Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘chemare’

Rugăciune

Posted by Paxlaur pe 21/01/2018

chemare rugaciune vocatie convertireDumnezeule atotputernic şi veşnic, călăuzeşte viaţa noastră după voinţa ta, pentru ca, în numele lui Cristos, Fiului tău preaiubit, să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte pline de iubire, credință și speranță.

Îți mulțumim pentru că și astăzi te apropii de noi și ne chemi: „Urmează-mă”!

Îți mulțumim pentru că un încetezi să ne inviți la convertire și la credință.

Ajută-mă, Domnul meu și Dumnezeul meu, să descopăr păcatul care mă împiedică să mă convertesc. Ajută-mă să descopăr acele colțuri ale inimii care încă nu s-au lăsat pătrunse de harul tău.

Îți mulțumesc, veșnică iubire, pentru că astăzi îmi dai bucuria de a-mi aminti ziua chemării și a consacrării mele, acel moment de har veșnic. Liniștea inimilor greu încercate vine din convingerea că darurile și chemarea ta sunt pentru totdeauna. Sunt plin de speranță pentru că știu că tu un obosești să te apropii de mine și să mă rechemi la convertire, la credință, la a te urma cu statornicie.

Mi-e atât de dragă vocea ta, Doamne, care umple astăzi inima mea: „Veniți după mine”!

Sărut, Doamne, urma pașilor tăi!


Rugăciune după citirea și meditarea sfintei Evanghelii pe care Biserica ne-o propune pentru această duminică:

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,14-20
În acel timp, după ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu 15 şi spunând: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” 16 Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni!” 18 Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. 19 Şi, mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, reparându-şi năvoadele în barcă. 20 El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.

Cuvântul Domnului


Citește și Nouă, celor cu suflete pline de colțuri neconvertite și veninoase (www.paxlaur.com – https://wordpress.com/post/paxlaur.com/17520)

Anunțuri

Posted in Rugaciune | Etichetat: , , , | 3 Comments »

Nouă, celor cu suflete pline de colțuri neconvertite și veninoase…

Posted by Paxlaur pe 21/01/2018

convertire iubire cer sufletSuntem prea mulți cei care cerem convertirea aproapelui, uitând că noi trebuie să fim primii care să ne convertim. Predicăm – toți: preoți, persoane consacrate și laici, tineri și bătrâni, bărbați și femei! – fără să credem și fără să căutăm acele colțuri ale inimii rămase neconvertite în ființa noastră! Suntem suflete pline de colțuri neconvertite, colțuri înveninate de păcat… Și cât de mult otrăvim și zgâriem frumusețea lumii cu aceste colțuri!

 

Tocmai în fața inimii noastre neconvertite, Dumnezeu se manifestă și astăzi ca fiind „bun și drept”! Domnul rămâne bun și drept. El îi învață pe cei păcătoși, adică pe noi, calea. El, Domnul, îi face pe cei sărmani să umble după dreptate și îi învață pe cei smeriți căile sale (cf. Ps 24,8-9). Cât de bine se adeverește în noi cuvântul lui Isus: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii. Așadar, mergeți și învățați ce înseamnă: Îndurare vreau și nu jertfă, căci nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși” (Mt 9,12-13). Noi suntem cei păcătoși, cei bolnavi care avem nevoie de Cristos, de medicul sufletului nostru. Noi suntem cei care ne plecăm cu fața la pământ și implorăm: „Învață-mă, Doamne, cărările tale” (Ps 24,4b).

 

Iar el, Dumnezeu fidel în toate cuvintele sale și plin de dragoste în toate lucrările sale (cf. Ps 144,13), se apropie de noi și ne spune: „Timpul s-a scurtat! Figura acestei lumi trece! S-a împlinit timpul! S-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Convertiți-vă la vestea cea bună! Credeți în evanghelie! Veniți după mine!” (cf. 1Cor 7,29.31; Mc 1,15.17). Dacă vrem să dăm o nouă strălucire colțurilor neconvertite ale sufletelor noastre, să acceptăm chemarea sa. Să lăsăm îndată tot ceea ce ne ține neconvertiți și să-l urmăm.

 

Profetul Iona ne amintește că Dumnezeu este cel care are întotdeauna inițiativa convertirii noastre; Dumnezeu trimite oameni și ne dă semne pentru a ne converti, așa cum ninivitenilor l-a trimis pe Iona. Există cineva care strigă mereu în jurul nostru: „Încă patruzeci de zile… Convertiți-vă!”… Însă noi cum reacționăm? Ne întoarcem de la calea noastră rea? Postim? Ne smerim? (cf. Iona 3,1-10).

Cât de compleșiți am fi de iubirea lui Dumnezeu dacă am înțelege cât de mult suferă Domnul pentru noi, pentru neconvertirea noastră, pentru răul pe care îl facem atunci când continuăm să umblăm în întunericul păcatului! Dumnezeu suferă – uneori într-o tăcere care depășește capacitatea noastră de a-l înțelege, acea tăcere a lui Dumnezeu în fața răului și a suferinței, acea liniște care ne zdruncină creidnța și ne duce pe culmile nebuniei! – atunci când vede răul care iese din nou și distruge frumusețea originară a creației, a naturii și a omului!

 

Dumnezeu continuă să ne cheme la convertire și fericit este omul care se lasă învățat de Domnul, de cuvântul său; fericit este omul care umblă pe cărările Domnului, pentru că singur Domnul este calea, adevărul și viața (In 14,6). Cât de frumos ar fi să ne însușim și să spunem în fiecare zi, ba chiar clipă de clipă cu psalmistul: „Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta, pentru bunătatea ta, Doamne!” (Ps 24,7). În momentele de încercare ce se abat asupra noastră, atunci când totul și toți par să fie răi și nedrepți, să strigăm din toată inima cu psalmistul: „Domnul este bun şi drept”! Chiar când toate principiile și valorile se prăbușesc în noi și în jurul nostru, Domnul rămâne același în veac: bun și drept! Da, Domnul e bun și drept, „de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea; îi face pe cei sărmani să umble după dreptate, îi învaţă pe cei smeriţi căile sale”. El ne învață, tocmai pe noi păcătoșii, căile sale. El ne cheamă să umblăm după dreptate, să iubim smerenia. El ne invită, prin apostolul Paul, să trăim în logica acelui „ca și cum”, să trăim cu înțelepciunea celui care știe că „figura acestei lumi trece”. Da, într-o zi vom lăsa în urma noastră și plânsul și bucuria, și bogățiile și toate lumea aceasta. Vom avea numai ceea ce am dăruit celorlalți. Cu adevărat, în fața lui Dumenzeu, când va trece chipul acestei lumi, ne vom prezenta numai cu ceea ce am dăruit celorlalți, cu ceea ce am pus – bun sau rău! – în viața celui de lângă noi!

Timpul s-a scurtat, întocmai cum simțim de fiecare dată când spunem că nu mai avem timp. Suntem într-o continuă criză te timp… de timp pentru a face binele, pentru a ne face partea noastră cât mai bine în relațiile cu aproapele, de a trăi „ca și cum”… Dacă ne-am trăi viața „ca și cum” nimic nu ar fi al nostru, ca și cum nimeni nu ne-ar aparține, ca și cum noi înșine ne-am fi străini și slujitori ai lui Cristos, atunci am cunoaște pacea adevărată, liniștea interioară, libertatea de fii ai lui Dumnezeu, unicul stăpân al timpului și al istoriei.

Lumea aceasta trece. Lumea viitoare nu! Să ne concetrăm pe ceea ce dăinuie veșnic.

 

Îți simți inima deja în cer când privești spre Cristos care vine să te caute în spațiul tău de jertfă, în ambientul în care trudești sau suferi, muncești sau te joci, plângi sau te bucuri. Da, vine tocmai acolo – în „Galileea” vieții tale – în ceea ce înseamnă viața ta de zi cu zi, și-ți prezintă cea mai înălțătoare chemare: „Timpul s-a împlinit. Împărăția lui Dumnezeu este aici, în fața ta, în inima ta îmbâcsită de împărăția omului, de ceea ce e lumesc. Convertește-te! Crede în Evanghelie! Crede în mine și urmează-mă”!

Să îmbrățișăm chemarea sa la Împărăția care ne aduce o viață plină de dreptate, libertate, pace, adevăr, fidelitate și iubire. Să ne schimbăm mintea și inima, mentalitatea, felul nostru de a gândi și de a acționa. Să ne purificăm inima, să o convertim pentru a putea crede în Cristos și pentru a-l putea urma.

Adevărata convertire o vom realiza când ne vom întipări în fiecare colț al inimii adevărul despre iubire și despre chemare: „În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit pe noi și la trimis pe Fiul său ca jertfă pentru păcatele noastre” (cf. 1In 4,10). Și totodată, nu noi l-am ales pe el, ci el, Domnul, ne-a ales pe noi și ne-a trimis să aducem roade care să rămână pentru viața veșnică. Iar el, Domnul și Dumnezeul nostru, iubindu-ne și chemându-ne, ne poruncește doar atât: să ne iubim unii pe alții (cf. In 15,16-17). Iubirea va netezi toate colțurile neconvertite ale inimii noastre și astfel vom înceta să mai scrijelim, să mai zbârcim, să mai otrăvim frumusețea inimilor de lângă noi!

Să ne rugăm!

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, călăuzeşte viaţa noastră după voinţa ta, pentru ca, în numele lui Cristos, Fiului tău preaiubit, să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte pline de iubire, credință și speranță.

Îți mulțumim pentru că și astăzi te apropii de noi și ne chemi: „Urmează-mă”!

Îți mulțumim pentru că un încetezi să ne inviți la convertire și la credință.

Ajută-mă, Domnul meu și Dumnezeul meu, să descopăr păcatul care mă împiedică să mă convertesc. Ajută-mă să descopăr acele colțuri ale inimii care încă nu s-au lăsat pătrunse de harul tău.

Îți mulțumesc, veșnică iubire, pentru că astăzi îmi dai bucuria de a-mi aminti ziua chemării și a consacrării mele, acel moment de har veșnic. Liniștea inimilor greu încercate vine din convingerea că darurile și chemarea ta sunt pentru totdeauna. Sunt plin de speranță pentru că știu că tu un obosești să te apropii de mine și să mă rechemi la convertire, la credință, la a te urma cu statornicie.

Mi-e atât de dragă vocea ta, Doamne, care umple astăzi inima mea: „Veniți după mine”!

Sărut, Doamne, urma pașilor tăi!


21 ianuarie 2018 

† DUMINICA a 3-a de peste an
Sf. Agneza, fc. m.
Iona 3,1-5.10; Ps 24; 1Cor 7,29-31; Mc 1,14-20

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-5.10
În zilele acelea, Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. „Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona a intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea. „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va fi făcut şi nu l-a mai făcut.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.6-7bc.8-9 (R.: 4b)
R.: Învaţă-mă, Doamne, cărările tale!

4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
şi învaţă-mă cărările tale!
5ab
Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

6 Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie!
7bc Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

8 Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

LECTURA A II-A
Figura acestei lumi trece.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 7,29-31
Fraţilor, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. În rest, cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea, 30 cei care plâng ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar poseda, 31 cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi! Căci figura acestei lumi trece.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,14-20
În acel timp, după ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu 15 şi spunând: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” 16 Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni!” 18 Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. 19 Şi, mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, reparându-şi năvoadele în barcă. 20 El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Insomnie! Ce trebuie să fac cu viața mea? Tu ești sigur că ești pe calea cea bună?

Posted by Paxlaur pe 09/12/2017

insomnie vocatie dubii chemareFiecare om a experimentat cel puțin o noapte de insomnie. Somnul ne este alungat atât de suferință, cât și de căutarea unui răspuns: „Ce trebuie să fac cu viața mea?” sau „Care este calea pe care trebuie să o urmez?” sau „Ce și cum trebuie să schimb în viața mea?” Multe ne sunt neliniștile mai ales atunci când ne căutăm vocația, atunci când așteptăm să auzim și noi cuvintele: „Acesta este drumul: mergi pe el” (Is 30,21). Fie că vorbim de vocația spre viața consacrată, fie că vorbim de vocația la viața de familie, avem nevoie să simțim că am făcut alegerea corectă. Iar aceasta o simțim doar în tăcerea inimii, doar atunci când în conștiința noastră răsună glasul Domnului: „Mergi în continuare. Ești pe calea cea bună. Înaintează plin de curaj în larg!” (cf. Lc 5,4).

Cristos spre care mergem nu este doar autorul vocației noastre, cel care ne dăruiește talanți pentru a-i valorifica, ci este mult mai mult: garantul alegerilor noastre bune. Iar astăzi ne vorbește despre o vocație pe care el o dăruiește tuturor. El, Vindecătorul inimilor noastre, vrea ca noi toți să fim asemenea lui: să-i vindecăm pe cei din jurul nostru, să turnăm balsamul mângâierilor pe rănile trupești și sufletești ale fraților noștri. Nu este vocație mai nobilă și nimic nu aduce o satisfacție mai mare decât a împlini acest mandat al Mântuitorului: „Mergeți și predicaţi împărăţia cerurilor… Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli!” (cf. Mt 9,7-8) Altfel, spus: „Mergeți și redați oamenilor bucuria! Mergeți și ajutați! Salvați-i chiar și pe cei care spun: Cristos s-a născut pentru mine, dar mie nu-mi pasă. Arătați lumii că sunt cu adevărat fericiți toţi cei care îl aşteaptă pe Domnul” (cf. Is 30,18).

Iată vocația noastră, indiferent de statutul pe care-l avem: să readucem fericirea în suflete. Să nu refuzăm această misiune și să nu ne temem. Nu suntem noi cei care facem miracolul fericirii, ci este el, Domnul și vindecătorul sufletelor noastre. Este el cel care prin noi și împreună cu noi străbate și astăzi toate „cetățile și satele” învățând, predicând și vindecând orice boală și orice neputință (cf. Mt 9,35). Noi trebuie doar să colaborăm cu el, să acceptăm prezența sa, să fim mereu pregătiți pentru venirea sa în mijlocul nostru.

Întâlnirea cu Cristos ne va vindeca de orice boală și insomnie, pentru ca la rândul nostru să avem mai multă forță, mai mult curaj să mergem spre frații noștri și să-i ajutăm. Timpul Adventului este momentul de har în care putem să-i ajutăm pe cei de lângă noi să iasă din indiferența cu care tratează venirea lui Cristos în lume, din indiferența cu care se preocupă de sufletul lor și de Împărăția cerurilor.


Domnul este aproape și vine să te elibereze de orice neliniște.
Pruncul care ni se va naște este vindecătorul inimii noastre.
El ne dăruiește nemurirea.


9 decembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna 1 din Advent
Sf. Juan Diego Cuahtlatoatzin *
Is 30,19-21.23-26; Ps 146; Mt 9,35-10,1.6-8

LECTURA I
El se va îndura de tine când vei striga.
Citire din cartea profetului Isaia 30,19-21.23-26
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „Da, poporul va locui în Sion, în Ierusalim. Tu nu vei mai plânge. Domnul va fi îndurător la glasul strigătului tău: când te va auzi, îţi va răspunde. 20 Domnul vă va da pâinea strâmtorării şi apa necazului. Cei care te învaţă nu se vor mai ascunde şi ochii tăi îi vor putea vedea pe cei care te învaţă. 21 Urechile tale vor auzi în urma ta cuvântul: «Acesta este drumul: mergi pe el!», când vei merge la dreapta sau când vei merge la stânga. 23Va da ploaie pentru sămânţa pe care ai semănat-o în pământ şi hrana, rodul pământului, va fi îmbelşugată. În ziua aceea, turmele tale vor paşte pe o păşune întinsă. 24 Boii şi măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu vânturătoarea. 25 Pe orice munte înalt şi pe orice deal înălţat vor fi izvoare şi râuri de apă în ziua măcelului celui mare, când vor cădea turnurile. 26 Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică – ca lumina a şapte zile – în ziua când Domnul va reface ruptura poporului său şi va vindeca rana loviturii sale”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),1-2.3-4.5-6 (R.: Is 30,18d)
R.: Fericiţi sunt toţi cei care îl aşteaptă pe Domnul!

1 Lăudaţi-l pe Domnul,
pentru că bine este să-i cântăm psalmi Dumnezeului nostru;
pentru că plăcut este să-l lăudăm pe el!
2 Domnul reclădeşte Ierusalimul,
îi adună pe cei alungaţi ai lui Israel. R.

3 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi leagă rănile lor.
4 El socoteşte numărul stelelor
şi le cheamă pe nume pe toate. R.

5 Mare este Domnul nostru şi atotputernic,
priceperea lui nu are margini.
6 Domnul îi sprijină pe cei sărmani
şi îi doboară la pământ pe nelegiuiţi. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Is 33,22
(Aleluia) Domnul este judecătorul nostru, Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este regele nostru: el ne va mântui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,35-10,1.6-8
În acel timp, Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. 36 Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 38 Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui!” 10,1 Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 6 Şi le-a spus: „Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor”. 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Una dintre cele mai cunoscute văduve din istorie…

Posted by Paxlaur pe 27/11/2017

saracie renuntare incredere in providentaÎntr-o lume împărțită între anonimi și faimoși, fiecare încearcă să se afirme prin ceea ce este, are, face sau spune. Fiecare ne căutăm rolul și rostul pentru a nu ne pierde în imensa turma (de prea multe ori!) manipulată. Însă unii, în pofida tuturor eforturilor și a funcțiilor ocupate, rămân anonimi, se pierd printre rândurile istoriei. Sunt mii de oameni bogați de care nimeni nu-și mai aduce aminte, sunt sute de împărați despre care se mai vorbește doar în vreun manual de istorie, sunt zeci de oameni care se credeau nemuritori și acum sunt morți și șterși din toate memoriile.

De cealaltă parte stau oamenii simpli care reușesc să cucerească istoria, viitorul, nemurirea. Iar astăzi cuvântul Domnului ne prezintă o văduvă despre care se vorbește după mii de ani de la moartea ei: se vorbește și se predică despre ea în toate catedralele lumii. În orice colț al pământului unde a ajuns o Biblie, a ajuns și povestea ei. Astăzi Dumnezeu ne cere să învățăm de la această văduvă ce înseamnă cu adevărat încrederea în providență și sărăcia.

Cât de impresionantă este scena: într-un loc atât de aglomerat cum era templul, într-o zonă plină de oameni cum era Ierusalimul acelor timpuri, Cristos o vede tocmai pe ea. Cu siguranță erau acolo și alte văduve, dar ea, tocmai ea a atras privirea și admirația Domnului. Aceasta pentru că ea „a dat totul, tot ce mai avea la viața ei” (cf. Lc 21,3). Cine mai îndrăznește astăzi o așa credință? O așa generozitate? Oare ce ne lipsește? Credința! Ne lipsește curajul de a risca dăruind.

Cât de plăcut este să ne imaginăm același episod, dar nu la Templu, ci în biserică. Isus în centrul bisericii privind rând pe rând la cei care intră și ies, la cei care vin să se închine sau doar trec pe acolo, la cei care vin pentru Dumnezeu și la cei care vin pentru ei înșiși sau pentru a fi văzuți de oameni. Cristos te privește, mă privește, ne privește… și apoi începe să vorbească doar despre cel care dăruiește din toată inima din timpul său, din viața sa, din bunurile sale. Cât de tare îți poate tresări inima la gândul că Dumnezeu te îndrăgește, că Isus Cristos te privește și vorbește despre tine, tocmai despre tine. Din miliardele de oameni astăzi te-a ales pe tine! Această privire drăgăstoasă a lui Cristos nu va fi scrisă într-o nouă evanghelie. Despre tine care dăruiești din toată inima nu se va povesti în cea de a „cincea evanghelie”, ci în Cartea Vieții. Acum acolo scrie Cristos persoanele pe care le îndrăgește. Și astăzi Cristos stă și privește spre Templul, spre noul său templu, spre fiecare templu. Și astăzi are persoane pe care ni le oferă ca exemplu. Ferice de noi dacă ne regăsim printre acele persoane, fericiți suntem dacă urmăm exemplul persoanelor îndrăgite de Domnul.


Cristos, om adevărat și Dumnezeu adevărat,
cel care îndrăgit-o pe această văduvă
ne spune astăzi: „Mergi și fă și tu la fel!” (Lc 10,37).


27 noiembrie 2017 

Luni din săptămâna a 34-a de peste an
Sf. Virgil, ep.
Dan 1,1-6.8-20; Ps Dan 3,52-56; Lc 21,1-4

LECTURA I
Nu s-a găsit nimeni asemenea lui Daniel, Anania, Mişael şi Azaria.
Citire din Cartea profetului Daniel 1,1-6.8-20
În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, a venit Nabucodonosor, regele din Babilon, la Ierusalim şi l-a asediat. 2 Domnul l-a dat în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, şi o parte din vasele casei lui Dumnezeu şi le-a dus în ţinutul Şinear, în casa zeului lui: a dus vasele în vistieria zeului său. 3 Regele i-a zis lui Aşpenaz, mai-marele peste eunuci, să aducă dintre fiii lui Israel, din descendenţa regească şi dintre nobili 4 tineri care să nu aibă niciun cusur, frumoşi la înfăţişare, instruiţi în toată înţelepciunea, cunoscători ai ştiinţei, pricepuţi în cunoaştere şi viguroşi, ca să poată sta în palatul regelui, să-i înveţe scrierea şi limba caldeilor. 5 Regele a stabilit pentru ei potrivit cu fiecare zi o porţie din hrana regelui şi vinul pe care îl bea el, ca să-i crească timp de trei ani, iar la sfârşitul lor să stea înaintea regelui. 6 Între ei erau dintre fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Mişael şi Azaria. 8 Daniel şi-a pus la inimă să nu se întineze din porţia de hrană a regelui şi din vinul pe care îl bea el şi a cerut de la căpetenia eunucilor să poată să nu se întineze. 9 Dumnezeu i-a dat lui Daniel să afle har şi îndurare înaintea căpeteniei eunucilor. 10 Căpetenia eunucilor i-a zis lui Daniel: „Eu mă tem de stăpânul meu, regele, care a stabilit hrana voastră şi băutura voastră. De ce să vadă feţele voastre mai abătute decât cele ale tinerilor de vârsta voastră şi să faceţi vinovat capul meu înaintea regelui?” 11 Daniel i-a zis îngrijitorului pe care îl stabilise căpetenia eunucilor peste Daniel, Anania, Mişael şi Azaria: 12 „Încearcă-i pe slujitorii tăi timp de zece zile: să ni se dea din legume să mâncăm şi apă să bem! 13 Apoi să se vadă feţele noastre şi înfăţişarea noastră şi înfăţişarea tinerilor care mănâncă din porţia de hrană a regelui! Şi după cum vei vedea, aşa să faci cu slujitorii tăi!” 14 El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat timp de zece zile. 15La sfârşitul celor zece zile, înfăţişarea lor era mai bună şi trupul lor mai gras decât cel al tuturor tinerilor care mâncau din porţia de hrană a regelui. 16 Îngrijitorul lua porţia lor de hrană şi vinul pe care trebuia să-l bea ei şi le dădea legume. 17 Acestor patru tineri, Dumnezeu le-a dat cunoaştere şi instruire în orice scriere şi înţelepciune. Iar Daniel era priceput în toate viziunile şi visele. 18 La sfârşitul zilelor despre care spusese regele ca să-i aducă, căpetenia eunucilor i-a adus înaintea lui Nabucodonosor. 19 Regele a vorbit cu ei şi nu s-a găsit nimeni asemenea lui Daniel, Anania, Mişael şi Azaria. Şi ei au stat înaintea regelui. 20 În orice lucru de înţelepciune sau de înţelegere pe care regele îl căuta la ei, i-a găsit de zece ori peste toţi magii şi astrologii care erau în tot regatul său.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,52.53.54.55.56 (R. 52b)
R.: Vrednic de laudă eşti, Doamne, şi preamărit în veci!

52 Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri,
vrednic de laudă şi preamărit în veci!
Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

53 Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

54 Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

55 Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile
şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

56 Binecuvântat eşti pe firmamentul cerului,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 24,42a.44
(Aleluia) Vegheaţi şi fiţi gata, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul la care nu vă gândiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
A văzut şi o văduvă săracă punând acolo două monede mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,1-4
În acel timp, Isus, ridicându-şi privirea, i-a văzut pe bogaţii care îşi puneau darurile în caseta pentru ofrande. 2 A văzut şi o văduvă săracă punând acolo două monede mici. 3 Şi a spus: „Vă spun: cu adevărat această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, 4 pentru că toţi aceştia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a oferit tot ce avea la viaţa ei”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Vocații: film, blog… Tu? Noi?

Posted by Paxlaur pe 07/11/2017

ERCIS – Oficiul pentru vocații

Oficiul pentru Vocaţii din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi îşi propune prin acest blog să ofere cititorilor materiale referitoare la pastoraţia vocaţională: mărturii vocaționale, cateheze, rugăciuni… De asemenea, cititorii vor putea găsi aici informații cu privire la activitatea Oficiului pentru Vocaţii din Dieceza de Iași.
Tuturor, o lectură cât mai rodnică!
Oficiul pentru Vocații

Posted in (spre) Preoţie, E bine de ştiut, Film, Preotie, Spovada | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: