Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘chemare’

Insomnie! Ce trebuie să fac cu viața mea? Tu ești sigur că ești pe calea cea bună?

Posted by Paxlaur pe 09/12/2017

insomnie vocatie dubii chemareFiecare om a experimentat cel puțin o noapte de insomnie. Somnul ne este alungat atât de suferință, cât și de căutarea unui răspuns: „Ce trebuie să fac cu viața mea?” sau „Care este calea pe care trebuie să o urmez?” sau „Ce și cum trebuie să schimb în viața mea?” Multe ne sunt neliniștile mai ales atunci când ne căutăm vocația, atunci când așteptăm să auzim și noi cuvintele: „Acesta este drumul: mergi pe el” (Is 30,21). Fie că vorbim de vocația spre viața consacrată, fie că vorbim de vocația la viața de familie, avem nevoie să simțim că am făcut alegerea corectă. Iar aceasta o simțim doar în tăcerea inimii, doar atunci când în conștiința noastră răsună glasul Domnului: „Mergi în continuare. Ești pe calea cea bună. Înaintează plin de curaj în larg!” (cf. Lc 5,4).

Cristos spre care mergem nu este doar autorul vocației noastre, cel care ne dăruiește talanți pentru a-i valorifica, ci este mult mai mult: garantul alegerilor noastre bune. Iar astăzi ne vorbește despre o vocație pe care el o dăruiește tuturor. El, Vindecătorul inimilor noastre, vrea ca noi toți să fim asemenea lui: să-i vindecăm pe cei din jurul nostru, să turnăm balsamul mângâierilor pe rănile trupești și sufletești ale fraților noștri. Nu este vocație mai nobilă și nimic nu aduce o satisfacție mai mare decât a împlini acest mandat al Mântuitorului: „Mergeți și predicaţi împărăţia cerurilor… Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli!” (cf. Mt 9,7-8) Altfel, spus: „Mergeți și redați oamenilor bucuria! Mergeți și ajutați! Salvați-i chiar și pe cei care spun: Cristos s-a născut pentru mine, dar mie nu-mi pasă. Arătați lumii că sunt cu adevărat fericiți toţi cei care îl aşteaptă pe Domnul” (cf. Is 30,18).

Iată vocația noastră, indiferent de statutul pe care-l avem: să readucem fericirea în suflete. Să nu refuzăm această misiune și să nu ne temem. Nu suntem noi cei care facem miracolul fericirii, ci este el, Domnul și vindecătorul sufletelor noastre. Este el cel care prin noi și împreună cu noi străbate și astăzi toate „cetățile și satele” învățând, predicând și vindecând orice boală și orice neputință (cf. Mt 9,35). Noi trebuie doar să colaborăm cu el, să acceptăm prezența sa, să fim mereu pregătiți pentru venirea sa în mijlocul nostru.

Întâlnirea cu Cristos ne va vindeca de orice boală și insomnie, pentru ca la rândul nostru să avem mai multă forță, mai mult curaj să mergem spre frații noștri și să-i ajutăm. Timpul Adventului este momentul de har în care putem să-i ajutăm pe cei de lângă noi să iasă din indiferența cu care tratează venirea lui Cristos în lume, din indiferența cu care se preocupă de sufletul lor și de Împărăția cerurilor.


Domnul este aproape și vine să te elibereze de orice neliniște.
Pruncul care ni se va naște este vindecătorul inimii noastre.
El ne dăruiește nemurirea.


9 decembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna 1 din Advent
Sf. Juan Diego Cuahtlatoatzin *
Is 30,19-21.23-26; Ps 146; Mt 9,35-10,1.6-8

LECTURA I
El se va îndura de tine când vei striga.
Citire din cartea profetului Isaia 30,19-21.23-26
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „Da, poporul va locui în Sion, în Ierusalim. Tu nu vei mai plânge. Domnul va fi îndurător la glasul strigătului tău: când te va auzi, îţi va răspunde. 20 Domnul vă va da pâinea strâmtorării şi apa necazului. Cei care te învaţă nu se vor mai ascunde şi ochii tăi îi vor putea vedea pe cei care te învaţă. 21 Urechile tale vor auzi în urma ta cuvântul: «Acesta este drumul: mergi pe el!», când vei merge la dreapta sau când vei merge la stânga. 23Va da ploaie pentru sămânţa pe care ai semănat-o în pământ şi hrana, rodul pământului, va fi îmbelşugată. În ziua aceea, turmele tale vor paşte pe o păşune întinsă. 24 Boii şi măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu vânturătoarea. 25 Pe orice munte înalt şi pe orice deal înălţat vor fi izvoare şi râuri de apă în ziua măcelului celui mare, când vor cădea turnurile. 26 Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică – ca lumina a şapte zile – în ziua când Domnul va reface ruptura poporului său şi va vindeca rana loviturii sale”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),1-2.3-4.5-6 (R.: Is 30,18d)
R.: Fericiţi sunt toţi cei care îl aşteaptă pe Domnul!

1 Lăudaţi-l pe Domnul,
pentru că bine este să-i cântăm psalmi Dumnezeului nostru;
pentru că plăcut este să-l lăudăm pe el!
2 Domnul reclădeşte Ierusalimul,
îi adună pe cei alungaţi ai lui Israel. R.

3 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi leagă rănile lor.
4 El socoteşte numărul stelelor
şi le cheamă pe nume pe toate. R.

5 Mare este Domnul nostru şi atotputernic,
priceperea lui nu are margini.
6 Domnul îi sprijină pe cei sărmani
şi îi doboară la pământ pe nelegiuiţi. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Is 33,22
(Aleluia) Domnul este judecătorul nostru, Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este regele nostru: el ne va mântui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,35-10,1.6-8
În acel timp, Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. 36 Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 38 Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui!” 10,1 Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 6 Şi le-a spus: „Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor”. 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Una dintre cele mai cunoscute văduve din istorie…

Posted by Paxlaur pe 27/11/2017

saracie renuntare incredere in providentaÎntr-o lume împărțită între anonimi și faimoși, fiecare încearcă să se afirme prin ceea ce este, are, face sau spune. Fiecare ne căutăm rolul și rostul pentru a nu ne pierde în imensa turma (de prea multe ori!) manipulată. Însă unii, în pofida tuturor eforturilor și a funcțiilor ocupate, rămân anonimi, se pierd printre rândurile istoriei. Sunt mii de oameni bogați de care nimeni nu-și mai aduce aminte, sunt sute de împărați despre care se mai vorbește doar în vreun manual de istorie, sunt zeci de oameni care se credeau nemuritori și acum sunt morți și șterși din toate memoriile.

De cealaltă parte stau oamenii simpli care reușesc să cucerească istoria, viitorul, nemurirea. Iar astăzi cuvântul Domnului ne prezintă o văduvă despre care se vorbește după mii de ani de la moartea ei: se vorbește și se predică despre ea în toate catedralele lumii. În orice colț al pământului unde a ajuns o Biblie, a ajuns și povestea ei. Astăzi Dumnezeu ne cere să învățăm de la această văduvă ce înseamnă cu adevărat încrederea în providență și sărăcia.

Cât de impresionantă este scena: într-un loc atât de aglomerat cum era templul, într-o zonă plină de oameni cum era Ierusalimul acelor timpuri, Cristos o vede tocmai pe ea. Cu siguranță erau acolo și alte văduve, dar ea, tocmai ea a atras privirea și admirația Domnului. Aceasta pentru că ea „a dat totul, tot ce mai avea la viața ei” (cf. Lc 21,3). Cine mai îndrăznește astăzi o așa credință? O așa generozitate? Oare ce ne lipsește? Credința! Ne lipsește curajul de a risca dăruind.

Cât de plăcut este să ne imaginăm același episod, dar nu la Templu, ci în biserică. Isus în centrul bisericii privind rând pe rând la cei care intră și ies, la cei care vin să se închine sau doar trec pe acolo, la cei care vin pentru Dumnezeu și la cei care vin pentru ei înșiși sau pentru a fi văzuți de oameni. Cristos te privește, mă privește, ne privește… și apoi începe să vorbească doar despre cel care dăruiește din toată inima din timpul său, din viața sa, din bunurile sale. Cât de tare îți poate tresări inima la gândul că Dumnezeu te îndrăgește, că Isus Cristos te privește și vorbește despre tine, tocmai despre tine. Din miliardele de oameni astăzi te-a ales pe tine! Această privire drăgăstoasă a lui Cristos nu va fi scrisă într-o nouă evanghelie. Despre tine care dăruiești din toată inima nu se va povesti în cea de a „cincea evanghelie”, ci în Cartea Vieții. Acum acolo scrie Cristos persoanele pe care le îndrăgește. Și astăzi Cristos stă și privește spre Templul, spre noul său templu, spre fiecare templu. Și astăzi are persoane pe care ni le oferă ca exemplu. Ferice de noi dacă ne regăsim printre acele persoane, fericiți suntem dacă urmăm exemplul persoanelor îndrăgite de Domnul.


Cristos, om adevărat și Dumnezeu adevărat,
cel care îndrăgit-o pe această văduvă
ne spune astăzi: „Mergi și fă și tu la fel!” (Lc 10,37).


27 noiembrie 2017 

Luni din săptămâna a 34-a de peste an
Sf. Virgil, ep.
Dan 1,1-6.8-20; Ps Dan 3,52-56; Lc 21,1-4

LECTURA I
Nu s-a găsit nimeni asemenea lui Daniel, Anania, Mişael şi Azaria.
Citire din Cartea profetului Daniel 1,1-6.8-20
În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, a venit Nabucodonosor, regele din Babilon, la Ierusalim şi l-a asediat. 2 Domnul l-a dat în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, şi o parte din vasele casei lui Dumnezeu şi le-a dus în ţinutul Şinear, în casa zeului lui: a dus vasele în vistieria zeului său. 3 Regele i-a zis lui Aşpenaz, mai-marele peste eunuci, să aducă dintre fiii lui Israel, din descendenţa regească şi dintre nobili 4 tineri care să nu aibă niciun cusur, frumoşi la înfăţişare, instruiţi în toată înţelepciunea, cunoscători ai ştiinţei, pricepuţi în cunoaştere şi viguroşi, ca să poată sta în palatul regelui, să-i înveţe scrierea şi limba caldeilor. 5 Regele a stabilit pentru ei potrivit cu fiecare zi o porţie din hrana regelui şi vinul pe care îl bea el, ca să-i crească timp de trei ani, iar la sfârşitul lor să stea înaintea regelui. 6 Între ei erau dintre fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Mişael şi Azaria. 8 Daniel şi-a pus la inimă să nu se întineze din porţia de hrană a regelui şi din vinul pe care îl bea el şi a cerut de la căpetenia eunucilor să poată să nu se întineze. 9 Dumnezeu i-a dat lui Daniel să afle har şi îndurare înaintea căpeteniei eunucilor. 10 Căpetenia eunucilor i-a zis lui Daniel: „Eu mă tem de stăpânul meu, regele, care a stabilit hrana voastră şi băutura voastră. De ce să vadă feţele voastre mai abătute decât cele ale tinerilor de vârsta voastră şi să faceţi vinovat capul meu înaintea regelui?” 11 Daniel i-a zis îngrijitorului pe care îl stabilise căpetenia eunucilor peste Daniel, Anania, Mişael şi Azaria: 12 „Încearcă-i pe slujitorii tăi timp de zece zile: să ni se dea din legume să mâncăm şi apă să bem! 13 Apoi să se vadă feţele noastre şi înfăţişarea noastră şi înfăţişarea tinerilor care mănâncă din porţia de hrană a regelui! Şi după cum vei vedea, aşa să faci cu slujitorii tăi!” 14 El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat timp de zece zile. 15La sfârşitul celor zece zile, înfăţişarea lor era mai bună şi trupul lor mai gras decât cel al tuturor tinerilor care mâncau din porţia de hrană a regelui. 16 Îngrijitorul lua porţia lor de hrană şi vinul pe care trebuia să-l bea ei şi le dădea legume. 17 Acestor patru tineri, Dumnezeu le-a dat cunoaştere şi instruire în orice scriere şi înţelepciune. Iar Daniel era priceput în toate viziunile şi visele. 18 La sfârşitul zilelor despre care spusese regele ca să-i aducă, căpetenia eunucilor i-a adus înaintea lui Nabucodonosor. 19 Regele a vorbit cu ei şi nu s-a găsit nimeni asemenea lui Daniel, Anania, Mişael şi Azaria. Şi ei au stat înaintea regelui. 20 În orice lucru de înţelepciune sau de înţelegere pe care regele îl căuta la ei, i-a găsit de zece ori peste toţi magii şi astrologii care erau în tot regatul său.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,52.53.54.55.56 (R. 52b)
R.: Vrednic de laudă eşti, Doamne, şi preamărit în veci!

52 Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri,
vrednic de laudă şi preamărit în veci!
Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

53 Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

54 Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

55 Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile
şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

56 Binecuvântat eşti pe firmamentul cerului,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 24,42a.44
(Aleluia) Vegheaţi şi fiţi gata, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul la care nu vă gândiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
A văzut şi o văduvă săracă punând acolo două monede mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,1-4
În acel timp, Isus, ridicându-şi privirea, i-a văzut pe bogaţii care îşi puneau darurile în caseta pentru ofrande. 2 A văzut şi o văduvă săracă punând acolo două monede mici. 3 Şi a spus: „Vă spun: cu adevărat această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, 4 pentru că toţi aceştia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a oferit tot ce avea la viaţa ei”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Vocații: film, blog… Tu? Noi?

Posted by Paxlaur pe 07/11/2017

ERCIS – Oficiul pentru vocații

Oficiul pentru Vocaţii din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi îşi propune prin acest blog să ofere cititorilor materiale referitoare la pastoraţia vocaţională: mărturii vocaționale, cateheze, rugăciuni… De asemenea, cititorii vor putea găsi aici informații cu privire la activitatea Oficiului pentru Vocaţii din Dieceza de Iași.
Tuturor, o lectură cât mai rodnică!
Oficiul pentru Vocații

Posted in (spre) Preoţie, E bine de ştiut, Film, Preotie, Spovada | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Știți…

Posted by Paxlaur pe 06/11/2017

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Vrei? Ține închisă vatra inimii tale…

Posted by Paxlaur pe 04/11/2017

carol borromeu2„Vrei să te învăț cum să mărești mai mult participarea ta interioară la celebrarea comunitară, cum să faci mai plăcută lui Dumnezeu lauda ta și cum să înaintezi în sfințenie? Ascultă ceea ce îți spun. Dacă deja s-a aprins în tine vreo scânteie a iubirii divine, nu o alunga, nu o expune în fața vântului. Ține închisă vatra inimii tale, pentru ca să nu se răcească și să nu piardă căldura. Adică, alungă cât poți ceea ce-ți distrage atenția. Rămâi recules cu Dumnezeu, evită vorbăriile nefolositoare”.

Cât de mult ne solicită inima aceste cuvinte rostite de sfântul Carol Borromeu în urmă cu aproape 500 de ani. Ele sunt ecoul cuvintelor Apostolului: „Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Rom 11,29). Dumnezeu nu se răzgândește și dacă a aprins în noi iubirea sa divină, chemarea sa, niciodată nu o va retrage. Însă nouă ne revine obligația de a veghea, de a ține „închisă vatra inimii” pentru a nu stinge focul iubirii divine. Nouă ne revine obligația de a cultiva virtuțile, de a trăi în umilință. Doar așa vom simți cum se împlinește în noi cuvântul Domnului: „Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat” (Lc 14,11).

Ce înseamnă pentru noi umilința? Suntem persoane smerite? Isus este atât de clar în evanghelie: cine nu iubește umilința, cine nu trăiește în smerenie, va fi umilit, înjosit! Noi ce alegem astăzi: să fim umili sau să fim umiliți?

Umilința nu este doar o simplă cale spre pace și fericire. Prin ea nu doar că trăim în pace cu oamenii și cu Dumnezeu. Ea este totodată cea mai puternică armă împotriva Diavolului pentru că el nu știe ce înseamnă să fii umil. Diavolul nu are puterea de a ne învinge atunci când ne lăsăm înveșmântați în această mantie simplă, dar strălucitoare și puternică. Sfântul Augustin ne învață că „după cum mândria a fost cea care i-a făcut pe îngeri să devină diavoli, tot așa umilința îi ajută pe oameni să devină îngeri”. Îmbrăcați în umilință vom fi asemenea îngerilor: îl vom privi pe Dumnezeu față către față la împlinirea timpurilor.

Umilința înseamnă să fii asemenea lui Cristos: nu faci mofturi la fiecare „prânz” al vieții și să nu ai pretenția de a avea locuri rezervate. Fiul Omului nu are un loc rezervat, el nu are nici măcar unde să-și plece capul, însă se încredințează providenței divine (cf. Mt 6,25-34; 8,20; 10,26-33). Fără umilință nu putem fi asemenea lui Cristos, nu-i putem fi ucenici: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze” (Lc 9,23).

Umilința înseamnă să-ți cunoști limitele și să ți le accepți fără a învinui pe nimeni pentru ceea ce ești. Tot ceea ce suntem este un dar, iar nouă ne revine obligația de a valorifica la maxim acest dar: viața!


Dumnezeu „i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici
și i-a înălțat pe cei smeriți” (Lc 1,52-53).


4 noiembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 30-a de peste an
Ss. Carol Borromeu, ep. **; Felix de Valois, pustnic
Rom 11,1-2a.11-12.25-29; Ps 93; Lc 14,1.7-11

LECTURA I
Dacă însă căderea iudeilor este reconciliere pentru lume, cu cât mai mult nu va fi întoarcerea lor!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,1-2a.11-12.25-29
Fraţilor, oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din descendenţa lui Abraham, din tribul lui Beniamin. 2a Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. 11 Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă definitiv? Nicidecum! Ci prin căderea lor a venit mântuirea pentru neamuri, ca să-i facă pe ei geloşi. 12 Dacă însă greşeala lor este bogăţie pentru lume şi eşecul lor, bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor! 25 Căci, fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la misterul acesta, ca să nu vă credeţi înţelepţi. Împietrirea unei părţi din Israel durează până când vor intra toate neamurile păgâne. 26 Şi, în acest fel, întregul Israel va fi mântuit, după cum este scris: „Va veni din Sion Răscumpărătorul. El va îndepărta nelegiuirile din Iacob 27 şi aceasta va fi alianţa mea cu ei când voi îndepărta păcatele lor”. 28 În privinţa evangheliei, ei sunt duşmani spre binele vostru; în privinţa alegerii, ei sunt iubiţi datorită părinţilor, 29 căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 93(94),12-13a.14-15.17-18 (R.: cf. 14)
R.: Domnul nu abandonează, moştenirea sa!

12 Fericit este omul pe care îl educi tu, Doamne,
pe care îl înveţi legea ta,
13a pentru ca să-l păstrezi netulburat în zilele rele. R.

14 Pentru că Domnul nu-l abandonează pe poporul său
şi nu părăseşte moştenirea sa.
15 Se va face judecată după dreptate
şi după ea vor tinde toţi cei drepţi cu inima. R.

17 Dacă Domnul nu ar fi fost ajutorul meu,
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii.
18 Când spun: „Mi se clatină piciorul!”,
îndurarea ta, Doamne, mă susţine. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi asupra voastră jugul meu, spune Domnul, şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima! (Aleluia)

EVANGHELIA
Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1.7-11
Într-o sâmbătă, Isus a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 7 Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă: 8„Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai cu trecere decât tine 9 şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine, şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!” Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!», şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine! 11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

Cuvântul Domnului

Posted in Carol Borromeu, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: