Cinstea adusă Reginei se revarsă asupra Regelui!

Sfanta Fecioara Maria Gradinile Vaticanului 1Se revarsă asupra Regelui cinstea adusă Reginei ca un smerit omagiu!

25. Înainte de toate, se cuvine în cel mai înalt grad ca exercițiile de pietate către Fecioara Maria să exprime clar nota trinitară și cristologică ce le este intrinsecă și esențială. Într-adevăr, cultul creștin este prin natura sa un cult adus Tatălui, Fiului și Duhului Sfînt, sau mai bine, după expresia liturgiei, Tatălui prin Cristos, în Duhul. În această perspectivă, el se întinde în mod legitim, chiar dacă într-un mod substanțial diferit, mai întîi și în mod deosebit către Maica Domnului, apoi către sfinți, căci în ei, care au suferit cu Cristos și cu El împreună au fost preamăriți, Biserica proclamă misterul pascal (68). În Fecioară, totul se raportează la Cristos și totul depinde de El: pentru El Dumnezeu Tatăl, din toată veșnicia, a ales-o ca Mamă sfântă cu desăvîrșire și a împodobit-o cu darurile Duhului neîngăduite nimănui altcuiva. Desigur că pietatea creștină autentică n-a încetat să pună în lumină legătura indisolubilă și referința esențială a Fecioarei la dumnezeiescul Mântuitor (69). Totuși, ni se pare deosebit de conform cu orientarea spirituală a epocii noastre, dominată și absorbită de «problema lui Cristos» (70), ca în modalitățile de exprimare ale cultului Fecioarei să fie reliefat în mod special aspectul cristologic, pentru ca ele să reflecteze planul lui Dumnezeu, care a rînduit dinainte «prin una și aceeași hotărîre originea din Maria și întruparea Înțelepciunii dumnezeiești» (71). Fără îndoială aceasta va contribui la a face mai temeinică pietatea către Mama lui Isus și la a face din ea un instrument eficient pentru a ajunge la «cunoașterea Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvîrșit, a măsura vîrstei deplinătății în Cristos??» (Ef 4, 13); și, pe de altă parte, aceasta va contribui la dezvoltarea cultului datorat lui Cristos însuși, deoarece, în conformitate cu sentimentul permanent al Bisericii, reafirmat cu autoritate în zilele noastre (72), «ceea ce este adresat slujitoarei se raportează Învățătorului; astfel se înalță spre Fiul ceea ce este atribuit Mamei; […] astfel se revarsă asupra Regelui cinstea adusă Reginei ca un smerit omagiu» (73).

Va urma…


Din același document puteți citi:

  1. Dumnezeu a așezat în Biserică, la fel ca în orice cămin familial, figura unei femei…
  2. Cristos este punctul de referință indispensabil pentru cultul marian
  3. Rolul pe care l-a avut Maria în misterul mântuirii
  4. Sărbătoarea lui Cristos și a Fecioarei: sărbătoarea Cuvîntului care se face «Fiul Mariei»
  5. Speranța și aurora mântuirii pentru întreaga lume
  6. Amintim și cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria
  7. Meditînd suferințele Fecioarei Maria…
  8. Texte care conțin Cuvântul lui Dumnezeu, totdeauna viu și eficient
  9. Biserica o invocă pe Mama oricărui har
  10. Locul special ce i se cuvine Mariei în cultul creștin ca Sfîntă / Mamă / Născătoare de Dumnezeu
  11. Fecioara, model al Bisericii în practicarea cultului
  12. Sfânta Fecioară Maria și Biserica
  13. Fecioara care se roagă
  14. Fecioară și mamă
  15. Fecioara care oferă
  16. Maria este învățătoare a vieții spirituale pentru fiecare creștin
  17. Atitudine de credință și de iubire
  18. Pentru reînnoirea pietății mariane
  19. Cinstea adusă Reginei se revarsă asupra Regelui

Textul este preluat din
Exortația apostolică Marialis Cultus
a papei Paul al VI-lea,

în traducerea ARCB,
de pe situl www.magisteriu.ro

 

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Crucea să-ţi fie bucurie chiar şi în timpul persecuţiei

Crucea a rezistat tuturor valurilorBiserica este preamărită de orice acţiune a lui Cristos, însă cea mai mare glorie a ei o reprezintă crucea. Aceasta era şi convingerea lui Paul când spunea: În ce mă priveşte, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea lui Cristos(Gal 6,14).
Desigur, a fost un lucru extraordinar ca orbul din naştere să-şi recapete vederea la Siloe: dar ce a însemnat aceasta pentru toţi orbii din lume? Un fapt grandios şi care întrecea natura a fost ca Lazăr, mort de patru zile, să învie: însă de acest har s-a bucurat doar unul singur, pe când acelora care, în lumea întreagă, erau morţi din cauza păcatului, la ce le-a folosit? Lucru minunat a fost ca din cinci pâini să scoată, ca dintr-un izvor nesecat, hrană care să hrănească cinci mii de oameni: dar ce însemna aceasta pentru toţi aceia care, în lumea întreagă, sufereau de foamea ignoranţei? De asemenea, minunată a fost eliberarea acelei femei pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani: dar la ce ne-a folosit aceasta nouă, celor care eram legaţi cu lanţurile păcatelor noastre?
În schimb, gloria crucii i-a luminat pe toţi cei care erau orbi din cauza ignoranţei lor, i-a dezlegat pe cei care erau subjugaţi de păcat şi a răscumpărat omenirea întreagă.
De aceea, să nu ne ruşinăm de crucea Mântuitorului, dimpotrivă, să ne mândrim cu ea. Pentru evrei, într-adevăr, cuvântul cruce este un scandal, pentru păgâni, o nebunie, dar pentru noi este mântuire. Pentru cei care merg la pierzare este nebunie, dar pentru noi, care am fost mântuiţi, ea este puterea lui Dumnezeu. Căci cel care murea pentru noi nu era un om oarecare, ci Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu făcut om.
Dacă, odinioară, acel miel jertfit conform prescrierii lui Moise îl îndepărta pe îngerul exterminator, oare Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatele lumii, să nu ne elibereze cu mult mai mult de păcate? Şi dacă sângele unei oi lipsite de raţiune aducea mântuirea, oare sângele Fiului unul-născut să nu ne mântuiască mai mult?
El şi-a dat viaţa nu pentru că a fost constrâns, nici nu a fost jertfit împotriva voinţei sale, ci de bunăvoie. Ascultă ceea ce spune: Am putere să-mi dau viaţa şi am putere să o iau din nou (cf. In 10,18). Aşadar, el a mers de bunăvoie spre pătimire, fericit de o aşa de mare lucrare, bucuros de coroana pe care o va primi, mulţumit că îi va mântui pe oameni. El nu s-a ruşinat de cruce, deoarece aducea răscumpărarea lumii întregi. Cel care suferea nu era un om oarecare, ci Dumnezeu făcut om, care mergea să lupte pentru a dobândi răsplata supunerii sale.
Prin urmare, crucea să nu-ţi fie motiv de bucurie doar în timp de pace, ci să ai aceeaşi credinţă şi în timp de persecuţie, pentru ca nu cumva să fii prieten al lui Isus pe timp de pace, iar în timp de război, duşman. Acum primeşti iertarea păcatelor tale şi marile daruri spirituale pe care ţi le-a făcut regele tău, însă atunci când va izbucni războiul, să te lupţi cu curaj pentru regele tău.
Isus a fost răstignit pentru tine, el, care era fără păcat; oare tu nu te vei lăsa răstignit pentru cel care a fost pironit pe cruce pentru tine? Prin aceasta tu nu-i faci o favoare, pentru că ai primit-o mai întâi, ci îi aduci mulţumire, plătindu-ţi datoria faţă de cel care a fost răstignit pe Golgota pentru tine.

Din Catehezele sfântului Ciril de Ierusalim, episcop
(Cat. 13, 1.3.6.23: PG 33, 771-774.779.799.802)

Aud glasul iubirii: iată, vine săltând pe munţi şi sărind peste coline…

cantarea cantarilor iubireaAtmosfera de crăciun a cuprins deja casele și viața noastră. Inimile noastre tresaltă de bucurie împreună cu autorul sacru, spunând: „Aud glasul iubitului meu: iată, vine săltând pe munţi şi sărind peste coline!” (Ct 2,8). Domnul este aproape. Se simte atmosfera de sărbătoare. Cât de puternic este parfumul bradului și cât de răsunătoare sunt colindele care s-au grăbit să apară și să ne bucure ziua. Totul pare pregătit pentru marele eveniment. Însă sufletul nostru este și el pregătit? De fapt, ce urmează să se întâmple? Un schimb de cadouri, o reuniune de familie, o revedere cu cei dragi? Toate acestea vor fi în afară, bucuria trupului și strălucirea ochilor, dar în interior, în suflet, ce sărbătoare va fi? Suntem pregătiți să-l primim pe cel pe care-l mărturisim spunând că este „Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii. Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu creat; de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară și s-a făcut om”? Iată cine vine: Dumnezeu adevărat și om adevărat. Suntem pregătiți pentru un oaspete atât de mare? Sau continuăm să trăim în indiferență, spunând cu inima împietrită: „Dumnezeu se naște pentru mine, se face om, dar mie nu-mi pasă”?

Mereu admirăm strădaniile celor mici de a pune în scenă, după posibilitățile și imaginația lor, nașterea lui Isus. Printre momentele cele mai emoționante ale scenetelor de Crăciun este și acela în care sfânta Fecioară împreună cu sfântul Iosif caută un adăpost pentru noapte, pentru noaptea care va marca istoria omenirii pentru totdeauna. Dar nu au găsit. Au fost nevoiți să se retragă într-un staul. Ce bine ar fi să vedem dincolo de scenete și să înțelegem că pasajul din sfânta Evangheliei se repetă și astăzi: „L-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei” (Lc 2,7). Ce bine ar fi să înțelegem ce înseamnă cu adevărat Crăciunul! Ce bine ar fi să înțelegem că astăzi Cristos nu caută o casă unde să se nască, ci un suflet, o inimă care să-l primească și să-i spună: „Vino! Vino, Doamne Isuse”. Astăzi Domnul nu vrea cadouri, lumini, brazi, ci suflete care să se închine și să spună: „Tu ești Dumnezeu adevărat și om adevărat”.

O, Marie, Maica Creatorului, fă să simțim bătaia ta delicată la ușa inimi noastre și să-ți deschidem plini de recunoștință. Ajută-ne să pregătim un suflet curat pentru Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat care vrea să fie oaspetele nostru în ziua Crăciunului.


Adevărata pregătire pentru Nașterea Domnului
nu se face prin goana după cadouri,
ci prin purificarea sufletului.
Cristos și aproapele nu vor cadouri,
ci oameni cu suflet frumos.
Domnul este aproape!


21 decembrie 2017 

21 decembrie
Ss. Petru Canisiu, pr. înv. *; Mihea, profet
Ct 2,8-14 (Sof 3,14-18a); Ps 32; Lc 1,39-45

LECTURA I
Iată, iubitul meu vine săltând peste munţi!
Citire din Cântarea Cântărilor 2,8-14
Aud glasul iubitului meu: iată, vine săltând pe munţi şi sărind peste coline! 9 Iubitul meu se aseamănă cu o gazelă sau cu puiul de cerb. Iată, el stă în spatele zidului, se uită la fereastră şi priveşte printre zăbrele! 10 Iubitul meu ia cuvântul şi-mi zice: Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino! 11 Căci, iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus. 12 Flori se văd pe pământ, timpul cântării s-a apropiat şi glasul turturelei se aude în ţinuturile noastre. 13 Smochinul şi-a îndulcit primele roade, iar viţa-de-vie în floare răspândeşte miros. Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino! 14 Porumbiţa mea din crăpăturile stâncii, fă-mă să văd înfăţişarea ta din ascunzişurile potecilor, fă-mă să aud glasul tău! Căci glasul tău este dulce şi înfăţişarea ta, plăcută”.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

LECTURA I
Domnul, regele lui Israel, este în mijlocul tău.
Citire din cartea profetului Sofonia 3,14-18a
Bucură-te, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israel! Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului! 15 Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău. 16 În ziua aceea, se va zice în Ierusalim: Nu te teme!”, şi în Sion: Să nu-ţi slăbească mâinile!” 17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează; se va bucura cu veselie pentru tine, şi va tăcea în iubirea lui. Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie, 18a ca în ziua adunării.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),2-3.11-12.20-21 (R.: 1a.3a)
R.: Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul; cântaţi-i o cântare nouă!

2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde!
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! R.

11 Dar planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie.
12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el şi l-a ales ca moştenire! R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru,
21 pentru că în el se va bucura inima noastră
şi în numele lui cel sfânt ne-am pus nădejdea. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) O, Emanuel, regele şi legiuitorul nostru, speranţa şi mântuirea neamurilor, vino şi ne mântuieşte, Doamne Dumnezeul nostru! (Aleluia)

EVANGHELIA
De unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,39-45
În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 şi a strigat cu glas puternic: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: