Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘crez’

Este ziua tăcerii! Să ascultăm „gândurile inimii” și „planurile lui Dumnezeu”…

Posted by Paxlaur pe 15/04/2017

Michelangelo's_Pieta

„Iadul este singurătatea
în care iubirea
nu mai poate pătrunde”

Cum ne pregătim să trăim noaptea cea mai sfântă, acea noapte despre care vom cânta că este „luminată ca ziua”, „noaptea care a risipit întunericul păcatului prin coloana cea luminoasă”? Ce învățăm de la Isus așezat în mormânt? Ce ne invită Cristos să ne însușim în această zi?

Tăcerea. Liniștea. Să facem liniște în viața noastră astfel încât să ne putem auzi „gândurile inimii” și „planurile lui Dumnezeu”. Astăzi este timpul liniştii, dar nu al unei tăceri apăsătoare ca o absenţă. Este un timp roditor, un timp de mângâiere în care putem privi cu nesaţ la cel străpuns pentru fărădelegile noastre şi să-i înţelegem iubirea. Vom vedea că în tăcere primim mai multe răspunsuri la problemele noastre decât în agitaţie şi zgomot.

Să facem liniște, astfel încât Dumnezeu să nu ne mai vorbească în zadar. Să învăţăm să ne deprindem cu vocea lui Dumnezeu care răsună fin, în cea mai mare linişte şi care ne cheamă la viaţă, la înviere. Astăzi, în linişte, îi vom auzi vocea strigând în adâncul inimii noastre, o voce care ne cunoaşte ziua şi noaptea, durerea şi necazul, păcatul şi căinţa. Numai cei care în această zi vor face linişte vor auzi cum Domnul se apropie şi le întinde mâinile ce poartă semnele cuielor pentru a ne cuprinde într-o îmbrăţişare din care nu ne va mai da drumul. El se apropie de noi și ne eliberează, așa cum s-a coborât la cei din iad și i-a eliberat.

Împreună cu tăcerea, Cristos ne invită să ne însușim umilința, virtutea celui care „s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce” (Fil 2,8). Cât de greu ne este uneori să fim umili, însă viața de credință fără umilință este imposibilă. Creștinismul nu are în centrul său o teorie a umilinței, ci o persoană plină de umilință: Cristos, Dumnezeu făcut om, născut în sărăcie, crescut în simplitate, cel care a a murit răstignit pe cruce și s-a lăsat așezat într-un mormânt.

Aceasta este ziua în care în liniște, plini de umilință, privind la Cristos trebuie să spunem împreună cu apostolul Paul: „Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi, între care eu sunt primul” (1Tim 1,15). Lângă mormântul Domnului, așteptând învierea și viața, ne recunoaștem mici, păcătoși, lipsiți de iubire. Însă păstrăm în inimă speranța învierii, acea înviere care ne va elibera de păcat, de rău, de singurătate, de iad.

Tăcere. Umilință. Și singurătate. Moartea reprezintă singurătatea prin excelență, însă Cristos ne va elibera în această noapte de lanțurile morții, de frica în fața acestei singurătăți și mai ales de singurătatea provenită din egoism și indiferență, de iad. Da, Cristos ne eliberează de iad, căci „iadul este tocmai singurătatea în care iubirea nu mai poate pătrunde”.


În liniște și umilință,
Domnul se apropie de inima ta
și vrea să o deschidă,
așa cum a deschis mormântul său
și să o inunde cu lumina și iubirea sa.


Înmormântarea lui Isus (Mc 15, 42-47; Lc 23, 50-56; In 19, 38-42)
 
57 Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, al cărui nume era Iosif, care era și el discipol al lui Isus.
58 Acesta, apropiindu-se, i-a cerut lui Pilat trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat.
59 Iosif, luând trupul [lui Isus], l-a înfășurat într-un giulgiu curat
60 și l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat.
61 Iar Maria Magdalena și cealaltă Marie ședeau acolo, înaintea mormântului (Mt 27,57-61).
Anunțuri

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

La tine vreau să-mi petrec Paştele. Mă primești?

Posted by Paxlaur pe 12/04/2017

Pastele la tine_tuPentru cel care crede cu adevărat Cristos este Dumnezeu, iar când aude că „Fiul Omului” va fi trădat „se întristează peste măsură” și plin de îngrijorare întreabă: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” (Mt 26,22). Însă pentru cel necredincios, Cristos poate fi cel mult un învățător, un om iscusit, dar nu Dumnezeu! Și astfel întreabă cu ipocrizie, lipsit de convingere, întocmai ca Iuda trădătorul: „Nu cumva sunt eu, învățătorule?” (Mt 26,25). Iar acestuia Cristos îi răspunde fără ezitare: „Tu ești!”.

Tu ești cel care îl trădează pe Cristos și Crezul atunci când nu ai curajul să numești rău ceea ce este cu adevărat rău și să numești virtute doar ceea ce este virtute. Trăim vremuri în care moda dulcegăriilor spirituale și a celebrului „merge și așa” fac ravagii. Sunt prea mulți cei care în loc să imite viața lui Cristos atunci când vine vorba de a iubi și mărturisi adevărul cu prețul oricărei jertfe, preferă să încerce varianta lui Iuda: „să vedem ce (îmi) va ieși de aici!”. Adevărata viață de credință nu se trăiești prin încercări, prin „forțarea” mâinii sau a planurilor lui Dumnezeu – „Încerc și poate-mi merge!” –, ci prin însușirea unui caracter care refuză compromisul și ambiguitatea. Nu ne vom putea bucura pe deplin de învierea Domnului dacă nu vom renunța la tot ceea ce ar putea să ne asemene cu Iuda. Și nu este întâmplător că Iuda este menționat deseori în aceste zile. El este simbolul slăbiciunilor noastre și totodată un semnal de alarmă pentru cei care cred că este suficient să stai în preajma celor sfinte pentru a fi în siguranță.

Tu ești cel care îl trădează pe Cristos și Biserica sa atunci când te faci că nu auzi dorința lui Cristos: „La tine vreau să fac Paştele cu ucenicii mei” (Mt 26,18). Da, Domnul se gândește chiar la tine, să fie chiar oaspetele tău, în casa ta, în familia ta, în comunitatea ta, în inima ta. Iar tu te faci că nu înțelegi… Iar el insistă: „Timpul este aproape, la tine vreau să-mi petrec Paştele”, cu tine, în viaţa şi-n inima ta vreau să trăiesc zilele acestea pătimirea, moartea şi învierea mea… „La mine, Doamne?” Păi…” şi căutăm motive să amânăm pe mâine, pe poimâine, poate pentru anul viitor, că doar va fi și atunci Învierea Domnului… Dar învierea ta? Trezirea ta? Convertirea ta? Mereu „mâine”?

Oare nu arde sufletul în noi când ne vorbeşte, așa cum ardea inima ucenicilor în drum spre Emaus (Lc 24,32-33)? Să fim purificați de focul arzător al cuvântului și să ne arătăm disponibili să-l primim și să sărbătorim Paștele împreună. Să vină în casa noastră, să vorbească inimii noastre în aceste zile şi ne vom ridica din starea noastră de păcat, ne va ajuta să ne menţinem departe de tot ce e rău, departe de păcat, departe de trădarea angajamentelor noastre.


Tu ești cel la care Domnul vrea să facă Paștele.
Tu!
Ești pregătit?
Deschide-ți larg inima și el te va vindeca,
el te va purifica,
el îți va dărui adevărata viață!


12 aprilie 2017 

Miercuri din Săptămâna Sfântă
Ss. Iuliu I, pp. m.; Sava Gotul, m.
Is 50,4-9a; Ps 68; Mt 26,14-25

LECTURA I
Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau.
Citire din cartea profetului Isaia 50,4-9a
Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt; el mă trezeşte dimineaţa, de dimineaţă îmi deşteaptă urechea ca să ascult asemenea discipolilor. 5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. 6Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau. 7 Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine. 8Cel care mă îndreptăţeşte este aproape: cine se va ridica împotriva mea? Să ne prezentăm împreună: cine este judecătorul meu să se apropie de mine! 9a Iată, Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor: cine este cel care mă declară vinovat?

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 68(69),8-10.21bcd-22.31 şi 33-34 (R.: 14c şi b)
R.: Răspunde-mi, Dumnezeule în timpul bunăvoinţei tale.

8 Pentru tine îndur batjocură şi umilirea îmi acoperă faţa.
9 Am ajuns un străin pentru fraţii mei,
un necunoscut pentru fiii mamei mele;
10 căci râvna casei tale mă mistuie,
insultele celor care te insultă au căzut asupra mea. R.

21bcd Aştept compătimire, dar în zadar,
aştept mângâietori şi nu găsesc niciunul.
22 Ei mi-au pus venin în mâncare
şi, când îmi era sete, mi-au dat să beau oţet. R.

31 Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări
şi îl voi preamări aducându-i mulţumire.
33 Să vadă cei umili şi să se bucure!
Căutaţi-l pe Dumnezeu
şi inimile voastre se vor bucura de viaţă!
34 Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci
şi nu-i uită pe prizonierii săi care sunt în închisoare. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Bucură-te, regele nostru: tu singur te-ai îndurat de noi în rătăcirile noastre!
sau:
Bucură-te, regele nostru, care, ascultând de Tatăl, ai fost dus la răstignire ca un miel blând la înjunghiere!

EVANGHELIA
Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 26,14-25
În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei 15şi le-a zis: „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” Ei i-au fixat treizeci de arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor. 17 În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?” 18 El a spus: „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei!»” 19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. 20 La lăsatul serii, stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22 Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El, răspunzând, a zis: „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!” 25 Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbi?” El i-a răspuns: „Tu ai zis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Atunci când suntem cuprinși de spaima morții…

Posted by Paxlaur pe 07/04/2017

Verano_speranta„Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice” (In 6,63.68) este convingerea cu care și în această zi ne apropiem de sfânta Evanghelie și de misterele credinței noastre. Astăzi Cristos ne întărește în convingerea că „Scriptura nu poate fi desfiinţată” și că trebuie să credem în lucrările sale, în ceea ce el, Domnul nostru, a înfăptuit pentru mântuirea noastră. Iar „opera” cea mai măreață este tocmai misterul pe care ne pregătim să-l celebrăm: patima, moartea și învierea sa.

Credința noastră în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi în acţiunea lui creatoare, mântuitoare şi sfinţitoare, credință mărturisită prin Crez, culminează cu proclamarea învierii morţilor la sfârşitul timpurilor şi viaţa veşnică. Iar Scriptura, cea despre care Cristos spune și astăzi „că nu poate fi desființată”, ne învață prin cuvintele sfântului Paul: „Dacă se vestește că Cristos a înviat din morți, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morți? Iar dacă nu există înviere din morți, nici Cristos nu a înviat! Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastră… Dar acum, Cristos a înviat din morți, fiind începutul învierii celor adormiți. Căci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine și învierea din morți. Și după cum toți mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toți vor fi readuși la viață” (1Cor 15,12-14.20-22).

Pe acest pământ viața noastră se aseamănă deseori cu strigătul și suferința profetului Ieremia: suntem abandonați, prigoniți, bolnavi, căzuți, împovărați de răul din jurul nostru. Însă tot împreună cu profetul, în mijlocul suferințelor, spunem: „Domnul este cu mine ca un luptător puternic… el eliberează sufletul celui nevoiaş”, el ne eliberează de orice teamă, el este eliberatorul nostru mai ales atunci când suntem cuprinși de spaima morții (Ier 20,11.13).

Noi credem cu tărie că așa cum Cristos a înviat cu adevărat din morți și trăiește pentru totdeauna la dreapta Tatălui, și noi vom trăi pentru totdeauna cu Cristos cel înviat. El însuși ne va învia în ziua de apoi. Cum se va întâmpla aceasta? Cum vor învia trupurile noastre? Acest lucru este dincolo de puterea noastră de înțelegere și imaginație. Sfântul Irineu ne spune: „După cum pâinea care vine din pământ, după ce se cheamă asupra ei numele lui Dumnezeu, nu mai este pâine obişnuită, ci Euharistie, alcătuită din două lucruri, unul pământesc şi celălalt ceresc, tot astfel, trupurile noastre care se împărtăşesc din Euharistie nu mai sunt stricăcioase, de vreme ce au sămânţa învierii şi el le va învia în ziua de apoi” (cf. 1Cor 15,35-37.42.52-53). Să ne hrănim zilnic cu pâinea vieții, pregustând astfel transfigurarea trupului nostru de către Cristos.


Toţi oamenii care au murit vor învia:
cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii,
iar cei care au făcut cele rele, spre osânda veșnică (cf. In 5,29).


7 aprilie 2017 

Vineri din săptămâna a 5-a din Post
Sf. Ioan Baptist de La Salle, pr. *
Ier 20,10-13; Ps 17; In 10,31-42

LECTURA I
Domnul este cu mine ca un luptător puternic.
Citire din cartea profetului Ieremia 20,10-13
Am auzit calomniile multora, groază de jur împrejur: „Învinuiţi-l şi-l vom învinui!” Toţi prietenii mei pândesc dacă mă clatin, poate va fi sedus şi vom putea să-l biruim şi ne vom lua răzbunarea faţă de el. 11 Domnul este cu mine ca un luptător puternic, de aceea, cei care mă urmăresc se vor poticni şi nu vor reuşi să mă biruie; se vor ruşina foarte mult pentru că nu vor avea succes, iar înjosirea lor nu va fi uitată niciodată. 12 Doamne Sabaot, tu care îl încerci pe cel drept, care observi rărunchii şi inima, fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor, pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea! 13 Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Domnul! Căci el eliberează sufletul celui nevoiaş din mâna răufăcătorilor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),2-3a.3bc-4.5-6.7 (R.: cf. 7)
R.: În strâmtorarea mea l-am chemat pe Domnul şi el mi-a auzit glasul.

2 Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3a Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.

3bc Dumnezeul meu, stânca mea,
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.

5 M-au împresurat legăturile morţii
şi m-au îngrozit râurile pieirii;
6 m-au înconjurat legăturile locuinţei morţilor
şi m-au întâmpinat laţurile morţii. R.

7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu;
din lăcaşul lui, el mi-a auzit glasul
şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63c.68c
Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice.

EVANGHELIA
Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,31-42
În acel timp, iudeii au luat iarăşi pietre, ca să-l bată cu ele. 32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?” 33 Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu”. 34 Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi dumnezei?” 35 Dacă i-a numit «dumnezei” pe cei către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36 aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii” pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeţi în mine; 38 dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în mine, credeţi în fapte, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl!” 39 Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor. 40 El a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41 Mulţi veneau la el şi spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn, însă tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”. 42 Şi mulţi au crezut în el acolo.

Cuvântul Domnului

Posted in apostolul, Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: