Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘convertire’

Cât de fragili suntem în felul nostru de a crede

Posted by Paxlaur pe 29/05/2017

Viata si credintaDupă ce Isus i-a asigurat pe discipoli că sunt iubiți de Tatăl și că vor primi orice i-ar cere „pentru ca bucuria lor să fie deplină” (In 16,24), ei, plini de entuziasm, își mărturisesc credința: „Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu” (In 16,30). Însă Isus nu se lasă „convins” de entuziasmul lor. Ba chiar încearcă să-i tempereze, arătându-le cât de firavă este credința lor, amintindu-ne astfel și nouă cât de fragili suntem în felul nostru de a crede. Tuturor Isus ne spune: „Acum credeți? Chiar credeți? Vine ceasul când vă veți întoarce fiecare la propria casă, la propriile preocupări, ba chiar la propriile păcate și pe mine mă veți abandona, mă veți lăsa singur” (cf. In 16,32).

Isus e părăsit și cât de puternică este ispita mândriei, a autosuficienței de a ne ridica revoltați, plini de noi înșine, și să spunem cu apostolul Petru: „Doamne, îmi voi da viața pentru tine. Chiar dacă toți te vor părăsi, eu nu te voi părăsi niciodată” (cf. In 13,37; Mt 26,33). De fapt, nu doar Petru spunea aceasta, ci „toți discipolii spuneau la fel” (Mt 26,35). Noi înșine spunem la fel zi de zi, dar apoi îl părăsim pe Cristos.

Isus nu a crezut în entuziasmul ucenicilor săi nu doar pentru că-i cunoștea, ci mai ales pentru că venea „ceasul” Crucii. Abia în fața crucii se poate verifica adevărata credință. De fapt, a crede cu adevărat nu înseamnă a crede doar într-un Cristos care face minuni, care strălucește pe muntele Tabor, ci înseamnă a crede în Cristos răstignit. Iar noi știm că în fața crucii discipolii l-au părăsit pe Domnul.

Puțini sunt cei care au tăria să rămână neclintiți în fața crucii. Care este relația noastră cu Cristos răstignit? Contemplăm pătimirile sale? Mai avem în camerele noastre crucifixul sau ne temem să privim la cel străpuns pentru păcatele noastre (cf. In 19,37)? Noi vrem doar un Domn al gloriei sau suntem dispuși să parcurgem și drumul crucii?

Deși Cristos știe reacția ucenicilor săi și reacția noastră în fața crucii, el nu se descurajează și nu renunță la noi și nici la planul său de mântuire. De fapt, el știe că nu este niciodată singur: „Nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine” (In 16,32). Mai mult, el știe că deja a „învins lumea” și ne invită și pe noi să prindem curaj prin victoria sa.

Să primim cu smerenie adevărul proclamat de Isus: „În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea” (In 16,33). Smerenie, dar în același timp curaj! Să îndrăznim să rămânem alături de Cristos răstignit. Să nu ne temem de cruce, pentru că noi știm și mărturisim împreună cu Apostolul: „Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1Cor 1,18).


„Nu vreau să ştiu nimic altceva
decât pe Isus Cristos,
şi pe acesta răstignit” (1Cor 2,2).


29 mai 2017 

Luni din săptămâna a 7-a a Paştelui
Sf. Maxim, ep.
Fap 19,1-8; Ps 67; In 16,29-33

LECTURA I
L-aţi primit pe Duhul Sfânt când aţi venit la credinţă?
Citire din Faptele Apostolilor 19,1-8
În timp ce Apolo era la Corint, Paul, după ce a străbătut regiunile nordice, a coborât la Efes. Acolo a găsit câţiva discipoli 2 şi le-a spus: „L-aţi primit pe Duhul Sfânt când aţi crezut?” Dar ei au răspuns: „Nici n-am auzit că este Duh Sfânt”. 3 El le-a zis: „Atunci ce fel de botez aţi primit?” Ei au răspuns: „Botezul lui Ioan”. 4 Paul le-a zis: „Ioan a botezat cu botezul convertirii, spunând poporului să creadă în cel care vine, adică în Isus”. 5 Când au auzit ei, au primit Botezul în numele Domnului Isus. 6 Iar când Paul şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau în limbi şi profeţeau. 7 Erau cu toţii cam doisprezece bărbaţi. 8 El a intrat în sinagogă şi a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, discutând cu ei şi convingându-i despre cele referitoare la împărăţia lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 67(68),2-3.4-5ac.6-7ab (R.: 33a)
R.: Domnii ale pământului, cântaţi-i lui Dumnezeu!
sau:
Aleluia.

2 Dumnezeu se ridică, duşmanii lui se risipesc
şi cei care-l urăsc fug dinaintea feţei lui.
3 Cum se risipeşte fumul, aşa îi risipeşti,
cum se topeşte ceara în faţa focului,
aşa pier cei răi din faţa lui Dumnezeu. R.

4 Cei drepţi se bucură şi tresaltă de bucurie
în faţa lui Dumnezeu,
exultă în tresăltări de bucurie.
5ac Cântaţi-i lui Dumnezeu, cântaţi psalmi numelui său,
numele său este Domnul. R.

6 Dumnezeu este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor,
el, care locuieşte în lăcaşul său cel sfânt.
7ab Dumnezeu dă o casă celor părăsiţi,
el îi face pe prizonieri să iasă pe poarta libertăţii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Col 3,1
(Aleluia) Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! (Aleluia)

EVANGHELIA
Curaj, eu am învins lumea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,29-33
În acel timp, discipolii i-au zis lui Isus: „Iată, acum ne vorbeşti deschis şi nu spui nicio asemănare! 30 Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”. 31 Isus le-a răspuns: „Acum credeţi? 32 Iată, vine ceasul – ba a şi venit – când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. 33 V-am spus acestea ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Tu ești un om rău?

Posted by Paxlaur pe 17/05/2017

pandac_rau_rautate

Dacă nu afli astăzi adevărul despre tine,
mâine îl vei afla din lacrimile altora.

Într-o zi, demult, un tânăr s-a apropiat de Isus din Nazaret, a îngenunchiat în fața lui și l-a întrebat: „Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. Iar Domnul i-a răspuns: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu” (cf. Mc 10,17-18).

Dar dacă numai Dumnezeu este bun, noi cum suntem? Tu cum ești? Tu ești un om rău? Dacă astăzi se apropie cineva de tine și te întreabă: „Tu ești un om rău?”, tu ce ai răspunde? Dacă te privești în oglindă, ce vezi? Cât reziști să te privești în oglindă, nu pentru a te aranja, ci pentru a-ți analiza viața? Ai încercat vreodată să faci cercetarea cugetului în fața oglinzii, privindu-te? Când te uiți în sufletul tău, ce vezi? Ești un om rău? Dar când te uiți la trecutul tău, ce vezi? Ești un om rău?

Nu te grăbi să-ți răspunzi. Privește-te atent. Uită-te în inima ta, la ceea ce ai adunat în ea. Uită-te și răscolește cu grijă prin amintirile tale: cum ești? Ești un om rău sau un om bun? Uită-te la planurile tale: cât bine conțin ele? Fii sincer: ce faci astăzi ca să fii un om bun? Ce vei purta în viața celor din jurul tău dacă planurile, visurile, speranțele tale se vor împlini?

Nu fugi de tăcere, de singurul „loc” în care poți afla răspunsul cu privire la tine. Închide televizorul, lasă telefonul sau calculatorul, oprește muzica, deconectează-te zilnic măcar pentru câteva minute și rămâi în tăcere. Astăzi! Dacă nu afli acum adevărul despre tine, mâine îl vei afla din lacrimile altora. Suferințele sau bucuriile pe care le aducem în viața celor din jurul nostru sunt adevăratul răspuns cu privire la caracterul nostru. Nu te mulțumi să fii fericit singur, ci fii cu adevărat mulțumit doar atunci când ceilalți sunt mai fericiți decât tine.

Nu fugi de Cristos, de Dumnezeu, de omul care si(n)gur știe ce este cu adevărat în adâncul sufletului tău. Privind la el în tăcere și lăsându-l să-ți vorbească, vei găsi sensul vieții tale. Lasă-l să-ți vorbească despre „lucrul care îți lipsește pentru a fi desăvârșit”, pentru a fi cu adevărat bun, un tânăr de caracter, o speranță pentru cei care te iubesc (cf. Mt 19,21).

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

O ispită satanică îmbrăcată angelic: activismul!

Posted by Paxlaur pe 15/05/2017

Preotul muncitorMulți am căzut pradă unei ispite satanice îmbrăcate angelic: activismul. Deseori am considerat că pentru a salva sufletele – începând cu al nostru, clar! – trebuie să facem cât mai mult, să construim, să alergăm până ajungem să „stăm în picioare fără vlagă” (cf. Fap 14,8). În toată această agitație în care ne-am aruncat propriul suflet, numărând faptele în loc să câtărim calitatea lor, răsună invitația ucenicilor lui Cristos: „Noi vă aducem vestea cea bună ca să vă întoarceţi de la faptele acestea fără sens la Dumnezeul cel viu” (cf. Fap 14,15). Cum sunt faptele noastre și cât „sens” au în ele? Vorbesc ele despre Dumnezeul cel viu? Sau muncim mult, până la epuizare, doar ca să fugim de noi, să nu avem timp să stăm în tăcere și să ne cercetăm cugetul? Să nu ne amăgim și să nu uităm că tocmai activismul, mulțimea „faptelor fără sens” rămâne forma cea mai subtilă pentru a fugi de noi înșine, de aproapele și de Dumnezeu!

În Cristos, însuși Dumnezeu ni s-a făcut cunoscut și a venit să locuiască în mijlocul nostru, în comunitatea noastră. Totodată, l-am primit pe Duhul Sfânt, cel care „ne învață toate și ne amintește tot ceea ce Isus ne-a transmis” (cf. In 14,26). Însă cât timp ne facem noi pentru această prezență a lui Dumnezeu în comunitatea noastră, în inima noastră? Dacă însuși Dumnezeu vine să stea cu noi, noi de ce fugim, de ce „evadăm” în fel și fel de activități în loc să contemplăm frumusețea prezenței sale, iubirea sa? Cât timp din ziua noastră oferim pentru adorație?

Începem o nouă săptămână care, cel mai probabil, deja se anunță plină de „fapte fără sens”, fapte fără prezența lui Dumnezeu. Dacă sunt zile care trec fără să ne rugăm în particular, fără să stăm în adorație, fără să medităm, fără să-i vorbim Domnului ca „de la inimă la inimă”, înseamnă că încă nu ne-am convertit. Dacă în viața noastră „a face pentru Dumnezeu” ocupă mai mult decât „a sta cu Dumnezeu, a fi în prezența lui Dumnezeu” – un Dumnezeu prezent în Euharistie, în Biserică, dar și în omul bolnav, sărac, flămând, orfan – înseamnă că încă umblăm pe calea noastră, calea „faptelor fără sens”, departe de calea adevăratului Dumnezeu (cf. Fap 14,16).

Bineînțeles că a fi creștin nu înseamnă doar rugăciune, adorație și contemplație. Știm, „credința fără fapte este moartă” (cf. Iac 2,17), însă faptele noastre trebuie să aibă „sens divin”. Nu suntem invitați să nu mai facem nimic și să stăm doar în rugăciune așteptându-ne sfârșitul, ci suntem îndemnați să dăm faptelor noastre „gustul sării” (cf. Mc 9,50), „sens divin”. Suntem chemați să punem în lumină frumusețea unui suflet care, asistat de Duhul Sfânt, trăiește și muncește în prezența lui Dumnezeu, nu doar pentru Dumnezeu.


Nu munci până ajungi ca un „om fără vlagă”.
Oprește-te!
„Ridică-te! Stai drept pe picioarele tale”,
îngrijește-ți sufletul,
renunță la „faptele fără sens”
(cf. Fap 14,8.10.15).


15 mai 2017 

Luni din săptămâna a 5-a a Paştelui
Sf. Isidor Plugarul
Fap 14,5-18; Ps 113b; In 14,21-26

LECTURA I
Noi vă aducem vestea cea bună, ca să vă întoarceţi de la faptele acestea fără sens, la Dumnezeul cel viu.
Citire din Faptele Apostolilor 14,5-18
În zilele acelea, când la Iconiu păgânii şi iudeii, împreună cu conducătorii lor, făceau planuri ca să-i maltrateze şi să-i bată cu pietre pe Paul şi Barnaba, 6 ei şi-au dat seama şi au fugit în cetăţile Licaoniei, la Listra şi Derbe şi în împrejurimi. 7 Acolo au predicat evanghelia. 8 În Listra zăcea un om fără vlagă în picioare, un olog din sânul mamei sale, care nu umblase niciodată. 9 El l-a auzit pe Paul vorbind. Acesta, privindu-l cu atenţie şi văzând că are credinţă pentru a fi salvat, 10 i-a zis cu glas puternic: „Ridică-te! Stai drept pe picioarele tale!” El a sărit şi a început să umble. 11Văzând mulţimile ceea ce făcuse Paul, au strigat în graiul lor licaonian, zicând: „Zeii cu chip de om au coborât la noi!” 12 Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Paul, Hermes, pentru că el era purtătorul de cuvânt. 13 Preotul lui Zeus, care era la intrarea cetăţii, aducând tauri şi ghirlande la porţi, voia, împreună cu mulţimile, să aducă jertfă. 14 Auzind aceasta, apostolii Barnaba şi Paul şi-au sfâşiat hainele şi au alergat în mulţime, strigând: 15 „Oameni buni, de ce faceţi acestea? Şi noi suntem nişte simpli oameni ca şi voi. Noi vă aducem vestea cea bună ca să vă întoarceţi de la faptele acestea fără sens la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi toate câte sunt în ele. 16 În generaţiile trecute, el a permis ca toate neamurile să meargă pe căile lor, 17 deşi n-a încetat să dea mărturie prin binefacerile sale, dând ploi din ceruri şi anotimpuri roditoare, săturând cu hrană şi bucurie inimile voastre”. 18 Şi, spunând acestea, cu greu au liniştit mulţimile ca să nu le aducă jertfă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 113B(115),1-2.3-4.15-16 (R.: 1)
R.: Numelui tău, Doamne, i se cuvine glorie.
sau:
Aleluia.

1 Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui tău dă glorie
pentru bunătatea şi adevărul tău!
2 De ce să spună neamurile:
„Unde este Dumnezeul lor?” R.

3 Dumnezeul nostru este în ceruri
şi face tot ce-i place.
4 Idolii lor sunt argint şi aur,
lucrarea mâinilor omului. R.

15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,
care a făcut cerul şi pământul!
16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
pământul însă l-a dăruit fiilor oamenilor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,26cd
(Aleluia) Duhul Sfânt vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mângâietorul, pe care îl va trimite Tatăl, vă va învăţa toate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,21-26
În acel timp, Isus a spus discipolilor săi: „Cine are poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte, iar cine mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu şi eu îl voi iubi şi mă voi revela lui”. 22 Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: „Doamne, cum se face că ai să ni te revelezi nouă, şi nu lumii?” 23 Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el. 24 Cine nu mă iubeşte nu păzeşte cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultaţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. 25 V-am spus acestea cât timp mai rămân cu voi. 26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: