Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘credinţă’

Într-un fel sau altul, toți suntem cerșetori!

Posted by Paxlaur pe 13/06/2017

s Anton de PadovaExistă oare vreun om care să nu fi cerut nimic niciodată? Într-un fel sau altul, toți am cerut ceva, am semnat măcar o cerere, am cerut un împrumut de la prieteni sau de la bancă, am cerut un sprijin, un sfat. Într-un fel sau altul, toți suntem cerșetori. Cerem de la Dumnezeu și de la oameni. Cerem de la sfinți, care sunt oameni ca și noi. Care este ultima „cerere” pe care am înaintat-o Domnului? I-am cerut noi să fim „sarea pământului și lumina lumii” prin faptele noastre? Am cerut noi harul să-l imităm pe Cristos și să trăim asemenea sfinților care nu au fost „da” și „nu” în același timp? Ce avem noi în comun cu sfântul Anton, de la care de atâtea ori am cerut haruri? Astăzi Dumnezeu se uită la inima noastră, vede inima noastră și o așează lângă inima sfântului Anton de Padova. Ce au în comun aceste două inimi?

Au oare ele în comun credința? Poate că au în comun credința mărturisită prin cuvinte, dar în fapte? Dacă am avea credința lui, oare nu am reuși să facem și noi minunile sale? Oare nu am schimba viața noastră și a celor din jur?

Oare inimile noastre au în comun speranța? Dar dacă ar fi speranța, nu am reuși să avem și noi mai multă încredere în ziua de mâine, în providență? Rar se întâmplă să vedem o imagine a sfântului Anton fără un crin. Crinul, prezent și în imaginile cu sfântul Iosif, este un simbol al curăției. Însă, poate fi și un simbol al providenței, al încrederii că Domnul, care îmbracă atât de frumos crinii câmpului, care se îngrijește de flori, se îngrijește și de noi (cf. Lc 12,27-28). Nu poți să crezi în Dumnezeu și să nu ai speranță!

Poate că în inima noastră, ca și în inima sfântului Anton, Dumnezeu vede iubire față de el și față de aproapele. Dar oare dacă ar fi așa, nu am fi mai atenți cu aproapele nostru și cu Dumnezeu, nu am fi mai generoși cu ei? Puțini oameni au fost mai generoși decât sfântul Anton. În multe biserici există o statuie în care sfântul Anton este cu pruncul Isus pe un braț, iar în cealaltă mână ține o pâine pe care o întinde celor mici, celor nevoiași. Aceasta a fost viața sfântului Anton: s-a îngrijit de om în totalitatea lui. Pe de o parte i l-a oferit omului pe Cristos, pâinea vieții, cuvântul său, bunurile spirituale. Iar pe de altă parte i-a oferit omului hrana pentru trup. Sfântul Anton este omul care hrănește și ne învață să ne hrănim și trupul și sufletul, căci „viața este mai mult decât hrana, iar trupul, mai mult decât îmbrăcămintea” (Lc 12,23).


„Dacă sufletul este mai prețios decât trupul
și dacă tu ceri de la Dumnezeu ceva pentru sufletul tău atât de prețios și obții,
cu siguranță cel care îți dă lucrurile prețioase de care are nevoie sufletul,
îți va da și lucrurile mai puțin prețioase de care are nevoie trupul.
Cine dă lucruri prețioase,
dă cu siguranță și lucruri mai puțin prețioase.
Cine dă pentru suflet, dă și pentru trup” (sfântul Augustin).


13 iunie 2017 

Marţi din săptămâna a 10-a de peste an
Sf. Anton de Padova, pr. înv. **
2Cor 1,18-22; Ps 118; Mt 5,13-16

LECTURA I
Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, nu este da şi nu, ci în el este numai da.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,18-22
Fraţilor, credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru faţă de voi nu este „da” şi „nu”. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi – de mine, de Silvan şi de Timotei – nu este „da” şi „nu”, ci în el este numai „da”. 20 Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt „da”. De aceea prin el rostim noi „amin” lui Dumnezeu, spre gloria sa. 21 Iar cel care ne întăreşte împreună cu voi în Cristos şi ne-a uns este Dumnezeu, 22 cel care ne-a însemnat cu sigiliul său şi a pus în inimile noastre arvuna Duhului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),129-130.131-132.133 şi 135 (R.: 135a)
R.: Luminează-ţi faţa, Doamne, peste slujitorul tău!

129 Mărturiile tale sunt minunate,
de aceea, sufletul meu le păzeşte cu fidelitate.
130 Explicarea cuvintelor tale dă lumină
şi pricepere celor neştiutori. R.

131 Îmi deschid gura, căci ard de sete,
pentru că sunt însetat de poruncile tale.
132 Îndreaptă-ţi faţa spre mine şi îndură-te,
după judecata celor care iubesc numele tău! R.

133 Fă statornici paşii mei după cuvântul tău
şi să nu aibă putere asupra mea nicio nelegiuire!
135 Luminează-ţi faţa peste slujitorul tău
şi învaţă-mă hotărârile tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,16
(Aleluia) Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri! (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi sunteţi lumina lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,13-16
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. 14 Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte. 15 Nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei care sunt în casă. 16 Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!”

Cuvântul Domnului

Posted in Anton de Padova, Anton de Padova, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

Cât de fragili suntem în felul nostru de a crede

Posted by Paxlaur pe 29/05/2017

Viata si credintaDupă ce Isus i-a asigurat pe discipoli că sunt iubiți de Tatăl și că vor primi orice i-ar cere „pentru ca bucuria lor să fie deplină” (In 16,24), ei, plini de entuziasm, își mărturisesc credința: „Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu” (In 16,30). Însă Isus nu se lasă „convins” de entuziasmul lor. Ba chiar încearcă să-i tempereze, arătându-le cât de firavă este credința lor, amintindu-ne astfel și nouă cât de fragili suntem în felul nostru de a crede. Tuturor Isus ne spune: „Acum credeți? Chiar credeți? Vine ceasul când vă veți întoarce fiecare la propria casă, la propriile preocupări, ba chiar la propriile păcate și pe mine mă veți abandona, mă veți lăsa singur” (cf. In 16,32).

Isus e părăsit și cât de puternică este ispita mândriei, a autosuficienței de a ne ridica revoltați, plini de noi înșine, și să spunem cu apostolul Petru: „Doamne, îmi voi da viața pentru tine. Chiar dacă toți te vor părăsi, eu nu te voi părăsi niciodată” (cf. In 13,37; Mt 26,33). De fapt, nu doar Petru spunea aceasta, ci „toți discipolii spuneau la fel” (Mt 26,35). Noi înșine spunem la fel zi de zi, dar apoi îl părăsim pe Cristos.

Isus nu a crezut în entuziasmul ucenicilor săi nu doar pentru că-i cunoștea, ci mai ales pentru că venea „ceasul” Crucii. Abia în fața crucii se poate verifica adevărata credință. De fapt, a crede cu adevărat nu înseamnă a crede doar într-un Cristos care face minuni, care strălucește pe muntele Tabor, ci înseamnă a crede în Cristos răstignit. Iar noi știm că în fața crucii discipolii l-au părăsit pe Domnul.

Puțini sunt cei care au tăria să rămână neclintiți în fața crucii. Care este relația noastră cu Cristos răstignit? Contemplăm pătimirile sale? Mai avem în camerele noastre crucifixul sau ne temem să privim la cel străpuns pentru păcatele noastre (cf. In 19,37)? Noi vrem doar un Domn al gloriei sau suntem dispuși să parcurgem și drumul crucii?

Deși Cristos știe reacția ucenicilor săi și reacția noastră în fața crucii, el nu se descurajează și nu renunță la noi și nici la planul său de mântuire. De fapt, el știe că nu este niciodată singur: „Nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine” (In 16,32). Mai mult, el știe că deja a „învins lumea” și ne invită și pe noi să prindem curaj prin victoria sa.

Să primim cu smerenie adevărul proclamat de Isus: „În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea” (In 16,33). Smerenie, dar în același timp curaj! Să îndrăznim să rămânem alături de Cristos răstignit. Să nu ne temem de cruce, pentru că noi știm și mărturisim împreună cu Apostolul: „Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1Cor 1,18).


„Nu vreau să ştiu nimic altceva
decât pe Isus Cristos,
şi pe acesta răstignit” (1Cor 2,2).


29 mai 2017 

Luni din săptămâna a 7-a a Paştelui
Sf. Maxim, ep.
Fap 19,1-8; Ps 67; In 16,29-33

LECTURA I
L-aţi primit pe Duhul Sfânt când aţi venit la credinţă?
Citire din Faptele Apostolilor 19,1-8
În timp ce Apolo era la Corint, Paul, după ce a străbătut regiunile nordice, a coborât la Efes. Acolo a găsit câţiva discipoli 2 şi le-a spus: „L-aţi primit pe Duhul Sfânt când aţi crezut?” Dar ei au răspuns: „Nici n-am auzit că este Duh Sfânt”. 3 El le-a zis: „Atunci ce fel de botez aţi primit?” Ei au răspuns: „Botezul lui Ioan”. 4 Paul le-a zis: „Ioan a botezat cu botezul convertirii, spunând poporului să creadă în cel care vine, adică în Isus”. 5 Când au auzit ei, au primit Botezul în numele Domnului Isus. 6 Iar când Paul şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau în limbi şi profeţeau. 7 Erau cu toţii cam doisprezece bărbaţi. 8 El a intrat în sinagogă şi a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, discutând cu ei şi convingându-i despre cele referitoare la împărăţia lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 67(68),2-3.4-5ac.6-7ab (R.: 33a)
R.: Domnii ale pământului, cântaţi-i lui Dumnezeu!
sau:
Aleluia.

2 Dumnezeu se ridică, duşmanii lui se risipesc
şi cei care-l urăsc fug dinaintea feţei lui.
3 Cum se risipeşte fumul, aşa îi risipeşti,
cum se topeşte ceara în faţa focului,
aşa pier cei răi din faţa lui Dumnezeu. R.

4 Cei drepţi se bucură şi tresaltă de bucurie
în faţa lui Dumnezeu,
exultă în tresăltări de bucurie.
5ac Cântaţi-i lui Dumnezeu, cântaţi psalmi numelui său,
numele său este Domnul. R.

6 Dumnezeu este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor,
el, care locuieşte în lăcaşul său cel sfânt.
7ab Dumnezeu dă o casă celor părăsiţi,
el îi face pe prizonieri să iasă pe poarta libertăţii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Col 3,1
(Aleluia) Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! (Aleluia)

EVANGHELIA
Curaj, eu am învins lumea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,29-33
În acel timp, discipolii i-au zis lui Isus: „Iată, acum ne vorbeşti deschis şi nu spui nicio asemănare! 30 Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”. 31 Isus le-a răspuns: „Acum credeţi? 32 Iată, vine ceasul – ba a şi venit – când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. 33 V-am spus acestea ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Atunci când credința este autentică, nimic nu poate egala fericirea de a fi creștin…

Posted by Paxlaur pe 23/05/2017

fericirea„Domnilor, ce trebuie să fac pentru a mă mântui?”, iar ei i-au zis: „Crede în Domnul Isus şi te vei mântui tu şi casa ta” (Fap 16,30-31). Nu ştiu dacă avem mereu prezentă această întrebare, însă ea ar trebui să fie „neliniștea” noastră de fiecare zi. Preocuparea pentru mântuire trebuie să devină felul nostru de a fi. Această întrebare este una personală şi cere mereu un răspuns personalizat: „Eu ce trebuie să fac pentru a mă mântui”? Crede!

De multe ori, când au loc conferinţe şi este lăsat un timp pentru diferite întrebări, mulţi nu vorbesc pentru că le este frică să nu pună vreo întrebare greşită sau incomodă; se tem că nu vor fi în stare să formuleze cât mai academic întrebarea; se tem că nu vor primi răspuns. Dar cel mai mult, se tem că răspunsul pe care îl vor primi va aduce în viaţa lor anumite obligaţii. Multe răspunsuri solicită, obligă, aşa că mai bine nu întrebăm.

Însă această întrebare – „Ce trebuie să fac pentru a mă mântui?” – trebuie să fie pusă indiferent de cerinţele pe care le presupune răspunsul. Iar răspunsul, după cum am văzut, este simplu, dar în acelaşi timp profund: crede! Crede în Domnul Isus! Crede în Isus Cristos şi te vei mântui! Crede în Dumnezeu şi te vei mântui tu şi-i vei atrage spre mântuire şi pe cei din casa ta, pe cei dragi ai tăi. Crede!

Şi de aici gândul se îndeaptă spre cuvântul Scripturii: „Cred, Doamne. Vino în ajutorul necredinţei mele” (cf. Mc 9,24). Oricât de mult am crede, tot avem nevoie de ajutor, tot avem nevoie de mai multă credinţă. Trebuie să ne asociem mereu rugăciunii acestui tată, dar şi rugăciunii apostolilor: „Doamne, măreşte-ne credinţa!” (cf. Lc 17,5). În inima noastră, cuvântul lui Isus trezeşte o mare nelinişte: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare! şi v-ar asculta” (Lc 17,6).

Eu nu am curajul să merg spre un copac şi să-i dau această poruncă. Mi-e teamă că nu m-ar asculta. Mi-e teamă că nu am credinţă nici măcar cât un grăunte de muştar. De fapt, nu mi-e teamă, știu sigur că nu am credință! De aceea mă rog fără încetare pentru mai multă credinţă. Ştiu că atunci când par puternic, atunci sunt, de fapt, foarte slab, cel mai slab. În încercări, nu pentru prima dată, mă dovedesc om mic şi cu puţină credinţă, vrednic de dojana lui Cristos. Când simt că mă scufund întind mâna cu disperare spre el şi-i strig: „Doamne, salvează-mă”. Iar el mă prinde de mână, mă ridică, mă fixează cu privirea şi-mi spune: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”. Mă prinde cu brațul său puternic și, sprijinit de el, mă simt în siguranţă. Am impresia că aş putea muta şi munţii din loc. Acum privesc la Cristos și spun: „Cu adevărat tu eşti Fiul lui Dumnezeu” (cf. Mt 14,28-33).


Atunci când credința este autentică,
nimic nu poate egala fericirea de a fi creștin,
copil al lui Dumnezeu.


23 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 6-a a Paştelui
Sf. Dezideriu, ep. m.
Fap 16,22-34; Ps 137; In 16,5-11

LECTURA I
Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!
Citire din Faptele Apostolilor 16,22-34
În zilele acelea, mulţimea din Filipi s-a ridicat împotriva lui Paul şi Sila, iar judecătorii, după ce le-au smuls hainele, au poruncit să fie bătuţi cu vergi. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare şi i-au poruncit gardianului să-i păzească în siguranţă. 24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a aruncat în partea cea mai dinăuntru a închisorii şi le-a pus picioarele în butuci. 25 Către miezul nopţii, Paul şi Sila se rugau şi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. 26 Dintr-odată, a venit un mare cutremur, astfel încât s-au zguduit temeliile închisorii: toate uşile s-au deschis imediat şi lanţurile tuturor s-au desfăcut. 27 Trezindu-se gardianul din somn şi văzând că uşile închisorii sunt deschise, gardianul şi-a scos sabia şi voia să se sinucidă, crezând că deţinuţii au fugit. 28 Dar Paul a strigat cu glas puternic: „Să nu-ţi faci niciun rău, pentru că toţi suntem aici!” 29 Atunci, el a cerut o lumină, a alergat înăuntru şi, tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul şi a lui Sila. 30 Apoi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31 Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!” 32 Şi i-au vestit cuvântul Domnului lui şi tuturor celor care erau în casa lui. 33 Luându-i chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi îndată a fost botezat el şi toţi ai lui. 34 I-a dus apoi în casă, a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 137(138),1-2a.2bc-3.7c-8 (R.: 7c)
R.: Dreapta ta, Doamne, mă mântuieşte.
sau:
Aleluia.

1 Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îţi cânt înaintea îngerilor.
2a Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

2bc Laud numele tău
pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima
prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,
mi-ai întărit sufletul şi m-ai îmbărbătat. R.

7c Dreapta ta mă mântuieşte.
8 Domnul va duce la bun sfârşit
ceea ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică!
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 16,7.13
(Aleluia) „Îl voi trimite la voi pe Duhul adevărului, spune Domnul. El vă va călăuzi în tot adevărul”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,5-11
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Acum mă duc la cel care m-a trimis şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: «Unde mergi?» 6 Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. 7 Totuşi eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi. 8 Şi când va veni el, va denunţa lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate şi cu privire la judecată. 9 Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine. 10 Cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl şi nu mă veţi mai vedea. 11 Cu privire la judecată, deoarece conducătorul acestei lumi a fost judecat”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: