Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘credinţă’

Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea…

Posted by Paxlaur pe 13/08/2017

plans lacrimi tristete durereCâtă nevoie este și astăzi de oameni care să fie întristați, care să se consume cu adevărat atunci când întâlnesc necredința și indiferentismul religios. Cât de benefic ar fi pentru Biserica dacă noi înșine, în fața necredinței și a răului din jur, am fi cuprinși de tristețe și am spune împreună cu apostolul Paul: „Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea” (Rom 9,2). Câtă nevoie este și astăzi de oameni care să ia în serios mântuirea și pe Dumnezeu. Pe noi ne doare gândul că s-ar putea să nu ne mântuim? Noi suferim atunci când vedem că frații și surorile noastre nu cred în Dumnezeu? Ne doare faptul că s-ar putea să nu se mântuiască tocmai pentru că nu cred, tocmai pentru că nu-l caută pe Dumnezeu? De cele mai multe ori noi nu facem nimic pentru a îndrepta pașii lor spre Dumnezeu, spre credință, spre Biserică, spre bine, spre adevăr.

Să ne amintin în această duminică cuvântul Domnului din Cartea profetului Ezechiel: „Fiul omului, te-am pus străjer pentru casa lui Israel. Ascultă cuvântul din gura mea și atenționează-i din partea mea! Când eu îi voi spune celui nelegiuit: «Vei muri», iar tu nu-l vei atenționa și nu vei vorbi ca să-l atenționezi cu privirie la calea lui cea nelegiuită ca să trăiască, el, cel nelegiuit, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine” (Ez 3,17-18).

Cu siguranță avem multe planuri pentru această zi, dar poate că printre ele ar trebui să includem și această „atenționare”. Să îndrăznim, asemenea lui Petru, să coborâm din barca comodităților și a indiferențelor noastre și să mergem spre frații noștri. Mergând spre ei, de fapt noi mergem spre Cristos care se află și vrea să trăiască în viața aproapelui nostru. Să mergem spre el, fără să ne temem de valurile care încearcă să ne înghită. Să privim mereu la Cristos și nu ne vom teme, vom putea străbate în siguranță tot drumul spre inima celuilalt. Iar dacă vom fi nevoiți să strigăm asemenea lui Petru: „Doamne, salvează-mă!”, vom simți cum însuși Cristos ne ridică, ne prinde şi ne salvează. Atunci noi înșine îl vom atinge pe Dumnezeu şi el ne va cuprinde într-o îmbrăţişare ce vom mai dori să nu se termine, căci Domnul nu rămâne indiferent în fața eforturilor pe care le facem pentru a salva sufletele fraților noștri.

Astăzi Domnul ni se adresează și nouă, așa cum i-a vorbit lui Ilie: „Ce faci aici?”. Știm că Ilie a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot” (cf. 1Rg 19,9-11). Noi suntem plini de zel pentru Domnul, dorim mântuirea „pentru fraţii noștri, pentru rudele noastre după trup” (cf. Rom 9,3)? Ce facem astăzi pentru ei și mântuirea lor?


Să veghem pentru că „Domnul e pe punctul să treacă”.
El este „un sunet de liniște adâncă”,
el este prezența care poate liniști inima noastră
și a fraților noștri (cf. 1Rg 19,11.12).


13 august 2017 

† DUMINICA a 19-a de peste an
Ss. Ponţian, pp. m. şi Hipolit, pr. m.; Ioan Berchmans, student
1Rg 19,9a.11-13a; Ps 84; Rom 9,1-5; Mt 14,22-33

LECTURA I
Ieşi şi stai pe munte în calea Domnului!
Citire din cartea întâi a Regilor 19,9a.11-13a
În zilele acelea, Ilie a ajuns la muntele lui Dumnezeu, Horeb, la peşteră, şi a adormit acolo; şi, iată, a fost adresat un cuvânt al Domnului către el. 11 Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!” Atunci a fost un vânt mare şi puternic, să rupă munţii şi să despice stâncile în faţa Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul. 12 După cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de linişte adâncă. 13a Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
El vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 9,1-5
Fraţilor, spun adevărul în Cristos, nu mint. Martoră îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. 2 Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea. 3 Căci aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup. 4 Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi gloria, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile; 5 ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 129(130),5
(Aleluia) Eu nădăjduiesc în Domnul; sufletul meu speră în cuvântul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Porunceşte să vin la tine pe apă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,22-33
În acel timp, după ce Isus a săturat mulţimile, îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. 24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. 25 Pe la straja a patra din noapte, Isus a venit la ei, umblând pe mare. 26 Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige. 27 Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” 28 Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!” 29 El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. 30 Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” 31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” 32 Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, 33 iar cei care se aflau în barcă l-au adorat spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Doamne, salvează-ne! Mărește-ne credința!

Posted by Paxlaur pe 08/08/2017

credinta trebuie maritaUn om a alunecat și era să cadă în prăpastie. În ultima clipă s-a agăţat de un arbust și a rămas suspendat deasupra hăului. A început să se roage cum n-o mai făcuse vreodată: „Doamne salvează-mă!”.

Dumnezeu i-a răspuns întrebându-l:

– Ai mers la Biserică?

– Am mers, Doamne. Am mers ori de câte ori am putut, dar promit să nu mai lipsesc în nicio duminică dacă mă scapi de aici.

– Eşti un om generos? Îți ajuţi semenii, dai de pomană?

– Da, dau. Cred că da, dar voi dărui şi mai mult în viitor, numai scapă-mă de pe acest munte.

Atunci Domnul l-a întrebat:

– Ai încredere în mine?

– Da, Doamne, am încredere totală în tine. Ajută-mă! Salvează-mă! Am încredere în tine!

– Atunci, dă-ţi drumul. Dă drumul crengii, i-a spus Domnul.

Nu știm finalul, dar oare a avut încredere? S-a abandonat în braţele lui Dumnezeu? Oare noi am fi îndrăznit să credem? Cum este credința noastră astăzi? În fața „vântului” puternic și a „valurilor” care tind să ne înghită strigăm și noi: „Doamne, salvează-mă!” (cf. Mt 14,30).

Cât de mult ne regăsim în sfânta Evanghelie și în oamenii care au implorat salvarea sufletului și mai multă credință. Să ne amintim strigătul acelui tată care implora vindecarea fiului său posedat de diavol: „Cred, Doamne. Vino în ajutorul necredinţei mele” (cf. Mc 9,24). Oricât de mult am crede, tot avem nevoie de ajutor, tot avem nevoie de mai multă credinţă. Trebuie să ne asociem mereu rugăciunii acestui tată, ca şi rugăciunii apostolilor: „Doamne, măreşte-ne credinţa!” (cf. Lc 17,5).

În inima noastră, cuvântul lui Isus trezeşte o mare nelinişte: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” (cf. Mt 14,31). Același Cristos a spus: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare! şi v-ar asculta” (cf. Lc 17,6). Nu, noi nu avem curajul să mergem spre un copac şi să-i dăm această poruncă. Ne este teamă că nu ne-ar asculta: nu avem credinţă nici măcar cât un grăunte de muştar.

Ne este teamă, însă tocmai de aceea trebuie să ne rugăm fără încetare pentru mai multă credinţă. Tocmai atunci când părem puternici, atunci suntem de fapt foarte slabi, cei mai slabi. În încercări, nu pentru prima dată, ne devedim oameni mici și cu puţină credinţă, vrednici de dojana lui Cristos. Când simțim că ne scufundăm întindem mâna cu disperare spre el şi-i strigăm: „Doamne, salvează-mă”. Iar el ne prinde de mână, ne ridică, ne fixează cu privirea şi ne spune: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”. Apoi ne prinde în brațele lui și ne simțim în siguranță. Dumnezeu ne salvează! Acum credem și avem impresia că am putea muta şi munţii din loc. Acum ştim sigur, suntem convinși că atunci când îl privim pe Cristos putem să spunem cu ucenicii: „Cu adevărat tu eşti Fiul lui Dumnezeu” (cf. Mt 14,33).


Doamne, salvează-ne! Mărește-ne credința!


8 august 2017 

Marţi din săptămâna a 18-a de peste an
Sf. Dominic, pr. **
Num 12,1-13; Ps 50; Mt 15,1-2.10-14

LECTURA I
Moise nu-i precum ceilalţi profeţi; cum aţi îndrăznit să-l criticaţi?
Citire din cartea Numerilor 12,1-13
În zilele acelea, Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza femeii etiopiene pe care o luase el de soţie; căci luase o femeie etiopiană. 2 Ei au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” Şi Domnul a auzit. 3 Moise era cel mai umil om dintre toţi oamenii care sunt pe faţa pământului. 4 Domnul le-a zis lui Moise, lui Aaron şi lui Miriam dintr-o dată: „Ieşiţi toţi trei la cortul întâlnirii!” Şi au ieşit toţi trei. 5 Domnul s-a coborât în coloana de nor şi a stat la intrarea cortului. I-a chemat pe Aaron şi pe Miriam şi ei s-au apropiat amândoi. 6 Şi a zis: „Ascultaţi bine cuvintele mele! Când va fi printre voi un profet, eu, Domnul, mă voi descoperi lui în viziune sau îi voi vorbi în vis. 7 Nu tot aşa este cu slujitorul meu Moise. El este credincios în toată casa mea. 8 Eu îi vorbesc faţă către faţă, deschis, şi nu prin enigme, iar el vede înfăţişarea Domnului. De ce nu v-aţi temut să vorbiţi împotriva slujitorului meu, împotriva lui Moise?” 9 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lor. Şi a plecat. 10 Norul s-a îndepărtat de pe cort. Şi iată că Miriam era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Miriam; şi iată că ea era plină de lepră. 11Atunci Aaron i-a zis lui Moise: „Te rog, domnul meu, să nu purtăm păcatul pe care l-am făcut din nechibzuinţă, căci am păcătuit. 12 Să nu fie ca un copil născut mort din sânul mamei sale, al cărui trup este pe jumătate putred!” 13 Moise a strigat către Domnul: „Dumnezeule, te rog, vindec-o!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.5-6a.6bc-7.12-13 (R.: cf. 3a)
R.: Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit.

3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

5 Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
6a Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am făcut. R.

6bc De aceea, tu eşti drept în sentinţele tale
şi nepărtinitor în judecăţile tale.
7 Căci, iată, în nelegiuire m-am născut
şi în păcat m-a zămislit mama mea! R.

12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,49b
(Aleluia) Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel! (Aleluia)

EVANGHELIA
Porunceşte să vin la tine pe apă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,22-36
În acel timp, după ce Isus a săturat mulţimile, îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. 24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. 25 Pe la straja a patra din noapte, Isus a venit la ei, umblând pe mare. 26 Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă, şi, de frică, au început să strige. 27 Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” 28 Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!” 29 El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. 30 Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” 31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” 32 Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, 33 iar cei care se aflau în barcă l-au adorat spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!” 34 După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret. 35 Când l-au recunoscut, oamenii din ţinutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea şi i-au adus la el pe toţi bolnavii. 36 Îi cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei şi toţi cei care o atingeau erau vindecaţi.

Cuvântul Domnului

sau

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,49b
(Aleluia) Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel! (Aleluia)

EVANGHELIA
Orice plantă pe care n-a plantat-o Tatăl meu ceresc va fi smulsă din rădăcini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,1-2.10-14
În acel timp, au venit la Isus de la Ierusalim unii farisei şi cărturari şi i-au spus: 2 „De ce discipolii tăi încalcă tradiţiile bătrânilor? Pentru ce nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine?” 10 Şi, chemând mulţimea, Isus le-a spus: „Ascultaţi şi înţelegeţi! 11 Nu ceea ce intră în gură îl face pe om impur, dar ceea ce iese din gură, aceea îl face pe om impur”. 12 Atunci s-au apropiat discipolii şi i-au spus: „Ştii că fariseii, ascultând cuvântul acesta, s-au scandalizat?” 13 El, răspunzând, le-a zis: „Orice plantă pe care n-a plantat-o Tatăl meu ceresc va fi smulsă din rădăcini. 14 Lăsaţi-i, ei sunt călăuze oarbe pentru orbi! Iar dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi cad în groapă”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Știți cine e și ce a făcut Charbel Makhluf, mireasma Libanului?!

Posted by Paxlaur pe 24/07/2017

sfantul charbel makhluf_sfantul zileiExistă oameni pe care întâlnindu-i simți cum inima ți se umple de Cer și începi să guști frumusețea Împărăției cerurilor. Atunci, fericit, îți amintești că „împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela” (Mt 13,44). Și viețile sfinților sunt comori necunoscute și pline de mister, iar descoperirea lor devine pentru noi izvor de viață și puterea de a spera vindecarea sufletului și a trupului.

Un astfel de sfânt este și Charbel Makhluf, născut la 8 mai 1828, în Bekà Kafra, un sătuc din nordul Libanului. Născut într-o familie creștină practicantă, la botez a primit numele de Youssef (Iosif). A rămas orfan de tată pe când avea trei ani, însă în inima sa deja licăreau germenii unei iubiri divine. A slujit ca ministrat în Biserica Orientală Maronită în care sfintele Liturghii se celebrau în aramaică, în limba pe care o vorbea însuși Isus Cristos. Când nu trebuia să meargă cu animalele la păscut, se retrăgea într-o peșteră din apropiere pentru a se ruga. Privea ore în șir o statuie a Preacuratei și vorbea cu Dumnezeu, Tatăl său, în desăvârșita tăcere a unei grote.

La 23 de ani a intrat în mănăstirea de la Annaya a Ordinului Maronit Libanez. Începând noviciatul în 1851, și-a luat numele de Charbel, un martir din Antiohia de la începutul creștinismului. A făcut voturile solemne la 1 noiembrie 1853, iar la 23 iulie 1859 a fost hirotonit preot. Își dedica mult timp activităților din mănăstire, dar inima sa suspina mereu după momente de singurătate în care să stea în liniște înainte Domnului. Viața contemplativă era visul său. Astfel, după 15 ani de slujire în mănăstire, a îmbrățișat viaţa eremitică. Separat de lume și cufundat în tăcerea singurătății, și-a petrecut viața în rugăciune, contemplație și pocăință aspră. Totul pentru slava lui Dumnezeu și mântuirea lumii.

În cei 23 de ani de viață ca eremit cei care au avut ocazia să-l întâlnească la sfânta Liturghie sau pentru alte rugăciuni, spuneau că era suficient să-l vezi cum face semnul sfintei Cruci ca să înțelegi iubirea care-l unea cu Cristos răstignit. Tocmai prin acest semn maestos și puternic al Crucii a învins toate atacurile Diavolului care încerca să-l abată de la viața eremitică și de la calea sfințeniei.

A murit în ajunul Crăciunului, la 24 decembrie 1898, după opt zile de agonie. Ultimele sale cuvinte, la 16 decembrie, au fost tocmai cuvintele consacrării rostite în timpul sfintei Liturghii: „Acesta este trupul meu care se jertfește pentru voi”.

La puțin timp după moartea sa, s-au văzut fenomene extraordinare la mormântul său. Pentru că și-a dedicat întreaga viață slujirii și rugăciunii, adică miresmei plăcute Domnului, trupul său mort emana „mireasma Libanului” și continua să realizeze faptele minunate ale Mântuitorului (Ct 4,11; Os 14,7; Mc 16,17-18). Când l-au dezgropat i-au găsit trupul neatins, ca viu. Mai mult, din trupul său ieşea o sudoare roşiatică, analizată de medici specialiști în 1899, 1927 și 1950. Chiar și în 1950 trupul său era tot ca viu şi păstra temperatura trupurilor vii.

Omul rugăciunii și al tăcerii, fiul Mariei și fratele lui Cristos, continuă și astăzi să facă zeci de miracole. Cei care îi vizitează mormântul aflat în mănăstirea Annaya, indiferent de confesiune, strigă deseori: „Minune, minune”.

Papa Paul al VI-lea l-a beatificat în prezența părinților participanți la Conciliul al II-lea din Vatican, la 5 decembrie 1965, iar apoi l-a canonizat la 9 octombrie 1977.

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: