Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘copii’

Pentru unitate și pace… oriunde ai fi!

Posted by Paxlaur pe 18/10/2017

rozariul

Copiii se roagă pentru pacea lumii 2017

Iniţiativa „Un milion de copii se roagă Rozariul” a avut un ecou profund în toată lumea. În ultimul an, copii din 69 de ţări au luat parte la această iniţiativă de rugăciune. Ca urmare, sunteţi invitaţi să participaţi şi în acest an, astfel încât, la 18 octombrie 2017, la ora 9.00 (sau la o altă oră potrivită pentru ei), copii de pe toate continentele să se roage Rozariul pentru pacea lumii.

Chiar în anul 2017, când se sărbătoreşte centenarul apariţiei Reginei Rozariului din Fatima, nu este nimic altceva mai potrivit ce am putea face pentru pacea lumii decât a lua încă o dată în serios mesajul Cerului. Cu ocazia pelerinajului său la Fatima din 13 mai 2010, papa emerit Benedict al XVI-lea spunea în predica sa: „Am venit la Fatima pentru a mă ruga împreună cu Maria şi alături de numeroşii pelerini de aici pentru omenirea atât de chinuită de necazuri şi suferinţe. Cine crede că misiunea profetică a Fatimei s-a încheiat, acela se înşală”. Şi a încheiat cu cuvintele: „Fie ca în cei şapte ani care ne mai despart de cea de- a o suta aniversare a apariţiei, triumful anunţat al inimii neprihănite a Mariei să ajungă mai aproape de noi”. Acest triumf al iubirii ne este destinat cu siguranţă, însă timpul venirii sale depinde numai de noi. Dacă ducem la îndeplinire lucrurile pentru care s-a rugat Maica Domnului, ea va putea prin intermediul nostru să dăruiască lumii pacea promisă.

Nu este oare semnificativ faptul că în Fatima Dumnezeu a ales copii pentru a-şi revela cel mai important plan de pace destinat unui nou ev? Trei păstoraşi de şapte, nouă şi zece ani, care nu erau nici puternici, nici bogaţi, nici de neam ales şi nici cu multă şcoală au fost aleşi de Domnul ca să le transmită prin Maica sa cum s-ar fi putut evita cel de-al Doilea Război Mondial şi în ce fel credincioşii, sub mantia protectoare a Măriei, femeia din Apocalips, ar fi putut învinge balaurul cel roşu. Copiii au înţeles cuvintele Maicii Domnului şi mai mult decât atât, le-au crezut. Nu este acesta un îndemn pentru noi să ne străduim mai mult în a-i învăţa pe copii şi a-i încuraja să facă parte din acest plan de pace, care este azi mai actual decât oricând?

La 13 iulie 1917 Maica Domnului i-a îndemnat pe copii să spună mai departe rugăciunea Rozariului „pentru a obţine pacea în lume şi sfârşitul războiului”. Haideţi cu credinţa copiilor din Fatima să luăm în mână Rozariul, această armă atât de puternică în lupta spirituală, pentru a fi exemple vii înaintea copiilor noştri.

Sfânta Lucia, de acum călugăriţă matură, i-a transmis mai departe pr. Fuentes ceea ce ştia: „Maria le-a spus atât verilor mei cât şi mie că va da lumii ultimele mijloace de mântuire: Rozariu! şi cinstirea Inimii Neprihănite a Măriei… Vedeţi, părinte, în aceşti ani de pe urmă în care ne aflăm, Maica Domnului a conferit rugăciunii Rozariului o nouă putere vindecătoare. Astfel, nu există nicio problemă, fie legată de timpul în care trăim, fie mai cu seamă de natură spirituală… indiferent cât de grea ar fi ea, pe care să nu o putem rezolva prin rugăciunea Rozariului şi sacrificiile noastre”. Nimeni mai bine decât sfântul papă Ioan Paul al II-lea a înţeles acest mesaj şi l-a trăit. Într-o scrisoare adresată episcopului de Leiria-Fatima la 1 octombrie 1997, el scria: „Îi rog insistent pe preoţi să rostească rugăciunea Rozariului şi să înveţe această rugăciune în comunităţile creştine, pentru ca fiecare să aibă posibilitatea de a-şi îndeplini îndatoririle omeneşti şi creştine cu credinţă şi curaj. Ajutaţi poporul Domnului să revină la rugăciunea zilnică a Rozariului, la acest dialog intim dintre copii şi Mama lor, pe care au luat-o în casa lor (cf. In 19,27)”.

Să devenim aşadar canalul prin care Maica Domnului comunică cu lumea aceasta atât de lipsită de pace şi să-i ajutăm pe copii să înţeleagă de mici că numai dacă se vor ruga de mână cu Maria vor putea construi pe acest pământ o societate în care să poată convieţui în dreptate şi armonie.

Cardinal Mauro Piacenza

Pr. Martin M. Barta

* * *

Consacrarea copiilor către Maica lui Dumnezeu

Marie, Mama mea, vin astăzi cu bucurie la tine, pentru a-ţi oferi cu totul inima mea.
Îţi dăruiesc şi tot ceea ce am şi fac, viaţa mea întreagă.
Vreau să-i aduc pe toţi la tine, pe cei pe care îi port in inima mea: pe părinţii mei, pe fraţii şi surorile mele, pe toţi prietenii mei, dar şi pe toţi cei care mi-au făcut rău.
Fii tu Mama noastră, binecuvântează-ne şi ocroteşte-ne.
Ca un copil al tău, vreau să te iubesc şi să te rog ca Mamă a mea.
Vreau să mă gândesc în fiecare zi că-ţi aparţin ţie.
Mamă, al tău sunt în timp şi în veşnicie.
Prin tine şi cu tine, vreau să-i aparţin întotdeauna şi cu totul lui Isus.
Amin.

* * *

ACN International (Aid to the Church in Need), organizatoarea acestei iniţiative are site-ul www.millionkidspraying.org, disponibil în şapte limbi.

* * *

http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Rugaciune | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Și tu va trebui să dai cont despre lipsa educației care ne desfigurează viitorul!

Posted by Paxlaur pe 09/10/2017

Educatie_Nelson MandelaÎn contextul societății noastre care deformează grav și devalorizează sensul educației, revine obligația fiecărei persoane de a atrage atenția asupra unui pericol iminent: lipsa educației ne desfigurează viitorul.

Viitorul se construiește educându-ne unii pe alții.
Vom plânge mâine, dacă astăzi nu investim mai mult în educația noastră și a celor mai mici.
Fiecare trebuie să facă mai mult pentru a fi înconjurat de oameni educați, de oameni de caracter, de oameni cu bun-simț.
Toți trebuie să muncim mai mult pentru a arăta celor „mai mici” și a aminti celor „mari și responsabili” că educația este o valoare şi o îndatorire a tuturor persoanelor, a întregii societăți, începând cu propria persoană.
Educația este o „obligație” personală fundamentală, iar fiecare gest educă sau deformează persoanele din jur.

Educația începea cu „cei șapte ani de acasă”, cu exemplul și prezența părinților, cu sfaturile și dragostea bunicilor, cu primele hârtii mâzgâlite sau colorate, cu desenele făcute prin colțurile casei, cu primele cărți cu povești citite de cei „mari”, cu primele poezii și cântece memorate.
Cândva grija celor „mai mari” era îndreptată spre creșterea celor „mai mici” în „înțelepciune, statură și har, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Lc 2,52).
Acum toți vom da cont pentru copiii care mult prea devreme stau cu celularul în mână, înconjurați de părinți care butonează tablete sau laptopuri!
Toți vom da cont de mult prea multele ore petrecute în fața calculatorului sau a televizorului de cei care ar fi trebuit să țină în mână creioane colorate sau stiloul.
Toți vom da cont de tăcerea sau nepăsarea în fața celor care refuză, deformează sau neglizează educația, școala, lectura.

Tinerii și copiii sunt și vor fi mereu în căutare de modele: vor să devină ca „x” sau ca „y”. Fericiți vor fi cei care atunci când își aleg modelul vieții, privesc spre „vedetele” care au „cei șapte ani de acasă”. Fericiți copiii și tinerii care în construirea viitorului nu neglijează sfaturile părinților și prezența lui Dumnezeu. Fericiți sunt cei care – tineri sau bătrâni – oferă celor mici, celor care vin în urma lor, un exemplu bun: exemplul unui om educat, al unui om de caracter, al unui om fericit atunci când citește o carte bună.

Fericiți sunt cei care citesc și se lasă educați de cuvântul Domnului (cf. Ap 1,3).

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii, educatie | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Deși nu cred în Dumnezeu, se cred dumnezei

Posted by Paxlaur pe 05/08/2017

Familiaris Consortio_Ioan Paul al II lea_ familiaNici astăzi nu-ți este îngăduit să spui celui de lângă tine: „Nu-ți este permis să…”. Aceasta mai ales dacă cel de lângă tine se consideră singurul care poate decide binele și răul, viața și moartea. Mulți, prea mulți, deși nu cred în Dumnezeu se cred dumnezei, cred că lumea începe și se termină cu ei. Din cauza lor, cei care asemnea lui Ioan Botezătorul încearcă să apere adevărul și principiile morale sunt condamnați la „moarte”: uciși, persecutați, izolați, respinși (cf. Mt 14,4-5).

„Familia”, „despre familie”, „pentru și împotriva familiei” sunt cuvinte care însoțesc multe știri și evenimente din aceste zile. Fiecare parte a Pământului pare cuprinsă de interes/interese pentru sau împotriva familiei. Însă, din păcate, se observă că sunt din ce în ce mai puțini cei care susțin cu voce tare că familia trebuie să corespundă creației și nu invers, nu adaptarea creației/creaturilor la ceea ce unii vor să numească „familie”.

Ce fericite și liniștite erau vremurile când omul se bucura de creație, de ceea ce era natural și normal. Acum însă fiecare vrea să adapteze naturalul și creația la propriile mofturi și înclinații, bune sau rele. Totul a devenit o modă care trebuie schimbată cu orice preț. Totul. Nu doar familia, ci și viața și creația și religia, credința, Biserica… Unii au încercat să-l schimbe și pe Dumnezeu. Nu au reușit! Atunci au găsit o soluție pentru a rezolva această „prezență incomodă”. S-au hotărât să strige la unison: „Dumnezeu nu exsită”.

Însă lupta pentru „familie” continuă, iar cei care, în numele Adevărului și a legii naturale, strigă „Nu-ți este permis să…” se confruntă cu tabăra celor care trăiesc după principiul atoatedistrugător: „Totul este permis!”!

Unii au redus familia la o realitate transformabilă după gust. Familia a devenit pentru unii o modă, o modă veche, cum spun mulți, și trebuie „colorată”, schimbată. Ei uităcă familia e tristă și îndoliată doar atunci când îi lipsește albul pur al vieții, atunci când nu este însetată de viață.

Poate că într-adevăr familia a devenit o insituție plictisitoare, sobră, neagră, dar aceasta nu pentru că e o „vechitură” care trebuie cu orice preț înlocuită, ci pentru că nu are în ea mai multă viață. Iar când spunem viață trebuie să ne gândim mai ales la copii, la bucuria de a fi/sta/petrece împreună soț, soție și copii, la tot ceea ce cândva făcea ca familia să fie plină de viață, la orice mică bucurie.

Viitorul omenirii și al familiei nu va fi salvat prin improvizații numite „familii diferite”. Nu de schimbări extravagante are nevoie familia, ci de viață, de încrederea în viață, de frumusețea care vine din viață. Unde nu este viață, deschidere spre viață, nu este speranță, nu este viitor, nu este nimic. Să nu ne amăgim cu improvizații numite „familie”. Nu ne este permis!


„Nimeni să nu-l înşele pe aproapele lui
şi să te temi de Dumnezeul tău” (Lev 25,17).


5 august 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 17-a de peste an
Sfinţirea Bazilicii „Sf. Maria cea Mare” *
Lev 25,1.8-17; Ps 66; Mt 14,1-12

LECTURA I
În anul jubiliar, fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea sa.
Citire din cartea Leviticului 25,1.8-17
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinai: „Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor fi patruzeci şi nouă de ani! 9 Să faci să sune trâmbiţa răsunătoare în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, în Ziua Ispăşirii să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră! 10 Să consacraţi anul al cincizecilea şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei: să fie pentru voi an jubiliar; fiecare din voi să-şi primească înapoi proprietatea şi fiecare să se întoarcă în familia lui! 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi an jubiliar: să nu semănaţi, să nu seceraţi ceea ce creşte de la sine şi să nu culegeţi via netăiată! 12Este jubileu: să fie sfânt pentru voi! Să mâncaţi din roadele câmpului! 13 În acest an jubiliar, fiecare să se întoarcă la proprietatea lui! 14 Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva din mâna aproapelui vostru, nimeni să nu-l înşele pe fratele lui! 15 Să cumperi de la aproapele tău numărând anii după anul jubiliar, iar el să-ţi vândă numărând anii de rod! 16 Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul; şi cu cât vor fi mai puţini ani, cu atât să-l scazi; căci el îţi vinde numărul anilor de rod! 17 Nimeni să nu-l înşele pe aproapele lui şi să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 66(67),2-3.5.7-8 (R.: 4)
R.: Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!

2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;
să-şi îndrepte spre noi faţa senină,
3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta
şi mântuirea ta, la toate popoarele! R.

5 Să se veselească şi să strige de bucurie neamurile,
pentru că judeci popoarele cu dreptate
şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului! R.

7 Pământul şi-a dat roadele sale;
să ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru,
8 să ne binecuvânteze Dumnezeu
şi să se teamă de el toate marginile pământului! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,10
(Aleluia) „Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, spune Domnul, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Irod a poruncit să i se taie capul lui Ioan Botezătorul. Ucenicii lui Ioan au venit şi i-au spus lui Isus.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,1-12
În timpul acela, tetrarhul Irod a auzit despre faima lui Isus şi spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morţi; de aceea puterea minunilor lucrează în el”. 3 Căci Irod, prinzându-l pe Ioan, l-a legat şi l-a aruncat în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său. 4 Căci Ioan îi spusese: „Nu-ţi este permis să o ai”. 5 Deşi voia să-l ucidă, se temea de mulţime, pentru că îl considera ca profet. 6 Dar, fiind ziua de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijloc şi i-a plăcut atât de mult lui Irod 7 încât i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. 8 Dar ea, convinsă de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” 9Regele s-a întristat, dar din cauza jurământului şi a comesenilor, a poruncit să-i fie dat 10 şi a trimis ca să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12 Discipolii lui, venind, au luat trupul lui şi l-au înmormântat. Apoi au venit şi i-au spus lui Isus.

Cuvântul Domnului

Posted in Familia, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: