pe Dumnezeu sau libertatea sau adevărul.

Pentru mine rămâne doar un cântec, o operă, o muncă prin care cineva îmi transmite un mesaj. Pot să-l accept sau nu, pot să fiu de acord cu el sau nu, pot să-l fredonez sau nu. Sunt liber (într-o țară liberă)!? Dar nu pot să-l impun celuilalt și să spun: „Ție ți-au cântat! Dansează! Demolează!” Nu pot să spun că e pentru celălalt, că e împotriva celuilalt. Nu, nu văd în cântec un atac la adresa lui Dumnezeu sau a religiei sau a Bisericii sau a Patriarhiei sau a Guvernului sau a nu știu cărui evlavios. Nu e nici pentru atei, nici pentru indiferenți și nici pentru credincioși, ci e pentru români (care putem fi de toate într-o singură zi, ba chiar într-o singură oră).

Mesajul este cu cântec pentru noi toți, pentru cei care

  • iubim artiștii și valorile doar atât timp cât ne lasă să ne dormim viața și cântă doar după cum dansăm noi, nu invers!
  • nu ne iubim țara și nimic din ceea ce are, cu atât mai puțin oamenii din ea;
  • suntem alergici la numele lui Dumnezeu (mai puțin atunci când încape într-o înjurătură sau într-o caricatură);
  • nu construim nimic, dar nici pe alții nu-i lăsăm să o facă (să moară și capra vecinului sau și mai bine ar fi să moară vecinul și să iau eu capra);
  • dimineața preferăm bisericile mici din lemn, la prânz pe cele imense, iar seara le vrem mall-uri;
  • nu am ajutat niciodată pe nimeni, dar ne plângem mereu că nimeni nu ne ajută;
  • îi urâm pe toți cei care ne trezesc, pentru că lumina deranjează ochiul adormit;
  • am rămas încă în mână și în creier cu secera și ciocanul, gata doar să tăiem și să demolăm;
  • îi invidem pe cei care caută și găsesc mai mult decât noi (pentru că noi vrem egalitate, uniformizare, spirit de turmă);
  • am vrea să avem de toate, dar fără să facem nimic (bun!)

Pe mine mă bucură oamenii care:

  • caută, mai ales cei atât de rari, cei însetați de Dumnezeu, de adevăr, de bine, de frumos;
  • cântă și iubesc arta și fac din ea un mesager;
  • care spun ceea ce gândesc și gândesc ceea ce spun. Ferice de ei dacă și trăiesc ceea ce spun, pentru că ei gândesc ceea ce trăiesc;
  • construiesc cu gândul la viitor și nu ofticați pe trecut sau pe vecini;
  • nu critică decât răul și-l critică tocmai făcând binele, nu bârfind și nefăcând nimic;
  • luptă pentru unitate. Și poate că tocmai o catedrală ne poate uni, că e încăpătoare. Sau poate că un cântec pentru că e răsunător și poate atinge multe inimi. Sau poate altceva. Nu știu, știu doar că avem nevoie de un crez care să ne unească. Altfel rătăcim și ne scoatem ochii unii altora.

Poate că este momentul să ne trăim mai mult imnul național și nu doar să ne trezim din când în când din vise și speranțe/dezamăgiri, ci să trăim ceea ce cântăm:

„Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!”.

Posted in E bine de ştiut, Muzica, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Despre smerenie: Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici

Posted by Paxlaur pe 08/04/2016

Un cântec cu cântec.

Această melodie nu e despre unii sau împotriva unora, ci este despre noi, despre toți cei care am pierdut simțul realității și modestia.

Respect pentru toți cei care ne amintesc valoarea smereniei:

efectul muzicii

Posted in E bine de ştiut, Muzica | Etichetat: , , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: