Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘curaj’

„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”! (Vă doresc un Advent plin de pace)

Posted by Paxlaur pe 03/12/2017

1advent„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”! Acesta pare să fie de multe ori refrenul vieții noastre prin felul în care trăim. Nu ne pasă de Cristos! Nu ne pasă că am început Adeventul. Nu ne pasă că Dumnezeu, însuși Dumnezeu, ne invită să veghem (cf. Mc 13,33). Oare de ce avem această atitudine de indiferență față de Dumnezeu făcut om, în loc să spunem cu Isaia: „Doamne, tu eşti tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toţi suntem lucrarea mâinii tale” (Is 64,7)?

Deși apostolul Paul ne asigură că „mărturia lui Isus Cristos a fost întărită în noi, aşa încât să nu ducem lipsă de niciun har în timp ce aşteptăm venirea Domnului nostru Isus Cristos” (cf. 1Cor 1,6-7), de cele mai multe ori noi privim doar la ceea ce ne lipsește. În loc să fim bucuroși pentru ceea ce avem, pentru ceea ce am primit – Domnul este cu noi, Cuvântul s-a făcut trup și ne-a mântuit! – suntem triști pentru ceea ce ne lipsește.

„Constat neîncetat că, atunci când ne gândim la ce vrem să facem în viață, avem tendința să ne poticnim gândindu-ne la ce nu avem, în loc să apreciem ceea ce avem… Să zicem că vrem să pregătim micul dejun și-avem câte ceva în frigider. Vrem să facem cel mai gustos mic dejun cu putință, pe care să-l savurăm apoi împreună. Dar închipuie-ți că, în loc să facem asta, noi spunem: Aș vrea cârnați picanți, dar n-avem, așa că nu o să mai iau micul dejun… Asta facem noi în viață. Fie spunem: Nu am destul timp, așa că nu mai fac nimic; sau N-am destui bani, deci nu mai fac nimic… sau Nu sunt destul de iluminat, deci nu mai fac nimic.

În loc de toate astea, am putea să zicem: Okay (sic!), nu am cârnați și nici fulgi de ovăz, dar am niște ardei, un ou, cereale și parmezan. Apoi pregătim masa, o mâncăm, ne place, în timp ce, dacă am sta cu mâinile în sân și ne-am plânge că n-avem ingrediente, n-am mai mânca nimic și am muri de foame. Așa trebuie să procedezi și-n viață. Uită-te ce ingrediente ai, fă din ele cea mai bună masă cu putință și împarte-o și cu ceilalți… Folosește-ți ingredientele și treci la acțiune” (Jeff Bridges și Bernie Glassman, The Dude și maestrul Zen, Humanitas 2014, 132-133).

Uneori este atât de greu să străbați un drum numai cu ceea ce ai. Ți se pare prea puțin. Imposibil să reușești. Ne este atât de frică de eșec, încât considerăm că este mai bine să nu mai facem nimic. Frica ne amăgește: „Decât să ne poticnim la mijlocul drumului mai bine nu pornim. Dacă nu ne vor ajunge resursele?! Dacă… Și iar dacă… Iar Crăciunul, întâlnirea cu Pruncul sfânt, pare atât de departe, înfricoșător de departe”.

Avem nevoie de curaj pentru a păși spre Crăciun cu ceea ce suntem, cu ceea ce avem. Isus din Nazaret vrea să pregătim această sărbătoare cu tot ceea ce viața ne-a pus la dispoziție până acest moment.


Crăciunul se pregătește cu ceea ce ai,
nu cu ceea ce ai vrea să ai sau cu ceea ce au alții.
Domnul este aproape!


3 decembrie 2017 

† DUMINICA 1 din Advent
Ss. Francisc Xaveriu, pr.; Sofonia, profet
Is 63,16b-17.19b; 64,2b-7; Ps 79; 1Cor 1,3-9; Mc 13,33-37

LECTURA I
O, dacă ai rupe cerurile şi te-ai coborî!
Citire din cartea profetului Isaia 63,16b-17.19b; 64,2b-7
Tu, Doamne, eşti tatăl nostru; numele tău este „Răscumpărătorul nostru” din veşnicie. 17 De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile tale şi ne-ai împietrit inima ca să nu se teamă de tine? Întoarce-te de dragul slujitorilor tăi, al triburilor moştenirii tale! 19b O, dacă ai despica cerurile şi ai coborî! Munţii s-ar topi înaintea ta. 64,2b Ai coborât şi, în faţa ta, munţii s-au cutremurat. 3 Din veşnicie nu s-a auzit şi nu a ajuns la ureche, ochiul nu a văzut alt Dumnezeu, în afară de tine, ca să facă astfel de lucruri pentru cel care se încrede în el. 4 Tu vii în întâmpinare celui care se bucură şi face dreptatea umblând pe căile tale şi aducându-şi aminte de tine. Iată, tu te-ai mâniat şi noi am păcătuit împotriva ta dintotdeauna. Oare vom mai fi mântuiţi? 5 Noi toţi eram precum cel impur, toate faptele noastre de dreptate, ca o haină întinată; noi toţi ne veştejeam ca frunza, păcatele noastre ne spulberau ca vântul. 6 Nu este cine să invoce numele tău, care să se ridice şi să se sprijine de tine, pentru că ţi-ai ascuns faţa de la noi şi ne-ai făcut să ne topim prin păcatele noastre. 7 Acum, Doamne, tu eşti tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toţi suntem lucrarea mâinii tale.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 79(80),2ac şi 3b.15-16.18-19 (R.: 4)
R.: Dumnezeule, fă-ne să ne întoarcem, fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi!

2ac Păstor al lui Israel, ascultă,
tu, care şezi peste heruvimi, arată-te în strălucirea ta;
3b fă să se ridice puterea ta
şi vino să ne mântuieşti! R.

15 Dumnezeule Sabaot, întoarce-te!
Priveşte din cer şi vezi, vizitează via aceasta.
16 Ocroteşte ceea ce a plantat dreapta ta
şi pe fiul omului, pe care l-ai întărit pentru tine! R.

18 Mâna ta să fie peste omul dreptei tale,
peste fiul omului, pe care l-ai întărit pentru tine.
19 Atunci nu ne vom mai abate de la tine,
tu ne vei da viaţă şi vom invoca numele tău. R.

LECTURA A II-A
Aşteptăm revelarea Domnului nostru Isus Cristos!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,3-9
Fraţilor, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos! 4 Îi mulţumesc Dumnezeului meu întotdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Cristos Isus, 5 pentru că în el aţi fost îmbogăţiţi în toate, în tot cuvântul şi în toată cunoaşterea. 6 Astfel, mărturia lui Isus Cristos a fost întărită în voi, 7 aşa încât să nu duceţi lipsă de niciun har în timp ce aşteptaţi revelarea Domnului nostru Isus Cristos, 8 care vă va întări până la sfârşit ca să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos. 9 Credincios este Dumnezeu de care aţi fost chemaţi la comuniunea cu Fiul său, Isus Cristos Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 84(85),8
(Aleluia) Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta! (Aleluia)

EVANGHELIA
Vegheaţi, căci nu ştiţi când vine stăpânul casei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 13,33-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveţi grijă! Vegheaţi, pentru că nu ştiţi când va fi timpul! 34 Aşa cum un om, plecând în călătorie, îşi lasă casa şi dă putere servitorilor săi, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze; 35 vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi când vine stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau în zori, 36 ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! 37 Iar ceea ce vă spun vouă o spun tuturor: Vegheaţi!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 4 Comments »

L-am întâlnit pe Cristos într-un om…

Posted by Paxlaur pe 22/10/2017

Atunci când întâlnești un om trebuie să cauți în el prezența lui Dumnezeu și să respecți această prezență. Unii ascund această prezență, alții o neagă, însă cei mai mulți o fac să strălucească în viața lor. Un om prin care și în care Dumnezeu a strălucit și a luminat întreaga lume a fost sfântul Ioan Paul al II-lea. În el toți l-am întâlnit pe Cristos. Invitația sa de a sta lângă Cristos zi de zi și mai ales duminica răsună și astăzi: „Duminica este ziua în care, mai mult decât în oricare alta, creștinul este chemat să-și amintească de credința și mântuirea la care a fost chemat de Dumnezeu prin botez, sacramentul care a făcut din el un om nou în Cristos. Duminica este prin excelență o zi a credinței” (Ioan Paul al II-lea, Dies Domini, 25)”.

Prin sfântul Ioan Paul al II-lea noi l-am întâlnit pe Cristos într-un om care, prin faptă şi cuvânt, le spunea tuturor: „Nu sunt eu Cristos! Nu sunt eu lumina! Eu sunt doar trimis înaintea lui, ca să dau mărturie despre lumină”. L-am întâlnit pe Cristos în papa Ioan Paul al II-lea, în omul care a fost alter Christus… usque ad mortem.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a strigat cu glas puternic: „Nu te teme să-l primeşti pe Cristos! Deschide larg porţile în faţa lui Cristos, în faţa puterii sale mântuitoare!”.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a îndreptat privirile spre un Dumnezeu care mă iubeşte ca un tată bogat în îndurare, care mă mântuieşte ca pe un frate cu care a binevoit să împartă condiţia umană, care mă sfinţeşte ca pe un templu al său!

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a spus că Isus are o mamă, Maria. Şi aceasta este şi mama mea! El m-a învăţat că printr-un „totus tuus” spus celei „plină de har” ajung cu siguranţă la Isus.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a vorbit despre mireasa Domnului, Biserica. El mi-a arătat că Biserica e zidită pe piatră şi porţile iadului nu o vor birui. M-a luat de mână şi m-a urcat în această „barcă”, singura în care se află cel care poate să spună mării tulburate a acestor timpuri: „Taci! Potoleşte-te!”.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care s-a făcut glasul rugăciunii Fiului: „Ca toţi să fie una”. El m-a făcut să înţeleg că la unitate se ajunge numai prin recunoaşterea celuilalt ca fiu al lui Dumnezeu, prin recunoaşterea demnităţii persoanei umane, născute sau (încă) nenăscute!

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care, după ce a păşit pragul speranţei, în fiecare dimineaţă îmi şopteşte ferm: „Nu te teme! Primeşte această nouă zi din mâinile Domnului şi continuă să mergi spre Cristos. Nu te teme!” Şi acest om mi-a spus că şi Cristos m-a întâlnit şi te-a întâlnit şi pe tine, şi nu ne poate uita! Nu te teme!


„Nu te teme!
Primește această nouă zi din mâinile Domnului
și continuă să mergi spre Cristos.
Dumnezeu te iubește și te așteaptă!” (Sfântul Ioan Paul al II-lea).


22 octombrie 2017 

† DUMINICA a 29-a de peste an
Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.
Is 45,1.4-6; Ps 95; 1Tes 1,1-5b; Mt 22,15-21

LECTURA I
Eu l-am luat pe Cirus de mâna dreaptă, pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile.
Citire din cartea profetului Isaia 45,1.4-6
Aşa vorbeşte Domnul către unsul său, Cirus, pe care l-am luat de mâna dreaptă, pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile, să dezleg coapsele regilor, ca să deschid uşile şi porţile să se închidă. 4 De dragul slujitorului meu Iacob şi al lui Israel, alesul meu, te-am chemat pe nume, ţi-am dat un titlu de cinste când tu nu mă cunoşteai. 5 Eu sunt Domnul şi nu mai este altul, în afară de mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, deşi tu nu mă cunoşteai, 6 ca să se ştie de la răsăritul soarelui până la apus că nu este nimic în afară de mine: eu sunt Domnul şi nu este altul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1 şi 3.4-5.7-8.9-10ac (R.: 7b)
R.: Daţi Domnului glorie şi putere!

1 Cântaţi Domnului un cântec nou!
Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale! R.

4 Căci Domnul este mare şi vrednic de toată lauda,
mai de temut decât toţi zeii.
5 Căci toţi zeii popoarelor sunt deşertăciune,
Domnul însă a făcut cerurile. R.

7 Daţi Domnului, voi, familiile popoarelor,
daţi Domnului glorie şi putere!
8 Daţi Domnului gloria numelui său!
Aduceţi ofrande de laudă şi intraţi în lăcaşurile lui! R.

9 Prosternaţi-vă înaintea Domnului
îmbrăcaţi în podoabe sfinte;
dansaţi înaintea lui, toţi locuitorii pământului!
10ac Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
El va judeca popoarele cu dreptate. R.

LECTURA A II-A
Ne-am amintit de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 1,1-5b
Paul, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Cristos: har vouă şi pace! 2 Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi toţi, aducându-ne aminte fără încetare în rugăciunile noastre, 3 amintindu-ne de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre în Isus Cristos înaintea lui Dumnezeu Tatăl nostru. 4 Noi cunoaştem, fraţi iubiţi de Dumnezeu, că aţi fost aleşi, 5b pentru că evanghelia noastră n-a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci şi prin putere, prin Duhul Sfânt şi prin convingerea deplină.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d.16a
(Aleluia) Străluciţi ca nişte luminători în lume; ţineţi cu tărie cuvântul vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Daţi-i Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,15-21
În acel timp, fariseii s-au dus să ţină sfat, ca să-l prindă pe Isus în vorbă. 16 Şi i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ţii seamă de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului. 17 Spune-ne, aşadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut Cezarului?” 18 Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: „Ipocriţilor, de ce mă ispitiţi? 19 Arătaţi-mi moneda tributului!” Iar ei i-au adus un dinar. 20 El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?” 21 I-au zis: „Ale Cezarului”. Atunci le-a zis: „Daţi-i, aşadar, Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului

Posted in Ioan Paul al II-lea, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Doamne, nu sunt vrednic

Posted by Paxlaur pe 18/09/2017

scurt3Cuvintele sau expresiile folosite des sunt supuse riscului de a-și pierde adevărata semnificație și forță. Așa se întâmplă că întrebarea „Ce mai faci?” este foarte rar expresia unui interes real față de desinatar și aproape niciodată nu așteaptă un răspuns diferit de clasicul: „Bine. Tu?”. La fel și mult cunoscuta și folosita expresie „Te iubesc!” pentru unii, așa cum s-a tot spus, a devenit un fel de „salut”, lipsit de profunzime, de sentiment, de viitor. Aceasta chiar și pentru cei care zi de zi rostesc: „Te iubesc, Doamne”!

Riscul pierderii profunzimii îl prezintă și cuvintele pe care le rostim des la sfânta Liturghie. Unele dintre ele ajungem să le rostim fără niciun fundament interior. Astăzi putem să ne gândim la cuvintele centurionului din fragmentul evanghelic, cuvinte pe care le rostim înainte de a ne împărtăși, atunci când în toată biserica răsună: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt și se va tămădui sufletul meu” (cf. Lc 7,6). Însă ce ecou au aceste cuvinte în inima noastră? Cum le trăim?

Cristos ne invită astăzi să înțelegem că cine nu se recunoaște mic, nevrednic, nu lasă loc harului lui Dumnezeu să lucreze în viața lui. Harul nu poate intra într-o inimă plină de sine, într-un suflet care se vede deja realizat, purificat, plin de merite… Iar fară harul divin suntem jalnici. Este greu și cu Domnul de partea noastră, dar fără el ar fi groaznic. Să ne întipărim cuvintele apostolului Paul: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a devenit zadarnic” (1Cor 15,10). Să nu zădărnicim harul Domnului, generozitatea sa, bogăția cu care ne inundă atunci când ne recunoaștem nevrednicia de a sta în preajma lui.

Această mărturisire a nevredniciei și micimii noastre trebuie să se concretizeze, nu poate rămâne la nivelul unor cuvinte care, repetate prea des, riscă să-și piardă semnificația și puterea. Trebuie să le întrupăm! Să nu rămânem la cuvinte fără fond, la declarații care nu au nicio acoperire interioară. Nu ajunge să ne batem pieptul și să spunem: „Doamne, nu sunt vrednic”. Nu este suficient. Ci trebuie să credem în Cristos, să credem în puterea sa și să devenim noi înșine mărturisitori ai prezenței sale, să fim noi înșine un semn, o rază de lumină, un punct de sprijin în această lume. Adevăratul creștin nu este cel care știe cine și cum este Cristos; adevăratul creștin nu se mulțumește cu teoria; adevăratul creștin nu privește plin de siguranță de la distanță, cu sufletul nepăsător. Adevăratul creștin deschide ochii și își mișcă picioarele, brațele, aleargă, muncește, se implică. Altfel spus, adevăratul creștin este cel care îl urmează pe Cristos.


„Doamne, nu sunt vrednic…”.
Nu suntem vrednici,
însă însuși Domnul ne vizitează,
se apropie de noi, ne salvează, ne vindecă.
În inima noastră răsună: „Nu te teme!” (cf. Lc 5,10).


18 septembrie 2017 

Luni din săptămâna a 24-a de peste an
Sf. Iosif din Copertino, pr.
1Tim 2,1-8; Ps 27; Lc 7,1-10

LECTURA I
Să se facă rugăciuni pentru toţi oamenii la Dumnezeu, care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 2,1-8
Preaiubitule, îndemn, înainte de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii, 2 pentru regi şi pentru toţi cei care sunt în conducere, ca să ducem o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. 3 Acest lucru este bun şi plăcut înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, 4 care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului. 5 Căci unul este Dumnezeu şi unul singur este mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus 6 care s-a dat pe sine însuşi ca răscumpărare pentru toţi. Aceasta este mărturia adusă la timpul stabilit, 7 pentru care am fost pus eu ca predicator şi apostol – spun adevărul, şi nu mint -, învăţător al păgânilor în credinţă şi adevăr. 8 Aşadar, vreau ca bărbaţii să se roage în orice loc ridicându-şi mâinile sfinte, fără mânie şi ceartă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 27(28),2.7.8-9 (R.: 6)
R.: Binecuvântat să fie Domnul, pentru că a ascultat glasul rugăciunii mele!

2 Ascultă glasul rugăciunii mele
când strig către tine,
când îmi ridic mâinile spre sanctuarul tău! R.

7 Domnul este tăria şi scutul meu,
în el şi-a pus încrederea inima mea.
El m-a ajutat şi, de aceea, inima îmi este plină de veselie
şi îl laud prin cântările mele. R.

8 Domnul este tăria poporului său,
el este cetate de scăpare pentru unsul său.
9 Mântuieşte, Doamne, pe poporul tău,
binecuvântează moştenirea ta,
fii păstorul şi sprijinitorul lui în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nici în Israel nu am găsit aşa o credinţă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,1-10
În acel timp, când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, Isus a intrat în Cafarnaum. 2 Un centurion avea un servitor la care ţinea mult şi care, fiind bolnav, trăgea să moară. 3 Auzind despre Isus, a trimis la el pe unii bătrâni dintre iudei, ca să-l roage să vină să-i salveze servitorul. 4 Ajungând la Isus, aceştia îl implorau zicând: „Este vrednic ca să-i faci aceasta, 5 căci iubeşte neamul nostru, iar sinagoga el ne-a construit-o”. 6 Isus a mers cu ei şi nu era departe de casă când centurionul a trimis câţiva prieteni, spunându-i: „Doamne, nu te deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu! 7 De aceea, nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat! 8 Căci, deşi sunt un om supus autorităţii, am sub comanda mea soldaţi; şi spun unuia «Du-te!” şi se duce, iar altuia «Vino!» şi vine; şi servitorului meu «Fă aceasta!» şi face”. 9 Isus s-a mirat auzind aceasta şi, întorcându-se către mulţimea care-l urma, a spus: „Vă spun că nici în Israel nu am găsit aşa o credinţă”. 10 Întorcându-se acasă, cei trimişi l-au găsit pe servitor sănătos.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Nimeni nu se așteaptă ca sfârșitul lumii să fie astăzi… Și totuși, dacă va fi azi?

Posted by Paxlaur pe 31/08/2017

veghe-seceris„Vegheați! Vegheaţi, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! Vegheați, căci nu știți în ce zi vine sfârșitul acestei vieți și începutul unei vieți noi” (cf. Mt 24,42). De câte ori nu am auzit acest îndemn! Și chiar așa este: nu știm când va veni mortea, sfârșitul nostru sau sfârșitul lumii, începutul vieții veșnice. Nu știm. Și cu toate acestea…

Cu toate acestea nimeni nu se așteaptă ca sfârșitul lumii să fie astăzi. Avem atâtea proiecte făcute nu doar pentru azi, ci și pentru anii viitori. Visăm să demolăm și să construim, să terminăm studii, să ne găsim un loc de muncă, să prindem pensia. Unii visează prietenii mai durabile, alții o familie plină de copii și apoi de nepoți. Chiar avem prea multe planuri ca tocmai acum să vină sfârșitul lumii, ca tocmai azi să vină „stăpânul”.

Și totuși, dacă va fi astăzi? Suntem pregătiți? Altfel spus, noi luăm vreodată în serios cuvântul Domnului care ne spune că va veni „în ziua în care nu ne așteptăm şi la ora pe care nu o știm”? Nu părem convinși de învățătura lui Cristos: „Fiţi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi” (cf. Mt 24,44)!

Acesta este un adevăr de credință: Cristos va reveni! Nu contează când va veni, ci cum îl așteptăm, cum ne va găsi și cum îl vom primi. Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce ne amintește apostolul Paul astăzi: „Să fim fără prihană înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Isus împreună cu toţi sfinţii săi” (cf. 1Tes 3,13).

De ce acest mister în jurul revenirii Domnului? Vrea Dumnezeu să trăim speriați, amenințați de un viitor pământesc ce va dispărea brusc din fața ochilor noștri lăsând loc împărăției lui Dumnezeu? Sau poate Domnul ne vrea lipsiți de proiecte, leneși și preocupați doar de nimicuri, ca și cum nu ar avea sens să mai realizezi ceva dacă tot trebuie să vină sfârșitul?! Nicidecum! Dimpotrivă, Domnul ne vrea activi, muncitori, gata să începem o nouă zi plini de elan. Însă în același timp ne vrea pregătiți nu doar pentru a construi această lume, ci și pentru „a construi întâlnirea noastră cu el”.

Întâlnirea cu Domnul, moartea noastră sau sfârșitul lumii nu se pregătește în ultimele cinci minute de viață, ci se pregătește clipă de clipă. Astăzi. Acum. De aceea Cristos ne invită să fim gata, să fim mereu pregătiți, să fie ca un antrenament continuu. Doar astfel ziua aceea nu ne va surprinde ca un hoț, ci dimpotrivă vom fi găsiți printre servitorii pe care Cristos îi numește fericiți pentru că au vegheat.

Să nu ne lăsăm tulburați de venirea lui Cristos în slavă, ci dimpotrivă să sperăm acea zi și să ne pregătim pentru ea. Să-i cerem Domnului să ne dăruiască pacea și ajutorul său pentru a trăi departe de păcat, în harul sfințitor.


Cristos este pacea noastră,
liniștea și garantul nostru pentru acea zi.
Să nu ne temem,
ci să strigăm plini de speranță:
„Vino, Doamne Isuse” (Ap 22,20).


31 august 2017 

Joi din săptămâna a 21-a de peste an
Ss. Raimund Nonnatus, călug.; Nicodim; Iosif din Arimateea
1Tes 3,7-13; Ps 89; Mt 24,42-51

LECTURA I
Să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 3,7-13
Fraţilor, suntem mângâiaţi prin voi în orice necesitate şi strâmtorare datorită credinţei voastre, 8căci acum mai prindem viaţă, dacă voi staţi neclintiţi în Domnul. 9 De fapt, ce mulţumire i-am putea aduce lui Dumnezeu în privinţa voastră pentru toată bucuria cu care ne bucurăm datorită vouă înaintea Dumnezeului nostru? 10 Noaptea şi ziua îl rugăm cu stăruinţă să vă vedem faţa şi să completăm ceea ce mai lipseşte credinţei voastre. 11 Însuşi Dumnezeu şi Tatăl nostru şi Domnul nostru Isus să îndrepte calea noastră spre voi, 12 iar pe voi să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum suntem noi faţă de voi, 13 ca să întărească inimile voastre, aşa încât să fiţi fără prihană înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Isus împreună cu toţi sfinţii săi. Amin.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 89(90),3-4.12-13.14 şi 17 (R.: 14)
R.: Satură-ne cu bunătatea ta, Doamne, ca să tresăltăm de bucurie!

3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
4 Pentru că, în ochii tăi,
o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă de noapte. R.

12 Învaţă-ne să numărăm zilele noastre,
ca să dobândim înţelepciunea inimii!
13 Întoarce-te, Doamne; până când?
Ai milă de slujitorii tăi! R.

14 Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta, ca să tresăltăm de bucurie
şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre!
17 Bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru să fie asupra noastră!
Fă sigură pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, fă sigură lucrarea mâinilor noastre! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 24,42a.44
(Aleluia) Vegheaţi şi fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiţi şi voi gata!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 24,42-51
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! 43 Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la care strajă vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea, fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi! 45 Oare cine este cu adevărat servitorul credincios şi înţelept pe care stăpânul l-a stabilit peste cei din casa lui, ca să le dea hrană la timpul potrivit? 46 Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, venind, îl va găsi astfel! 47 Adevăr vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale. 48 Dar, dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» 49 şi începe să-i lovească pe cei care sunt servitori împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, 50stăpânul acelui servitor va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi la ora pe care n-o ştie, 51 îl va pedepsi aspru şi îi va face parte cu cei ipocriţi. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Zece fraze pentru o nouă „primăvară” în Biserică… (pentru tineri, dar nu numai!)

Posted by Paxlaur pe 17/08/2017

Ziua Mondiala a TineretuluiAnul 2018 va fi anul Sinodului tinerilor. „A întâlni, a însoţi, a avea grijă de fiecare tânăr, niciunul exclus”, perspectiva documentului pregătitor al celui de-al doilea Sinod convocat de papa Francisc după cel despre familie, care începe în octombrie 2018 şi se poate baza deja pe un sit propriu. Asta a amintit la 12 august chiar papa, cu un tweet, invitând la participare: „Dragi tineri, voi sunteţi speranţa Bisericii. Cum visaţi viitorul vostru? Participaţi la #sinodo18! http://goo.gl/WghUvl„.

Într-un timp marcat de incertitudine, de precaritate, de nesiguranţă, Francisc – ca în urmă cu un an la Cracovia – caută încontinuu îmbrăţişarea cu tinerii, cu care dialoghează adesea liber. Iată câteva din intervenţiile mai recente, adunate în „zece fraze”.

Ochii, oglinda şi fotoliul

„Însă a avea o frumoasă istorie în urmă nu foloseşte pentru a merge cu ochii îndreptaţi în spate, nu foloseşte pentru a se privi în oglindă, nu foloseşte pentru a se aşeza comozi în fotoliu! Nu uitaţi asta: să nu mergeţi cu ochii îndreptaţi în spate, vă veţi izbi de ceva! Să nu priviţi în oglindă! Atâţia suntem urâţi, mai bine să nu ne privim în oglindă! Şi să nu vă puneţi comozi în fotoliu, asta îngraşă şi face rău la colesterol!” (30 aprilie 2017, Discurs adresat Acţiunii Catolice Italiene).

Bunicii, parohia şi oratoriul

„A vorbi cu bunicii, a te juca împreună cu prietenii şi a merge la parohie şi la oratoriu. Deoarece, cu aceste trei lucruri, tu te vei ruga mai mult” (25 martie 2017, Vizita pastorală la Milano).

„Marea” politică

„Simţiţi puternic înlăuntrul vostru responsabilitatea de a arunca sămânţa bună a Evangheliei în viaţa lumii, prin slujirea carităţii, angajarea politică – intraţi în politică, dar vă rog în marea politică, în Politica scrisă cu majusculă!” (30 aprilie 2017, Discurs adresat Acţiunii Catolice Italiene).

O baie de popor

„Este bine de primit o baie de popor. A împărtăşi viaţa oamenilor şi a învăţa să se descopere care sunt interesele lor şi căutările lor, care sunt dorinţele lor şi rănile lor cele mai profunde; şi de ce anume au nevoie de la noi. Acest lucru este fundamental pentru a nu cădea în sterilitatea de a da răspunsuri la întrebări pe care nimeni nu şi le pune” (27 aprilie 2017, Discurs la Congresul Forumului Acţiunii Catolice).

Curajul de a risca…

„Noi suntem pe drum, spre Sinod şi spre Panama. Şi acest drum este riscant. Dar dacă un tânăr nu riscă, este îmbătrânit. Şi noi trebuie să riscăm. Voi tinerilor trebuie să riscaţi în viaţă. Astăzi trebuie să pregătiţi viitorul. Viitorul este în mâinile voastre. În Sinod, Biserica, toată, vrea să-i asculte pe tineri: ce gândesc, ce simt, ce vor, ce critică şi de care lucruri se căiesc. Totul. Biserica are nevoie de şi mai multă primăvară, iar primăvara este anotimpul tinerilor” (8 aprilie 2017, Discurs la Veghea de rugăciune pentru ZMT).

… şi acela de a căuta adevărul

„Dar una dintre primele forme de curaj pe care voi trebuie s-o aveţi este să vă întrebaţi: «Dar acest lucru este normal sau acest lucru nu este normal?». Curajul de a căuta adevărul. Este normal ca în fiecare zi să crească acel sentiment de indiferenţă? Nu-mi pasă ce li se întâmplă altora; indiferenţa cu prietenii, vecinii, în cartier, la locul de muncă, în şcoală… Este normal ca mulţi dintre cei de vârsta noastră, migranţi sau care provin din ţări îndepărtate, dificile, însângerate de egoisme care conduc la moarte, trăiesc în oraşele noastre în condiţii cu adevărat dificile? Este normal acest lucru? Este normal că Mediterana a devenit un cimitir? Este normal acest lucru? Este normal ca atâtea, atâtea ţări – şi nu o spun despre Italia, pentru că Italia este atât de generoasă – atâtea ţări închid porţile în faţa acestor oameni care sunt răniţi şi fug de foamete, de război, aceşti oameni exploataţi, care vin să caute un pic de siguranţă… este normal? Dacă nu este normal eu trebuie să mă implic pentru ca asta să nu se întâmple” (27 mai 2017, Vizita pastorală la Genova).

Nu există viitor fără sacrificii

„Noile generaţii au dreptul de a putea merge spre ţinte importante şi la îndemâna destinului lor în aşa fel încât, stimulaţi de idealuri nobile, să găsească forţa şi curajul de a face la rândul lor sacrificiile necesare pentru a ajunge la ţintă, pentru a construi un viitor demn de om, în relaţii, la locul de muncă, în familie şi în societate” (10 iunie 2017, Discurs la Quirinale).

Adolescenţa nu este o patologie

„Adolescenţa nu este o patologie pe care trebuie s-o combatem. Face parte din creşterea normală, naturală a vieţii copiilor noştri. Unde este viaţă este mişcare, unde este mişcare sunt schimbări, căutare, incertitudini, este speranţă, bucurie precum şi angoasă şi dezolare” (19 iunie 2017, Discurs la Întâlnirea diecezei de Roma).

În misiune în periferii

„Mergeţi, ajungeţi la toate periferiile! Mergeţi şi acolo fiţi Biserică, având forţa Duhului Sfânt” (30 aprilie 2017, Discurs la Acţiunea Catolică Italiană).

A lăsa o amprentă

„Ca tânăra din Nazaret, puteţi îmbunătăţi lumea, pentru a lăsa o amprentă care să marcheze istoria, cea a voastră şi a multor altora. Biserica şi societate au nevoie de voi. Cu apropierea voastră, cu curajul pe care-l aveţi, cu visele şi idealurile voastre, cad zidurile imobilismului şi se deschid drumuri care ne duc la o lume mai bună, mai dreaptă, mai puţin crude şi mai umane” (21 martie 2017, Videomesaj pentru următoarele ZMT).

(Papa Francisc şi tinerii: zece fraze pentru o nouă „primăvară” în Biserică
de M. Michela Nicolais
după agenţia SIR, 14 august 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in Lecturi, Papa Francisc, tineri | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: