Asia Bibi şi victimele lui Boko Haram sunt „martiri”

Biserica in suferinta„Mă gândesc foarte des la mama ta şi mă rog pentru ea”. Papa Francisc revelează asta lui Eisham Ashiq, fiica lui Asia Bibi, care salutându-l pe pontif în timpul audienţei din Vatican îl îmbrăţişează. Papa o primeşte împreună cu tatăl şi cu o tânără nigeriană victimă a lui Boko Haram, Rebecca Bitrus. Pentru Jorge Mario Bergoglio, femeia din Pakistan şi victimele organizaţiei teroriste jihadiste sunt „martiri”.

Eisham, fiica femeii pakistaneze aflată din 2009 în închisoare şi condamnată la moarte pentru blasfemie, îi spune lui Francisc: „Când înainte de a pleca am întâlnit-o pe mama mea, mi-a cerut să vă dau o sărutare”.

Soţul lui Asia Bibi, Ashiq Masih, îi spune episcopului de Roma: „Sfinte Părinte, vă cer să ne rugăm, uniţi în Cristos, pentru soţia mea şi pentru toţi creştinii persecutaţi”.

Rudele lui Asia Bibi şi ale lui Rebecca sunt găzduiţi în aceste zile de Ajutorul dat Bisericii care Suferă: sunt aici ca martori în evenimentul care în această seară va avea luminat în roşu Colosseum-ul în amintirea martirilor creştini.

La întâlnirea din această dimineaţă, 24 februarie 2018, papa doreşte în mod expres să se roage pentru Asia Bibi şi pentru femeile care şi astăzi sunt prizoniere ale Boko Haram. Mărturia lui Rebecca şi cea a lui Asia Bibi „reprezintă un model pentru o societate căreia astăzi îi este tot mai mult frică de durere. Sunt două martire”, declară după ce a ascultat relatarea dramatică a violenţelor îndurate de femeia nigeriană care a adus pe lume copilul unuia din temnicerii săi şi pe cea a rudelor lui Asia Bibi.

După aceea papa se adresează fundaţiei de drept pontifical, Ajutorul dat Bisericii care Suferă, fiind prezenţi preşedintele şi directorul ei, respectiv Alfredo Mantovano şi Alessandro Monteduro: „Mulţumesc pentru munca voastră, faceţi bine!”.

Monteduro va relata la Vatican News: „A fost o întâlnire extraordinară. A durat 40 de minute, a avut în centru credinţa. Nu numai spiritualitatea Sfântului Părinte, dar şi aceea a acestor fete tinere şi suferinde şi ale soţului lui Asia Bibi”. A început „de la sărutul pe care Eisham l-a dat Sfântului Părinte şi pe care Sfântul Părinte nu numai că l-a primit, ci l-a răsplătit cu un afect şi cu o mărturie de apropiere, de credinţă, de solidaritate care în acea îmbrăţişare spunea totul. Întâlnirea ar fi putut să se încheie chiar şi numai cu un salut introductiv datorită intensităţii legăturii care s-a instaurat imediat între Sfântul Părinte şi martori”.

A fost o rugăciune colectivă: „A fost un moment minunat. A voit ca să facem asta toţi împreună în limbile noastre. De exemplu, Eisham, fiica lui Asia Bibi, s-a rugat în urdu; Rebecca, tânăra victimă a lui Boko Haram în Nigeria, a făcut-o în dialectul său, hausa, iar noi desigur în limba noastră”. Şi „Sfântul Părinte le-a definit pe Asia şi pe Rebecca «femei martire», nişte minunate femei martire, exemplu pentru o civilizaţie căreia îi este frică de durere”.

(Papa Francisc: Asia Bibi şi victimele lui Boko Haram sunt „martiri”

De Domenico Agasso jr

După Vatican Insider, 24 februarie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

preluat de pe http://www.ercis.ro

Citește și: A dărâma zidurile de moarte şi indiferenţă, a construi viaţă şi pace :

Indiferenţa este şi drama acestui secol al XXI-lea al nostru. Indiferenţa în faţa fratelui care suferă, care nu are cu ce să trăiască, nu poate avea acces la îngrijiri şi la formarea de bază; în faţa fratelui a cărui demnitate este călcată în picioare de unele puteri oarbe, de fratele care nu poate trăi propria credinţă şi propria apartenenţă, decât cu preţul vieţii sale”.

Toate acestea din cauza „concepţiilor individualiste despre om, unde nu mai găseşte niciun spaţiu întrebarea: «Pentru care scop?». De fapt, atunci când omul cultivă exclusiv propriul interes, ajungând să excludă orice alt scop, tinde în mod fatal să-şi dăuneze sieşi”.

Reclame

Un gând pentru fiecare zi…

e-frumos_iarna_copil1. Ești încrezut? Ai osteoporoză la suflet. Asta e vanitatea: să trăiești ca să te prefaci, să trăiești ca să lași impresii, și să trăiești ca să hrănești aparențele. Iar asta frământă sufletul.
2. Creștinii să fie miei, nu lupi. Miei, nu proști.
3. Acumularea este o trăsătură a omului. Să creezi lucruri și să domini lumea e o misiune. Aceasta este lupta pentru fiecare zi: să te îngrijești bine de bogățiile pământești, ca ele să devină bogății cerești.
4. Iubirea constă mai mult în fapte decât în vorbe. […] Sentimentul adevărat este concret, nu acela din telenovele.
5. Un suflet captiv nu este luminos. Un suflet luminos, care nu este înlănțuit, un suflet care merge înainte și îmbătrânește frumos, îmbătrânește ca vinul de calitate. Îmbătrânind devine și mai bun. În schimb, sufletul întunecat e ca vinul prost: trece vremea și se face ca oțetul.
6. Bârfele ating mereu această dimensiune a criminalității. Nu există bârfe nevinovate. […] Așa e bârfa, la început e dulce, iar apoi te distruge, îți distruge sufletul. Bârfele sunt devastatoare.
7. Să nu ne plângem de toate. Să cântăm și să mergem înainte.
8. Corupția e ca și cum le-ai da copiilor tăi să mănânce pâine murdară. Lumea care și-a pierdut demnitatea, afundându-se în corupție, va lua cu sine pe lumea cealaltă nu banii pe care i-a câștigat, ci lipsa de demnitate.
9. Să nu devenim proprietarii naturii, ci să o ajutăm să crească.
10. Bogățiile pot sluji pentru a face lucruri bune, dar dacă le strângi ca pe o comoară, ele îți fură sufletul
11. Dumnezeu iartă întotdeauna. Nu obosește iertând. Să nu încetăm să cerem iertare.
12. Cu toții avem ezitări, cu toții avem limitări: nu vă înspăimântați! Cu toții le avem!
13. Ne temem de bucurie. Ne temem de apropierea lui Isus, fiindcă asta ne umple de bucurie. Și așa se explică nenumărații creștini cu aspecte de înmormântare, nu?
14. Să citim și să recitim Divina comedie. Suntem în ”pădurea întunecată” a vieții? Să-l căutăm pe Dante.
15.

Aceste gânduri au fost preluate din cartea Sfaturi prietenești de la Papa Francisc și publicate pe www.thedreamer.ro.  Continuarea o poți citi AICI, accesând  https://thedreamer.ro/indemnurile-papei-francisc/

Sfântul Părinte ne spune tuturor: „Nu vă mulțumiți să trăiți în genunchi, în mediocritate, aveți curajul să visați!

Domnul să ne binecuvânteze cu acest curaj: să visăm și să muncim pentru împlinirea misiunii noastre. Zile de har. Sus inima!

Oare chiar așa să fie?

Nu trebuie să frecventezi nu știu ce locuri sau persoane sau site-uri pentru a auzi: „Religia/creștinismul îl împiedică pe om să fie un bun cetățean, să muncească cu dăruire pentru o lume mai bună”. Răsună ca un refren: „Creștinismul/Biserica îl înstrăinează pe om de menirea sa”. De aceea, spun unii: „Cristos se naște, dar pe noi nu ne interesează! Nu avem nevoie nici de Dumnezeu, nici de religie și cu atât mai puțin de Biserică pentru a face această lume mai bună. Avem nevoie doar de rațiune și muncă. Cine crede așteaptă totul de sus. Cine crede nu muncește și pierde timpul rugându-se”. Oare chiar așa să fie? Este atât de tristă imaginea unui creștin care așteaptă totul de sus. Nimeni nu are nevoie de creștini care stau degeaba. Nimeni! Nici măcar Paradisul!

Dacă există un creștin care crede că rugându-se este scutit de muncă, atunci sigur nu a înțeles nimic din ceea ce înseamnă creștinismul și credința, și cu atât mai puțin a înțeles ce înseamnă ajutorul divin. Dacă întâlnim creștini care refuză să muncească pentru a face această lume mai bună, atunci ei sunt dintre cei care nu au nimic în comun cu Evanghelia.

Adevăratul creștin știe că ajutorul lui Dumnezeu este de altă natură. Ajutorul divin nu înlocuiește efortul omului, munca și obligațiile sale. Adevăratul creștin știe că Dumnezeu este cel care ajută și binecuvântează efortul nostru: „Domnul dă putere celui ostenit şi înmulţeşte tăria celui vlăguit. Cei tineri obosesc, iar cei maturi se ostenesc şi se poticnesc, dar cei care speră în Domnul îşi întăresc puterea, se înalţă ca pe aripi de vultur, aleargă, dar nu ostenesc, umblă, dar nu obosesc” (Is 40,29-31). Așadar, Domnul îi ajută pe cei care aleargă, umblă, muncesc. El este puterea celui ostenit de muncă, nu „norocul” celui leneș. Creștinismul nu îndeamnă la delăsare, ci este imbold spre muncă, spre implicare, spre acțiune.

Nu creștinii adevărați sunt o piedică în calea unei lumi mai bune, ci falșii creștini sau indiferenții (creștini sau nu!) față de frații lor, față de această lume. Creștinul muncește pentru o lume mai bună. Adevăratul creștin este cel care simte zilnic oboseala, efortul, sudoarea frunții, pentru că a înțeles ce înseamnă „roagă-te și muncește”. Adevăratul creștin, când merge seara la culcare după o zi de muncă, simte atât de mult nevoia să asculte cuvântul și chemarea lui Cristos: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre!” (Mt 11,28-29). Adevăratul creștin muncește, muncește mult pentru o lume mai bună. Doar creștinul care muncește a citit, a înțeles și acum trăiește Evanghelia, așteptându-l veghind pe Cristos care vine.


Domnul este aproape, ne privește!
De aceea, „dacă cineva nu vrea să muncească,
nici să nu mănânce” (2Tes 3,10).


13 decembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 2-a din Advent
Ss. Lucia, fc. m. **; Otilia, călug.
Is 40,25-31; Ps 102; Mt 11,28-30

LECTURA I
Domnul atotputernic îi dă puteri celui obosit.
Citire din cartea profetului Isaia 40,25-31
Cel Sfânt spune: „Cu cine mă veţi asemăna sau cu cine sunt deopotrivă?. 26 Ridicaţi-vă ochii spre înălţimi! Cine le-a creat? El face să iasă, după număr, oştirile lor şi le cheamă pe toate pe nume. De mulţimea puterii şi de mărimea tăriei, nimeni nu este lipsit. 27 De ce spui, Iacob, şi de ce vorbeşti, Israel: este calea mea ascunsă de Domnul şi judecata mea, trecută cu vederea de Dumnezeul meu? 28 Oare nu ştii sau nu ai auzit că Domnul este Dumnezeu veşnic? El, care a creat marginile pământului, nu oboseşte şi nu se osteneşte, iar inteligenţa lui nu poate fi pătrunsă. 29 El dă putere celui ostenit şi înmulţeşte tăria celui vlăguit. 30 Cei tineri obosesc, iar cei maturi se ostenesc şi se poticnesc, 31 dar cei care speră în Domnul îşi întăresc puterea, se înalţă ca pe aripi de vultur, aleargă, dar nu ostenesc, umblă, dar nu obosesc”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.8 şi 10 (R.: 1a)
R.: Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu dragoste şi îndurare. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
10 El nu face după greşelile noastre,
nici nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, Domnul vine ca să mântuiască poporul său; fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui! (Aleluia)

EVANGHELIA
Veniţi la mine toţi cei osteniţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,28-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut , iar povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: