Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘cruce’

Crucea și lemnul

Posted by Paxlaur pe 28/04/2017

Lemnul cruciiO, dar preaprețios al crucii! Ce strălucire apare pri­virii! Toată frumusețea și toată măreția. Copac frumos și plăcut la privit și la gust, și nu imagine parțială a binelui și a răului, ca acela din Eden.
Este un copac care dă viața, nu moartea, luminează, nu întunecă, deschide calea spre paradis, nu alungă din el. Pe acel lemn urcă Cristos, ca un rege pe carul său triumfal. Îl învinge pe diavol, stăpânul morții, și elibe­rează neamul omenesc de sclavia tiranului.
Pe acel lemn urcă Domnul, ca un luptător viteaz. Este rănit în bătălie la mâini, la picioare și la coasta divină. Însă cu acel sânge vindecă vânătăile noastre, adică natura noastră rănită de șarpele veninos.
Mai înainte am fost uciși de lemn, acum însă prin lemn recuperăm viața. Mai întâi am fost înșelați de lemn, acum însă prin lemn îl alungăm pe șarpele viclean. Schimbări noi și extraordinare! În locul morții ne este dată viața, în locul stricăciunii, nemurirea, în locul necinstei, gloria.
De aceea, nu fără motiv exclamă sfântul Apostol: În ce mă privește, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cris­tos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume (Gal 6,14). Acea înțelepciune înaltă, care a înflorit din cruce, a făcut zadarnică înțelepciunea mân­dră a lumii și nebunia sa arogantă. Bunurile de orice fel, care ne-au venit din cruce, au eliminat germenii ticălo­șiei și răutății.
La începutul lumii, numai figurile și semnele pre­mergătoare ale acestui lemn aduceau la cunoștință și indicau marile evenimente ale lumii. Într-adevăr, fii atent, oricine ai fi tu, care ai dorință mare de a cunoaște. Oare nu printr-un lemn neînsemnat a evitat Noe pentru sine, pentru fiii și soțiile lor și chiar pentru animale, catas­trofa potopului, decretată de Dumnezeu?
Gândește-te la toiagul lui Moise. Oare nu a fost un simbol al crucii? A schimbat apa în sânge, a devorat șerpii vrăjitorilor, a lovit marea și a împărțit-o în două, apoi a readus apele mării la cursul lor normal și i-a înecat pe dușmani, i-a salvat însă pe cei care erau poporul legitim.
Așa a fost și toiagul lui Aron, simbol al crucii, care a înflorit într-o singură zi și l-a revelat pe preotul legitim.
Și Abraham a prefigurat crucea atunci când l-a legat pe fiu pe grămada de lemne. Moartea a fost ucisă de cruce și Adam a fost readus la viață. Fiecare apostol a fost preamărit prin cruce, fiecare martir a fost încoronat cu ea și fiecare sfânt a fost sfințit de ea. Prin cruce, ne-am îmbrăcat în Cristos și ne-am despuiat de omul cel vechi. Prin cruce, noi, oi ale lui Cristos, am fost adu­nați într-un unic staul și suntem destinați pentru lăcașu­rile veșnice.

Din Discursurile sfântului Teodor Studitul:
Crucea prețioasă și dătătoare de viață a lui Cristos
(Disc. la adorarea crucii: PG 99, 691-694.695.698-699)

Posted in Lecturi, Sfânta cruce | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Să adunăm firimiturile rămase. Să nu (mai) risipim!

Posted by Paxlaur pe 28/04/2017

Guilt-Pain-570x353„Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!” (In 6,12), spune astăzi Domnul și cuvântul său ne poartă spre „Rugăciunea lui Isus”: „Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat, ca ei să fie una ca și noi. Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în numele tău pe care mi l-ai dat și i-am păzit și nimeni dintre ei nu s-a pierdut în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura” (In 17,11-12). Cristos nu vrea să se piardă nimic, nu vrea să se risipească nimic din harul său, nimeni dintre apostolii săi. Cristos are grijă de noi: noi suntem investiția sa, rodul muncii sale, rodul jertfei sale.

Atunci când investești în ceva, atunci când ai pus suflet în ceea ce ai făcut, nu vrei să se piardă nimic. Suferim enorm atunci când pierdem lucrurile semnificative pentru noi. Cel care face binele, vrea ca munca sa să aducă rod: nu atât să fie el apreciat, cât să nu se piardă ceea ce a făcut. Este atât de vizibilă ușurința cu care risipim ceea ce primim fără muncă, mai ales atunci când nu simțim dragostea celor care ne oferă, mai ales atunci când suntem orbi și surzi la bătăile inimilor din jurul nostru.

Când citești evanghelia de astăzi (ca și multe alte pasaje din Sfânta Carte) îți vine să iei cartea în brațe și să o săruți, să o îmbrățișezi. Este atâta gingășie în iubirea pe care Cristos ne-o poartă! Ne face în fiecare zi atât de mult bine! Ne ține atât de strâns în brațe atunci când suferim! Și totuși, uneori nu vedem, nu simțim, alteori pierdem binele primit… risipim harul!

Să adunăm firimiturile rămase. Să nu risipim harul. Să nu „zădărnicim crucea lui Cristos” (cf. 1Cor 1,17), harurile sale în noi și pentru noi. Să veghem asupra lucrărilor pe care Domnul le-a făcut în viața noastră și să vedem cum am răspuns noi iubirii sale. Să veghem pentru ca nu cumva să ne trezim că luptăm împotriva lui Dumnezeu, împotriva binefacerilor sale. Este atât de odioasă și periculoasă nepăsarea, nerecunoștința, neimplicarea. Să ne amintim cât de exigent este Domnul cu servitorul în care a investit talanții săi, dar care, din răutate sau lene, nu a adus rod: „Pe servitorul netrebnic aruncați-l afară în întuneric: acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților” (Mt 25,30).

În liniștea serii răsună cuvântul lui Isus spus inimii noastre: „Adună bucățile rămase, ca să nu se piardă nimic”. Adună ceea ce nu ai folosit astăzi din ceea ce Domnul ți-a oferit și nu fi risipitor cu viața, cu harul, cu prietenia, cu iubirea, cu omul, cu nimic.

Să ne cercetăm cugetul și să vedem, împreună cu sfânta Maria, mama noastră, lucrările minunate pe care Domnul le-a făcut în această zi în viața noastră. Să vedem ce, cât și cum am valorizat și, mai ales, să vedem ce putem aduna pentru a nu risipi minunile și harul.


„Lucrați nu pentru hrana pieritoare,
ci pentru hrana care rămâne spre viața veșnică,
pe care v-o va da Fiul Omului” (In 6,27).


 

28 aprilie 2017 

Vineri din săptămâna a 2-a a Paştelui
Ss. Petru Chanel, pr. m. *; Ludovic M. Grignion de Montfort, pr. *; Valeria, m.
Fap 5,34-42; Ps 26; In 6,1-15

LECTURA I
Au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi, pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui.
Citire din Faptele Apostolilor 5,34-42
În zilele acelea, s-a ridicat un fariseu din Sinedriu, al cărui nume era Gamaliel, învăţător al Legii, stimat de tot poporul, şi a cerut ca oamenii aceştia să fie duşi afară pentru puţin timp 35 şi le-a spus: „Bărbaţi israeliţi, aveţi grijă la ce aveţi de gând să faceţi cu oamenii aceştia! 36 Nu de mult s-a ridicat Teudas spunând că el este cineva, iar numărul bărbaţilor care i s-au alăturat a fost cam de patru sute; el a fost ucis şi toţi care îl urmaseră au fost împrăştiaţi şi n-a rămas nimic din ei. 37După el s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului, şi a atras poporul după el. A murit el, şi toţi cei care l-au urmat au fost risipiţi. 38 Aşadar, vă spun: staţi deoparte de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici; nu cumva să vă găsiţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!” Iar ei s-au lăsat convinşi de el. 40 Totuşi, chemându-i pe apostoli, după ce i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Iar ei au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui Isus. 42 Şi în fiecare zi, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să-l vestească pe Cristos Isus.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: cf. 4ab)
R.: Un lucru cer de la Domnul: să locuiesc în casa lui.
sau:
Aleluia.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Le-a dat celor aşezaţi cât a voit fiecare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,1-15
În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei. 2 Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. 3 Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. 4 Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?” 6 Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin”. 8 Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9 „Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?” 10Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!” În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. 11 Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare. 12 Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!” 13 Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. 14 Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!” 15 Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Ah, Doamne, ce mi-ar plăcea să te primesc, dar eu…

Posted by Paxlaur pe 14/04/2017

Isus a îmbrăţişat crucea!

Isus a îmbrăţişat crucea!

Este ziua când privim la Cristos răstignit, părăsit. Este ziua când Domnul „stă pe cruce” și strigă: „Mi-e sete”. Îi este sete de inima ta, de iubirea ta, de tine. Te-ai apropiat de Domnul în aceste zile? L-ai primit?

Undeva, la marginea unei localităţi, era răstignit Cristos, pe o cruce veche din lemn putrezit. Oamenii veneau zilnic la marginea acelui oraş şi vorbeau cu Cristos. Îi spuneau necazurile, îi cereau ajutorul. Iar el îi mângâia și-i ajuta. Într-una din zile oamenii şi-au zis: „Ce rost are să străbatem atâta drum din oraş până la periferie. Haideţi mai bine să-l aducem pe Cristos în centru, mai aproape de noi şi să ne fie mai ușor să-l vizităm”. Astfel, a doua zi i-au propus să-l mute în oraș, iar Isus a acceptat. A venit în centrul oraşului și toată ziua a stat înconjurat de oameni. Unii care nu-l vizitaseră cu anii, erau acum acolo, pentru că aveau nevoie de el şi le era la îndemână fără niciun efort.

Apoi a venit seara. Unde să doarmă Cristos? La cine să meargă?… S-au adunat toți ca să vadă unde avea să doarmă. Mare i-a fost surprinderea Domnului când a văzut pe chipul lor refuzul… Atunci, ca să-i scoată din încurcătură, le-a zis: „Staţi liniştiţi. Nu trebuie să vă faceți griji pentru mine. Eu voi dormi în Biserică. Nu vă temeți, mă descurc eu…”. La care parohul a sărit ca ars: „Cum să dormi în biserică?! Acolo e loc de rugăciune, e casa Tatălui, nu e dormitor. Nu se cuvine aşa ceva, Doamne! Categoric că nu te voi lăsa să dormi în biserica mea. Uite, mai bine mergi la primar acasă”. „La mine?” strigă primarul. „Doamne, eu te-aş primi cu drag, dar la noi se fac multe renovări, suntem în campanie electorală, e multă mizerie peste tot. Unde mai pui că eu sunt cam slobod la gură, vorbesc urât, mai spun minciuni. Nu cred că vrei să fii martor la asemenea lucruri… Cred că mai bine mergi la feciorul de Biserică?”. Şi toţi şi-au întors capul spre credinciosul localităţii care imediat a început: „Ah, Doamne, ce mi-ar plăcea să te primesc, dar eu… n-am cameră de oaspeţi. Chiar nu ai loc la mine. Şi apoi mai e şi soţia care m-ar certa dacă aş merge cu tine acasă, aşa, neanunţat… Chiar nu mai vreau certuri în familie. Nu-ţi doreşti să ai de-a face cu soţia mea când e nervoasă. Nu, poate ar fi mai bine să mergi…” şi deja se uita prin mulţime să vadă unde să-l plaseze. Însă interveni un altul spunând: „Ştii, Doamne, eu de multă vreme ți-am pregătit ceva, dar nu am mai apucat să-ţi dau. Am văzut că la marginea oraşului, crucea pe care stai e cam putredă, aproape ruptă. Aşa că de doi ani muncesc la o cruce solidă, trainică, de lemn bun, Doamne. Ce zici, nu vrei să-ţi dau acum crucea asta şi să mergi la locul tău şi să dormi acolo? Nu vrei să te urci din nou pe cruce, dar pe o cruce nouă?”… Şi-a plecat Isus la marginea orașului şi s-a culcat pe Cruce, singur.


Astăzi Cristos e refuzat, e părăsit, e singur…


14 aprilie 2017 

VINEREA SFÂNTĂ (Patima şi moartea Domnului) (post şi ab.)
Ss. Tiburţiu, Valerian şi Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.
Is 52,13-53,12; Ps 30; Evr 4,14-16;5,7-9; In 18,1-19,42

LECTURA I
El era străpuns pentru păcatele noastre.
Citire din cartea profetului Isaia 52,13-53,12
Iată, slujitorul meu va avea succes; se va înălţa, se va ridica şi va fi foarte sus. După cum mulţi s-au înspăimântat de tine – chipul lui era mai desfigurat decât cel al unui om şi faţa lui, decât a fiilor oamenilor -, 15 tot aşa, multe popoare se vor uimi şi regi îşi vor închide gura înaintea lui, căci vor vedea ceea ce nu li s-a povestit şi vor înţelege ceea ce nu au auzit. 53,1 Cine a crezut în ceea ce ne-a fost anunţat? Şi cine a cunoscut braţul Domnului? 2 S-a înălţat ca o mlădiţă înaintea lui şi ca o rădăcină, dintr-un pământ uscat. Nu avea formă şi nici frumuseţe ca să o privim, nici înfăţişare ca să o dorim. 3 Dispreţuit şi refuzat de oameni, om al durerii, cunoscător al suferinţei, de care îţi ascunzi faţa. Era dispreţuit şi noi nu l-am luat în seamă. 4 Iar el a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui. Noi l-am considerat lovit, bătut de Dumnezeu şi umilit. 5 Dar el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi. 6 Noi toţi rătăceam ca oile, fiecare avea propriul drum în faţă. Domnul a făcut să cadă asupra lui păcatele noastre, ale tuturor. 7 Chinuit şi umilit, el nu şi-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund, nu şi-a deschis gura. 8 A fost luat cu violenţă şi judecată; cât despre generaţia lui, cine se gândeşte? A fost şters de pe pământul celor vii, pentru nelegiuirea poporului meu a fost lovit. 9Mormântul lui a fost cu cei nelegiuiţi, cu cel bogat a fost în moartea lui, deşi nu făcuse nicio violenţă şi nu fusese înşelăciune în gura lui. 10 Domnului i-a plăcut să-l zdrobească prin suferinţă; când sufletul şi-l va pune ca jertfă pentru vinovăţie, va vedea o descendenţă care-şi va lungi zilele şi dorinţa Domnului, prin mâna lui, va avea succes. 11 Din truda sufletului său va vedea şi va fi satisfăcut în cunoaşterea lui; slujitorul meu cel drept îi va îndreptăţi pe mulţi şi va lua asupra sa păcatele lor. 12 De aceea, îi voi face parte cu cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, pentru că şi-a dat sufletul la moarte şi a fost numărat împreună cu cei nelegiuiţi. Dar el purta păcatul multora şi mijlocea pentru cei nelegiuiţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),2 şi 6.12-13.15-16.17 şi 25 (R.: Lc 23,46b)
R.: Tată, în mâinile tale, încredinţez sufletul meu.

2 Doamne, în tine am căutat refugiu,
să nu fiu făcut nicicând de ruşine;
mântuieşte-mă în dreptatea ta!
6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat. R.

12 Am ajuns de ocara tuturor asupritorilor mei:
spaimă mare pentru vecinii şi cunoscuţii mei;
cei care mă văd pe drum mă ocolesc.
13 Sunt dat uitării ca un mort, ca unul fără inimă,
am ajuns ca o oală spartă. R.

15 Dar eu mă încred în tine, Doamne,
şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,
16 soarta mea este în mâinile tale”.
Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă urmăresc! R.

17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta!
25 Fiţi tari, să se întărească inimile voastre,
voi, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul! R.

LECTURA A II-A
A învăţat ascultarea din cele ce a pătimit şi a devenit cauză de mântuire veşnică.
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,14-16; 5,7-9
Fraţilor, având, aşadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea credinţei! 15 Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. 16 Aşadar, să ne apropiem cu toată îndrăzneala de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit! 5,7 În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. 8 Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, 9 iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,8-9
Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume.

EVANGHELIA

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 18,1-19,42

L-au luat pe Isus şi l-au legat.
E. În acel timp, Isus a ieşit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui. 2 Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul acela pentru că de multe ori Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi. 3 Aşadar, Iuda, luând cohorta şi servitori de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare, torţe şi arme. 4 Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieşit şi le-a zis:
+. „Pe cine căutaţi?”
5 E. I-au răspuns:
P. „Pe Isus Nazarineanul”.
6 E. El le-a zis:
+. „Eu sunt”.
E. Era acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat. Când le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 Atunci, i-a întrebat a doua oară:
+. „Pe cine căutaţi?”,
E. iar ei au zis:
P. „Pe Isus Nazarineanul”.
8 E. Isus le-a răspuns:
+. „V- am spus că eu sunt. Aşadar, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!”
9 E. Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe niciunul”. 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; 11 iar numele servitorului era Malhus. Dar Isus i-a zis lui Petru:
+. „Pune-ţi sabia în teacă! Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?”

L-au dus pe Isus întâi la Anna.
12 E. Atunci, cohorta, comandantul şi servitorii iudeilor l-au luat pe Isus şi l-au legat. 13 L-au dus mai întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. 14 Caiafa era acela care le dăduse iudeilor sfatul: „Este mai bine să moară un singur om pentru popor”. 15 Iar Simon Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot şi a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru stătea afară, lângă poartă. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi a intrat şi Petru. 17Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru:
A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii acelui om?”
E. El i-a zis:
A. „Nu sunt”.
18 E. Stăteau acolo slujitorii şi servitorii; făcuseră un foc – pentru că era frig – şi se încălzeau. Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea. 19 Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui şi despre învăţătura sa. 20 Isus i-a răspuns:
+. „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns. 21 De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată, ei ştiu ce am spus!”
22 E. Îndată ce a spus acestea, unul dintre servitori, care stătea în preajmă, i-a

dat o palmă lui Isus, spunând:
A. „Aşa răspunzi tu marelui preot?”
23 E. Isus i-a răspuns:
+. „Dacă am vorbit rău, dă mărturie despre rău! Dar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?”
24 E. Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii lui? Nu sunt.
25 Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Atunci ei i-au spus:
A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui?”
E. El a negat şi a zis:
A. „Nu sunt”.
26 E. Unul dintre servitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru i-a tăiat urechea, i-a zis:
A. „Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?”
27 E. Dar Petru a negat din nou şi îndată a cântat cocoşul.

Împărăţia mea nu este din această lume.
28 Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se profaneze şi să poată mânca Paştele. 29 Pilat a ieşit deci afară la ei şi a spus:
A. „Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om?”
30 E. Au răspuns şi i-au zis:
P. „Dacă nu ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi dat pe mâna ta”.
31 E. Atunci, Pilat le-a zis:
A. „Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea voastră!”
E. Iudeii i-au spus:
A. „Nouă nu ne este permis să ucidem pe nimeni”.
32 E. Astfel trebuia să se împlinească cuvântul pe care îl spusese el, arătând de ce fel de moarte avea să moară. 33 Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus şi i-a zis:
A. „Tu eşti regele iudeilor?”
34 E. Isus a răspuns:
+. „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?”
35 E. Pilat a răspuns:
A. „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?”
36 E. Isus a răspuns:
+. „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”.
37 E. Atunci Pilat i-a zis:
A. „Aşadar, eşti rege?”
E. Isus i-a răspuns:
+. „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.
38 E. Pilat i-a zis:
A. „Ce este adevărul?”
E. După ce a spus aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:
A. „Eu nu găsesc în el nicio vină. 39 Dar este un obicei la voi ca de Paşte să vă eliberez pe cineva; aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
40 E. Atunci au strigat din nou, spunând:
A. „Nu pe acesta, ci pe Baraba!”
E. Iar Baraba era un tâlhar.

Te salut, regele ideilor!
19,1 Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit. 2 Soldaţii au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură; 3 apoi veneau la el şi spuneau:
A. „Bucură-te, regele Iudeilor!”
E. Şi-i dădeau palme. 4 Pilat a ieşit din nou şi le-a zis:
A. „Iată, vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc în el nicio vină!”
5 E. Aşadar, Isus a ieşit afară purtând coroana de spini şi haina de purpură. Iar Pilat le-a zis:
A. „Iată omul!”
6 E. Când l-au văzut, arhiereii şi servitorii au strigat:
P. „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”
E. Pilat le-a zis:
A. „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, pentru că eu nu găsesc în el nicio vină!”
7 E. Iudeii i-au răspuns:
P. „Noi avem o Lege şi după această Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”.
8 E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi mai mult.
9 A. intrat iarăşi în pretoriu şi i-a zis:
A. „De unde eşti tu?”
E. Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10 Atunci Pilat i-a zis:
A. „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că eu am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc?”
11 E. Isus i-a răspuns:
+. „Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare”.

La moarte cu el! La moarte cu el!
12 E. De aceea, Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând:
P. „Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege se împotriveşte Cezarului”.
13 E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat pe un tron în locul numit „Lithostrotos” – iar în ebraică, „Gabbata”. 14 Era ziua Pregătirii Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor:
A. „Iată-l pe regele vostru!”
15 E. Atunci ei au strigat:
P. „Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!”
E. Pilat le-a spus:
A. „Să-l răstignesc pe regele vostru?”
E. Arhiereii au răspuns:
P. „Nu avem alt rege decât pe Cezar”.
16 E. Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit. Aşadar, l-au luat pe Isus.

L-au răstignit şi, împreună cu el, pe alţi doi.
17 Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit „al Craniului”, care, în ebraică, este numit „Golgota”, 18 unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc. 19 Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate şi era scris în ebraică, latină şi greacă.

21 Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat:
A. „Nu scrie: «Regele iudeilor», ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”.
22 E. Pilat a răspuns:
A. „Ce-am scris, am scris”.

Au împărţit între ei hainele mele.
23 E. După ce soldaţii l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui şi au făcut patru părţi, fiecărui soldat o parte, şi tunica. Însă tunica era fără cusătură, ţesută dintr-o bucată, de sus până jos; 24 aşadar, au zis unii către alţii:
A. „Să nu o rupem, ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie!”
E. Aceasta ca să se împlinească Scriptura: „Au împărţit între ei hainele mele şi pentru tunica mea au aruncat zaruri”. Soldaţii au făcut toate acestea.

Iată-l pe fiul tău! Iat-o pe mama ta!
25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Aşadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei:
+. „Femeie, iată-l pe fiul tău!”
27 E. Apoi, i-a spus discipolului:
+. „Iat-o pe mama ta!”
E. Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.

Totul s-a împlinit!
28 După aceasta, văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis:
+. „Mi-e sete”.
29 E. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. 30 După ce a luat oţetul, Isus a spus:
+. „S-a împlinit!”
E. Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.
A curs apă şi sânge.
31 Întrucât era Ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta – pentru că acea sâmbătă era zi mare -, iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de acolo. 32 Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care era răstignit cu el. 33 Dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35Cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui este adevărată; el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi voi. 36 Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura: „Nu i se va zdrobi niciun os”. 37 Iar în altă parte, Scriptura mai spune: „Vor privi la cel pe care l-au străpuns”.

Au înfăşurat trupul lui Isus într-un giulgiu, folosind miresme.
38 După acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus.
39 A. venit şi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, şi a adus un amestec de smirnă şi aloe, cam de o sută de litre. 40 Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfăşurat în giulgiuri, cu uleiurile aromate, după cum este obiceiul de înmormântare la evrei. 41 În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni niciodată. 42Aşadar, pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: