Crucea să-ţi fie bucurie chiar şi în timpul persecuţiei

Crucea a rezistat tuturor valurilorBiserica este preamărită de orice acţiune a lui Cristos, însă cea mai mare glorie a ei o reprezintă crucea. Aceasta era şi convingerea lui Paul când spunea: În ce mă priveşte, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea lui Cristos(Gal 6,14).
Desigur, a fost un lucru extraordinar ca orbul din naştere să-şi recapete vederea la Siloe: dar ce a însemnat aceasta pentru toţi orbii din lume? Un fapt grandios şi care întrecea natura a fost ca Lazăr, mort de patru zile, să învie: însă de acest har s-a bucurat doar unul singur, pe când acelora care, în lumea întreagă, erau morţi din cauza păcatului, la ce le-a folosit? Lucru minunat a fost ca din cinci pâini să scoată, ca dintr-un izvor nesecat, hrană care să hrănească cinci mii de oameni: dar ce însemna aceasta pentru toţi aceia care, în lumea întreagă, sufereau de foamea ignoranţei? De asemenea, minunată a fost eliberarea acelei femei pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani: dar la ce ne-a folosit aceasta nouă, celor care eram legaţi cu lanţurile păcatelor noastre?
În schimb, gloria crucii i-a luminat pe toţi cei care erau orbi din cauza ignoranţei lor, i-a dezlegat pe cei care erau subjugaţi de păcat şi a răscumpărat omenirea întreagă.
De aceea, să nu ne ruşinăm de crucea Mântuitorului, dimpotrivă, să ne mândrim cu ea. Pentru evrei, într-adevăr, cuvântul cruce este un scandal, pentru păgâni, o nebunie, dar pentru noi este mântuire. Pentru cei care merg la pierzare este nebunie, dar pentru noi, care am fost mântuiţi, ea este puterea lui Dumnezeu. Căci cel care murea pentru noi nu era un om oarecare, ci Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu făcut om.
Dacă, odinioară, acel miel jertfit conform prescrierii lui Moise îl îndepărta pe îngerul exterminator, oare Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatele lumii, să nu ne elibereze cu mult mai mult de păcate? Şi dacă sângele unei oi lipsite de raţiune aducea mântuirea, oare sângele Fiului unul-născut să nu ne mântuiască mai mult?
El şi-a dat viaţa nu pentru că a fost constrâns, nici nu a fost jertfit împotriva voinţei sale, ci de bunăvoie. Ascultă ceea ce spune: Am putere să-mi dau viaţa şi am putere să o iau din nou (cf. In 10,18). Aşadar, el a mers de bunăvoie spre pătimire, fericit de o aşa de mare lucrare, bucuros de coroana pe care o va primi, mulţumit că îi va mântui pe oameni. El nu s-a ruşinat de cruce, deoarece aducea răscumpărarea lumii întregi. Cel care suferea nu era un om oarecare, ci Dumnezeu făcut om, care mergea să lupte pentru a dobândi răsplata supunerii sale.
Prin urmare, crucea să nu-ţi fie motiv de bucurie doar în timp de pace, ci să ai aceeaşi credinţă şi în timp de persecuţie, pentru ca nu cumva să fii prieten al lui Isus pe timp de pace, iar în timp de război, duşman. Acum primeşti iertarea păcatelor tale şi marile daruri spirituale pe care ţi le-a făcut regele tău, însă atunci când va izbucni războiul, să te lupţi cu curaj pentru regele tău.
Isus a fost răstignit pentru tine, el, care era fără păcat; oare tu nu te vei lăsa răstignit pentru cel care a fost pironit pe cruce pentru tine? Prin aceasta tu nu-i faci o favoare, pentru că ai primit-o mai întâi, ci îi aduci mulţumire, plătindu-ţi datoria faţă de cel care a fost răstignit pe Golgota pentru tine.

Din Catehezele sfântului Ciril de Ierusalim, episcop
(Cat. 13, 1.3.6.23: PG 33, 771-774.779.799.802)

Reclame

Aud glasul iubirii: iată, vine săltând pe munţi şi sărind peste coline…

cantarea cantarilor iubireaAtmosfera de crăciun a cuprins deja casele și viața noastră. Inimile noastre tresaltă de bucurie împreună cu autorul sacru, spunând: „Aud glasul iubitului meu: iată, vine săltând pe munţi şi sărind peste coline!” (Ct 2,8). Domnul este aproape. Se simte atmosfera de sărbătoare. Cât de puternic este parfumul bradului și cât de răsunătoare sunt colindele care s-au grăbit să apară și să ne bucure ziua. Totul pare pregătit pentru marele eveniment. Însă sufletul nostru este și el pregătit? De fapt, ce urmează să se întâmple? Un schimb de cadouri, o reuniune de familie, o revedere cu cei dragi? Toate acestea vor fi în afară, bucuria trupului și strălucirea ochilor, dar în interior, în suflet, ce sărbătoare va fi? Suntem pregătiți să-l primim pe cel pe care-l mărturisim spunând că este „Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii. Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu creat; de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară și s-a făcut om”? Iată cine vine: Dumnezeu adevărat și om adevărat. Suntem pregătiți pentru un oaspete atât de mare? Sau continuăm să trăim în indiferență, spunând cu inima împietrită: „Dumnezeu se naște pentru mine, se face om, dar mie nu-mi pasă”?

Mereu admirăm strădaniile celor mici de a pune în scenă, după posibilitățile și imaginația lor, nașterea lui Isus. Printre momentele cele mai emoționante ale scenetelor de Crăciun este și acela în care sfânta Fecioară împreună cu sfântul Iosif caută un adăpost pentru noapte, pentru noaptea care va marca istoria omenirii pentru totdeauna. Dar nu au găsit. Au fost nevoiți să se retragă într-un staul. Ce bine ar fi să vedem dincolo de scenete și să înțelegem că pasajul din sfânta Evangheliei se repetă și astăzi: „L-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei” (Lc 2,7). Ce bine ar fi să înțelegem ce înseamnă cu adevărat Crăciunul! Ce bine ar fi să înțelegem că astăzi Cristos nu caută o casă unde să se nască, ci un suflet, o inimă care să-l primească și să-i spună: „Vino! Vino, Doamne Isuse”. Astăzi Domnul nu vrea cadouri, lumini, brazi, ci suflete care să se închine și să spună: „Tu ești Dumnezeu adevărat și om adevărat”.

O, Marie, Maica Creatorului, fă să simțim bătaia ta delicată la ușa inimi noastre și să-ți deschidem plini de recunoștință. Ajută-ne să pregătim un suflet curat pentru Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat care vrea să fie oaspetele nostru în ziua Crăciunului.


Adevărata pregătire pentru Nașterea Domnului
nu se face prin goana după cadouri,
ci prin purificarea sufletului.
Cristos și aproapele nu vor cadouri,
ci oameni cu suflet frumos.
Domnul este aproape!


21 decembrie 2017 

21 decembrie
Ss. Petru Canisiu, pr. înv. *; Mihea, profet
Ct 2,8-14 (Sof 3,14-18a); Ps 32; Lc 1,39-45

LECTURA I
Iată, iubitul meu vine săltând peste munţi!
Citire din Cântarea Cântărilor 2,8-14
Aud glasul iubitului meu: iată, vine săltând pe munţi şi sărind peste coline! 9 Iubitul meu se aseamănă cu o gazelă sau cu puiul de cerb. Iată, el stă în spatele zidului, se uită la fereastră şi priveşte printre zăbrele! 10 Iubitul meu ia cuvântul şi-mi zice: Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino! 11 Căci, iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus. 12 Flori se văd pe pământ, timpul cântării s-a apropiat şi glasul turturelei se aude în ţinuturile noastre. 13 Smochinul şi-a îndulcit primele roade, iar viţa-de-vie în floare răspândeşte miros. Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino! 14 Porumbiţa mea din crăpăturile stâncii, fă-mă să văd înfăţişarea ta din ascunzişurile potecilor, fă-mă să aud glasul tău! Căci glasul tău este dulce şi înfăţişarea ta, plăcută”.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

LECTURA I
Domnul, regele lui Israel, este în mijlocul tău.
Citire din cartea profetului Sofonia 3,14-18a
Bucură-te, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israel! Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului! 15 Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău. 16 În ziua aceea, se va zice în Ierusalim: Nu te teme!”, şi în Sion: Să nu-ţi slăbească mâinile!” 17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează; se va bucura cu veselie pentru tine, şi va tăcea în iubirea lui. Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie, 18a ca în ziua adunării.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),2-3.11-12.20-21 (R.: 1a.3a)
R.: Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul; cântaţi-i o cântare nouă!

2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde!
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! R.

11 Dar planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie.
12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el şi l-a ales ca moştenire! R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru,
21 pentru că în el se va bucura inima noastră
şi în numele lui cel sfânt ne-am pus nădejdea. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) O, Emanuel, regele şi legiuitorul nostru, speranţa şi mântuirea neamurilor, vino şi ne mântuieşte, Doamne Dumnezeul nostru! (Aleluia)

EVANGHELIA
De unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,39-45
În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 şi a strigat cu glas puternic: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”

Cuvântul Domnului

Ne-am golit viața de tensiunea așteptării lui Cristos…

asteptare tensiunea asteptariiTrăim ca și cum Cristos a trecut și nu se mai întoarce, deși el însuși ne-a spus: „ Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi… mă duc să vă pregătesc un loc și mă voi întoarce” (cf. In 14,3.18). Mai mult, printre noi trăiesc și astăzi oameni sfinți ca Ilie și Ioan Botezătorul, oameni care pregătesc venirea Domului, dar nu-i recunoaștem ca oameni drepți și sfinți și îi desconsiderăm și batjocorim (cf. Mt 17,12). De prea multe ori, prin faptele noastre, ne asemănăm cu cei care spun: „Cristos trebuie să vină, dar pe mine nu mă interesează”. Mai mult: dacă nu veghem asupra inimii noastre, riscăm să devenim o piedică în calea celor care îl așteaptă pe Cristos, precum și persecutori pentru cei care anunță venirea Domnului.

Oare de ce nu credem cu toată ființa noastră că Domnul vine?! Deși ne-a spus că va veni din nou, pe chipul și în faptele noastre se vede clar că nu trăim suspansul unei așteptări. Aceasta nici măcar acum când ne apropiem de Crăciun. Am golit această sărbătoare de semnificația ei: Dumnezeu se face om între oameni. Mai mult, am golit întreaga noastră viață de toată tensiunea așteptării lui Cristos. Ne-am lepădat de el, îl respingem, îl negăm. Nu credem! În inima noastră nu mai simțim vibrațiile strigătului speranței creștine: „Marantha! Vino, Doamne Isuse” (cf. Ap 22,20).

În fața celor care îl vestesc pe Cristos este normal ca unii să se întrebe: „Cine sunt aceștia? Nu ar trebui să vină unul mai înțelept, unul mai puternic? Nu ar trebui să vină însuși Ilie sau Ioan Botezătorul?” (cf. Mt 17,10). În fața lui Cristos este normal ca unii să se întrebe dacă tocmai el este cel care trebuie să vină sau trebuie să aștepte altceva (cf. Lc 7,19). Mai mult, este normal ca Isus să fie respins, negat, alungat. El însuși, Domnul și Dumnezeul nostru, a spus că Fiul Omului trebuie „să sufere multe şi să fie respins de această generaţie” (cf. Lc 17,25; Mt 17,12). „Această generație” care nu l-a cunoscut îl poate respinge, însă tu nu! Nu este normal să fie respins de tine! Tu l-ai cunoscut și ai beneficiat de harurile sale. Tu știi că te iubește! Tu știi că-i aparții lui! Tu știi că Isus Cristos trebuie să vină, tu știi că Domnul este aproape. Tu ar trebui să cânți cu psalmistul: „Dumnezeule Sabaot, întoarce-te! Vino! Priveşte din cer şi vezi, vizitează-ne!” (cf. Ps 79,15)”. Nu, nouă nu ne este îngăduit să nu trăim suspansul așteptării lui Cristos care vine!

Însuși Cristos, cel care trebuie să vină și este aproape de tine, îți spune astăzi: „De atâta vreme sunt cu tine și tu nu m-ai cunoscut?” (cf. In 14,9). Să ne înălțăm ochii spre cer, să ne umplem inima de lumina care vine de sus și să strigăm plini de speranță: „Vino, Doamne Isuse! Vino! Eu cred și mărturisesc: fericit este cel care nu se scandalizează de tine și te așteaptă” (cf. Mt 11,6)!


Domnul este aproape.
Aceasta este bucuria, credința și speranța noastră.


16 decembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 2-a din Advent
Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
Sir 48,1-4.9-11; Ps 79; Mt 17,10-13

LECTURA I
S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Citire din cartea lui Ben Sirah 48,1-4.9-11
S-a ridicat Ilie, profetul, ca un foc şi cuvântul lui ardea ca o torţă. A adus asupra lor foametea şi, în zelul lui, i-a împuţinat. 3 Prin cuvântul Domnului a închis cerul şi tot aşa a făcut să coboare de trei ori foc. 4 Cât de glorificat ai fost, Ilie, în minunile tale! Cine se va lăuda că este asemenea ţie? 9 Ai fost ridicat într-un vârtej de foc, în carul cu cai de flăcări. 10 Tu ai fost prescris cu mustrări pentru timpurile viitoare, ca să domoleşti mânia înaintea furiei, ca să întorci inima tatălui către fiu şi să restabileşti triburile lui Iacob. 11 Fericiţi cei care te-au văzut şi au adormit în iubire. Căci şi noi vom trăi! Însă după moartea noastră, renumele nu va rămâne.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 79(80),2ac şi 3b.15-16.18-19 (R.: 4ac)
R.: Dumnezeule, fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi!

2ac Păstor al lui Israel, ascultă,
tu, care şezi peste heruvimi,
arată-te în strălucirea ta;
3b şi vino să ne mântuieşti! R.

15 Dumnezeule Sabaot, întoarce-te!
Priveşte din cer şi vezi, vizitează via aceasta.
16 Ocroteşte ceea ce a plantat dreapta ta
şi pe fiul omului pe care l-ai întărit pentru tine! R.

18 Mâna ta să fie peste omul dreptei tale,
peste fiul omului, pe care l-ai întărit pentru tine.
19 Atunci nu ne vom mai abate de la tine,
tu ne vei da viaţă şi vom invoca numele tău. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 3,4c.6
(Aleluia) Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,10-13
După ce au coborât de pe munte, discipolii l-au întrebat pe Isus: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?” 11 Răspunzând, Isus le-a zis: „Într-adevăr, Ilie trebuie să vină şi va restabili toate. 12 Eu însă vă spun: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ceea ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul Omului din cauza lor”. 13 Atunci discipolii au înţeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: