Arhivă etichetă pentru ‘credinta’

Lumina

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Celebrăm astăzi solemnitatea Epifaniei, adică manifestarea Domnului la toate neamurile: de fapt, mântuirea realizată de Cristos nu are graniţe, este pentru toţi. Epifania nu este un alt mister, este mereu acelaşi mister al Naşterii, văzut însă în dimensiunea sa de lumină: lumină care luminează pe orice om, lumină de primit în credinţă şi lumină de dus celorlalţi în caritate, în mărturie, în vestirea Evangheliei.

Viziunea lui Isaia, prezentată în liturgia de astăzi (cf. 60,1-6), răsună în timpul nostru mai actuală ca oricând: „Întunericul va acoperi pământul şi bezna, popoarele” (v. 2). În acest orizont, profetul vesteşte lumina: lumina dăruită de Dumnezeu Ierusalimului şi destinată să lumineze drumul tuturor neamurilor. Această lumină are forţa de a atrage pe toţi, de aproape şi de departe, toţi pornesc la drum pentru a ajunge la ea (cf. v. 3). Este o viziune care deschide inima, care lărgeşte respiraţia, care invită la speranţă. Desigur, întunericul este prezent şi ameninţător în viaţa fiecăruia şi în istoria omenirii, însă lumina lui Dumnezeu este mai puternică. Este vorba de a o primi pentru ca să poată străluci pentru toţi. Însă putem să ne întrebăm: unde este această lumină? Profetul o întrevedea de departe, însă deja era suficient pentru a umple de bucurie nespusă inima Ierusalimului.

Unde este această lumină? La rândul său, evanghelistul Matei, relatând episodul magilor (cf. 2,1-12), arată că această lumină este Pruncul din Betleem, este Isus, chiar dacă regalitatea sa nu este acceptată de toţi. Mai mult, unii o refuză, ca Irod. El este steaua apărut la orizont, Mesia cel aşteptat, Cel prin care Dumnezeu realizează împărăţia sa de iubire, împărăţia sa de dreptate, împărăţia sa de pace. El s-a născut nu numai pentru unii, ci pentru toţi oamenii, pentru toate popoarele. Lumina este pentru toate popoarele, mântuirea este pentru toate popoarele.

Şi cum are loc această „iradiere”? Cum se răspândeşte lumina lui Cristos în orice loc şi în orice timp? Are metoda sa pentru a se răspândi. Nu face asta prin puternicele mijloace ale imperiilor din această lume, care caută mereu să preia stăpânirea asupra ei. Nu, lumina lui Cristos se răspândeşte prin vestirea Evangheliei. Vestirea, cuvântul şi mărturia. Şi cu aceeaşi „metodă” aleasă de Dumnezeu pentru a veni în mijlocul nostru: întruparea, adică a deveni aproapele pentru celălalt, a-l întâlni, a asuma realitatea sa şi a duce mărturia credinţei noastre, fiecare. Numai astfel lumina lui Cristos, care este Iubire, poate să strălucească în cei care o primesc şi să-i atragă pe ceilalţi. Nu se propagă lumina lui Cristos numai prin cuvinte, cu metode prefăcute, întreprinzătoare… Nu, nu. Credinţa, cuvântul, mărturia: aşa se propagă lumina lui Cristos. Steaua este Cristos, însă steaua putem şi trebuie să fim şi noi, pentru fraţii noştri şi surorile noastre, ca martori ai tezaurelor de bunătate şi de milostivire infinită pe care Răscumpărătorul le oferă gratuit tuturor. Lumina lui Cristos nu se propagă prin prozelitism, ci se răspândește prin mărturie, prin mărturisirea credinţei. Precum şi prin martiriu.

Aşadar, condiţia este de a primi în noi această lumină, de a o primi tot mai mult. Vai de noi dacă noi credem că o avem, vai nouă dacă noi credem că trebuie doar s-o „gestionăm”! Şi noi, asemenea magilor, suntem chemaţi să ne lăsăm mereu fascinaţi, atraşi, conduşi, luminaţi şi convertiţi de Cristos: este drumul credinţei, prin rugăciune şi contemplarea lucrărilor lui Dumnezeu, care ne umplu încontinuu de bucurie şi de uimire, o uimire mereu nouă. Uimirea este mereu primul pas pentru a înainta în această lumină.

Să invocăm ocrotirea Mariei asupra Bisericii universale, pentru ca să răspândească în lumea întreagă Evanghelia lui Cristos, lumină a tuturor neamurilor, lumină a tuturor popoarelor.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Urmăresc cu atenţie şi îngrijorare evenimentele din Republica Centrafricană, unde s-au desfăşurat recent alegerile, cu care poporul a manifestat dorinţa de a continua pe calea păcii. De aceea invit toate părţile la un dialog fratern şi respectuos, să respingă ura şi să evite orice formă de violenţă.

Mă adresez cu afect fraţilor şi surorilor din Bisericile Orientale, Catolice şi Ortodoxe, care, conform tradiţiei lor, celebrează mâine Naşterea Domnului. Lor le adresez cea mai sinceră urare de un Crăciun Sfânt, în lumina lui Cristos pacea noastră şi speranţa noastră.

În sărbătoarea de astăzi a Epifaniei se celebrează Ziua Mondială a Copilăriei Misionare, care implică mulţi copii şi adolescenţi din toată lumea. Mulţumesc fiecăruia dintre ei şi îi încurajez să fie martori bucuroşi ai lui Isus, căutând mereu să ducă fraternitate în mijlocul celor de vârsta lor.

Şi adresez salutul meu cordial vouă tuturor, care sunteţi conectaţi prin mijloacele de comunicare. Un salut special se îndreaptă spre Fundaţia „Cortegiul regilor magi”, care organizează în numeroase oraşe şi sate din Polonia, şi din alte naţiuni, evenimente de evanghelizare şi de solidaritate.

Urez tuturor o sărbătoare frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Ce au în comun oamenii care îl văd pe Dumnezeu?

Ceea ce au în comun oamenii care îl văd pe Dumnezeu – acei oameni care așteaptă, caută și simt imediat prezența lui Dumnezeu, asemenea Anei – nu este inteligența sau vârsta, nici bogăția sau funcția, nici sărăcia sau suferința, ci iubirea. Iar cine-l iubește cu adevărat, îl caută și îl strigă cu ardoare: vrem să vedem chipul tău! Arată-ne, Doamne, fața ta! Fă să strălucească fața ta asupra noastră și vom fi mântuiți (cfr. Ps 27,8-14; 80,7).

Și Dumnezeu li se arată. Domnul ni se arată! Se face prezent! Se face om! 

Cuvântul făcut trup, Dumnezeu făcut om: e mult mai mult decât poate suporta logica acestei lumi dacă nu e susținută de harul credinței. Nimeni în afară de Isus Cristos nu ar fi putut să umple acest abis între Dumnezeu și om. Cu adevărat e mai mare mister în faptul că Dumnezeu s-a făcut om, decât în faptul că un om a murit pentru noi. Distanța dintre Dumnezeu și om e mai mare decât distanța dintre om și moarte! Numai un Dumnezeu iubitor de oameni putea păși peste acest abis. 

Ferice de cel care răspunde cu iubire la iubire! Ferice de cel care străbate lumea căutând chipul lui Cristos, căutând prezența lui Dumnezeu în Euharistie, în Scriptură și în cei săraci!


Aleluia.
Ne-a strălucit o zi sfântă. Veniţi, neamuri, şi adoraţi-l pe Domnul! Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare.
Aleluia

EVANGHELIA
Vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,36-40
În acel timp, era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

Un recital de lumină și minuni

Când încrederea lui Dumnezeu în om 
se conjugă cu credința omului în Dumnezeu
îngerii devin martorii 
unui recital de lumină, de minuni, de mântuire:
Dumnezeu tresaltă de bucurie,
Cuvântul se face trup,
ni se arată ca Emanuel, Dumnezeu-cu-noi, 
și ne mântuiește!

Cu adevărat dumnezeiască este încrederea în Iosif: 
Dumnezeu i-a destăinuit planul său de mântuire
și i-a încredințat comoara cea mai mare, 
pruncul divin și fecioara mamă, Isus și Maria. 

Însă admirabilă este și credința lui Iosif în Dumnezeu:
a făcut tot ceea ce Domnul i-a cerut,
nu s-a îndoit, nu a pus condiții, nu a refuzat, 
chiar dacă părea absurd, imposibil, copleșitor (Mt 1,18-24).

Lui Dumnezeu care se apropie de noi
să-i răspundem cu credința lui Iosif:
să facem tot ceea ce ne cere 
și Cristos se va naște tocmai în casa și în inima noastră!


Isus se va naşte din Maria, logodnica lui Iosif, fiul lui David.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,18-24
Naşterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20 Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. 22 Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul, prin profetul care zice: 23 „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu-cu-noi”. 24 Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe soţia lui.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: