Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘Cristos’

Te rog frumos să pleci

Posted by Paxlaur pe 05/07/2017

regrete si rugaciuni„Te rog frumos să pleci. Da, știu cine ești, dar, te rog, nu mă chinui. Pleacă! Lasă-mă, te rog, mă voi descurca singur. Dacă vrei și crezi că merită, poți încerca să vii mâine. Cum vrei tu, Doamne. Dar nu promit că am să fiu mai disponibil. Acum, te rog frumos, pleacă!”, îi spunem și noi de atâtea ori lui Cristos împreună cu oamenii din ținutul gadarenilor. Suntem, împreună cu ei, păgâni politicoși. Pare incredibilă această „politețe”: „L-au rugat să plece din ținutul lor!” (Mt 8,34). L-au rugat, nu l-au bruscat, însă rezultatul a fost același: l-au refuzat pe Cristos. Întocmai cum facem și noi atunci când, prin gesturi de „politețe inutilă”, prin gesturi de multe ori „încreștinate”, refuzăm prezența lui Cristos în mijlocul nostru motivând că… e prea devreme pentru el, „a venit înainte de vreme”, încă nu avem timp pe care să-l pierdem cu el sau pentru el.

Atunci când ne comportăm ca niște „păgâni politicoși”, uităm „efortul” pe care Dumnezeu îl face pentru a ajunge la noi, uităm barierele pe care le distruge ca să ne vorbească de la inimă la inimă: traversează apele agitate, certând vântul și marea (cf. Mt 8,23-27); trece prin locul întunecat al cimitirului și al mormintelor, un loc considerat periculos și impur (cf. Mt 8,28); alugă diavoli și-i eliberează pe cei posedați (cf. Mt 8,29-32). El vine spre noi, ne purifică viața, ne eliberează de violență și noi îl rugăm, politicoși, să plece? Avem sau nu avem nevoie de Cristos? Suntem triști că am pierdut o „turmă de porci”?

Astăzi când animalul casei sau al prietenilor – cîinele, pisica, hamsterul, papagalul, țestoasă – este la mare concurență cu copiii, prezența lui Cristos devine aproape o tragedie: „a masacrat” o turmă de porci pentru a salva doi oameni! Însă, înainte ca cineva să sesizeze protecția animalelor pentru acest masacru, să admirăm lucrarea lui Dumnezeu: pentru a ajunge la noi și pentru a ne elibera de duhurile rele, pentru a ne ști în siguranță și pentru a ne duce în „Țara promisă”, este dispus să certe natura (cf. Mt 8,26), să sacrifice turme de porci și „armatele egiptenilor” (cf. Mt 8,31-32; Ex 14,28) și tot ceea ce poate constitui o piedică în calea mântuirii noastre. Ba mai mult, pentru a ne mântui s-a sacrificat pe sine însuși: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).

Să privim la Cristos și să înțelegem că Dumnezeu nu a pus nimic mai presus de om. Nimic! Astăzi Dumnezeu face totul ca să ajungă la noi, în ținutul nostru, în casa noastră. Să nu-i refuzăm prezența, să nu fim păgâni politicoși punând între noi și el pasiunile noastre.


Celălalt om, fratele nostru,
nu trebuie să fie o amenințare pentru noi,
ci locul prezenței lui Dumnezeu.
Să nu-i alungăm pe oameni,
ci să-i transformăm în frați și prieteni
cu care vom moșteni viața veșnică.


5 iulie 2017 

Miercuri din săptămâna a 13-a de peste an
Sf. Anton M. Zaccaria, pr. *
Gen 21,5.8-20; Ps 33; Mt 8,28-34

LECTURA I
Nu se cuvine ca fiul acestei sclave să împartă moştenirea cu fiul meu Isaac.
Citire din cartea Genezei 21,5.8-20
În zilele acelea, Abraham era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut fiul său Isaac. 8 Copilul a crescut şi a fost înţărcat. Abraham a făcut un mare ospăţ în ziua în care Isaac a fost înţărcat. 9Sara l-a văzut râzând pe fiul pe care Agar egipteanca i-l născuse lui Abraham 10 şi i-a zis lui Abraham: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, căci fiul acestei sclave nu va avea moştenire cu fiul meu Isaac!” 11 Acest cuvânt a fost foarte rău în ochii lui Abraham, căci era vorba de fiul său. 12Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Să nu fie rău în ochii tăi pentru copilul şi pentru sclava ta! În tot ceea ce îţi spune Sara, ascultă de glasul ei, pentru că numai cei din Isaac se vor chema descendenţa ta. 13 Dar eu voi face un neam şi din fiul sclavei, căci şi el este urmaşul tău”. 14Dimineaţa, Abraham s-a sculat, a luat pâine şi un burduf cu apă, i le-a dat lui Agar, le-a pus pe umerii ei, de asemenea, şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit în pustiul Beer-Şeba. 15Când s-a terminat apa din burduf, a aşezat copilul sub un tufiş, 16 a mers şi s-a aşezat în faţa lui, depărtându-se ca la o bătaie de arc. Căci îşi spunea: „Să nu văd moartea copilului!” S-a aşezat în faţă, şi-a ridicat glasul şi a început să plângă. 17 Dumnezeu a auzit glasul copilului şi îngerul lui Dumnezeu a strigat-o din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde se află! 18 Scoală-te, ia copilul şi ţine-l cu mâna ta, căci eu voi face să fie din el un popor mare!” 19 Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă. Ea s-a dus, a umplut burduful cu apă şi i-a dat copilului să bea. 20 Dumnezeu era cu copilul, care a crescut mare, a locuit în pustiu şi a devenit un mare arcaş.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),7-8.10-11.12-13 (R.: 7a)
R.: Cel sărac strigă şi Domnul îl ascultă.

7 Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale.
8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie. R.

10 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
11 Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

12 Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă,
vă voi învăţa frica de Domnul!
13 Cine este omul care doreşte viaţa,
care doreşte zile multe ca să vadă binele? R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt al adevărului, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai venit aici înainte de vreme, ca să ne chinuieşti?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,28-34
În acel timp, ajungând pe malul celălalt, în ţinutul gadarenilor, pe Isus l-au întâmpinat doi posedaţi de diavoli ieşiţi din morminte; erau atât de violenţi încât nu putea nimeni să treacă pe drumul acela. 29 Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuieşti?” 30 Nu departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. 31Diavolii îl rugau, zicând: „Dacă ne alungi, trimite-ne în turma de porci!” 32 El le-a zis: „Mergeţi!” Ieşind din posedaţi, ei au intrat în porci şi, iată, toată turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptă şi a pierit în apă! 33 Atunci paznicii au fugit şi, venind în cetate, au făcut cunoscute toate şi cele întâmplate cu posedaţii. 34 Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, văzându-l, l-au rugat să plece din ţinutul lor.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Desăvârșirea nu poate fi atinsă fără îmbrățișarea „sărăciei”

Posted by Paxlaur pe 20/06/2017

saracie_fericire_cristosDesăvârșirea la care ne cheamă Cristos – „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit! (Mt 5,48) – nu poate fi atinsă fără îmbrățișarea sărăciei. Da, exact acea „virtute” care nu te lasă indiferent în fața nevoilor celor din jur. Unii încearcă să se amăgească, dar uită cuvântul Scripturii care zice: „Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său, care este în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?” (1In 3,17).

Pentru a practica cu demnitate sfatul evanghelic al sărăciei, noi trebuie să învățăm direct de la Cristos „care, pentru noi, din iubire, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, noi să ne îmbogăţim” (cf. 2Cor 8,9). Sărăcia nu este o materie școlară sau un curs care se predă în facultate! Trăirea sărăciei se deprinde privind la Cristos, la Cristos și la inima sa „blândă și smerită”. Sărăcia se imprimă în ființa celui care privește zi de zi simplitatea pruncului născut la Betleem și „despuierea” celui răstignit pe muntele Calvar! Nu poți privi ieslea și crucea, nu poți medita misterul unui Dumnezeu făcut om și să-ți astupi urechea la strigătul celui sărac (cf. Prov 21,13). Nu poți să meditezi misterul morții lui Cristos, să te gândești la lucrurile de pe urmă – moartea, judecata, raiul şi iadul – și să nu-ți amintești că toată judecata finală va fi despre iubire, despre ceea ce am făcut sau nu fraților noștri, în care trăiește și suferă Cristos și în zilele noastre. El însuși, Domnul și Judecătorul nostru, ne amintește în fiecare zi: „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40).

Știm că „nu putem sluji și lui Dumnezeu și mamonei” (cf. Lc 16,13). Sunt vrednice de milă sufletele „iubitorilor de arginți”, căci dacă nu au fost credincioși cu mamona nedreaptă, cine le va încredința adevărata bogăție (cf. Lc 16,11.14)? Însă cât de frumos strălucește sufletul acelor ființe care, deși au avut pe mâna lor „bogățiile acestei lumi”, nu și-au luat privirea de la cel despuiat și răstignit pe cruce! Cât de frumoase sunt sufletele celor care, în testamentul lor, pot spune asemenea cardinalului Silvano Piovanelli: „Am intrat pe linia dreaptă de sosire şi toată viaţa mea este îndreptată spre Domnul, care a umplut existenţa mea. Numai el a fost alături de mine şi a umplut mintea mea, inima mea, totul din mine. Prin el am simţit că sunt frate al tuturor oamenilor, îndeosebi al săracilor, al bolnavilor şi al persoanelor singure şi abandonate. Eu m-am născut sărac şi în pofida unei vieţi pline de contacte cu atâtea persoane, atâtea situaţii şi în pofida parcursului meu în Biserică, am rămas sărac, deci nu am nimic de lăsat; am de lăsat numai iubirea”.


„Iubitorii de arginți” nu-l cunosc cu adevărat pe Cristos!
Cine l-a întâlnit pe Cristos, vrea să fie asemenea lui: sărac!


20 iunie 2017 

Marţi din săptămâna a 11-a de peste an
Fer. Margareta Ball, văduvă, m.
2Cor 8,1-9; Ps 145; Mt 5,43-48

LECTURA I
Isus, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 8,1-9
Fraţilor, vă facem cunoscut harul lui Dumnezeu care le-a fost dat Bisericilor din Macedonia, 2pentru că bucuria lor a prisosit în mijlocul necazurilor grele şi a sărăciei cumplite şi a devenit şi mai mare prin bogăţia generozităţii lor. 3 Dau mărturie că au dat de bunăvoie, după puterile lor, ba chiar peste puterile lor. 4 Mi-au cerut cu multă stăruinţă favoarea de a participa la slujirea sfinţilor, 5dar nu numai după cum sperasem noi, ci s-au dăruit mai întâi pe ei înşişi Domnului, apoi nouă, prin voinţa lui Dumnezeu. 6 Noi l-am rugat pe Tit să ducă la bun sfârşit între voi această binefacere, aşa cum a început-o. 7 Dar, aşa cum sunteţi mai presus în toate, în credinţă şi în cuvânt, în cunoaştere şi în orice străduinţă şi în iubirea pe care v-am împărtăşit-o, la fel să fiţi mai presus şi în această binefacere! 8 Nu spun aceasta ca o poruncă, ci, prin zelul altora, vreau să pun la încercare curăţia iubirii voastre. 9 Căci voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, din iubire, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 145(146),2.5-6.7.8-9 (R.: cf. 2a)
R.: Sufletul meu să-l laude pe Domnul Dumnezeu!
sau:
Aleluia.

2 Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi. R.

5 Fericit este acela care îl are ca ajutor
pe Dumnezeul lui Iacob;
care-şi pune speranţa în Domnul Dumnezeul său!
6 El a făcut cerul şi pământul,
marea şi toate câte se află în ele.
El păstrează fidelitatea pe vecie. R.

7 El face dreptate celor asupriţi,
el dă pâine celor flămânzi.
Domnul îi eliberează pe cei închişi. R.

8 Domnul deschide ochii celor orbi,
Domnul îi ridică pe cei împovăraţi,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul are grijă de cei străini,
sprijină pe văduvă şi pe orfan,
dar nimiceşte calea celor fărădelege. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34
(Aleluia) „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Iubiţi-i pe duşmanii voştri!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,43-48
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău!» 44 Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, 45 ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi! 46 Căci, dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Oare nu fac acelaşi lucru şi vameşii? 47 Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac acelaşi lucru şi păgânii? 48 Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ne place sau nu, „Isus Cristos este același ieri, astăzi și în veac”!

Posted by Paxlaur pe 09/06/2017

Isus si femeia pacatoasaScriptura ne învață că „Isus Cristos este același ieri, astăzi și în veac” (cf. Evr 13,8). El rămâne mereu același și ne iubește cu o iubire veșnică (cf. Ier 31,3). Știm că Dumnezeu nu se schimbă, nici nu se răzgândește nici măcar atunci când omul insistă, regretă, greșește, fuge: „Darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Rom 11,29). Irevocabile! De aceea, și astăzi Cristos continuă să vorbească omului, continuă să-l cheme. Însă cu greu mai putem nota astăzi ceea ce surprindea evanghelistul Marcu: „Mulţimea numeroasă îl asculta cu plăcere” (Mc 12,37). De ce nu se mai strâng mulțimi numeroase în jurul lui Cristos? De ce nu mai este ascultat cu plăcere? Noi îl ascultăm cu plăcere pe Cristos?

Profetul Isaia ne spunea că atunci vom ajunge în preajma Domnului, când îl vom vedea, vom tresări de bucurie, inima ne va bate puternic şi ne va creşte (cf. Is 60,5). Simțim noi aceasta atunci când intrăm în biserică și privim tabernacolul? Dar atunci când ne împărtășim? Dar atunci când ne vorbește din sfânta Evanghelie? Cum este inima noastră în preajma Domnului? Simţim vreo înflăcărare deosebită?

Dacă nu simțim nimic deosebit în preajma lui Cristos este pentru că nu-l cunoaștem, nu-i recunoaște divinitatea, puterea, iubirea. Nimic! Uneori, ca să înțelegem cât de slabă ne este credința și cât de palidă iubirea față de el este suficient să ne amintim cum intrăm de obicei în biserică, în capele și cum îngenunchem înaintea lui Cristos, același Cristos care fascina mulțimile. Cum am îngenuncheat astăzi? În grabă, cu gândul aiurea, la lucrurile sau probleme rămase nerezolvate? Mai mult, putem să ne gândim la momentul prefacerii din cadrul sfintei Liturghii. Este punctul culminant în care acelaşi Cristos – exact acelaşi Cristos care fascina mulțimile, care predica și vindeca – ni se descoperă şi nouă. E în faţa noastră. Şi noi cum stăm? Unii nici măcar nu îngenunchează! Alții sunt cu gândul departe. Puțini sunt cei care îl recunosc ca Domnul şi mântuitorul lor. Este suficient să ne uităm la numărul celor care se împărtășesc cu inimă curată, cu credință.

Să ne refacem viața și să privim la Cristos, la Dumnezeu. Să ne facem inima să tresaltă de bucurie și să exclame împreună cu Tobit: „Binecuvântat este Dumnezeu şi binecuvântat este numele său cel mare!” (Tob 11,14). Cristos care fascina mulțimile este același ieri, astăzi și în veac. Același Cristos este în tabernacol. Același Cristos ne vorbește prin cuvântul său. Același Cristos este prezent în cei săraci, bolnavi, singuri. Dar și mai mult, același Cristos va reveni în slavă. Atunci toți se vor îngrămădi să-l asculte și să-i strige: „Doamne, Doamne”, însă știm și tremurăm la gândul că nu oricine îi spune „Doamne, Doamne” va intra în împărăția cerurilor (cf. Mt 7,21).


„Apropiați-vă de Dumnezeu
și el se va apropia de voi.
Curățați-vă mâinile,
purificați-vă inimile”
(cf. Iac 4,8).


9 iunie 2017 

Vineri din săptămâna a 9-a de peste an
Sf. Efrem, diacon înv. *
Tob 11,5-17; Ps 145; Mc 12,35-37

LECTURA I
Tu m-ai pus la încercare şi tu m-ai vindecat; iată, eu îl văd din nou pe fiul meu, Tobia!
Citire din cartea lui Tobia 11,5-17
În zilele acelea, Ana stătea privind la drum după fiul ei. 6 Presimţind că el vine, i-a zis tatălui lui: „Iată, fiul tău vine împreună cu omul care a mers cu el!” 7 Rafael i-a zis lui Tobia înainte să se apropie de tatăl lui: „Ştiu că ochii lui vor fi deschişi. 8 Întinde-i fierea peştelui pe ochi; medicamentul se va contracta şi va îndepărta albeaţa de pe ochi, iar tatăl tău va privi şi va vedea lumina”. 9 Ana a alergat, a căzut pe grumazul fiului ei şi i-a zis: „Te-am văzut, fiule! De acum pot să mor”. Şi a plâns. 10 Tobit s-a ridicat şi, împiedicându-se în picioare, a venit la ieşirea curţii. 11Tobia a mers către el cu fierea peştelui în mână. I-a suflat pe ochi, l-a prins şi i-a zis: „Ai încredere, tată!” A pus medicamentul şi l-a ţinut acolo. 12 Apoi a desprins cu amândouă mâinile sale albeaţa din colţul ochilor săi. 13 Tobit a căzut pe grumazul lui, a plâns şi i-a spus: „Te văd, fiule, lumina ochilor mei!” 14 Apoi a zis: „Binecuvântat este Dumnezeu şi binecuvântat este numele său cel mare! Binecuvântaţi sunt toţi îngerii săi sfinţi! Să fie peste noi numele său cel mare şi binecuvântaţi să fie toţi îngerii în toţi vecii! Pentru că el m-a pedepsit, dar, iată, îl văd pe Tobia, fiul meu!” 15 Tobia a intrat bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu cu glas puternic. Tobia i-a făcut cunoscut tatălui său că drumul a fost bun, că a adus argintul şi cum a luat-o pe Sara, fiica lui Raguel, de soţie: iată, vine şi este aproape de poarta cetăţii Ninive! 16 Tobit a ieşit în întâmpinarea nurorii sale bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu către poarta cetăţii Ninive. Cei din Ninive, văzându-l că umblă şi străbate cetatea în toată puterea şi fără a fi dus de mână de nimeni, s-au mirat. Iar Tobit a mărturisit înaintea lor că Dumnezeu a avut milă de el şi i-a deschis ochii. 17 Tobit s-a apropiat de Sara, soţia lui Tobia, fiul său, a binecuvântat-o şi i-a zis: „Intră sănătoasă, fiică! Binecuvântat să fie Dumnezeul tău, care te-a adus la noi, fiică! Binecuvântat să fie tatăl tău, binecuvântat să fie Tobia, fiul meu, şi binecuvântată să fii tu, fiică! Intră sănătoasă în casa mea cu binecuvântare şi bucurie! Intră, fiică!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 145(146),1-2.7.8-9a.9bc-10 (R.: 1)
R.: Sufletul meu să-l laude pe Domnul Dumnezeul!
sau:
Aleluia.

1 Laudă, suflete al meu, pe Domnul!
2
Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi. R.

7 El face judecată pentru cei asupriţi,
el dă pâine celor flămânzi.
Domnul îi eliberează pe cei închişi. R.

8 Domnul deschide ochii celor orbi,
Domnul îi ridică pe cei împovăraţi,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,
9a Domnul are grijă de cei străini. R.

9bc Sprijină pe văduvă şi pe orfan,
dar nimiceşte calea celor fărădelege.
10 Domnul Dumnezeul tău, Sionule,
domneşte în veci, din generaţie în generaţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23ab
(Aleluia) „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui David?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,35-37
În acel timp, luând cuvântul, Isus a spus învăţând în templu: „Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui David? 36 David însuşi a spus, inspirat de Duhul Sfânt: «Domnul a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea până când voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale!” 37 Deci însuşi David îl numeşte Domn; atunci, cum îi este fiu?” Şi mulţimea numeroasă îl asculta cu plăcere.

Cuvântul Domnului

 

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: