Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘convertire’

La mulți ani celor care poartă numele sfântului Andrei. „L-am găsit pe Mesia”.

Posted by Paxlaur pe 30/11/2017

Martiriul sfantului AndreiNe apropiem cu pași repezi de timpul Adventului. În drumul nostru spre acest timp de har, avem astăzi o sărbătoare îndrăgită de poporul român: sărbătoarea sfântului Andrei. Evanghelistul Ioan ne relatează primele cuvinte pe care le-a rostit Andrei după întâlnirea cu Domnul: „Andrei l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: L-am găsit pe Mesia! – care, tradus, înseamnă Cristos – și l-a adus la Isus (cf. In 1,41-42).

Andrei este sfântul care ne conduce și pe noi la Mesia. Ba mai mult, el este sfântul care ne invită să-i conducem pe oamenii la Mesia, la Cristos. Atunci când citim Sfânta Scriptură și primim sfânta Împărtășanie să ne lăsăm sufletul inundat de fericire și să strigăm celor de lângă noi: „L-am găsit pe Mesia”.

După cum glasul sfântului Andrei și al apostolilor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii (cf. Rom 10,18), la fel și glasul nostru trebuie să inunde fiecare inimă cu această veste bună: „L-am găsit pe Mesia”. Da, trebuie să fim convinși că l-am găsit pe Mesia, pe Cristos, în sacramente, în cuvântul Scripturii și în oameni. L-am găsit și vrem să-l oferim celor care suspină după el, celor care așteaptă mântuirea și ajutorul său.

Privind la relatarea pe care ne-o oferă sfântul Matei înțelegem că însuși Cristos este cel care l-a găsit pe Andrei și pe fratele lui, Petru. Da, nu atât noi suntem cei care-l căutăm și găsim pe Cristos, ci el este cel care are inițiativa căutării și chemării noastre: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” (cf. Mt 4,18-20). Cât de splendidă (dar și înfricoșătoare!) este imaginea lui Dumnezeu care umblă și astăzi pe malul mărilor, pe ulițele satelor, printre străzile orașelor căutând apostoli, căutând oameni, căutându-te pe tine și pe mine. Unde și cum ne găsește? Suntem gata ca, asemenea lui Andrei, să părăsim toate și să-l urmăm (cf. Mt 4,20)?

Am fost găsiți și chemați iar acum trebuie să-i ajutăm pe frații noștri să se lase găsiți. Să nu se ascundă de Cristos. Să nu se teamă: Cristos nu ia nimic, ci ne oferă totul. Cristos ne vrea fericiți. Cristos ne vrea mântuiți. Cristos ne vrea nemuritori în casa Tatălui. Cristos a venit să ne elibereze de cel mai mare dușman al nostru: moartea! Da, prin Cristos suntem eliberați de moarte, suntem eliberați de păcat și de consecințele lui. Să ne lăsăm eliberați, vindecați, înviați și să facem ca în lumea întreagă, după exemplul apostolilor, să răsune vestea mântuirii: „L-am aflat pe Mesia, l-am aflat pe Cristos”!

O, Marie, Regina apostolilor, ajută-ne să ne lăsăm găsiți de Cristos și să mergem cu evlavie pe urmele sale. Învață-ne și pe noi ca, asemenea sfântului Andrei, descoperindu-l pe Mesia, să-i purtăm pe toți oameni spre el.


Sunt mulți care suferă
pentru că încă nu l-au găsit pe Cristos
ori nu s-au lăsat găsiți de el.
Așadar, fă-ți timp pentru un suflet pe care să-l conduci la Mesia.


30 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 34-a de peste an
SF. ANDREI, ap.
Rom 10,9-18; Ps 18; Mt 4,18-22

LECTURA I
Credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 10,9-18
Fraţilor, dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit, 10 căci cu inima se crede pentru a obţine justificarea, iar cu gura se dă mărturie pentru a obţine mântuirea. 11 De fapt, Scriptura spune: „Oricine crede în el nu va fi făcut de ruşine”. 12 Într-adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci el este Domnul tuturor, darnic faţă de toţi cei care îl invocă. 13 Într-adevăr, „oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”. 14 Aşadar, cum îl vor invoca dacă nu au crezut? Şi cum să creadă dacă nu au auzit? Dar cum să audă fără predicator? 15 Însă cum să predice dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veşti bune!” 16 Dar nu toţi au ascultat de evanghelie. De fapt, Isaia spune: „Doamne, cine a crezut vestirii noastre?” 17 Deci credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos. 18 Dar eu zic: poate că nu au auzit? Ba, dimpotrivă: „Glasul lor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,19b
(Aleluia) „Veniţi după mine, spune Domnul, şi vă voi face pescari de oameni!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,18-22
În acel timp, umblând de-a lungul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, 19 şi le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. 21 Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele şi i-a chemat. 22 Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

Să nu fie umiliți din cauza mea cei care te caută…

Posted by Paxlaur pe 19/10/2017

Postul mare_convertireaLa un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi și a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

– Părinte, sunt un om destul de rău. Aș vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuși eu sper că după ce voi mai crește, voi putea să mă schimb, nu-i așa?

– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine! Și l-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, și i-a spus:

– Vezi acest puiet?

– Da, părinte!

– Smulge-l!

Tânărul a scos brăduțul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduț ceva mai înalt, aproape cât un om.

– Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomul acela, dar, cu ceva efort, a reușit până la urmă să-l scoată. Arătându-i apoi un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:

– Smulge-l acum pe acela.

– Dar e destul de mare, nu pot singur.

– Du-te și mai cheamă pe cineva. Întorcându-se cu încă doi prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multă greutate, au reușit, în sfârșit, să-l scoată.

– Acum scoate-ți bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.

– Părinte, dar acela e un copac mare și bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea niciodată să-l smulgem, chiar de-am fi și 100 de oameni.

– Acum înțelegi, fiule? Și apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv și fără mare importantă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în ființa omului, crește și pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mic, îl poți scoate și singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar ferește-te să lași răul să ți se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ți-l scoată. Nu amâna niciodată să-ti faci curățenie în viață! Mai târziu va fi mult mai greu. Și apoi, degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră dacă în noi rămân rădăcinile. Acestea vor crește din nou” (sfântul Grigore cel Mare).

Fericiți sunt cei care au luat cheia cunoașterii și-i învață și pe alții drumul spre desăvârșire, spre mântuire. Însă vai nouă dacă nu-i ajutăm pe ceilalți să ajungă la mântuire! Vai celor care devin piedică de potricnire pentru cei care vor să se mântuiască. Să implorăm harul ca niciodată să nu fie făcuți de rușine din cauza noastră cei speră în Domnul. Să strigăm cu psalmistul: „Să nu fie făcuți de rușine din pricina mea cei care speră în tine, Doamne Dumnezeul Sabaot! Să nu fie umiliți din cauza mea cei care te caută, Dumnezeul lui Israel” (cf. Ps 69,7). În acest „timp al îngăduinței lui Dumnezeu” să lucrăm cu teamă și cutremur la mântuirea noastră și la mântuirea fraților noștri (cf. Rom 3,26; Fil 2,12).


„Toţi cei care speră în tine nu vor fi făcuţi de ruşine.
Vor fi făcuţi de ruşine cei care te trădează pentru lucruri de nimic” (Ps 24,3).


19 octombrie 2017 

Joi din săptămâna a 28-a de peste an
Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. şi îns., m. *; Ioel, profet
Rom 3,21-30a; Ps 129; Lc 11,47-54

LECTURA I
Omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 3,21-30
Fraţilor, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, 22acea dreptate a lui Dumnezeu care vine prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi acei care cred, căci nu este deosebire. 23 De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, 24 dar sunt justificaţi în mod gratuit de harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. 25 Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire, pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut, 26 în timpul îngăduinţei lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, aşa încât să fie drept şi să-l justifice pe cel care crede în Isus. 27 Unde este, aşadar, motivul de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinţei. 28 Căci noi credem că omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii. 29 Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu şi al păgânilor? Ba da, şi al păgânilor, 30 pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credinţă şi pe cel necircumcis prin credinţă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.5-6a (R.: 7)
R.: La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.

1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare
şi ne temem de tine. R.

5 Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său.
6a Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Se va cere cont de la această generaţie, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,47-54
În acel timp, Isus le-a spus: „Vai vouă, pentru că ridicaţi monumente profeţilor pe care i-au ucis părinţii voştri. 48 Astfel, sunteţi martori şi consimţiţi la faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele. 49 Tocmai de aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, dar vor fi ucişi şi persecutaţi de ei, 50 ca să se ceară cont acestei generaţii de sângele tuturor profeţilor vărsat de la întemeierea lumii, 51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar”. Da, vă spun, se va cere cont de la această generaţie. 52Vai vouă, învăţaţi ai Legii, care aţi luat cheia cunoaşterii! Voi nu aţi intrat, iar pe cei care voiau să intre i-aţi împiedicat!” 53 După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să i se împotrivească cu înverşunare şi să-l constrângă să vorbească despre multe lucruri, 54 întinzându-i curse ca să prindă ceva din gura lui.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Pentru mine viața nu mai are gust! Ce să fac?

Posted by Paxlaur pe 18/10/2017

rembrandt_intoarcerea fiului risipitor„Pentru mine viața nu mai are gust! Am pierdut totul. M-am lăsat purtat de toate viciile, mi-am târât sufletul în mocirlă… Mi-e atât de natural să fac răul. Urăsc binele! Sunt un suflet împietrit, un suflet pierdut. Pentru mine nu mai există iertare, împăcare, mântuire”, spunea un tânăr care, ajuns pe culmile disperării, fusese dus la un preot în încercarea de a-l recupera. „Părinte, nu vă pierdeți timpul cu mine. Eu nu vreau nimic de la Dumnezeu și nici de la Biserică. Nu mă interesează și nu cred în iertarea lui Dumnezeu. Am inima împietrită… Totuși, mi-ar plăcea să fiu fericit, să simt ce înseamnă iubirea și iertarea, dar… mi-e imposibil”. După câteva clipe de tăcere preotul i-a spus: „Mergi acasă. Închide-te în camera ta. Fă liniște și citește de trei ori pe zi, timp de o săptămână parabola Fiului risipitor. Apoi, la sfârșitul săptămânii, vino să te spovedești”. „Dar nu vreau să mă spovedesc! Pentru mine nu mai există salvare. Nu cred în iertarea Domnului! ”, a răspuns revoltat tânărul. „Fă așa cum ți-am spus și vei dori să te spovedești și vei crede în iertarea Tatălui! Citește cu atenție și vei simți atingerea harului”. Și după doar trei zile tânărul era din nou în fața preotului plângându-și păcatele și mărturisindu-și credința în iubirea Tatălui milostiv. Nu, nu s-a convertit doar pentru că a citit, ci s-a convertit pentru că s-a lăsat atins și cuprins de îmbrățișarea Tatălui în timp ce citea. Aceasta este deschiderea care ne lipsește nouă de multe ori: nu ne lăsăm îmbrățișați de cuvântul pe care-l citim, nu ne așezăm inima în brațele celui despre care ne vorbește Evanghelia, celui care este pacea și vindecarea noastră.

Cred că ar fi imposibil să contabilizăm câți oameni s-au salvat citind și meditând parabola Fiului risipitor. Câți oameni și câte popoare au îmbrățișat credința ascultând Evanghelia după sfântul Luca. Pentru zeci de generații viața primei comunități descrisă de sfântul Luca în Faptele apostolilor a fost un imbold spre o nouă viață, spre o viață de comuniune.

Exemplul vieții sfântului Luca trebuie să ne inspire curajul de a-l mărturisi și noi pe Cristos. Chiar dacă nu s-a numărat printre cei doisprezece ucenici, el a fost ales să poarte în lumea întreaga vestea mântuirii. Cuvintele sale străbat și astăzi întreg pământul. Iar nouă ne revine astăzi obligația de a ne lăsa transformați de învățătura sa, de a face din viața noastră o oglindire a evangheliei, de a cânta și noi milostivirea Domnului. Să citim astăzi parabola Fiului Risipitor sau parabola Bunului samaritean. Sau să privim spre viața primei comunități creștine și să redescoperim Evanghelia. Să nu zădărnicim milostivirea Domnului și predica ucenicilor săi.


Chiar dacă nu am primit harul de a scrie,
am primit o viață pe care trebuie să o transformăm
în cea mai frumoasă operă de artă,
în cea mai autentică mărturie despre Cristos și iubirea sa.


18 octombrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 28-a de peste an
SF. LUCA, ev.
2Tim 4,10-17a; Ps 144; Lc 10,1-9

LECTURA I
Numai Luca este cu mine.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 4,10-17b
Preaiubitule, Dima m-a părăsit, iubind lumea de acum, şi a mers la Tesalonic. Crescens este în Galaţia, iar Tit, în Dalmaţia. 11 Numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire! 12 Pe Tihic l-am trimis la Efes. 13 Când vei veni, să-mi aduci mantia pe care am lăsat-o în Troas la Carp, ca şi cărţile, în special pergamentele! 14 Alexandru, arămarul, mi-a făcut multe rele. Domnul îl va răsplăti după faptele sale. 15 Păzeşte-te şi tu de el, pentru că s-a împotrivit foarte mult cuvintelor noastre! 16 La prima mea apărare, nimeni n-a fost alături de mine, ci toţi m-au părăsit; să nu li se ia în seamă! 17ab Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),10-11.12-13ab.17-18 (R.: 12a)
R.: Credincioşii tăi să facă cunoscute faptele puterii tale, Doamne.

10 Să te laude pe tine, Doamne, toate lucrările tale
şi credincioşii tăi să te binecuvânteze;
11 să facă cunoscută gloria domniei tale
şi să vorbească despre puterea ta! R.

12 Credincioşii tăi să facă cunoscută
tuturor oamenilor faptele puterii tale
şi gloria plină de strălucire a domniei tale.
13ab Împărăţia ta este împărăţia tuturor veacurilor
şi stăpânirea ta va dăinui din generaţie în generaţie. R.

17 Drept este Domnul pe toate căile sale
şi credincios în toate lucrările sale.
18 Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă,
de toţi cei care-l cheamă în adevăr. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 15,16
(Aleluia) „Eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-9
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el 2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! 3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! 4 Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum! 5 În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!” 6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. 7Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! 8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc, mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, 9 vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!»”

Cuvântul Domnului

Posted in Evanghelia după sfântul Luca, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | 3 Comments »

Care e cetatea din jurul tău?

Posted by Paxlaur pe 10/10/2017

Tarifa 2 2_cetateaNu este o noutate pentru nimeni faptul că avem nevoie de convertire. Simțim în suflet nevoia zilnică de convertire: avem atâtea lucruri pe care am putea să le facem mai bine, avem atâtea (mici) defecte de îndreptat. Fiecare, atunci când se analizează în lumina cuvântului divin – lumina care ne arată cum suntem cu adevărat! –, știe de ce și în ce mod trebuie să lucreze la convertirea zilnică.

Importanța cuvântului divin strălucește în sfânta Evanghelie: Maria nu se satură să asculte cuvântul divin, nu poate sta departe de Cuvântul făcut trup. În timp ce Marta se zbate între activitățile acestei lumi, activități necesare și bune, Maria „stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui” (Lc 10,39). Atenție: nu trebuie să disprețuim ceea ce făcea Marta. Dimpotrivă, trebuie să muncim ca Marta, dar să ne facem timp și pentru a asculta asemenea Mariei. Ora et labora, roagă-te și muncește. Să învățăm să împletim în viața noastră rugăciunea și munca. Cine nu reușește devine sclavul muncii. O sclavie din care ne va elibera doar moartea, dacă nu vom acționa noi înaintea ei prin meditație.

Cu mult timp înainte de a se fi născut Marta și Maria, exista o cetate în care se trăia în sclavia păcatului: Ninive, o cetate imensă, „cât trei zile de mers”. În acest loc, a apărut un om, un trimis al Domului, care a transmis esențialul: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus” (Iona 3,5). Au auzit cuvântul, l-au ascultat și s-au convertit, au făcut pocăință. S-au întors de la calea lor cea rea și s-au salvat.

Convertirea are nevoie de două lucruri care trebuie să se găsească mereu împreună: de cineva care să o predice prin fapte și cuvinte esențiale, și de o inimă care să o asculte, un suflet care să fie dispus să primească cuvântul și să facă pocăință. Cât de triste sunt situațiile acelor inimi care sunt disponibile să se convertească, inimi aflate în căutarea adevărului, dar care nu găsesc predicatori, inimi ce nu-și găsesc izvorul care să le potolească setea. După cum tristă este și situația acelor predicatori care vorbesc în pustiu, acei predicatori care nu au în fața lor inimi în care cuvântul să prindă viață.

Astăzi suntem invitați să fim ca Maria și Iona. Pe de o parte să ascultăm cuvântul, adică asemenea Mariei să ne așezăm la picioarele Mântuitorului, ascultând cuvântul, meditând cuvântul divin și convertindu-ne. Iar pe de altă parte, să ne ridicăm asemenea lui Iona și să predicăm acest cuvânt care ne salvează de orice formă de sclavie. În jurul nostru trăiesc „cetăți” întregi ca Ninive care așteaptă cuvântul, care au nevoie de un cuvânt ca să se convertească. Noi nu trebuie să căutăm cetăți uriașe unde să predicăm, ci suflete imense care sunt însetate de adevăr.


Nu există convertire fără predică,
fără proclamarea și ascultarea cuvântul lui Dumnezeu,
după cum nu este autentică predica celor care nu se convertesc.


10 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 27-a de peste an
Sf. Daniel Comboni, ep.
Iona 3,1-10; Ps 129; Lc 10,38-42

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea şi Dumnezeu s-a îndurat.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-10
Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. „Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 6 Cuvântul a ajuns la regele din Ninive. S-a ridicat de pe tronul său, şi-a îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac şi s-a aşezat pe cenuşă. 7 A făcut să se strige şi să se zică în Ninive un decret al regelui şi al mai-marilor lui: „Niciun om şi niciun animal din cireadă şi din turmă să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă! 8 Să se acopere oamenii şi animalele cu sac şi să-l invoce pe Dumnezeu cu putere, să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi de la violenţa lui! 9 Cine ştie dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi se va îndura? Poate se va întoarce de la mânia lui aprinsă şi nu vom pieri”. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va face şi nu l-a mai făcut.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.7-8 (R.: 3)
R.: Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?

1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare
şi ne temem de tine. R.

7 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire!
8 El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28b
(Aleluia) Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Marta l-a primit în casa ei. Maria a ales partea cea bună.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,38-42
În acel timp, Isus a intrat într-un sat. O femeie cu numele de Marta l-a primit în casa ei. 39 Aceasta avea o soră numită Maria, care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40 Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Domnul, răspunzând, i-a zis: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi şi te frămânţi, 42 însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Am fost neascultători. Am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele

Posted by Paxlaur pe 06/10/2017

suferinta tristete
Dacă ne uităm cu inimă sinceră la ceea ce se întâmplă în noi și în jurul nostru ne dăm seama că „am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele, am slujit altor dumnezei şi am făcut rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru” (Bar 1,22). Deși prin botez am devenit fii ai Tatălui, prin faptele noastre am slujit altor dumnezei. De exemplu, cine a fost pentru noi dumnezeu în această săptămână? Cui am slujit? Fericit omul al cărui Dumnezeu a fost și este Domnul (cf. Ps 33,12).

Inima noastră pare împietrită la glasul Domnului, la minunile pe care el le face zilnic în viața noastră. Ce ecou are chemarea Domnului: „Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului” (cf. Ps 94,8ab)? Cum este inima noastră? Cum sunt faptele noastre? Nu cumva suntem tocmai ca locuitorii din Corazin și Betsaida? Acel „vai ție” spus de Domnul, nu este îndreptat și spre inima noastră pentru că am avut parte de atâtea minuni, de atâta mângâiere din partea Domnului și totuși am rămas cu inima împietrită?! Când vom începe convertirea noastră? Când ne vom lepăda de „gândirea inimii rele” și vom începe să-l slujim pe Dumnezeu cu inimă curată? Când vom începe să-i ascultăm pe „trimișii” Domnului și nu vom mai disprețui învățătura Bisericii, Mireasa lui Cristos?

Să ne îmbrăcăm în umilință la acest sfârșit de săptămână și să spunem cu inima căită: „A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor… pentru că am păcătuit înaintea Domnului, am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre” (Bar 1,15.17-18).

Am fost neascultători când am neglijat chemarea sa: „Nu vă împietriți inimile, ascultați glasul meu, primiți-i și ascultați-i pe cei pe care îi aleg și îi trimit la ușa inimii voastre”!

Am fost neascultători când am neglijat prezența sa în Euharistie, în oameni, în cel suferind: „Trupul meu este hrana voastră. Trupul vostru trebuie să devină semnul prezenței mele în lume. Voi trebuie să fiți mângâierea celor care suferă, așa cum eu m-am jertfit pentru voi pe lemnul crucii”.

Am fost neascultători când am neglijat sufletul nostru și am privit doar spre trup. Am uitat cuvântul Domnului: „Ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul?” (Mt 16,26).

Am fost neascultători și nu ne-am convertit, nu ne-am îmbrăcat în sac și nu ne-am pus cenușă pe cap (cf. Lc 10,13). Însă acum implorăm milostivire, Doamne. Vrem o inimă nouă. Îndreaptă spre bine și spre tine gândirea inimii noastre: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău!” (Ps 78,9).


Numai Dumnezeu poate să schimbe inima noastră
și să ne dăruiască o inimă de carne,
o inimă blândă și smerită,
o inimă care să creadă în el
și să-l iubească cu toată puterea!


6 octombrie 2017 

Vineri din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Bruno, pr. *
Bar 1,15-22; Ps 78; Lc 10,13-16

LECTURA I
Am păcătuit înaintea Domnului, n-am ascultat de el.
Citire din cartea lui Baruh 1,15-22
A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor, aşa cum se vede în ziua aceasta: a omului din Iuda şi a locuitorilor Ierusalimului, 16 a regilor noştri, a principilor noştri, a preoţilor noştri, a profeţilor noştri şi a părinţilor noştri, 17 pentru că am păcătuit înaintea Domnului, 18 am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre; 19 din ziua când Domnul i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului şi până în ziua aceasta, am fost neascultători faţă de Domnul Dumnezeul nostru, ne-am purtat cu uşurinţă, ca să nu ascultăm glasul lui. 20 S-au lipit de noi relele şi blestemele pe care i le-a stabilit Domnul lui Moise, slujitorul lui, în ziua când i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, ca să ne dea ţara unde curge lapte şi miere, cum este în ziua aceasta. 21Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, după toate cuvintele profeţilor pe care i-a trimis la noi. 22 Am mers fiecare după gândirea inimii lui rele, slujind altor dumnezei şi făcând rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 78(79),1-2.3-5.8.9 (R.: 9b)
R.: Pentru gloria numelui tău, mântuieşte-ne, Doamne!

1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-o grămadă de pietre.
2 Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului. R.

3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? R.

8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria numelui tău!
Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,13-16
În acel timp, Isus a spus: „Vai ţie, Corazin, vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit îmbrăcându-se în sac şi punându-şi cenuşă pe cap. 14 De aceea, la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15 Şi tu, Cafarnaum, oare vei fi înălţat până la cer? Până în iad te vei prăbuşi. 16 Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi, pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: