Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘Cristos’

Vreau să găsești în mine ceea ce iubeai în El

Posted by Paxlaur pe 12/12/2017

fericire copil dumnezeu iubireMulți dintre cei care strigă „Cristos se naște, dar mie nu-mi pasă”, încearcă să-și argumenteze necredința și indiferența tocmai prin textele Bibliei. Unul dintre textele alese de cei necredincioși este și aceste:: „Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată” (1In 4,12; cf. Ex 33,20; 1Tim 6,16). Altfel spus: „Nimeni nu știe dacă există Dumnezeu. Iar dacă există, nimeni nu știe exact cum e”!

Însă noi știm că Pruncul care ni se va naște, Cristos, Fiul Tatălui, vine în lume tocmai pentru a ni-l face cunoscut pe Tatăl și cine l-a văzut pe Fiul l-a văzut pe Tatăl, pentru că Fiul este în Tatăl și Tatăl în Fiul (cf. In 14,9.11). Însuși Isus spune: „Eu și Tatăl una suntem” (In 10,30). Totodată mai știm un adevăr: noi, oamenii, am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Gen 1,26). Însă adevărata imagine a lui Dumnezeu este doar Cristos, pentru că în el „locuiește toată plinătatea dumnezeirii trupește” (Col 2,9).

Prin întruparea lui Cristos ne sunt revărsate cele mai mari haruri. Prin Cristos, cu Cristos și în Cristos contemplăm slava Dumnezeului nevăzut pentru că, așa cum ne învață Apostolul, „el este icoana Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația” (Col 1,5). Iar lecturile de astăzi ne invită să contemplăm tandrețea acestui Dumnezeu care vine în mijlocul nostru prin Cristos. El este cel care se îngrijește de noi așa cum un păstor se îngrijește de turma sa: „Cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă” (Is 40,11). El este cel care pleacă în căutarea celui rătăcit și care nu vrea să se piardă nici unul dintre cei mici. Este un Dumnezeu care se bucură și face sărbătoare pentru convertirea noastră. Iată Imaginea lui Dumnezeu, iată-l pe Cristos spre care ne îndreptăm.

Toată această realitate aduce în viața noastră o nouă obligație: noi înșine trebuie să devenim asemenea lui Cristos, trebuie să trăim acest timp al Adventului astfel încât să se vadă că suntem cu adevărat creați după „chipul și asemănarea lui Cristos”. Dumnezeu ne-a rânduit să fim asemenea chipului Fiului său (Rom 8,29) și nu asemenea celor necredincioși, indiferenți. Să nu fim asemenea celor „cărora dumnezeul veacului acestuia le-a orbit mințile ca să nu vadă strălucirea evangheliei gloriei lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu” (2Cor 4,4).

O, Marie, Maica harului dumnezeiesc, rămâi mereu alături de noi în drumul spre întâlnirea cu Cristos care vine și ajută-ne să fim cât mai asemănători lui în cuvinte și fapte. Rânduiește ca viața noastră să strălucească în lumina evangheliei, în lumina celui care este imaginea Dumnezeului nevăzut și în care locuiește toată plinătatea dumnezeirii.


Fiul a devenit asemenea nouă în toate, în afară de păcat,
pentru ca noi să devenim asemenea lui,
iar Tatăl să poată afla în noi ceea ce iubea în el
(cf. Prefața a VII-a pentru duminicile de peste an).


12 decembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Is 40,1-11; Ps 95; Mt 18,12-14

LECTURA I
Dumnezeu mângâie poporul său.
Citire din cartea profetului Isaia 40,1-11
Aşa spune Dumnezeul vostru: „«Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale”. 3 Un glas strigă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale va fi înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit”. 5 Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit. 6 Un glas zice: „Strigă!”, dar a răspuns: „Ce să strig?” Orice făptură este ca iarba şi toată frumuseţea ei este ca floarea câmpului. 7 Iarba se usucă, floarea se ofileşte, pentru că Duhul Domnului suflă peste ele; cu adevărat, poporul este ca iarba. 8 Iarba se usucă, floarea se ofileşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna. 9 Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Sionului; ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!” 10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui! 11 Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1-2.3 şi 10ac.11-12.13 (R.: cf. Is 40,9-10)
R.: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou!
Cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi-i Domnului, binecuvântaţi numele lui!
Vestiţi din zi în zi mântuirea lui. R.

3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale!
10ac Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
El va judeca popoarele cu dreptate. R.

11 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul,
să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea!
12 Să se bucure câmpiile şi tot ce este pe ele,
să tresalte de bucurie toţi copacii pădurilor. R.

13 Să se bucure în faţa Domnului care vine,
pentru că vine să judece pământul!
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele, în adevărul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Se apropie ziua Domnului; iată, el vine să ne mântuiască! (Aleluia)

EVANGHELIA
Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,12-14
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Ce părere aveţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, oare nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă pe munte şi se duce să o caute pe cea rătăcită? 13 Şi, dacă se întâmplă să o găsească, adevăr vă spun că se bucură pentru ea mai mult decât pentru cele nouăzeci şi nouă, care nu se rătăciseră. 14 Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Am găsit cea mai scumpă perlă și vreau să o cumpăr…

Posted by Paxlaur pe 11/12/2017

PerlaÎn ziua de Crăciun vor fi unii care îi vor glorifica pe Dumnezeu spunând: „Astăzi am văzut lucruri minunate” (Lc 5,26). Dar nu vor lipsi nici cei care vor continua să spună cu indiferență: „Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”!

Ce anume uită un om care este indiferent față de prezența lui Cristos? Omul uită că totul aparține lui Cristos, totul aparține tocmai Celui față de care el este indiferent; uită că are un suflet pentru care trebuie să dea totul ca să-l mântuiască; uită cu suntem ai Domnului cu tot ceea ce avem.

Juan Carlos Ortiz exprimă acest adevăr într-o istorioară.

Un om a văzut o perlă foarte prețioasă și i-a spus vânzătorului: „Vreau să cumpăr această perlă. Cât costă?”. Bijutierul i-a răspuns: „Este o perlă foarte scumpă”. „Cât de scumpă? Cât costă?”, a întrebat omul. „Mult!”, i-a răspuns scurt vânzătorul. „Bine, am înțeles. Dar crezi că aș putea să o cumpăr?”. „Clar că o poți cumpăra. Oricine poate cumpăra această perlă”. „Oricine?”, a răspuns mirat omul, „Credeam că ai spus că e foarte scumpă!”. „Am spus. Și chiar este foarte scumpă”. Nerăbdător omul l-a întrebat: „Bine, dar cât costă?”. „Tot ce ai”! „Perfect. O cumpăr”. „Bine. Câți bani ai?”. „Am 100.000 de lei în bancă”. „Bine, 100.000 de lei. Ce altceva mai ai?”. „Asta e tot ce am”, i-a răspuns omul nedumerit. „Ești sigur? Nu mai ai nimic altceva?”. „Păi, mai am câțiva lei prin buzunar”. „Câți?”. „Păi… cam 1.000 de lei”. „Bine, sunt ai mei acum, dacă vrei perla. Ce altceva mai ai?”, întrebă serios vânzătorul. „Asta e tot. Chiar că nu mai am nimic altceva”, spuse omul surâzând. „Nimic? Dar unde locuiești?”. „Într-o casă. Da, am casa mea”. Atunci vânzătorul a scris pe o foaie „locuința”. Apoi l-a privit și i-a spus: „Casa ta e acum a mea”. La care omul a reacționat promt: „Și eu unde mai dorm? În rulotă?”. „Ooo, ai și rulotă?! Și aia e tot a mea. Ce altceva mai ai?”. „Auzi, tu te aștepți ca eu să dorm în mașină!”, spuse agitat omul. „Ooo, ai și mașină?”, întrebă surâzând vânzătorul. „Da, am chiar două”. „Ei, bine”, spuse vânzătorul, „acum sunt ale mele”. „Hei”, răbufni omul, „mi-ai luat banii, casa, rulota și mașinile. Cum am să mai supraviețuiesc cu familia mea?!”. „Așa deci, ai și familie?”. „Da! Am o soție și trei copii”. „Ei bine, acum și ei sunt ai mei”, spuse vânzătorul. Apoi imediat exclamă: „Ah, era să uit! Tu! Da, chiar și tu ești tot al meu! Totul este al meu – soția, copiii, casa, banii, mașinile și tu însuți”. Apoi a adăugat: „Acum, ascultă-mă cu atenție. Deocamdată te voi lăsa să te bucuri și să folosești toate acestea. Însă nu uita că ele sunt ale mele, toate, așa cum și tu însuți ești al meu. Și oricând voi avea nevoie de ceva dintre acestea, mi le vei da, pentru că eu sunt proprietarul lor”.


Domnul este aproape.
El vine ca să ne dăruiască fericirea veșnică,
mântuirea sufletului.
„Fiţi tari şi nu vă temeţi!” (Is 35,4).


11 decembrie 2017 

Luni din săptămâna a 2-a din Advent
Sf. Damasus I, pp. *
Is 35,1-10; Ps 84; Lc 5,17-26

LECTURA I
Dumnezeu vine şi vă va mântui.
Citire din cartea profetului Isaia 35,1-10
Să tresalte de bucurie pustiul şi pământul uscat; să se veselească stepa şi să înflorească precum trandafirul! 2 Va înflori şi se va veseli cu bucurie şi strigăt; i se vor da gloria Libanului, măreţia Carmelului şi a Şaronului. Vor vedea gloria Domnului, măreţia Dumnezeului nostru. 3 „Întăriţi mâinile slăbite şi îndreptaţi genunchii care se clatină! 4 Spuneţi celor slabi de inimă: Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru! Vine răzbunarea, răsplata lui Dumnezeu. El vine şi vă va mântui”. 5 Atunci se vor deschide ochii orbilor şi urechile surzilor se vor destupa. 6 Atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba celui mut va striga de bucurie. Căci vor ţâşni ape în pustiu şi râuri, în stepă. 7 Ţinutul uscat va deveni un lac, iar pământul însetat, izvoare de apă; în cuibul unde se adăpostea şacalul va fi stuf şi papură. 8 Acolo va fi o stradă şi un drum, iar drumul se va numi „Drumul cel Sfânt”: cei impuri nu-l vor străbate, ci va fi un drum pe care Domnul va merge, iar nebunul nu se va rătăci. 9 Acolo nu va fi niciun leu şi nici vreun animal feroce: niciunul nu va urca şi nu se va găsi acolo. Doar cei răscumpăraţi vor merge. 10 Cei eliberaţi de Domnul se vor întoarce şi vor veni în Sion cu strigăte de bucurie. O veselie fără de sfârşit va coborî asupra lor, bucuria şi veselia îi vor urma, iar amărăciunea şi suspinul se vor îndepărta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: Is 35,4d)
R.: Iată Dumnezeul vostru! El vine şi vă va mântui.

9ab Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
El vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, vine Împăratul, Stăpânitorul lumii; el va sfărâma jugul robiei noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Astăzi am văzut lucruri minunate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,17-26
Într-una din zile, pe când Isus învăţa, şedeau şi unii farisei şi învăţaţi ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece. 18 Şi iată, câţiva bărbaţi care purtau pe un pat un om ce era paralizat căutau să-l aducă şi să-l pună înaintea lui! 19 Şi, negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulţimii, urcându-se pe acoperiş, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în faţa lui Isus. 20 Văzând credinţa lor, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” 21 Cărturarii şi fariseii au început să discute: „Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele, în afară de singur Dumnezeu?” 22Dar Isus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, le-a zis: „La ce vă gândiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor: a spune «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te şi umblă!»? 24 Însă ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat -, îţi zic: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te la casa ta!” 25 Şi îndată paraliticul s-a ridicat înaintea lor, a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, glorificând-l pe Dumnezeu. 26 Uluirea i-a cuprins pe toţi şi-l glorificau pe Dumnezeu şi spuneau plini de teamă: „Astăzi am văzut lucruri minunate”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Leon cel Mare și izvorul de speranță: Cristos și Biserica sunt inseparabili!

Posted by Paxlaur pe 10/11/2017

DialogulLeoncelmaresi AttilaSfântul papă Leon cel Mare ne învață într-una din predicile sale: „Toţi cei care sunt renăscuţi în Cristos dobândesc demnitate regească prin semnul crucii. Apoi, prin ungerea Duhului Sfânt, sunt consacraţi preoţi. Deci toţi creştinii sunt înzestraţi cu o carismă spirituală şi supranaturală care îi face părtaşi de neamul regesc şi de oficiul preoţesc. Oare nu este o funcţie regească faptul că un suflet, supus lui Dumnezeu, îşi conduce trupul? Oare nu este o funcţie preoţească a-i consacra Domnului o conştiinţă curată şi a-i oferi pe altarul inimii jertfele nepătate ale cultului nostru?”.

Astăzi, în sărbătoarea sfântului Leon cel Mare, ne amintim că toți formăm Biserica, Trupul mistic al lui Cristos. Toți formăm Biserica „una, sfântă, catolică și apostolică” pe care Cristos a zidit-o pe stâncă şi puterile celui rău nu o vor putea birui niciodată. Acest adevăr este pentru noi un nesecat izvor de speranţă, o încurajare în aceste vremuri în care mulţi se încumetă să întrezărească sfârşitul Bisericii. Domnul este singurul nostru sprijin, forţa şi rezistenţa noastră, de aceea nimeni şi nimic nu va putea să distrugă Biserica. Să nu uităm că avem de partea noastră un Dumnezeu atotputernic, un Domn care ne-a clădit pe stâncă (cf. Mt 16,18).

Nu de puţine ori ne este dat să auzim: „Eu cred în Dumnezeu, în Cristos, dar nu am treabă cu Biserica”. Este plină lumea de „credincioşi nepracticanţi”: „Eu cred, dar nu merg la Biserică”! Iar pericolul ne pândește pe toți cei care ajungem în biserică doar duminica şi ori de câte ori este vreo sărbătoare sau vreun eveniment personal. Am transformat legătura noastră cu Biserica într-un raport rece, fără viaţă, uitând că nu suntem creştini pentru a umple un locaş făcut din pietre, ci noi înşine suntem pietrele vii care alcătuiesc acest locaş. Noi suntem Biserica! Noi suntem Trupul lui Cristos! Nu putem să despărţim Capul, care este Cristos, de trup, care este Biserica. Şi nu ne putem despărţi nici pe noi, care suntem mădulare ale aceluiaşi trup.

Să ne amintim cuvântul Apostolului şi să valorificăm prezenţa noastră în Biserică: „Așa cum trupul este unul și are multe membre, iar toate membrele trupului, deși sunt multe, formează un singur trup, tot la fel și Cristos. Căci noi toți am fost botezați într-un singur Duh spre a fi un singur trup … Voi sunteți trupul lui Cristos și membru fiecare în parte” (cf. 1Cor 12,12-27). Să ne rugăm în această zi pentru Biserică, pentru sfântul părinte papa, pentru noi toţi, membre ale Trupului Mistic: „Dă, Doamne, Bisericii tale liniştea bunei orânduiri, timpuri de pace şi ziua unităţii. Dă-ne, Doamne, harul de a iubi Biserica, mireasa ta şi de a ne sluji şi cinsti unii pe alţii”.


Cristos şi Biserica nu pot fi despărţiţi.
Nimeni nu trebuie şi nu poate să aleagă între Cristos şi Biserică
pentru că Domnul şi Mireasa sa formează un singur trup,
sunt inseparabili.


10 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 31-a de peste an
Ss. Leon cel Mare, pp. înv. **; Oreste, m.
Rom 15,14-21; Ps 97; Lc 16,1-8

LECTURA I
Slujitor al lui Cristos Isus între neamurile păgâne, pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 15,14-21
Fraţii mei, eu însumi sunt convins cu privire la voi că sunteţi plini de bunătate, plini de orice fel de cunoaştere, în stare să vă îndrumaţi unii pe alţii. 15 Totuşi v-am scris în unele părţi mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc aminte acestea, în puterea harului care mi-a fost dat de Dumnezeu, 16ca să fiu slujitor al lui Cristos Isus între neamuri, consacrat să predic evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută, sfinţită în Duhul Sfânt. 17 Aşadar, mă pot lăuda în Cristos Isus în cele ce-l privesc pe Dumnezeu, 18 căci nu voi îndrăzni să vorbesc altceva decât despre ce a săvârşit Cristos prin mine pentru a aduce neamurile păgâne la credinţă, prin cuvânt şi faptă, 19 prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Aşadar, de la Ierusalim şi împrejurimi şi până în Iliria, am completat vestirea evangheliei lui Cristos, 20 făcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese făcut cunoscut numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia, 21 ci, după cum este scris: „Cei cărora nu le-a fost vestit despre el îl vor vedea şi cei care n-au auzit vor înţelege”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3c-4 (R.: cf. 2b)
R.: Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea înaintea neamurilor.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3c Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1In 2,5ab
(Aleluia) Cine păstrează cuvântul lui Cristos, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârşită. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiii veacului acestuia, în generaţia lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea. 2 El l-a chemat şi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator!» 3 Atunci administratorul şi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. 4 Ştiu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administraţie». 5 Şi, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eşti dator stăpânului meu?» 6 Acesta i-a spus: «Cu o sută de baţi de untdelemn”. El i-a răspuns: «Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!» 7 După aceea i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?” Acesta a răspuns: «O sută de kor de grâu”. El i-a spus: «Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!» 8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Portretul creștinului… Te regăsești?

Posted by Paxlaur pe 07/11/2017

crestinul credinta stiinta luminaPrin învățătura sa, apostolul neamurilor ne oferă portretul creștinului: cum ar trebui să fim noi! Sfântul Paul ne învață că adevăratul creștin este omul care nu se conformează acestei lumi, ci își înnoiește mintea „ca să înţeleagă care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit”. Creștinul nu se „consideră mai mult decât este și are despre sine o apreciere corectă”. Creștinul adevărat iubește fără ipocrizie, urăște răul, este atașat de bine. Ne regăsim în toate acestea?

Mai mult, dacă suntem creștini atunci trebuie să fim convinși că nouă ne sunt adresate aceste cuvinte: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească, întreceţi-vă în a vă stima unii pe alţii… Practicaţi ospitalitatea! Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută: binecuvântaţi şi nu blestemaţi! Bucuraţi-vă cu cei care se bucură şi plângeţi cu cei care plâng… Nu râvniţi la funcţii înalte, ci lăsaţi-vă atraşi de cele modeste!” (Cf. Rom 12,1-16). Zi de zi trebuie să ne cercetăm cugetul pentru a vedea dacă ne regăsim în „portretul” făcut de apostolul Paul după exemplul lui Cristos.

Creştinul trebuie să fie diferit prin ceva, să neliniştească, să ridice întrebări, să nu se piardă în anonimatul răului, în masa oamenilor care stau departe de adevăr şi iubesc minciuna, violenţa, nedreptatea.

Adevărata viață de credință conține o reînnoire continuă: „Nu vă conformaţi lumii acestia, ci schimbaţi-vă”. Să nu căutăm scuze pentru lipsa noastră de coerență. Să nu inventăm motive pentru a nu participa la ospățul pe care Dumnezeu l-a pregătit celor care cred în el și merg pe urmele sale.

De fapt, o altă caracteristică a bunului creștin este tocmai iubirea față de ospățul pe care Dumnezeu îl pregătește zi de zi pentru noi în sfânta Euharistie. Creştinul trebuie să iubească sacramentele şi Biserica pentru care Cristos s-a jertfit pe sine însuşi (cf. Ef 5,25).

Şi mai este o caracteristică pe care deseori o evităm sau neglijăm: un bun creștin va fi întotdeauna un creștin prigonit. Aşa ne-a spus de la început Cristos: „Vă vor prigoni şi minţind vor spune tot ce-i rău împotriva voastră” (Mt 5,11). Și același Domn adăugat și ne-a asigurat: „În lume veţi avea necazuri; însă, curaj, eu am învins lumea… Curaj, eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor (cf. In 16,33; Mt 28,20)!

Am simţit vreodată povara de a fi creştin? Am fost vreodată persecutaţi pentru Cristos? Am îndrăznit să riscăm pentru Cristos?

Să nu ne ruşinăm de Cristos: „Dacă cineva se va ruşina de mine şi de cuvintele mele înaintea acestei generaţii adultere şi păcătoase, şi Fiul omului se va ruşina de el când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii cei sfinţi (Mc 8, 38).


Tratarea cu superficialitate a sacramentelor
este tratarea cu superficialitate a lui Cristos:
cine ignoră sacramentele, pe Cristos îl ignoră.
Cine refuză sacramentele pe Isus îl refuză,
refuză iubirea lui Dumnezeu.


7 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 31-a de peste an
Sf. Villibrord, ep.
Rom 12,5-16a; Ps 130; Lc 14,15-24

LECTURA I
Noi suntem membre unii altora.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 12,5-16a
Fraţilor, noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos şi membre unii altora. 6 Dar avem daruri diferite după harul care ne-a fost dat: dacă cineva are darul profeţiei, să profeţească după analogia credinţei, 7 dacă are darul slujirii, să stăruie în slujire, dacă este învăţător, să-i înveţe pe alţii, 8 dacă are darul de a îndemna, să îndemne! Cine dă să dea cu simplitate, cine conduce să o facă cu grijă, cine face pomană s-o facă cu bucurie! 9 Iubirea să fie fără ipocrizie, urâţi răul, ataşaţi-vă de bine, 10 iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească, întreceţi-vă în a vă stima unii pe alţii! 11 Neobosiţi în râvnă, înflăcăraţi de Duh, slujiţi Domnului! 12 Plini de bucurie în speranţă, statornici în încercare, stăruiţi în rugăciune! 13 Luaţi parte la trebuinţele sfinţilor! Practicaţi ospitalitatea! 14Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută: binecuvântaţi şi nu blestemaţi! 15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură şi plângeţi cu cei care plâng! 16a Să aveţi aceleaşi sentimente unii pentru alţii! Nu râvniţi la funcţii înalte, ci lăsaţi-vă atraşi de cele modeste!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 130(131),1.2.3
R.: Păzeşte sufletul meu în pace la tine, Doamne!

1 Doamne, eu nu am o inimă îngâmfată,
nici nu privesc cu trufie;
nu umblu după lucruri prea mari
şi prea înalte pentru mine. R.

2 Sufletul îmi este împăcat şi liniştit,
ca un copil înţărcat la sânul mamei sale.
Da, sufletul meu este în mine
ca un copil înţărcat în braţele mamei sale. R.

3 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
de acum şi până-n veac! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,28
(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,15-24
În acel timp, unul dintre cei care erau la masă i-a spus lui Isus: „Fericit este acela care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!” 16 Dar el i-a zis: „Un om a făcut un ospăţ mare şi i-a invitat pe mulţi, 17 iar la ora ospăţului l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi chemase: «Veniţi, deja este gata!” 18 Dar, unul după altul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor şi e necesar să merg să-l văd. Te rog, primeşte scuzele mele!” 19 Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc. Te rog, primeşte scuzele mele!” 20 Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am căsătorit şi nu pot să vin”. 21 Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a spus servitorului: «Mergi îndată pe străzile şi uliţele cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi!» 22Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi încă mai este loc». 23 Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre oamenii care fuseseră chemaţi nu va gusta din cina mea»”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Boala de care suferim și leacul pentru ea…

Posted by Paxlaur pe 03/11/2017

rugaciune vindecare boala fariseismDespre hidropizie știm că este „o boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi”. Dar despre fariseism, o patologie atât de des întâlnită chiar și în rândul creștinilor, ce știm? Când ne-am cercetat ultima dată cu atenție inima și mintea pentru a vedea dacă nu cumva suferim și noi de fariseism? Cum se manifestă fariseismul? Care-i sunt simptomele?

Fariseii sunt cei care chiar și atunci când fac un bine – de exemplu, te invită la masă – urmăresc alt scop: l-au chemat pe Isus ca să-l urmărească, să-l poată acuza și condamna. Aceștia sunt fariseii! Iar noi, la rândul nostru, devenim farisei atunci când în spatele unui pretins bine, avem alte scopuri, avem ascunse gânduri meschine. Binele pe care îl facem nu trebuie să aibă alt scop decât binele în sine, nimic altceva.

În al doilea rând, cei care „suferă” de fariseism se folosesc mereu de oameni, în special de cei slabi sau bolnavi. Aceștia devin instrumente folosite pentru a-i distruge pe alții, pentru a-i atrage în capcană pe cei drepți. Așa au făcut fariseii cu cel bolnav de hidropizie: l-au adus acolo și l-au pus în fața lui Isus ca ispită, ca momeală. Însă Cristos e măreț: Domnul e mai presus de răul din inima lor, este deasupra planurilor lor diabolice. El nu permite ca cei mici să rămână instrumente în mâna celor puternici, a celor cu inima împietrită. El îi vindecă pe cei bolnavi și-i eliberează din mâna fariseilor: Isus, luându-l pe cel bolnav, l-a vindecat şi l-a trimis de acolo (cf. Lc 14,4).

Și nu în ultimul rând, fariseii sunt cei care tac în fața răului. Sunt cei care tac în loc să promoveze binele, să-l apere pe cel mic. Fariseii tac, pândesc… sau vorbesc doar între ei, în șoapte, codat. Chiar și atunci când știu răspunsul la întrebări și calea spre bine, ei tac, se lasă învăluiți într-o tăcere vinovată (cf. Lc 14,3-4). Tac pentru că ei caută doar motive de condamnare. Ei tac și apoi „țin sfat împotriva celui drept ca să-l dea la moarte” (cf. Mt 12,14).

Da, aceștia sunt fariseii: oameni cu scopuri ascunse, cu gânduri meschine, oameni care se folosesc de semenii lor mai slabi, oameni care tac în fața răului și, mai ales, oameni care îi condamnă pe cei drepți la moarte.

Atunci când întâlnim fariseismul în viața noastră sau în viața celor de lângă noi, trebuie să strigăm cu Apostolul: „Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea” (Rom 9,2). Această boală nu trebuie să ne lase indiferenți. Cei care au fost cuprinși de această boală, de fariseism, l-au condamnat la moarte pe Isus. Așadar, fie ne vindecăm, adică fie ne lăsăm vindecați de Cristos, fie vom sfârși prin a-l condamna la moarte pe Domnul vieții.


Cristos este antidotul pentru cei care suferă de fariseism.
Cine mănâncă trupul său
și se hrănește zi de zi din cuvântul său
va fi vindecat,
va fi eliberat de chinul fariseismului
și de moartea veșnică.


3 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 30-a de peste an
Ss. Martin de Porres, călug. *; Silvia, mamă
Rom 9,1-5; Ps 147; Lc 14,1-6

LECTURA I
Aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 9,1-5
Fraţilor, spun adevărul în Cristos, nu mint. Martoră îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. 2 Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea. 3 Căci aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup. 4 Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi gloria, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile; 5 ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12a)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalime, pe Domnul Dumnezeul tău!

12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19 El face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1-6
Într-o sâmbătă, Isus a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 2 Şi, iată, era în faţa lui un bolnav de hidropizie. 3 Atunci, Isus a spus învăţaţilor Legii şi fariseilor: Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?” 4 Dar ei tăceau. Atunci, luându-l, l-a vindecat şi l-a trimis. 5 Iar lor le-a zis: Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?” 6 Ei n-au putut să-i răspundă la aceasta.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: