Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘Cristos’

Desăvârșirea nu poate fi atinsă fără îmbrățișarea „sărăciei”

Posted by Paxlaur pe 20/06/2017

saracie_fericire_cristosDesăvârșirea la care ne cheamă Cristos – „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit! (Mt 5,48) – nu poate fi atinsă fără îmbrățișarea sărăciei. Da, exact acea „virtute” care nu te lasă indiferent în fața nevoilor celor din jur. Unii încearcă să se amăgească, dar uită cuvântul Scripturii care zice: „Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său, care este în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?” (1In 3,17).

Pentru a practica cu demnitate sfatul evanghelic al sărăciei, noi trebuie să învățăm direct de la Cristos „care, pentru noi, din iubire, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, noi să ne îmbogăţim” (cf. 2Cor 8,9). Sărăcia nu este o materie școlară sau un curs care se predă în facultate! Trăirea sărăciei se deprinde privind la Cristos, la Cristos și la inima sa „blândă și smerită”. Sărăcia se imprimă în ființa celui care privește zi de zi simplitatea pruncului născut la Betleem și „despuierea” celui răstignit pe muntele Calvar! Nu poți privi ieslea și crucea, nu poți medita misterul unui Dumnezeu făcut om și să-ți astupi urechea la strigătul celui sărac (cf. Prov 21,13). Nu poți să meditezi misterul morții lui Cristos, să te gândești la lucrurile de pe urmă – moartea, judecata, raiul şi iadul – și să nu-ți amintești că toată judecata finală va fi despre iubire, despre ceea ce am făcut sau nu fraților noștri, în care trăiește și suferă Cristos și în zilele noastre. El însuși, Domnul și Judecătorul nostru, ne amintește în fiecare zi: „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40).

Știm că „nu putem sluji și lui Dumnezeu și mamonei” (cf. Lc 16,13). Sunt vrednice de milă sufletele „iubitorilor de arginți”, căci dacă nu au fost credincioși cu mamona nedreaptă, cine le va încredința adevărata bogăție (cf. Lc 16,11.14)? Însă cât de frumos strălucește sufletul acelor ființe care, deși au avut pe mâna lor „bogățiile acestei lumi”, nu și-au luat privirea de la cel despuiat și răstignit pe cruce! Cât de frumoase sunt sufletele celor care, în testamentul lor, pot spune asemenea cardinalului Silvano Piovanelli: „Am intrat pe linia dreaptă de sosire şi toată viaţa mea este îndreptată spre Domnul, care a umplut existenţa mea. Numai el a fost alături de mine şi a umplut mintea mea, inima mea, totul din mine. Prin el am simţit că sunt frate al tuturor oamenilor, îndeosebi al săracilor, al bolnavilor şi al persoanelor singure şi abandonate. Eu m-am născut sărac şi în pofida unei vieţi pline de contacte cu atâtea persoane, atâtea situaţii şi în pofida parcursului meu în Biserică, am rămas sărac, deci nu am nimic de lăsat; am de lăsat numai iubirea”.


„Iubitorii de arginți” nu-l cunosc cu adevărat pe Cristos!
Cine l-a întâlnit pe Cristos, vrea să fie asemenea lui: sărac!


20 iunie 2017 

Marţi din săptămâna a 11-a de peste an
Fer. Margareta Ball, văduvă, m.
2Cor 8,1-9; Ps 145; Mt 5,43-48

LECTURA I
Isus, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 8,1-9
Fraţilor, vă facem cunoscut harul lui Dumnezeu care le-a fost dat Bisericilor din Macedonia, 2pentru că bucuria lor a prisosit în mijlocul necazurilor grele şi a sărăciei cumplite şi a devenit şi mai mare prin bogăţia generozităţii lor. 3 Dau mărturie că au dat de bunăvoie, după puterile lor, ba chiar peste puterile lor. 4 Mi-au cerut cu multă stăruinţă favoarea de a participa la slujirea sfinţilor, 5dar nu numai după cum sperasem noi, ci s-au dăruit mai întâi pe ei înşişi Domnului, apoi nouă, prin voinţa lui Dumnezeu. 6 Noi l-am rugat pe Tit să ducă la bun sfârşit între voi această binefacere, aşa cum a început-o. 7 Dar, aşa cum sunteţi mai presus în toate, în credinţă şi în cuvânt, în cunoaştere şi în orice străduinţă şi în iubirea pe care v-am împărtăşit-o, la fel să fiţi mai presus şi în această binefacere! 8 Nu spun aceasta ca o poruncă, ci, prin zelul altora, vreau să pun la încercare curăţia iubirii voastre. 9 Căci voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, din iubire, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 145(146),2.5-6.7.8-9 (R.: cf. 2a)
R.: Sufletul meu să-l laude pe Domnul Dumnezeu!
sau:
Aleluia.

2 Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi. R.

5 Fericit este acela care îl are ca ajutor
pe Dumnezeul lui Iacob;
care-şi pune speranţa în Domnul Dumnezeul său!
6 El a făcut cerul şi pământul,
marea şi toate câte se află în ele.
El păstrează fidelitatea pe vecie. R.

7 El face dreptate celor asupriţi,
el dă pâine celor flămânzi.
Domnul îi eliberează pe cei închişi. R.

8 Domnul deschide ochii celor orbi,
Domnul îi ridică pe cei împovăraţi,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul are grijă de cei străini,
sprijină pe văduvă şi pe orfan,
dar nimiceşte calea celor fărădelege. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34
(Aleluia) „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Iubiţi-i pe duşmanii voştri!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,43-48
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău!» 44 Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, 45 ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi! 46 Căci, dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Oare nu fac acelaşi lucru şi vameşii? 47 Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac acelaşi lucru şi păgânii? 48 Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ne place sau nu, „Isus Cristos este același ieri, astăzi și în veac”!

Posted by Paxlaur pe 09/06/2017

Isus si femeia pacatoasaScriptura ne învață că „Isus Cristos este același ieri, astăzi și în veac” (cf. Evr 13,8). El rămâne mereu același și ne iubește cu o iubire veșnică (cf. Ier 31,3). Știm că Dumnezeu nu se schimbă, nici nu se răzgândește nici măcar atunci când omul insistă, regretă, greșește, fuge: „Darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Rom 11,29). Irevocabile! De aceea, și astăzi Cristos continuă să vorbească omului, continuă să-l cheme. Însă cu greu mai putem nota astăzi ceea ce surprindea evanghelistul Marcu: „Mulţimea numeroasă îl asculta cu plăcere” (Mc 12,37). De ce nu se mai strâng mulțimi numeroase în jurul lui Cristos? De ce nu mai este ascultat cu plăcere? Noi îl ascultăm cu plăcere pe Cristos?

Profetul Isaia ne spunea că atunci vom ajunge în preajma Domnului, când îl vom vedea, vom tresări de bucurie, inima ne va bate puternic şi ne va creşte (cf. Is 60,5). Simțim noi aceasta atunci când intrăm în biserică și privim tabernacolul? Dar atunci când ne împărtășim? Dar atunci când ne vorbește din sfânta Evanghelie? Cum este inima noastră în preajma Domnului? Simţim vreo înflăcărare deosebită?

Dacă nu simțim nimic deosebit în preajma lui Cristos este pentru că nu-l cunoaștem, nu-i recunoaște divinitatea, puterea, iubirea. Nimic! Uneori, ca să înțelegem cât de slabă ne este credința și cât de palidă iubirea față de el este suficient să ne amintim cum intrăm de obicei în biserică, în capele și cum îngenunchem înaintea lui Cristos, același Cristos care fascina mulțimile. Cum am îngenuncheat astăzi? În grabă, cu gândul aiurea, la lucrurile sau probleme rămase nerezolvate? Mai mult, putem să ne gândim la momentul prefacerii din cadrul sfintei Liturghii. Este punctul culminant în care acelaşi Cristos – exact acelaşi Cristos care fascina mulțimile, care predica și vindeca – ni se descoperă şi nouă. E în faţa noastră. Şi noi cum stăm? Unii nici măcar nu îngenunchează! Alții sunt cu gândul departe. Puțini sunt cei care îl recunosc ca Domnul şi mântuitorul lor. Este suficient să ne uităm la numărul celor care se împărtășesc cu inimă curată, cu credință.

Să ne refacem viața și să privim la Cristos, la Dumnezeu. Să ne facem inima să tresaltă de bucurie și să exclame împreună cu Tobit: „Binecuvântat este Dumnezeu şi binecuvântat este numele său cel mare!” (Tob 11,14). Cristos care fascina mulțimile este același ieri, astăzi și în veac. Același Cristos este în tabernacol. Același Cristos ne vorbește prin cuvântul său. Același Cristos este prezent în cei săraci, bolnavi, singuri. Dar și mai mult, același Cristos va reveni în slavă. Atunci toți se vor îngrămădi să-l asculte și să-i strige: „Doamne, Doamne”, însă știm și tremurăm la gândul că nu oricine îi spune „Doamne, Doamne” va intra în împărăția cerurilor (cf. Mt 7,21).


„Apropiați-vă de Dumnezeu
și el se va apropia de voi.
Curățați-vă mâinile,
purificați-vă inimile”
(cf. Iac 4,8).


9 iunie 2017 

Vineri din săptămâna a 9-a de peste an
Sf. Efrem, diacon înv. *
Tob 11,5-17; Ps 145; Mc 12,35-37

LECTURA I
Tu m-ai pus la încercare şi tu m-ai vindecat; iată, eu îl văd din nou pe fiul meu, Tobia!
Citire din cartea lui Tobia 11,5-17
În zilele acelea, Ana stătea privind la drum după fiul ei. 6 Presimţind că el vine, i-a zis tatălui lui: „Iată, fiul tău vine împreună cu omul care a mers cu el!” 7 Rafael i-a zis lui Tobia înainte să se apropie de tatăl lui: „Ştiu că ochii lui vor fi deschişi. 8 Întinde-i fierea peştelui pe ochi; medicamentul se va contracta şi va îndepărta albeaţa de pe ochi, iar tatăl tău va privi şi va vedea lumina”. 9 Ana a alergat, a căzut pe grumazul fiului ei şi i-a zis: „Te-am văzut, fiule! De acum pot să mor”. Şi a plâns. 10 Tobit s-a ridicat şi, împiedicându-se în picioare, a venit la ieşirea curţii. 11Tobia a mers către el cu fierea peştelui în mână. I-a suflat pe ochi, l-a prins şi i-a zis: „Ai încredere, tată!” A pus medicamentul şi l-a ţinut acolo. 12 Apoi a desprins cu amândouă mâinile sale albeaţa din colţul ochilor săi. 13 Tobit a căzut pe grumazul lui, a plâns şi i-a spus: „Te văd, fiule, lumina ochilor mei!” 14 Apoi a zis: „Binecuvântat este Dumnezeu şi binecuvântat este numele său cel mare! Binecuvântaţi sunt toţi îngerii săi sfinţi! Să fie peste noi numele său cel mare şi binecuvântaţi să fie toţi îngerii în toţi vecii! Pentru că el m-a pedepsit, dar, iată, îl văd pe Tobia, fiul meu!” 15 Tobia a intrat bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu cu glas puternic. Tobia i-a făcut cunoscut tatălui său că drumul a fost bun, că a adus argintul şi cum a luat-o pe Sara, fiica lui Raguel, de soţie: iată, vine şi este aproape de poarta cetăţii Ninive! 16 Tobit a ieşit în întâmpinarea nurorii sale bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu către poarta cetăţii Ninive. Cei din Ninive, văzându-l că umblă şi străbate cetatea în toată puterea şi fără a fi dus de mână de nimeni, s-au mirat. Iar Tobit a mărturisit înaintea lor că Dumnezeu a avut milă de el şi i-a deschis ochii. 17 Tobit s-a apropiat de Sara, soţia lui Tobia, fiul său, a binecuvântat-o şi i-a zis: „Intră sănătoasă, fiică! Binecuvântat să fie Dumnezeul tău, care te-a adus la noi, fiică! Binecuvântat să fie tatăl tău, binecuvântat să fie Tobia, fiul meu, şi binecuvântată să fii tu, fiică! Intră sănătoasă în casa mea cu binecuvântare şi bucurie! Intră, fiică!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 145(146),1-2.7.8-9a.9bc-10 (R.: 1)
R.: Sufletul meu să-l laude pe Domnul Dumnezeul!
sau:
Aleluia.

1 Laudă, suflete al meu, pe Domnul!
2
Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi. R.

7 El face judecată pentru cei asupriţi,
el dă pâine celor flămânzi.
Domnul îi eliberează pe cei închişi. R.

8 Domnul deschide ochii celor orbi,
Domnul îi ridică pe cei împovăraţi,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,
9a Domnul are grijă de cei străini. R.

9bc Sprijină pe văduvă şi pe orfan,
dar nimiceşte calea celor fărădelege.
10 Domnul Dumnezeul tău, Sionule,
domneşte în veci, din generaţie în generaţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23ab
(Aleluia) „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui David?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,35-37
În acel timp, luând cuvântul, Isus a spus învăţând în templu: „Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui David? 36 David însuşi a spus, inspirat de Duhul Sfânt: «Domnul a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea până când voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale!” 37 Deci însuşi David îl numeşte Domn; atunci, cum îi este fiu?” Şi mulţimea numeroasă îl asculta cu plăcere.

Cuvântul Domnului

 

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Rugăciunea… și „odihnă în Dumnezeu”

Posted by Paxlaur pe 08/06/2017

Doar rugaciunea conteazaEra o vreme când totul începea cu o rugăciune: ziua, munca, studiul, prânzul, chiar și viața de familie, căsătoria. Totul! Astfel, în acele vremuri, frumusețea și pacea sufletească făceau parte din viața noastră. Prin rugăciune am trăit în pace. Prin rugăciune am reușit să dăm lumii și vieții noastre o nouă strălucire. Prin rugăciune Dumnezeu a locuit în mijlocul nostru și nu ne-am simțit orfani sau abandonați, pentru că puteam spune: „Tată… Tatăl nostru”. Prin rugăciune eram frați! Toți!

Câtă frumusețe putem contempla în imaginea celor doi tineri care se roagă. Ce bine ar fi ca acest îndemn să nu lipsească din casele noastre, din comunitățile noastre, din nicio familie: „Scoală, soră, să ne rugăm şi să cerem de la Dumnezeul nostru să arate faţă de noi îndurare şi grijă” (Tob 8,4). S-au ridicat și s-au rugat Domnului să aibă grijă de ei și Dumnezeu atotputernicul le-a ascultat rugăciunea.

Atunci când ne rugăm în sinceritatea inimii împlinim „prima dintre toate poruncile”: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta” (Mc 12,30). Iar rugăciunea devine izvor de forță pentru a împlini, în orice împrejurare, și porunca dragostei față de aproapele: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mc 12,31). Însuși Cristos ne amintește astăzi în sfânta Evanghelie că nu există nimic mai mare, nimic mai important decât iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Nimic! Însă fără rugăciune este greu să atingem fericirea acestei iubiri.

Apostolul Paul ne-a învațat că trebuie să ne rugăm fără încetare (cf. 1Tes 5,17). Aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm îngenunchiați toată ziua, ci că trebuie să avem încontinuu în inima noastră dorința de a vorbi și de a sta cu Dumnezeu. Întotdeauna, în tot ceea ce facem, în orice loc am fi. Trebuie să suspinăm după „odihna în Dumnezeu”, cum numea sfântul Augustin rugăciunea interioară, dorința inimii: „Dacă dorința ta este continuă, continuu este și strigătul tău. Nu vei tăcea, decât dacă încetezi să iubești. Cine sunt cei care au tăcut? Cei despre care se spune: Din cauza înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci (cf. Mt 24,12). Răceala iubirii este inima care tace; iubirea care arde este inima care strigă. Dacă iubirea rămâne mereu, strigă mereu, dorește mereu; dacă strigi mereu, dorești mereu” (Sfântul Augustin, Comentariu asupra psalmilor). În rugăciune să dorim zilnic această „odihnă în Dumnezeu”, adică prezența sa în viața noastră. Să nu ascundem Domnului neliniștile și problemele noastre. Împreună cu psalimstului să-i spunem astăzi Domnului: „Doamne, în fața ta e toată dorința mea și suspinul meu nu este ascuns de tine” (Ps 38,10).


„Rugăciunea noastră cere aceeași iubire
prin care Cristos a binevoit să fie răstignit pentru noi”
(sfântul Fulgențiu de Ruspe, Tratatul împotriva lui Fabian).


8 iunie 2017 

Joi din săptămâna a 9-a de peste an
Sf. Medard, ep.
Tob 6,10-11a;7,1.9-17; 8,4-9a; Ps 127; Mc 12,28b-34

LECTURA I
Dumnezeu v-a condus pe amândoi până la mine.
Citire din cartea lui Tobia 6,10-11; 7,1.9-17; 8,4-9a
În zilele acelea, când a ajuns în Media şi se apropia de Ecbatana, 11 Rafael i-a zis băiatului: „Frate Tobia!” El i-a zis: „Iată-mă!” Rafael i-a zis: „În noaptea aceasta trebuie să poposim la Raguel. Omul este ruda ta şi are o fiică al cărei nume este Sara”. 7,1 Au ajuns la Ecbatana; Tobia i-a zis: „Frate Azaria, du-mă direct la Raguel, fratele nostru!” L-a dus la casa lui Raguel şi l-au găsit şezând la intrarea curţii. L-au salutat ei mai întâi, iar el le-a zis: „Bucuraţi-vă mult, fraţilor! Bine aţi venit sănătoşi!” Şi i-a dus în casă. 9 După ce s-au îmbăiat şi s-au spălat, s-au întins ca să mănânce. Tobia i-a zis lui Rafael: „Frate Azaria, spune-i lui Raguel să mi-o dea pe Sara, sora mea!” 10Raguel a auzit cuvântul şi i-a zis băiatului: „Mănâncă şi bea, simte-te bine în noaptea acesta! Căci nu este un alt om căruia să i se cuvină să o ia pe Sara, fiica mea, în afară de tine, frate, după cum nici eu nu am putere să o dau unui alt om în afară de tine. Căci tu eşti ruda mea cea mai apropiată şi îndată îţi voi arăta adevărul, copile! 11 Am dat-o de soţie la şapte bărbaţi dintre fraţii mei şi toţi au murit în noaptea când au intrat la ea. Acum, mănâncă şi bea, copile, şi Domnul va avea grijă de voi!” 12 Tobia i-a spus: „Nu voi mânca şi nu voi bea până când nu vei fi de acord cu mine”. Raguel a zis: „Voi face să-ţi fie dată după judecata Cărţii lui Moise. Căci din cer a fost hotărât să-ţi fie dată ţie. Ia-o pe sora ta! De acum, tu eşti fratele ei, iar ea este sora ta. Ea îţi este dată de astăzi şi până-n veşnicie. Domnul cerului să fie binevoitor cu voi, copile, în noaptea aceasta şi să arate faţă de voi îndurare şi pace!” 13 Raguel a chemat-o pe Sara, fiica lui, şi ea s-a dus la el. Luându-i mâna, i-a dat-o lui Tobia şi i-a zis: „Ia-o după lege şi după judecata scrisă în Cartea lui Moise! Îţi este dată de soţie. Ia-o şi du-o la tatăl tău sănătos! Dumnezeul cerului să vă dăruiască pace!” 14 A chemat-o pe mama ei şi i-a zis să aducă o carte. A scris în carte contractul de căsătorie şi aşa i-a dat-o de soţie după judecata legii lui Moise. După aceasta, au început să mănânce şi să bea. 15Raguel a chemat-o pe Edna, soţia lui, şi i-a zis: „Soră, pregăteşte cealaltă cameră şi condu-o pe Sara acolo!” 16 Ea a mers şi a pregătit camera după cum i-a spus. A adus-o acolo şi a plâns pentru ea. Apoi şi-a şters lacrimile şi i-a zis: 17 „Ai încredere, fiică! Domnul să-ţi dea bucurie în locul suferinţei! Ai încredere, fiică!” Şi a ieşit. 8,4 Părinţii au ieşit şi au închis uşa camerei. Tobia s-a ridicat de pe pat şi i-a zis: „Scoală, soră, să ne rugăm şi să cerem de la Dumnezeul nostru să arate faţă de noi îndurare şi grijă!” 5 S-a ridicat şi au început să se roage şi să ceară să aibă grijă de ei. Şi a început să zică: „Binecuvântat eşti tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat este numele tău în toate generaţiile viitoare! Să te binecuvânteze cerurile şi toată creaţia ta în toţi vecii! 6 Tu l-ai făcut pe Adam şi i-ai dat-o pe Eva, soţia lui, ca ajutor şi sprijin. Din amândoi s-a născut tot neamul omenesc. Tu ai spus: «Nu este bine ca omul să fie singur. Să-i facem un ajutor pe potriva lui!» 7 Şi acum, nu din desfrânare o iau pe această soră a mea, ci întru adevăr. Binevoieşte să te înduri de mine şi de ea şi să îmbătrânim împreună!” 8 Şi au zis împreună: „Amin! Amin!” 9a Apoi au dormit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: 1)
R.: Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul şi umblă pe căile sale!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu este nici o altă poruncă mai mare decât acestea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,28b-34
În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?” 29 Isus i-a răspuns: „Prima este: «Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!” 31 A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” Nu este nici o altă poruncă mai mare decât acestea”. 32 Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el 33 şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”. 34 Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune, Rugăciuni | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: