Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘copilarie’

Adevărata fericire este rezervată celor mici!

Posted by Paxlaur pe 05/12/2017

Bucuria Domnului

Bucuria Domnului este puterea noastră!

Cristos este Domnul fericirii! Este atât de fascinant să-l privești pe Fiul lui Dumnezeu care „tresaltă de bucurie” și ne descoperă „plăcerea Tatălui” și „fericirea discipolilor”, fericirea noastră (cf. Lc 10,21.23). Demnă de contemplat, chiar și printre lacrimi amare lipsite de speranță, este imaginea lui Cristos fericit, a unui Dumnezeu care tresaltă de bucurie. Acesta este Dumnezeul nostru, cel care ne însoțește pe drumul spre casă.

Bucuria, plăcerea, fericirea fac parte din aspirațiile noastre. Însă ce facem pentru a le atinge, pentru a le avea în viața noastră? Spre cine, ce privim? Să nu uităm: fericiți cu adevărat sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc (cf. Lc 11,28).

Dacă vrem să fim fericiți să stăm cu cei fericiți cu adevărat, să ne împărtășim din fericirea lor. De prea multe ori refuzăm să ne apropiem de Dumnezeu și de sfinți pentru că uităm cât sunt de fericiți, neglijăm că pot deveni izvorul fericirii noastre. Uităm că Isus tresaltă de bucurie! Nu dăm importanță Sfintei Născătoare de Dumnezeu și apostolilor care au fost proclamați fericiți și au tresăltat de bucurie (cf. Lc 1,47; 10,23).

Fericirea lor este rezervată celor mici, celor care știu să fie asemenea copiilor. Aceasta pentru că fericirea pruncilor este autentică, plină de încredre, convinși fiind că durează veșnic.

Avem nevoie de fericirea „celor mici” care se lasă mereu însoțiți, învățați, iubiți. Niciun copil nu străbate singur drumul spre casă, ci se lasă purtat de cel în care are încredere. Când rămâne singur se simte pierdut, speriat, trist. Doar alături de cel în care și-a pus încrederea simte liniștea și siguranța, tresaltă de o fericire care pare veșnică.

Dacă smerenia noastră este autentică, nimic nu poate egala fericirea de a crede în Cuvântul făcut trup, fericirea de a fi însoțit de însuși Cristos pe drumul spre casă!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,21-24
În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. 23 Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, 24 căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit”.

Cuvântul Domnului


Isuse, sunt o norocoasă! Cum de nu am înțeles până acum? Cum de nu am realizat că Tu ești cel mai frumos dar pe care îl puteam primi, că Tu ești răspunsul iubirii lui Dumnezeu la lipsa mea de iubire? Eu, o ființă aparent lipsită de sens, din clipa în care te-ai gândit la mine, am devenit cineva, am devenit Eu. Căci numai Tu m-ai  înălțat prin iubirea cu care ai venit pe pământ și cu care mă iubești și astăzi.
Mulțumesc pentru existența mea! Mulțumesc pentru fiecare respirație și pentru fiecare celulă ce îmi aparține, căci toate le am de la tine, din marea ta iubire! Dar poate cel mai mult îți multumesc pentru noi doi, pentru întâlnirea noastră ce a avut loc undeva, cândva în vesnicie și ce va continua să aibă loc în veșnicie!
Ce dar minunat! Ce iubire fără margini, fără interes! Isuse, învață-mă să fiu atentă la prezența ta în viața mea și să nu te las la marginea sufletului meu! Învață-mă să îmi petrec această zi împreună cu tine! Învață-mă să iubesc dezinteresat și etern ca și tine! Amin.
(Lucia Balint)

Te invit cu drag să urmărești zi de zi itinerarul „Drumul spre acasă: o călătorie a sufletului” (detalii AICI), prin care fiecare „este invitat să primească călăuza Cuvântului lui Dumnezeu ce îl va însoţi zi de zi, să-şi găsească un timp de linişte şi de meditaţie, să ia hotărâri concrete pe care să le pună în practică, pentru ca astfel întreaga sa viaţă să se transforme, iar sărbătoarea Naşterii lui Cristos să îl găsească mai plin de strălucire şi de pace”.

Citește meditația zilei AICI!

Anunțuri

Posted in Advent, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Euharistia. Ateismul. Copiii la neurolog…

Posted by Paxlaur pe 17/11/2017

2012-Scala-Santa

  • Miracol euharistic: pruncul Isus
  • „TOT MAI MULȚI COPII AJUNG LA NEUROLOG – DIN CAUZA PĂRINȚILOR-
    Trebuie să fie primul din clasă. Trebuie să facă dans, pictură, engleză şi înot. Trebuie să devină un om de succes. Părinţii din societatea actuală vor totul pentru copilul lor. Din păcate, această tendinţă aduce tot mai mulţi copii în cabinetele medicilor neurologi, cu dureri de cap, anxietate sau chiar depresie.
    Stresul a devenit o prezenţă şi în viaţa copiilor noştri. „Societatea în care trăim pune o presiune extremă şi pe copii. Şcoala pune presiune pe ei. Părinţii intrând în caruselul competiţiei vor să facă numeroase activităţi, să fie primii, să meargă la olimpiade. Lucrurile acestea îi stresează pe copii. Din păcate, unii dintre ei clachează înainte de a ajunge să evolueze în viaţă. Înainte de vârsta de liceu, sunt adolescenţi care au probleme pentru că nu sunt înţeleşi. Fiecare copil are dinamica lui de învăţare. Are abilităţile lui. Nu trebuie să fie de 10 pe linie, că nimeni nu e. Din păcate, copiii de azi sunt suprastimulaţi şi lipsiţi de afectivitate. Ei sunt extrem de obosiţi, au tulburări de somn. Acesta este mecanismul principal prin care vedem depresie la copilul adolescent, ceea ce poate că în urmă cu 10 ani nu vedeam”, ne-a declarat dr. Raluca Teleanu, şef secţie Neurologie Pediatrică, Spitalul de Pediatrie „V. Gomoiu”.
    COPILUL SPUNE STOP PRIN BOALĂ-
    Copiii obosesc şi nu ştiu să spună stop. „În momentul în care spun stop, spun prin boală”, atrage atenţia dr. Raluca Teleanu. Un copil nu ştie să-şi asume sentimentele şi să spună „Mama, eu nu mai pot!”. Copilul poate spune „Îmi place să merg la dans, pictură şi înot”, dar nu mai doarme, are dureri de cap.
    „La neurologie pediatrică, jumătate din consultaţiile pe care eu le am sunt cefalee psihogenă. Sunt copii cu oboseală cronică, cu un program infernal de viaţă”, ne mărturiseşte dr. Raluca Teleanu.
    INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ, PE PRIMUL LOC-
    Referitor la dorinţa părinţilor de a dezvolta inteligenţa copiilor, medicul neurolog Raluca Teleanu consideră că „este foarte importantă în lumea asta inteligenţa emoţională şi nu neapărat cea academică. Dacă ai un IQ obişnuit, poţi fi un om de succes, dacă ai un EQ -, inteligenţa emoţională , foarte bun, poti fi un om realizat! Împlinirea vine din inteligenţa emoţională”.
    Pentru a le dezvolta inteligenţa emoţională este important ca, de mici, copiii să fie învăţaţi să empatizeze, să înveţe răbdarea, să fie sociabili, să se integreze, să le pese de oamenii din jurul lor. Iată ce înseamnă inteligenţă emoţională.” (Neurologie botosani);
  • Rusia: comunismul, ateismul, sufletele și Biserica (ortodoxă)
  • “Fiecare avem paradisul nostru pierdut”
  • Ce s-a întâmplat cu Jacob, un băiat de 11 ani, mort în timp ce se ruga?
  • Despre libertatea interioară
  • „Elitele” UE au declarat război Creștinismului, în numele Secularismului, dar încurajează Islamul în numele Multiculturalismului.

 

Posted in E bine de ştiut, Euharistie | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Am vizitat…

Posted by Paxlaur pe 04/11/2017

Posted in educatie, Imagini si fotografii, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră

Posted by Paxlaur pe 05/10/2017

Bucuria Domnului

Bucuria Domnului este puterea noastră!

„Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră” (Neh 8,10). Bucuria Domnului este forța noastră și noi înșine trebuie să fim cei care-i ajutăm pe ceilalți să guste din această bucurie. Și pe noi ne alege astăzi Domnul și ne trimite în lumea întreagă să-l ajutăm pe om să se întâlnească cu Dumnezeu, să cunoască fericirea care vine numai de la Domnul.

Într-un orășel trăia un copil care voia să-l cunoască pe Dumnezeu. El auzise că trebuie să străbați un drum lung și anevoios pentru a-l întâlni. Și-a pregătit o gentuță cu un pachet de mâncare și câteva sticle cu suc și a pornit să străbată drumul spre locul unde avea să-l întâlnească pe Dumnezeu. Străbătând aleile unui parc a văzut o bătrânică așezată pe o bancă, hrănind porumbeii. S-a așezat lângă ea și a început să mănânce. Văzând cum îl privea bătrânica, a înțeles că-i era și ei foame și i-a oferit din pachețelul său. Ea, foarte fericită, i-a zâmbit și i-a mulțumit. Copilul era atât de fericit. Și-a împărțit totul cu ea. I-a dăruit și din sucul său, doar să o vadă din nou zâmbind. Era atât de fascinat. Și-au petrecut ziua împreună. Când a început să se întunece s-a ridicat să plece. A făcut câțiva pași, apoi s-a întors și a cuprins-o într-o îmbrățișare gingașă, iar ea i-a dăruit un zâmbet și mai frumos decât cele de până atunci.

Întors acasă, mama a rămas surprinsă de fericirea care strălucea pe fața lui și l-a întrebat: „Ce ai făcut? De ce ești atât de fericit?” El i-a zis: „Astăzi am mâncat cu Dumnezeu. Și știi ceva? Dumnezeu are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată”.

În același timp ajunsese acasă și bătrâna, iar cei din casă au întrebat-o de unde are această nouă strălucire pe chip, de unde această fericire. Și ea le-a răspuns: „Astăzi am mâncat cu Dumnezeu. Și știți ceva? Dumnezeu este cu mult mai tânăr decât mi-am închipuit eu!”

Nu știu de câte ori am avut ocazia ca atunci când, în drumul nostru, în viața noastră, ne așezăm lângă cineva și privindu-l să vedem că în el este Dumnezeu; să observăm că are chipul lui Dumnezeu, zâmbetul lui, tinerețea lui. Ni se poate întâmpla asta stând în biserică, privind în stânga sau în dreapta, sau poate acasă, la serviciu sau la școală, oriunde. De câte ori l-am văzut pe Dumnezeu prezent în ceilalți? Dacă am reuși să descoperim chipul lui Dumnezeu în cel de lângă noi, cu siguranță atunci am descoperi și valoarea pe care o are: nu l-am mai disprețui, nu l-am mai vorbi de rău, nu l-am mai face pe cel drag să sufere. Dacă am simți prezența lui Dumnezeu în fratele nostru atunci cu siguranță nu ne-am lăsa tulburați de nicio grijă. Să-l căutăm pe Dumnezeu și să-i primim pe cei care ni-l poartă, pe cei trimiși să fie lucrători în secerișul Domnului.


Singurul stăpân al secerișului rămâne Domnul,
noi suntem doar lucrători, suntem toți „miei în mijlocul lupilor”.
Să nu ne uităm statutul, locul, misiunea!


5 octombrie 2017 

Joi din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Faustina Kowalska, călug.; Ff. Albert Marvelli; Bartolo Longo
Neh 8,1-4a.5-6.7b-12; Ps 18; Lc 10,1-12

LECTURA I
Esdra a deschis Cartea Legii şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu şi tot poporul a răspuns: „Amin! Amin!”
Citire din cartea lui Nehemia 8,1-4a.5-6.7b-12
În zilele acelea, tot poporul s-a adunat ca un singur om în piaţa care era înaintea Porţii Apelor şi i-au zis lui Esdra, secretarul, să aducă el Cartea Legii lui Moise pe care Domnul a poruncit-o Israelului. 2 Preotul Esdra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbaţi şi femei şi din toţi cei care puteau s-o înţeleagă, ca s-o asculte. Era ziua întâi a lunii a şaptea. 3 Esdra a citit din ea de când s-a luminat până la amiază în piaţa care este înaintea Porţii Apelor, în faţa bărbaţilor, a femeilor şi a celor care puteau să înţeleagă. Urechile întregului popor erau îndreptate spre Cartea Legii. 4a Esdra, scribul, stătea pe o platformă de lemn pe care o făcuseră pentru această ocazie. 5Esdra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci era mai sus decât tot poporul. Când a deschis-o, tot poporul s-a ridicat în picioare. 6 Esdra l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, iar tot poporul a răspuns ridicând mâinile: „Amin! Amin!” Apoi s-au plecat cu faţa la pământ şi s-au prosternat înaintea Domnului. 7b Leviţii explicau poporului legea, iar poporul stătea în picioare. 8 Ei citeau fragmente din Cartea Legii lui Dumnezeu, le dădeau sensul şi explicau ceea ce citeau. 9 Guvernatorul Nehemia, preotul şi scribul Esdra şi leviţii care explicau poporului au zis întregului popor: „Ziua aceasta este sfântă pentru Domnul Dumnezeul vostru; nu jeliţi şi nu plângeţi!” – căci tot poporul plângea în timp ce asculta cuvintele legii. 10 Ei le-au zis: „Mergeţi şi mâncaţi mâncăruri grase şi beţi vinuri dulci; trimiteţi porţii celor care nu şi-au pregătit nimic, pentru că este sfântă ziua aceasta pentru Domnul nostru. Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră!” 11 Leviţii încercau să liniştească poporul, zicând: „Tăceţi, căci este o zi sfântă! Nu fiţi trişti!” 12 Tot poporul a mers să mănânce şi să bea şi să trimită porţii. Au făcut veselie mare, pentru că au înţeles cuvintele care li se făcuseră cunoscute.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),8.9.10.11 (R.: 8a)
R.: Orânduirile Domnului sunt drepte, înviorează sufletul.

8 Legea Domnului este desăvârşită,
înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată,
îl face înţelept pe cel neştiutor. R.

9 Orânduirile Domnului sunt drepte,
înveselesc inima,
poruncile Domnului sunt strălucitoare,
luminează ochii. R.

10 Teama de Domnul este curată,
rămâne pentru totdeauna;
judecăţile Domnului sunt adevărate,
toate sunt drepte. R.

11 Ele sunt mai de dorit decât aurul
şi decât mult aur curat,
mai dulci decât mierea şi decât fagurele proaspăt. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) S-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie! (Aleluia)

EVANGHELIA
Pacea voastră va rămâne peste el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-12
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el 2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! 3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! 4 Nu luaţi cu voi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum! 5 În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!” 6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! 8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc, mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, 9 vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!” 10 Dar dacă intraţi într-o cetate şi nu vă primesc, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: 11«Chiar şi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să ştiţi aceasta: împărăţia lui Dumnezeu este aproape!» 12 Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Demisionez!

Posted by Paxlaur pe 14/06/2017

Bucuria de a fi copilMultora ne sunt cunoscute sentimentele și dorința unei asemenea demisii:

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Sursa:

povestiri-cu-talc.blogspot.ro; 

http://happynews.varusandel.ro/razi-pana-nu-mai-poti-cea-mai-tare-demisie-din-toate-timpurile-uite-ce-a-scris-omul-asta/ 

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: