Arhivă etichetă pentru ‘credo’

Să nu uiţi lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi şi să nu-ţi iasă din inimă în toate zilele vieţii tale

„Fii atent la tine şi păzeşte-ţi cu grijă sufletul”, căci însuși Dumnezeu a pus în tine această „fărâmă de veșnicie”. Însuși Dumnezeu a creat sufletul tău nemuritor, așa cum învățăm din Catehism: „Fiecare suflet este nemijlocit creat de Dumnezeu, nu este produs de părinţi”. De asemenea, învăţăm că sufletul este nemuritor: el nu piere o dată cu despărţirea de trup prin moarte, ci se va uni din nou cu trupul la învierea de apoi (cf. CBC 366).

Învățătura pe care Moise o oferea poporului ales, răsună astăzi pentru noi, pentru cei care, mergând spre Paște, suntem deja martori ai învierii lui Cristos: „Să nu uiţi lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi şi să nu-ţi iasă din inimă în toate zilele vieţii tale şi să le transmiţi fiilor tăi şi fiilor fiilor tăi”. Astăzi suntem noi cei care trebuie să dăm mărturie despre viața lui Cristos, despre iubirea sa față de om, față de cei mici și săraci.

Însă pentru aceasta trebuie să credem, trebuie să-l invocăm pe Duhul Sfânt să înrădăcineze în inima noastră adevărurile de credință, ca să putem trăi mărturisind că „Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii… pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioara, și s-a făcut om. S-a răstignit pentru noi sub Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat”. Toate acestea s-au întâmplat pentru noi, pentru a ne elibera sufletul și întreaga ființă de orice vină. Să proclamăm plini de uimire cântarea Exultet: „O, fericită vină, care ai avut parte de un Răscumpărător atât de mare!”.

Chiar dacă atunci când ne mărturisim credința în Cristos amintim doar misterul Întrupării (zămislirea şi naşterea) şi Paştele (patima, răstignirea, moartea, înmormântarea, coborârea în iad, învierea, înălţarea), noi dăm mărturie despre „tot ce a făcut şi a învăţat Isus, de la început şi până în ziua în care a fost înălţat la cer” (Fap 1,1-2). Nimic din ceea ce a făcut și face Dumnezeu pentru noi prin Cristos nu trebuie să rămână ascuns „acestei generații”.

Aceasta este calea pentru a ne îngriji de sufletul nostru și de sufletul fraților noștri: să vestim faptele minunate ale Domnului, îndemnându-i pe toți să primească Cuvântul și Legile sale. Să ne deschidem larg inima și să ne întipărim cuvintele lui Isus: „Cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”. Aceasta este credința și mărturia noastră înaintea tuturor oamenilor: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).

Cel care crede în Cristos
se îngrijește de sufletul său
și-l mărturisește pe Domnul
prin cuvânt și faptă.

Citire din cartea Deuteronomului 4,1.5-9
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Acum, Israel, ascultă hotărârile şi judecăţile pe care te învăţ să le împliniţi pentru ca să trăiţi, să ajungeţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri! ⁵ Iată, vă învăţ hotărâri şi judecăţi după cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniţi astfel în ţara în care intraţi ca s-o luaţi în stăpânire! ⁶ Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi aceste hotărâri şi vor spune: «Numai acest popor este înţelept şi priceput. Este un neam mare»! ⁷ Care este neamul acela atât de mare, încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm? ⁸ Şi care este neamul acela atât de mare, încât să aibă hotărâri şi judecăţi atât de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? ⁹ Numai fii atent la tine şi păzeşte-ţi cu grijă sufletul, ca să nu uiţi lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi şi ca să nu-ţi iasă din inimă în toate zilele vieţii tale şi să le transmiţi fiilor tăi şi fiilor fiilor tăi!”

Cuvântul Domnului

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-19
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. ¹⁸ Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. ¹⁹ Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”.

Cuvântul Domnului

Vă aștept în continuare alături de proiectul Paxlaur pentru copiii din Ucraina: Frații mei mai mici (DETALII AICI despre copiii noștri). Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă acest cuvânt al Domnului: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25).

DĂRUIEȘTE SPERANȚĂ FRAȚILOR MEI/NOȘTRI MAI MICI

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com. Mulțumesc!

€10.00

Vă mulțumesc din suflet!

23/03/2022 0 3

Te iert!

Zilnic ar trebui să întâmpinăm răsăritul soarelui rugându-ne împreună cu Azaria: „Doamne, fă cu noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndurării tale! Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, şi dă glorie numelui tău”. Însă, pentru a fi binefăcătorii milostivirii divine, Cristos ne arată calea: iertarea din inimă, o iertare generoasă, mereu reînnoită.

Iertarea este darul cel mai mare al iubirii și al credinței. Cel de la care învățăm iertarea este același de la care așteptăm binecuvântarea în fiecare zi, același Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în care credem. Pe acest Dumnezeu „bogat în îndurare” ni l-a descoperit Isus Cristos prin întreaga sa viață. Cât de nobil este să înveți despre Dumnezeu cu însuși Dumnezeu, făcut om în Isus Cristos!

În dorința de a ne consolida credința, privim la viața lui Cristos. Cei care au scris Noul Testament – pentru ca noi să credem că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să avem viaţă în numele lui (cf. In 20, 31) – au dat mărturie că Isus nu şi-a trăit viaţa pentru sine însuşi, ci pentru noi. „Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire” s-a întrupat și a trăit. El a murit „pentru păcatele noastre” (1Cor 15, 3) şi a înviat tot pentru noi, „pentru îndreptăţirea noastră” (Rom 4, 25). Iar acum, același Cristos în care credem, este „mijlocitorul nostru la Tatăl” (1In 2, 1), „fiind pururi viu ca să mijlocească pentru noi” (Evr 7,25). Cu tot ce a trăit şi a suferit pentru noi o dată pentru totdeauna, El rămâne de-a pururi „în faţa lui Dumnezeu pentru noi” (Evr 9,24).

De fiecare dată când ne facem timp să-i ascultăm cuvintele, descoperim în „omul desăvârșit”, Isus Cristos, calea spre o altfel de viață, o viață plină de iubire și iertare, o viață în care nu te vei mai simți niciodată abandonat sau inutil. Zilnic, prin Evanghelie, Cristos își reînnoiește chemarea de a-l urma, de a fi cu adevărat ucenicii săi, altfel spus, invitația de a crede și de a da mărturie în fața oamenilor despre credința noastră. El, prin înjosirea, iubirea și iertarea sa, ne-a oferit un exemplu de imitat: „V-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (In13,15); el ne cheamă zilnic la rugăciune, învățându-ne să spunem (și mai ales să trăim!) rugăciunea Tatăl nostru (cf. Lc 11,1-4). Același Cristos se face modelul nostru, arătându-ne că până și în momentele de sărăcie și de suferință putem găsi fericirea adevărată: „Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri” (Mt 5,11-12; CBC 520).

Să privim la Cristos și să învățăm de la el. Inima noastră să se lase inundată de harul credinței și viața noastră să mărturisească în fiecare clipă că Isus Cristos este Domnul.

Iertând dăruiești credinței tale
forța de a-l mărturisi pe Cristos.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” ²² Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. ²³ De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. ²⁴ Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. ²⁵ Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. ²⁶ Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» ²⁷ Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. ²⁸ Dar ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» ²⁹ Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» ³⁰ Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. ³¹ Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate. ³² Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. ³³ Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» ³⁴ Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. ³⁵ Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.

Cuvântul Domnului

DĂRUIEȘTE SPERANȚĂ FRAȚILOR MEI/NOȘTRI MAI MICI

€10.00

Vă mulțumesc din suflet!

22/03/2022 2 5

Între voi să nu fie așa…

Tot ceea ce Dumnezeu a vrut să transmită omului ne-a fost spus prin Isus Cristos. Revelația își are culmea în Cuvântul făcut trup. După ce de multe ori și în multe chipuri Dumnezeu ne-a vorbit prin profeți, „în zilele acestea din urmă ne-a vorbit prin Fiul său” (Evr 1,1-2). L-a trimis, așadar, pe Fiul său, Cuvântul cel veșnic, care luminează pe toți oamenii, ca să locuiască între oameni și să le descopere cele ascunse ale lui Dumnezeu (cf. In 1,1-18). Isus Cristos, Cuvântul făcut trup, trimis „om între oameni”, „vorbește cuvintele lui Dumnezeu” (cf. In 3,34) și „duce la bun sfârșit lucrarea mântuirii pe care i-a încredințat-o Tatăl” (cf. In 5,36; 17,4), ne învață Conciliul al II-lea din Vatican (Dei verbum, 4).

Mesajul pe care Dumnezeu îl transmite omului nu este o „cuvântare liniștitoare” sau un „discurs meșteșugit”, ci este o persoană: Isus Cristos, Fiul Omului care a urcat la Ierusalim şi a fost dat pe mâinile arhiereilor şi ale cărturarilor, care l-au condamnat la moarte. El, Domnul și învățătorul nostru, a fost batjocorit, biciuit şi răstignit, dar a treia zi a înviat din morți! Aceasta este credința noastră: în Isus Cristos care a venit ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulţi, Dumnezeu ne-a arătat și oferit „calea, adevărul și viața”, adică totul!

Pentru aceasta sfântul Ioan al Crucii spunea: „Cine ar vrea astăzi să-l întrebe pe Domnul sau să-i ceară o viziune sau o revelație nu doar că ar comite o nebunie, ci i-ar aduce o ofensă lui Dumnezeu, neuitându-se pe deplin la Cristos și mergând în căutarea unui alt lucru sau a unei alte noutăți. Domnul, în schimb, i-ar putea răspunde în acest mod: Dacă eu ți-am spus tot adevărul în Cuvântul meu, adică în Fiul meu, și nu am altceva să-ți arăt, cum pot să-ți răspund sau să-ți revelez altceva? Privește doar la el, în care eu ți-am spus și ți-am revelat totul, și vei afla în el mai mult decât ceri și dorești” (La montée du Carmel, L. II, cântul 22).

Cât de mare este riscul și pentru noi: credem în Cristos însă nu ne uităm pe deplin la el, nu-l cunoaștem, nu înțelegem prezența și misiunea lui. Riscăm zilnic să fim asemenea mamei fiilor lui Zebedeu: îl ascultăm pe Isus care ne vorbește de pătimirea și învierea sa, privim zeci de cruci cu care ne-am ornamentat casa (dar nu și sufletul!) și apoi îi cerem „lucruri” care nu au nimic în comun cu mântuirea.

„Nu știți ce cereți”, ne spune astăzi Cristos! Răspunzând rugăciunilor noastre îmbibate de dorința de a fi primii, de a fi „cineva”, el ne spune: „Ştiţi că cei care conduc neamurile le domină şi cei mari îşi fac simţită puterea asupra lor. Între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru”.

Numai Isus din Nazaret
are cuvintele vieții veșnice!
Numai prin el și cu el
putem înțelege și împlini voința Tatălui.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,17-28
În acel timp, urcând Isus spre Ierusalim, i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipoli şi le-a spus pe drum: ¹⁸ „Iată, noi urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâinile arhiereilor şi ale cărturarilor, îl vor condamna la moarte, ¹⁹ îl vor da pe mâinile păgânilor ca să fie batjocorit, biciuit şi răstignit, dar în a treia zi va învia!” ²⁰ Atunci, s-a apropiat de el mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei, s-a prosternat înaintea lui ca să-i ceară ceva. ²¹ El i-a zis: „Ce vrei?” I-a spus: „Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi unul la stânga ta, în împărăţia ta!” ²² Atunci Isus, răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care am să-l beau eu?” I-au spus: „Putem”. ²³ El le-a zis: „Potirul meu îl veţi bea, însă a sta la dreapta şi la stânga mea nu ţine de mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit de Tatăl meu”. ²⁴ Când au auzit ceilalţi zece, au fost cuprinşi de indignare faţă de cei doi fraţi. ²⁵ Dar Isus, chemându-i, le-a zis: „Ştiţi că cei care conduc neamurile le domină şi cei mari îşi fac simţită puterea asupra lor. ²⁶ Între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru ²⁷ şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru ²⁸ aşa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi!”

Cuvântul Domnului

Vă aștept în continuare alături de proiectul Paxlaur: Frații mei mai mici (DETALII AICI despre copiii noștri). Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă acest cuvânt al Domnului: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25).

Poți ajuta prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com;

sau prin Banca Transilvania:
cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu
cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.