Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘copil’

Gingășie: îngerii și iubirea părintească

Posted by Paxlaur pe 02/10/2017

Ingerul meuUneori ni-l putem imagina pe Dumnezeu ca pe un părinte, un tată sau o mamă, care își îndrăgește atât de mult copilul încât vrea să rămână mereu mic. Când sunt mici, copiii sunt ascultători, zâmbesc atât de senini, sunt mereu sinceri, plâng când sunt atinși de durere și râd atunci când simt bucuria, nu-și ascund sentimentele și trăirile, așa cum încercăm să facem noi, „oamenii mari”. Unii părinți vor doar copii mici pentru că știu că după ce cresc, cei mari pleacă de acasă, vor o libertate pe care nu întotdeauna o înțeleg bine: rătăcesc, se lovesc de tot felul de probleme, iar la final, unii dintre ei, se întorc acasă rușinați de încercările lor de a se elibera tocmai de ceea ce este esențial în viață: iubirea părintească.

Nu doar o dată, ci de nenumărate ori, Isus în evanghelie ne cere simplitatea copiilor, ne cere să rămânem copii în gândurile, cuvintele și faptele noastre. Gingășia copiilor este atât de îndrăgită de Domnul. Ba mai mult, este condiția esențială pentru a intra în împărăția cerurilor: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Mt 18,3). Prin umilință nu doar că vom intra în împărăția cerurilor, ci vom primi onoarea de a fi printre cei mai mari în împărăția Domnului (cf. Mt 18,4)

Acestea vor fi în împărăția cerurilor, dar până acolo? Ce se întâmplă cu noi acum? Știm că pe acest pământ, a rămâne copil înseamnă și a fi mereu fragil, predispus la boli, la batjocură, la tot ceea ce este mai rău. Însă vai celor care profită de fragilitatea celor mici! Vai celor care-i disprețuiesc pe cei mici ai căror îngeri „privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri” (Mt 18,10).

Vai lor, celor mari, însă curaj celor mici. Sus inimile! Celor mici Domnul le-a dat un înger păzitor. Nu sunt lăsați să se simtă singuri. Este atât de multă gingășie în oamenii care știu să rămână mici. Cei mici atrag în jurul lor îngerii și oamenii, pentru aceasta nu vor fi niciodată singuri. Un suflet care se simte singur trebuie să se analizeze serios și să vadă de ce nu atrage nici îngeri, nici oameni, nici consolări divine și nici umane.

Să se înrădăcineze astăzi în noi două sentimente: trebuie să fim simpli, mici, umili, fără să ne temem de rănile pe care le vom primi, de răul pe care poate alții ni-l vor face profitând de simplitatea noastră. Și totodată trebuie să fim convinși că nu suntem niciodată singuri: Domnul a pus alături de noi un înger păzitor, un înger care merge înaintea noastră, ne ocrotește și ne conduce spre locul pe care însuși Domnul l-a pregătit pentru noi (cf. Ex 23,20-23). Să avem încredere în această prezență divină. Să iubim simplitatea. Dumnezeu nu vrea să creștem: ne vrea copii, copiii săi.


„Fiecare credincios are alături un înger
ca apărător și păstor
care să-l îndrume în viață”
(sfântul Vasile cel Mare).


2 octombrie 2017 

Luni din săptămâna a 26-a de peste an
Ss. Îngeri Păzitori **
Ex 23,20-23; Ps 90; Mt 18,1-5.10

LECTURA I
Iată, eu trimit un înger înaintea ta!
Citire din cartea Exodului 23,20-23
Aşa spune Domnul fiilor lui Israel: „Iată, eu trimit un înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te conducă în locul pe care l-am pregătit! 21 Fii atent în prezenţa lui, ascultă-i glasul şi nu te revolta împotriva lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci numele meu este în el! 22 Dar dacă vei asculta glasul lui şi vei face tot ce-ţi voi spune, voi fi duşmanul duşmanilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi. 23 Îngerul meu va merge înaintea ta şi te va duce la amorei, hetei, ferezei, canaaneeni, hevei şi iebusei şi-i voi nimici”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 90(91),1-2.3-4.5-6.10-11 (R.: 11)
R.: El va porunci îngerilor săi să te păzească pe toate căile tale.

1 Cel care locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic
2 îi spune Domnului:
„Tu eşti locul meu de refugiu şi fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. R.

3 Căci el te va elibera din laţul vânătorului
şi de ciuma pustiitoare.
4 El te va acoperi cu aripile lui
şi vei găsi refugiu sub penele sale;
adevărul lui îţi va fi scut şi pavăză. R.

5 Nu te vei teme nici de spaima nopţii,
nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care se răspândeşte în întuneric,
nici de molima care bântuie în plină zi. R.

10 Nu ţi se va întâmpla niciun rău,
nicio nenorocire nu se va apropia de locuinţa ta,
11 pentru că el va porunci îngerilor săi
să te păzească pe toate căile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 102(103),21
(Aleluia) Binecuvântaţi-l pe Domnul, toate oştirile sale, voi, slujitorii lui, care împliniţi voinţa lui! (Aleluia)

EVANGHELIA
Îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,1-5.10
În ceasul acela s-au apropiat de Isus discipolii şi i-au spus: „Oare cine este mai mare în împărăţia cerurilor?” 2 Chemând la sine un copil, l-a pus să stea în mijlocul lor 3 şi le-a spus: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 4 Aşadar, cine se va umili asemenea acestui copil, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. 5 Şi oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte. 10 Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Îngerul păzitor, Despre îngeri, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Demisionez!

Posted by Paxlaur pe 14/06/2017

Bucuria de a fi copilMultora ne sunt cunoscute sentimentele și dorința unei asemenea demisii:

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Sursa:

povestiri-cu-talc.blogspot.ro; 

http://happynews.varusandel.ro/razi-pana-nu-mai-poti-cea-mai-tare-demisie-din-toate-timpurile-uite-ce-a-scris-omul-asta/ 

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Atunci când credința este autentică, nimic nu poate egala fericirea de a fi creștin…

Posted by Paxlaur pe 23/05/2017

fericirea„Domnilor, ce trebuie să fac pentru a mă mântui?”, iar ei i-au zis: „Crede în Domnul Isus şi te vei mântui tu şi casa ta” (Fap 16,30-31). Nu ştiu dacă avem mereu prezentă această întrebare, însă ea ar trebui să fie „neliniștea” noastră de fiecare zi. Preocuparea pentru mântuire trebuie să devină felul nostru de a fi. Această întrebare este una personală şi cere mereu un răspuns personalizat: „Eu ce trebuie să fac pentru a mă mântui”? Crede!

De multe ori, când au loc conferinţe şi este lăsat un timp pentru diferite întrebări, mulţi nu vorbesc pentru că le este frică să nu pună vreo întrebare greşită sau incomodă; se tem că nu vor fi în stare să formuleze cât mai academic întrebarea; se tem că nu vor primi răspuns. Dar cel mai mult, se tem că răspunsul pe care îl vor primi va aduce în viaţa lor anumite obligaţii. Multe răspunsuri solicită, obligă, aşa că mai bine nu întrebăm.

Însă această întrebare – „Ce trebuie să fac pentru a mă mântui?” – trebuie să fie pusă indiferent de cerinţele pe care le presupune răspunsul. Iar răspunsul, după cum am văzut, este simplu, dar în acelaşi timp profund: crede! Crede în Domnul Isus! Crede în Isus Cristos şi te vei mântui! Crede în Dumnezeu şi te vei mântui tu şi-i vei atrage spre mântuire şi pe cei din casa ta, pe cei dragi ai tăi. Crede!

Şi de aici gândul se îndeaptă spre cuvântul Scripturii: „Cred, Doamne. Vino în ajutorul necredinţei mele” (cf. Mc 9,24). Oricât de mult am crede, tot avem nevoie de ajutor, tot avem nevoie de mai multă credinţă. Trebuie să ne asociem mereu rugăciunii acestui tată, dar şi rugăciunii apostolilor: „Doamne, măreşte-ne credinţa!” (cf. Lc 17,5). În inima noastră, cuvântul lui Isus trezeşte o mare nelinişte: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare! şi v-ar asculta” (Lc 17,6).

Eu nu am curajul să merg spre un copac şi să-i dau această poruncă. Mi-e teamă că nu m-ar asculta. Mi-e teamă că nu am credinţă nici măcar cât un grăunte de muştar. De fapt, nu mi-e teamă, știu sigur că nu am credință! De aceea mă rog fără încetare pentru mai multă credinţă. Ştiu că atunci când par puternic, atunci sunt, de fapt, foarte slab, cel mai slab. În încercări, nu pentru prima dată, mă dovedesc om mic şi cu puţină credinţă, vrednic de dojana lui Cristos. Când simt că mă scufund întind mâna cu disperare spre el şi-i strig: „Doamne, salvează-mă”. Iar el mă prinde de mână, mă ridică, mă fixează cu privirea şi-mi spune: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”. Mă prinde cu brațul său puternic și, sprijinit de el, mă simt în siguranţă. Am impresia că aş putea muta şi munţii din loc. Acum privesc la Cristos și spun: „Cu adevărat tu eşti Fiul lui Dumnezeu” (cf. Mt 14,28-33).


Atunci când credința este autentică,
nimic nu poate egala fericirea de a fi creștin,
copil al lui Dumnezeu.


23 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 6-a a Paştelui
Sf. Dezideriu, ep. m.
Fap 16,22-34; Ps 137; In 16,5-11

LECTURA I
Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!
Citire din Faptele Apostolilor 16,22-34
În zilele acelea, mulţimea din Filipi s-a ridicat împotriva lui Paul şi Sila, iar judecătorii, după ce le-au smuls hainele, au poruncit să fie bătuţi cu vergi. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare şi i-au poruncit gardianului să-i păzească în siguranţă. 24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a aruncat în partea cea mai dinăuntru a închisorii şi le-a pus picioarele în butuci. 25 Către miezul nopţii, Paul şi Sila se rugau şi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. 26 Dintr-odată, a venit un mare cutremur, astfel încât s-au zguduit temeliile închisorii: toate uşile s-au deschis imediat şi lanţurile tuturor s-au desfăcut. 27 Trezindu-se gardianul din somn şi văzând că uşile închisorii sunt deschise, gardianul şi-a scos sabia şi voia să se sinucidă, crezând că deţinuţii au fugit. 28 Dar Paul a strigat cu glas puternic: „Să nu-ţi faci niciun rău, pentru că toţi suntem aici!” 29 Atunci, el a cerut o lumină, a alergat înăuntru şi, tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul şi a lui Sila. 30 Apoi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31 Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!” 32 Şi i-au vestit cuvântul Domnului lui şi tuturor celor care erau în casa lui. 33 Luându-i chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi îndată a fost botezat el şi toţi ai lui. 34 I-a dus apoi în casă, a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 137(138),1-2a.2bc-3.7c-8 (R.: 7c)
R.: Dreapta ta, Doamne, mă mântuieşte.
sau:
Aleluia.

1 Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îţi cânt înaintea îngerilor.
2a Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

2bc Laud numele tău
pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima
prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,
mi-ai întărit sufletul şi m-ai îmbărbătat. R.

7c Dreapta ta mă mântuieşte.
8 Domnul va duce la bun sfârşit
ceea ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică!
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 16,7.13
(Aleluia) „Îl voi trimite la voi pe Duhul adevărului, spune Domnul. El vă va călăuzi în tot adevărul”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,5-11
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Acum mă duc la cel care m-a trimis şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: «Unde mergi?» 6 Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. 7 Totuşi eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi. 8 Şi când va veni el, va denunţa lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate şi cu privire la judecată. 9 Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine. 10 Cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl şi nu mă veţi mai vedea. 11 Cu privire la judecată, deoarece conducătorul acestei lumi a fost judecat”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: