Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘copil’

Demisionez!

Posted by Paxlaur pe 14/06/2017

Bucuria de a fi copilMultora ne sunt cunoscute sentimentele și dorința unei asemenea demisii:

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Sursa:

povestiri-cu-talc.blogspot.ro; 

http://happynews.varusandel.ro/razi-pana-nu-mai-poti-cea-mai-tare-demisie-din-toate-timpurile-uite-ce-a-scris-omul-asta/ 

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Atunci când credința este autentică, nimic nu poate egala fericirea de a fi creștin…

Posted by Paxlaur pe 23/05/2017

fericirea„Domnilor, ce trebuie să fac pentru a mă mântui?”, iar ei i-au zis: „Crede în Domnul Isus şi te vei mântui tu şi casa ta” (Fap 16,30-31). Nu ştiu dacă avem mereu prezentă această întrebare, însă ea ar trebui să fie „neliniștea” noastră de fiecare zi. Preocuparea pentru mântuire trebuie să devină felul nostru de a fi. Această întrebare este una personală şi cere mereu un răspuns personalizat: „Eu ce trebuie să fac pentru a mă mântui”? Crede!

De multe ori, când au loc conferinţe şi este lăsat un timp pentru diferite întrebări, mulţi nu vorbesc pentru că le este frică să nu pună vreo întrebare greşită sau incomodă; se tem că nu vor fi în stare să formuleze cât mai academic întrebarea; se tem că nu vor primi răspuns. Dar cel mai mult, se tem că răspunsul pe care îl vor primi va aduce în viaţa lor anumite obligaţii. Multe răspunsuri solicită, obligă, aşa că mai bine nu întrebăm.

Însă această întrebare – „Ce trebuie să fac pentru a mă mântui?” – trebuie să fie pusă indiferent de cerinţele pe care le presupune răspunsul. Iar răspunsul, după cum am văzut, este simplu, dar în acelaşi timp profund: crede! Crede în Domnul Isus! Crede în Isus Cristos şi te vei mântui! Crede în Dumnezeu şi te vei mântui tu şi-i vei atrage spre mântuire şi pe cei din casa ta, pe cei dragi ai tăi. Crede!

Şi de aici gândul se îndeaptă spre cuvântul Scripturii: „Cred, Doamne. Vino în ajutorul necredinţei mele” (cf. Mc 9,24). Oricât de mult am crede, tot avem nevoie de ajutor, tot avem nevoie de mai multă credinţă. Trebuie să ne asociem mereu rugăciunii acestui tată, dar şi rugăciunii apostolilor: „Doamne, măreşte-ne credinţa!” (cf. Lc 17,5). În inima noastră, cuvântul lui Isus trezeşte o mare nelinişte: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare! şi v-ar asculta” (Lc 17,6).

Eu nu am curajul să merg spre un copac şi să-i dau această poruncă. Mi-e teamă că nu m-ar asculta. Mi-e teamă că nu am credinţă nici măcar cât un grăunte de muştar. De fapt, nu mi-e teamă, știu sigur că nu am credință! De aceea mă rog fără încetare pentru mai multă credinţă. Ştiu că atunci când par puternic, atunci sunt, de fapt, foarte slab, cel mai slab. În încercări, nu pentru prima dată, mă dovedesc om mic şi cu puţină credinţă, vrednic de dojana lui Cristos. Când simt că mă scufund întind mâna cu disperare spre el şi-i strig: „Doamne, salvează-mă”. Iar el mă prinde de mână, mă ridică, mă fixează cu privirea şi-mi spune: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”. Mă prinde cu brațul său puternic și, sprijinit de el, mă simt în siguranţă. Am impresia că aş putea muta şi munţii din loc. Acum privesc la Cristos și spun: „Cu adevărat tu eşti Fiul lui Dumnezeu” (cf. Mt 14,28-33).


Atunci când credința este autentică,
nimic nu poate egala fericirea de a fi creștin,
copil al lui Dumnezeu.


23 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 6-a a Paştelui
Sf. Dezideriu, ep. m.
Fap 16,22-34; Ps 137; In 16,5-11

LECTURA I
Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!
Citire din Faptele Apostolilor 16,22-34
În zilele acelea, mulţimea din Filipi s-a ridicat împotriva lui Paul şi Sila, iar judecătorii, după ce le-au smuls hainele, au poruncit să fie bătuţi cu vergi. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare şi i-au poruncit gardianului să-i păzească în siguranţă. 24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a aruncat în partea cea mai dinăuntru a închisorii şi le-a pus picioarele în butuci. 25 Către miezul nopţii, Paul şi Sila se rugau şi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. 26 Dintr-odată, a venit un mare cutremur, astfel încât s-au zguduit temeliile închisorii: toate uşile s-au deschis imediat şi lanţurile tuturor s-au desfăcut. 27 Trezindu-se gardianul din somn şi văzând că uşile închisorii sunt deschise, gardianul şi-a scos sabia şi voia să se sinucidă, crezând că deţinuţii au fugit. 28 Dar Paul a strigat cu glas puternic: „Să nu-ţi faci niciun rău, pentru că toţi suntem aici!” 29 Atunci, el a cerut o lumină, a alergat înăuntru şi, tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul şi a lui Sila. 30 Apoi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31 Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!” 32 Şi i-au vestit cuvântul Domnului lui şi tuturor celor care erau în casa lui. 33 Luându-i chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi îndată a fost botezat el şi toţi ai lui. 34 I-a dus apoi în casă, a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 137(138),1-2a.2bc-3.7c-8 (R.: 7c)
R.: Dreapta ta, Doamne, mă mântuieşte.
sau:
Aleluia.

1 Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îţi cânt înaintea îngerilor.
2a Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

2bc Laud numele tău
pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima
prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,
mi-ai întărit sufletul şi m-ai îmbărbătat. R.

7c Dreapta ta mă mântuieşte.
8 Domnul va duce la bun sfârşit
ceea ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică!
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 16,7.13
(Aleluia) „Îl voi trimite la voi pe Duhul adevărului, spune Domnul. El vă va călăuzi în tot adevărul”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,5-11
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Acum mă duc la cel care m-a trimis şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: «Unde mergi?» 6 Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. 7 Totuşi eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi. 8 Şi când va veni el, va denunţa lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate şi cu privire la judecată. 9 Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine. 10 Cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl şi nu mă veţi mai vedea. 11 Cu privire la judecată, deoarece conducătorul acestei lumi a fost judecat”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Orfanii și cuvintele interzise

Posted by Paxlaur pe 29/03/2017

Judecata_universala_Michelangelo_Buonarroti_-_Il_Giudizio_UniversalePe cât de admirabilă este gingășia pruncilor care dorm liniștiți în brațele părinților, pe atât de trist este chipul celor care se descoperă orfani, abandonați. Este trist să te trezești „singur pe lume”, dar și mai trist este să nu accepți că ești fiu, să îți renegi originile, să negi iubirea celor care ți-au dat viață. Nu de puține ori, dezamăgiți și abandonați de oameni, tindem să credem că și Dumnezeu ne-a părăsit. Asaltați de această ispită, iubirea Domnului răsună și se întipărește ca o pecete în inima noastră: „Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita”. Dumnezeu nu uită, Dumnezeu nu ne poate abandona! El este Tată, un tată care ne iubește cu o inimă de mamă!

„Tatăl îl iubește pe Fiul”, răsună astăzi în evanghelie. Iar noi credem că Fiul a venit în mijlocul nostru pentru a ne revela atât iubirea care există în sânul sfintei Treimi, cât și iubirea mântuitoare a lui Dumnezeu Tatăl față de toți oamenii.

Privind în evanghelie la cei care „căutau să-l ucidă” pe Cristos, privind apoi în viața noastră, privind la zilele în care l-am alungat pe Dumnezeu, conștientizăm că nu mereu ne recunoaștem fii. Prin atitudinea noastră arogantă, cu iz de atotputernicie și omnisciență, refuzăm statul de „fii iubiți” și devenim pentru noi înșine și pentru cei din jur izvor de neliniște și rău, un „loc” de chin. Atunci îi auzim pe ceilalți spunându-ne: „Îmi faci viața un iad”. Și astfel, în mijlocul suferințelor, rostim sau auzim unul din acele „cuvinte interzise”: iad.

Noi credem și mărturisim cu întreaga Biserică existenţa iadului şi veşnicia lui. Sufletele celor care mor în starea păcatului de moarte coboară, imediat după moarte, în iad, unde suferă chinurile infernului, „focul veşnic”. Chinul iadului constă mai ales în despărţirea veşnică de Dumnezeu, singurul în care omul poate avea viaţa şi fericirea pentru care a fost creat şi la care aspiră.

Cristos s-a coborât în iad, în străfundurile morţii pentru ca „cei morţi să audă glasul Fiului lui Dumnezeu și, auzindu-l, să învie”. Coborârea lui Isus în iad ne întărește în credința că mântuirea adusă de Cristos are valoare pentru toți oamenii, inclusiv pentru cei care au trăit „înainte de Cristos”. Vestea cea bună a fost adusă deopotrivă şi morţilor (cf. 1Pt 4,6) și însuși Domnul, coborând în iad, a spus sufletelor aşezate în umbra morţii: „Eu sunt Dumnezeul tău, şi pentru tine am devenit Fiul tău. Scoală-te tu, care dormeai, căci nu te-am creat ca să stai aici, înlănţuit în iad. Scoală-te din morţi: Eu sunt Viaţa celor care au murit” (cf. CBC 634-635, 1035).


Dacă tu crezi cu adevărat că ești un fiu iubit,
că Dumnezeu e Tatăl tău,
atunci cântă din toată inima:
„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții,
nu mă tem de nici un rău,
căci tu ești cu mine,
toiagul și nuiaua ta mă mângâie” (Ps 22,4).


29 martie 2017 

Miercuri din săptămâna a 4-a din Post
Sf. Eustasie, ep.
Is 49,8-15; Ps 144; In 5,17-30

LECTURA I
Te voi face o alianţă pentru popor, ca să ridici ţara.
Citire din cartea profetului Isaia 49,8-15
Aşa vorbeşte Domnul: „În timpul bunăvoinţei ţi-am răspuns şi în ziua mântuirii te-am ajutat. Te voi păzi şi te voi face o alianţă pentru popor, ca să ridici ţara şi să faci să ia în stăpânire moştenirile devastate. 9 Vei spune celor captivi: «Ieşiţi!» şi celor care sunt în întuneric: «Veniţi afară!» Vor paşte pe lângă drumuri şi păşunea lor va fi pe toate colinele golaşe. 10 Nu vor flămânzi şi nu vor înseta; nu-i va lovi dogoarea şi nici soarele, pentru că cel care se îndură de ei îi călăuzeşte şi-i conduce la izvoare de apă. 11 Voi schimba toţi munţii mei în drumuri şi căile mele vor fi înălţate. 12Iată-i, vin de departe! Iată-i, unii vin de la nord şi de la vest, iar alţii din ţara Sinim!” 13 Strigaţi de bucurie, cerurilor, bucură-te, pământule, şi tresăltaţi de bucurie, munţilor, pentru că Domnul îl mângâie pe poporul său şi se îndură de sărmanii lui! 14 Sion a zis: „Domnul m-a părăsit; Domnul m-a uitat”. 15 Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),8-9.13cd-14.17-18 (R.: 8a)
R.: Îndurător este Domnul şi plin de dragoste.

8 Domnul este îndurător şi plin de dragoste,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare;
9 Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată dragostea faţă de orice făptură. R.

13cd Domnul este fidel în toate cuvintele sale
şi sfânt în toate lucrările sale.
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei care dau să cadă
şi îi ridică pe toţi cei căzuţi. R.

17 Drept este Domnul pe toate căile sale
şi credincios în toate lucrările sale.
18 Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă,
de toţi cei care-l cheamă în adevăr. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 11,25a.26a
„Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul. Oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci”.

EVANGHELIA
După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel, şi Fiul dă viaţă cui vrea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,17-30
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!” 18 Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că distrugea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu. 19 Aşadar, Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel. 20 Pentru că Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte le face şi-i va arăta lucruri şi mai mari decât acestea, ca să vă miraţi. 21 După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea. 22 De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul aşa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul, nu-l cinsteşte pe Tatăl care l-a trimis. 24 Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul – şi acum este – când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi, 26 căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine 27 şi i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui! 29 Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit nelegiuirea, spre învierea judecăţii. 30 Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: