Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘chemare’

În timp ce oamenii se gândesc la iertare, Dumnezeu se gândeşte la iubire!

Posted by Paxlaur pe 02/06/2017

Isus si PetruAtunci când se citeşte această evanghelie unii spun că e replica trădării lui Petru: de trei ori s-a lepădat, de trei ori trebuia să-şi mărturisească iubirea. Oare chiar aşa să fie? Oare nu-l coborâm pe Dumnezeu la logica umană şi la un fel de lege a talionului: o iubire pe-o trădare?

Evanghelia înseamnă mai mult decât reabilitare şi iertare. Este vorba despre Domnul care îşi arată nemărginirea: „Nu-mi pierd încrederea în om, în Petru. Îi dau turma mea, Biserica mea”. Dumnezeu arată că nu se teme de om, că nu şi-a pierdut speranţa în cel pe care l-a creat şi l-a ales. Nu micimea lui Petru este evidenţiată aici, ci măreţia Domnului care zi de zi face acelaşi gest faţă de noi. În timp ce oamenii se gândesc la iertare, Dumnezeu se gândeşte la iubire!

Putem să ni-l imaginăm pe sfântul Petru după înviere. Ce greu trebuie să-i fi fost. Poate că uneori își zicea: „Cum să mai dau acum ochii cu Domnul? Ce o să-mi zică? Ce o să-mi facă?”. Şi umbla trist şi abătut. „Mă duc să pescuiesc. Vreau să alung gândurile astea. Trebuie să mi-l scot din mintea mea!” (cf. In 21,3). Dar nu prindea nimic şi-şi zicea: „Aşa-mi trebuie! Am trădat! De acum nimic nu-mi va mai merge bine”. Şi deodată apare Cristos.

Ah, numai în locul lui Petru nu am vrea să fim! Ce greu trebuie să fi fost acel ospăţ pe malul mării. Nimeni nu vorbea. O tăcere atât de vinovată. Petru cu faţa în pământ, cu chipul tânjind după cuvântul iertării, cu ochii acoperiţi de lacrimi ce nu îndrăzneau să ţâşnească.

Ce e cel mai greu când trădezi? Celălalt! Tot ce are: ochii şi privirile, chipul şi cuvintele, paşii şi gesturile. Dar mai ales iubirea lui. E greu degetul care nu se ridică să te învinuiască şi să te condamne, ci ca să te cheme, să-ţi facă semn să te apropii, să-i fii din nou alături. E greu când în loc să-ţi strige „Te urăsc!”, îţi strigă „Urmează-mă!” şi nu-ţi vorbeşte despre răzbunare, ci despre iubire şi iertare. Toți tânjim după fărâme de iertare și așteptăm cu speranţă: „Urmează-mă! Iubeşte-mă! Eşti iertat!”. Disperantă şi plină de întrebări e tăcerea vinovată.

Mâncau în tăcere şi deodată a răsunat: „Simon, fiul lui Ioan”… Cred că i s-a oprit inima lui Petru. Îi vorbea… Credea că urmează o mustrare, certuri şi reproşuri. Sau măcar că Isus îi va aminti: „Ce ţi-am zis eu?! Doar ţi-am spus că vei cădea!” (cf. Mt 26,31-35). Însă nimic din toate acestea. Dumnezeu e mai presus de om. Dincolo de căderi şi trădări, pe Domnul îl interesează doar iubirea.

Dacă nu ar fi speranţa iertării am muri în deznădejdea şi disperarea trădării, cu spatele la soare, cu ochii injectaţi de umbra neagră a pământului şi inundaţi de puhoiul apelor pătate. Dacă Domnul ar fi doar iertare, ar obosi. Dar el este iubire veşnică! Dumnezeu este iubire, despre aceasta ne vorbeşte evanghelia de astăzi, toată evanghelia şi toată Scriptura.


Inima lui Isus este modelul nostru de a iubi și ierta!


2 iunie 2017 

Vineri din săptămâna a 7-a a Paştelui
Ss. Marcelin şi Petru, m. *
Fap 25,13-21; Ps 102; In 21,15-19

LECTURA I
Despre Isus mort Paul pretindea că este viu.
Citire din Faptele Apostolilor 25,13-21
În zilele acelea, regele Agripa şi Berenice au coborât la Cezareea ca să-l salute pe Festus. 14Întrucât au rămas acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre cazul lui Paul, zicând: „Se află aici un bărbat lăsat în închisoare de Felix. 15 Pe când eram la Ierusalim, s-au înfăţişat arhiereii şi bătrânii iudeilor, cerând condamnarea lui. 16 Acestora le-am răspuns că nu este obiceiul la romani să predea un om acuzat mai înainte de a fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi înainte de a i se fi dat posibilitatea să se apere de învinuire. 17 Deci s-au adunat aici, iar eu a doua zi, fără întârziere, m-am aşezat pe tronul de judecată şi am poruncit să fie adus omul. 18 Acuzatorii care erau de faţă nu au adus împotriva lui nicio învinuire de vreunul dintre relele pe care le bănuiam eu. 19 Aveau cu el nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi cu privire la un oarecare Isus mort, dar Paul pretindea că acesta este viu. 20 Fiind eu nedumerit, am spus dacă nu ar vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo despre acestea. 21 Dar, pentru că Paul a făcut apel, voind să fie păzit până la decizia maiestăţii sale, am poruncit ca el să fie păzit până când îl voi trimite la Cezar”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.11-12.19-20ab (R.: 19a)
R.: Domnul şi-a stabilit în ceruri locuinţa sa.
sau:
Aleluia.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

19 Domnul şi-a stabilit în ceruri tronul său,
domnia lui se întinde peste toate.
20ab Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii lui,
voi, cei puternici, care împliniţi cuvintele sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,26cd
(Aleluia) Duhul Sfânt vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus. (Aleluia)

EVANGHELIA
Paşte mieluşeii mei! Paşte oile mele!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,15-19
În acel timp, când li s-a arătat la Marea Tiberiadei, după ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?” El i-a zis: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. El i-a spus: „Paşte mieluşeii mei!” 16 El i-a zis iarăşi, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” El i-a spus: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. I-a zis: „Paşte oile mele!” 17 I-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi i-a spus: „Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele!” 18Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai. Însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi”. 19 Dar aceasta a spus-o arătând cu ce moarte îl va fi glorificat pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmează-mă!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Gânduri pentru cei „aleși”…

Posted by Paxlaur pe 11/05/2017

dreptate fidelitate justitie judecata„Voi, temători de Dumnezeu, ascultaţi”: pe cât de mare este bucuria de a fi ales, pe atât de înfricoșător și groaznic este gândul trădării! Atunci când Cristos ne privește și ne spune: „Eu știu pe cine am ales! Eu te cunosc!” (cf. In 13,18), inima noastră tresaltă de fericire: am fost aleși. Dumnezeu ne-a ales să fim fiii săi, să fim creștini. Mai mult, dintre cei „renăscuți prin Botez”, unii au fost aleși să fie tați, mame, soți, persoane consacrate, preoți. Tuturor celor aleși psalmistul le amintește că „mâna Domnului le dă stabilitate şi braţul său le dă putere” pentru a rămâne statornici (cf. Ps 88,22). Tot ce suntem e darul Domnului! Ce am fi noi fără ajutorul său?

Însă, atenție, Scriptura spune: „Fiule, dacă te apropii să-i slujeşti Domnului, pregăteşte-ţi sufletul pentru încercare” (Sir 2,1). Veghează! Acest avertisment vine tocmai pentru că nu puțini sunt cei care deși au primit botezul, deși s-au hrănit cu pâinea euharistică, deși au simțit milostivirea Domnului, ajung apoi să trădeze, să îi nege prezența și să îi respingă ajutorul. Altfel spus, tocmai unii dintre cei aleși devin trădători identificați de Cristos cu aceste cuvinte amare: „Cel care mănâncă pâinea mea şi-a ridicat călcâiul împotriva mea” (In 13,18; cf. Ps 41,10).

Despre prietenul perfid și trădător, psalmistul spune: „Dacă un dușman m-ar fi făcut de ocară, l-aș fi suportat; dacă cel care mă urăște s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, poate m-aș fi ascuns de el. Dar ești tu om asemenea mie, prietenul meu și omul meu de încredere, cu care mă înțelegeam așa de bine și mergeam cu însuflețire spre casa lui Dumnezeu” (Ps 54,13-15). Cât de dureros este să fii trădat, mințit, înșelat de prieten, de cel cu care îți împărțeai nu doar pâinea, ci viața întreagă! Nu cumva suntem și noi printre cei care trădează? Cei din viața noastră, din comunitatea noastră nu suferă cumva și din cauza comportamentului nostru?

Fiecare zi este potrivită pentru verificarea și consolidarea fidelității noastre față de vocația pe care am primit-o, față de talanții pe care Dumnezeu i-a investit în noi, față de relațiile noastre de prietenie. Să ne cercetăm cugetul zilnic! Aceasta nu pentru a ne îngrozi în fața fragilității noastre, ci pentru a reînflăcăra zilnic darul lui Dumnezeu care este în noi (cf. 2Tim 1,6). Însuși Cristos este cel care ne amintește că pe urmele sale nu trebuie să pășim doar din când în când, ci în fiecare zi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze!” (Lc 9,23).

Nu e greu să fii ales și să-l urmezi pe Cristos. Greu este să faci asta în fiecare zi dacă nu te lași susținut de el. Fără Dumnezeu și fără speranța vieții veșnice, fidelitatea – în orice fel de relație! – devine o utopie!


Nu-l trăda pe cel pe care ai promis că-l vei iubi!
Nu uita:
„Cine este fidel în cele mai mici lucruri,
este fidel şi în cele mari” (cf. Lc 16,10).


1 mai 2017 

Joi din săptămâna a 4-a a Paştelui
Sf. Mamert, ep.
Fap 13,13-25; Ps 88; In 13,16-20

LECTURA I
Dumnezeu a ridicat din descendenţa lui David un mântuitor: pe Isus.
Citire din Faptele Apostolilor 13,13-25
În zilele acelea, îmbarcându-se de la Pafos, Paul şi cei care erau cu el au ajuns la Perga Pamfiliei. Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. 14 Iar ei, plecând din Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă şi s-au aşezat. 15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiţi!” 16 Atunci, Paul, ridicându-se, şi, făcând semn cu mâna, a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi, temători de Dumnezeu, ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe părinţii noştri şi a înălţat poporul în timpul şederii lor în ţara Egiptului şi după ce i-a scos de acolo cu braţ puternic, 18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustiu. 19 După ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaan, le-a dat ca moştenire ţara aceasta 20 cam patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuel. 21 Apoi, i-au cerut un rege, iar Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din tribul lui Beniamin, timp de patruzeci de ani. 22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe David, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe David, fiul lui Iese, un om după inima mea», care va împlini toată voinţa mea. 23 Din descendenţa acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israel, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus. 24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israel. 25 Dar când Ioan era spre sfârşitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeţi voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.21-22.25 şi 27 (R.: cf. 2a)
R.: În veci voi cânta, Doamne, milostivirea ta.
sau:
Aleluia.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna”;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.

21 L-am aflat pe David, slujitorul meu,
şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;
22 acestuia, mâna mea îi va da stabilitate
şi braţul meu îi va da putere. R.

25 Fidelitatea şi bunătatea mea vor fi cu el
şi puterea lui prin numele meu va creşte.
27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ap 1,5ab
(Aleluia) Isuse Cristoase, tu eşti martorul cel credincios, primul născut din morţi; tu ne iubeşti şi ne speli păcatele în sângele tău. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine îl primeşte pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mă primeşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 13,16-20
În acel timp, după ce le-a spălat discipolilor picioarele, Isus le-a spus: „Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său şi nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. 17Ştiind acestea, fericiţi sunteţi dacă le faceţi. 18 Nu vorbesc despre voi toţi; eu ştiu pe cine am ales, dar trebuie să se împlinească Scriptura: «Cel care mănâncă pâinea mea şi-a ridicat călcâiul împotriva mea». 19 Vă spun acestea de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeţi că eu sunt. 20 Adevăr, adevăr vă spun: cine îl primeşte pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mă primeşte iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

ITRC – Veniți și vedeți!

Posted by Paxlaur pe 07/04/2017

Veniți și vedeți! (In 1,39)

Posted in (spre) Preoţie, Predici si meditatii, Preotie | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: