Arhivă etichetă pentru ‘convertire’

Pentru noi, pentru cei care avem nevoie de el ca de pâine…

„Noi devenim mai buni numai primind iubirea sa neobosită,
care nu se schimbă, ci ne schimbă.
Numai iubirea lui Isus transformă viaţa,
vindecă rănile mai profunde,
eliberează de cercurile vicioase
ale insatisfacţiei, supărării şi plângerii”…

„Nesătui de a avea,
ne aruncăm în atâtea iesle de vanitate,
uitând de ieslea din Betleem.
Acea iesle, săracă în toate şi bogată în iubire,
învaţă că hrana vieţii este
să ne lăsăm iubiţi de Dumnezeu
şi să-i iubim pe alţii”.

În această noapte se împlineşte marea profeţie a lui Isaia: „Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă” (Is 9,5).

Un fiu ni s-a dat nouă. Se aude adesea spunându-se că bucuria cea mai mare a vieţii este naşterea unui prunc. Este ceva extraordinar, care schimbă totul, pune în mişcare energii negândite şi face să se depăşească trude, dificultăţi şi vegheri fără somn, pentru că aduce o mare fericire, în faţa căreia se pare că nimic nu mai are importanţă. Aşa este Crăciunul: naşterea lui Isus este noutatea care ne permite în fiecare an să ne renaştem înăuntru, să găsim în El forţa pentru a înfrunta orice încercare. Da, pentru că naşterea sa este pentru noi: pentru mine, pentru tine, pentru noi toţi, pentru fiecare. Pentru este cuvântul care revine în această noapte sfântă: „Un copil s-a născut pentru noi„, a profeţit Isaia; „Astăzi s-a născut pentru noi Mântuitorul”, am repetat la Psalm; Isus „s-a dat pe sine însuşi pentru noi” (Tit 2,14), a proclamat sfântul Paul; şi îngerul în Evanghelie a vestit: „Astăzi s-a născut pentru voi un Mântuitor” (Lc 2,11). Pentru mine, pentru voi.

Dar ce vrea să ne spună acest pentru noi? Că Fiul lui Dumnezeu, binecuvântatul prin natură, vine să ne facă fii binecuvântaţi prin har. Da, Dumnezeu vine în lume ca fiu pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu. Ce dar minunat! Astăzi Dumnezeu ne uimeşte şi spune fiecăruia dintre noi: „TU eşti o minunăţie”. Soră, frate, nu te descuraja. Ai ispita că ai greşit? Dumnezeu îţi spune: „Nu, eşti fiul meu!”. Ai senzaţia că nu vei reuşi, teama că eşti nepotrivit, frica de a nu ieşi din tunnel-ul încercării? Dumnezeu îţi spune: „Curaj, eu sunt cu tine”. Nu-ţi spune asta în cuvinte, ci făcându-se fiu ca şi tine şi pentru tine, pentru a-ţi aminti punctul de plecare al fiecărei renaşteri a tale: a te recunoaşte fiu al lui Dumnezeu, fiică a lui Dumnezeu. Acesta este punctul de plecare al oricărei renaşteri. Aceasta este inima indestructibilă a speranţei noastre, nucleul incandescent care sprijină existenţă: dedesubtul calităţilor noastre şi al defectelor noastre, mai puternic decât rănile şi decât eşecurile din trecut, decât fricile şi decât neliniştea faţă de viitor, există acest adevăr: suntem fii iubiţi. Şi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi nu depinde şi nu va depinde niciodată de noi: este iubire gratuită. Această noapte nu are altă explicaţie în altă parte: numai harul. Totul este har. Darul este gratuit, fără meritul niciunuia dintre noi, har pur. În această noapte, ne-a spus sfântul Paul, „harul lui Dumnezeu s-a arătat” (Tit 2,11). Nimic nu este mai preţios.

Un fiu ni s-a dat nouă. Tatăl nu ne-a dat ceva, ci pe însuşi Fiul său unicul născut, care este toată bucuria sa. Şi totuşi, dacă privim la nerecunoştinţa omului faţă de Dumnezeu şi la nedreptatea faţă de atâţia fraţi ai noştri, vine o îndoială: Domnul a făcut bine să ne dăruiască aşa de mult, face bine să mai hrănească încredere în noi? Nu ne supraevaluează? Da, ne supraevaluează, şi face asta pentru că ne iubeşte până la moarte. Nu reuşeşte să nu ne iubească. Este făcut aşa, este atât de diferit de noi. Ne iubeşte mereu, mai mult decât reuşim noi să ne iubim pe noi înşine. Este secretul său pentru a intra în inima noastră. Dumnezeu ştie că unicul mod pentru a ne mântui, pentru a ne vindeca înăuntru, este să ne iubească: nu există un alt mod. Ştie că noi devenim mai buni numai primind iubirea sa neobosită, care nu se schimbă, ci ne schimbă. Numai iubirea lui Isus transformă viaţa, vindecă rănile mai profunde, eliberează de cercurile vicioase ale insatisfacţiei, supărării şi plângerii.

Un fiu ni s-a dat nouă. În săraca iesle dintr-un grajd întunecat este chiar Fiul lui Dumnezeu. Apare o altă întrebare: de ce a venit pe lume noaptea, fără o găzduire demnă, în sărăcie şi în refuz, când merita să se nască aşa ca regele cel mai mare în cel mai frumos dintre palate? De ce? Pentru a ne face să înţelegem până unde iubeşte condiţia noastră umană: până acolo încât să atingă cu iubirea sa concretă mizeria noastră cea mai rea. Fiul lui Dumnezeu s-a născut rebutat pentru a ne spune că orice rebutat este fiu al lui Dumnezeu. A venit pe lume aşa cum vine pe lume un prunc, slab şi fragil, pentru ca noi să putem cu duioşie fragilităţile noastre. Şi să descoperim un lucru important: ca atât la Betleem, cât și cu noi, lui Dumnezeu îi place să facă lucruri mari prin sărăciile noastre. A pus toată mântuirea noastră în ieslea dintr-un grajd şi nu se teme de sărăciile noastre: să lăsăm ca milostivirea sa să transforme mizeria noastră!

Iată ce înseamnă că un fiu s-a născut pentru noi. Dar există încă un pentru, pe care îngerul îl spune păstorilor: „Acesta este semnul pentru voi: un copil înfăşat şi culcat în iesle” (Lc 2.12). Acest semn, Pruncul în iesle, este şi pentru noi, pentru a ne orienta în viaţă. La Betleem, care înseamnă „Casa pâinii”, Dumnezeu stă într-o iesle, parcă pentru a ne aminti că pentru a trăi avem nevoie de El ca de pâinea de mâncat. Avem nevoie să ne lăsăm străbătuţi de iubirea sa gratuită, neobosită, concretă. În schimb, de câte ori, înfometaţi de distracţie, succes şi mondenitate, alimentăm viaţa cu mâncăruri care nu satură şi lasă golul înăuntru! Domnul, prin gura profetului Isaia, se plângea că, în timp ce boul şi măgarul cunosc ieslea lor, noi, poporul său, nu-l cunoaştem pe El, izvor al vieţii noastre (cf. Is1,2-3). Este adevărat: nesătui de a avea, ne aruncăm în atâtea iesle de vanitate, uitând de ieslea din Betleem. Acea iesle, săracă în toate şi bogată în iubire, învaţă că hrana vieţii este să ne lăsăm iubiţi de Dumnezeu şi să-i iubim pe alţii. Isus ne dă exemplul: El, Cuvântul lui Dumnezeu, este prunc; nu vorbeşte, însă oferă viaţa. În schimb noi vorbim mult, însă adesea suntem analfabeţi în bunătate.

Un fiu ni s-a dat nouă. Cine are un prunc mic, ştie câtă iubire şi câtă răbdare este nevoie. Trebuie hrănit, îngrijit, spălat, avut grijă de fragilitatea sa şi de nevoile sale, adesea greu de înţeles. Un fiu face să ne simţim iubiţi, însă învaţă şi să iubim. Dumnezeu s-a născut prunc pentru a ne determina să avem grijă de alţii. Plânsul său duios ne face să înţelegem cât sunt de inutile multe mofturi ale noastre; şi avem atâtea! Iubirea sa dezarmată şi dezarmantă ne aminteşte că timpul pe care-l avem nu foloseşte să ne tot plângem, ci să consolăm lacrimile celui care suferă. Dumnezeu îşi ia locuinţă aproape de noi, sărac şi nevoiaş, pentru a ne spune că slujindu-i pe cei săraci îl vom iubi pe El. Din această noapte, aşa cum a scrisă o poetă, „reşedinţa lui Dumnezeu este lângă a mea. Mobilierul este iubirea” (E. Dickinson, Poems, XVII).

Un fiu ni s-a dat nouă. Tu, Isuse, eşti Fiul care mă face fiu. Tu mă iubeşti aşa cum sunt, nu aşa cum mă visez că sunt; eu ştiu asta! Îmbrăţişându-te pe tine, Prunc din iesle, reîmbrăţişez viaţa mea. Primindu-te pe tine, Pâine a vieţii, şi eu vreau să dăruiesc viaţa mea. Tu care mă mântuieşti, învaţă-mă să slujesc. Tu care nu mă laşi singur, ajută-mă să-i consolez pe fraţii tăi, pentru că Tu ştii din această noapte toţi sunt fraţii mei.

Omilia Papei Francisc în Noaptea de Crăciun (24 decembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe ercis.ro

Trei indicii pentru a face diferența între credința și necredința în Cristos (în viața noastră!)

Despre credința noastră în Isus Cristos 
și despre modul în care așteptăm venirea lui 
și întâlnirea cu el, 
(ne) vorbesc: 

– plăcerea cu care ascultăm și medităm cuvântul lui Dumnezeu;

– dorința arzătoare, irezistibilă de a ne converti;

– ura față de păcat: să urăști efectiv păcatul!

Adevărata convertire 
începe atunci când urâm păcatul. 
Nu există piedică mai mare spre convertire 
decât iubirea păcatului. 
Ce poate fi mai neuman și necreștin
decât să iubești păcatul, să dorești să păcătuiești?!

Când începem să urâm păcatul, 
deja l-am întâlnit pe Cristos, 
deja vedem roadele convertirii noastre: 
prezența lui Cristos!

Ferice de cei care ascultând Cuvântul, 
îl cred și îl trăiesc urând răul și iubind binele, 
adică făcând bine binele!

Vino, Doamne Isuse, și nu întârzia,
fă inima noastră asemenea cu inima ta!


Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu aţi crezut în el, însă vameşii şi desfrânatele au crezut în el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,28-32
În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: „Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie!» 29 El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus. 30 Apoi s-a apropiat de celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne», dar nu s-a dus. 31 Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui?” I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. 32 Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu aţi crezut în el, însă vameşii şi desfrânatele au crezut în el. Vouă însă, deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău, ca să credeţi în el”.

Cuvântul Domnului

Cine are urechi, să asculte (un om mare… De fapt, cel mai mare)

Isus Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat, 
cel care cunoaște cel mai bine inima omului, ne-a zis: 
„Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, 
unul mai mare decât Ioan Botezătorul”.

Sunt impresionante cuvintele acestui om mare pentru noi, pentru omenire. Iată primele sale cuvinte, mesajul său pentru noi:

„Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor!…
Faceţi deci rod vrednic de convertire!… 
Securea este deja la rădăcina pomilor; 
deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc. 
Eu vă botez cu apă, spre convertire, 
însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; 
eu nu sunt în stare să-i duc încălţămintea. 
El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc. 
Lopata de vânturat este în mâna lui şi va curăţa aria sa: 
va aduna grâul în grânarul său, 
iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge” (Mt 3,1-12).

Iar mulţimile îl întrebau pe acest mare om: 
„Atunci ce trebuie să facem?”. Răspunzând, le-a spus: 
„Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, 
iar cine are de mâncare să facă la fel!”. 
Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: 
„Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?”. 
El le-a spus: „Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!”. 
Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând:
„Iar noi ce trebuie să facem?”. 
El le-a zis: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şifiţi mulţumiţi cu solda voastră!” (Lc 3,10-14).


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,11-15 (cfr. Lc 7,18-35)

Mărturia lui Isus despre Ioan 

2 Auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi 3 ca să-i spună: „Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm un altul?”. 4 Isus, răspunzând, le-a spus: „Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: 5 orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! 6 Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine”.

7 După ce au plecat aceştia, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? 8 Sau ce [altceva] aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor! 9 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. 10 Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea înaintea ta!».

11 Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăţia cerurilor este mai mare decât el. 12 Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, împărăţia cerurilor este asaltată cu violenţă şi cei violenţi o iau prin forţă. 13 Căci toţi Profeţii şi Legea au profeţit până la Ioan 14 şi, dacă vreţi să admiteţi, el este Ilíe care trebuie să vină. 15 Cine are urechi, să asculte!

16 Cu cine voi compara această generaţie? Este asemenea copiilor care stau în pieţe şi strigă către alţii, zicând:

17 «V-am cântat din fluier, şi n-aţi dansat, v-am cântat de jale, şi n-aţi bocit».

18 Căci a venit Ioan, care nu mănâncă şi nu bea, iar ei spun: «Are diavol». 19 A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor de vin, prieten cu vameşii şi păcătoşii!». Dar înţelepciunii i s-a dat dreptate după faptele ei”.

Cuvântul Domnului


Viitorul nostru are exact chipul copiilor pe care-i creștem și-i educăm!

Susține (proiectele) Paxlaur. Ajută un copil prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€10.00

%d blogeri au apreciat: