Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘curatie’

Iubirea ta mă constrânge…

Posted by Paxlaur pe 17/06/2017

Cruce„Iubirea lui Cristos ne constrânge” (2Cor 5,14) să înţelegem că tot ceea ce suntem și avem este un dar din partea lui Dumnezeu pentru binele omenirii și pentru mântuirea sufletului.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să conştientizăm cât de importantă este fidelitatea: „Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău” (Mt 5,37). Este tocmai iubirea lui Cristos și exemplul său care ne constrâng ca persoana şi misiunea noastră – de preoți, persoane consacrate, laici – să coincidă. Să nu fim farisei. Într-una din călătoriile sale în America Latină un copil s-a apropiat de sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea şi i-a spus: „Te ştiu! Te ştiu de la televizor! Eşti Papa! Te ştiu şi mă bucur să văd că în realitate eşti ca la televizor şi la televizor eşti ca în realitate… Mereu acelaşi!”.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să mărturisim, să fim martori mai mult decât învăţători: „Omul contemporan îi ascultă mai cu plăcere pe martori decât pe învăţători, sau dacă-i ascultă pe învăţători face asta pentru că sunt nişte martori” (papa Paul al VI-lea).

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să purtăm în lume și să oferim oamenilor iubirea și valorile care lipsesc. Când Ioan Maria Vianney a fost trimis la Ars, episcopul său i-a spus: „Nu există multă iubire faţă de Dumnezeu în parohia aceea; dumneavoastră trebuie să o duceţi acolo”. La rândul nostru trebuie să purtăm iubire în locurile în care ajungem, să lăsăm să se dezvolte toate virtuţile în cei pe care-i întâlnim.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să luptăm mai mult pentru sufletul nostru şi al celorlalţi: trebuie să ne îngrijim de noi şi de cei care ne-au fost încredinţaţi cu deplina convingere că salvarea tuturor vine de la Isus Cristos. El singur este mântuirea noastră.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să reevaluăm – astăzi şi aici! – relaţia noastră cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu Isus Cristos. Îl cunoaştem noi cu adevărat pe cel pe care-l slujim? Nicolae Steinhardt spunea că „dacă ajungi să-l cunoşti cu adevărat pe Isus Cristos, ţi-e teribil de ruşine să mai păcătuieşti”. Mai avem mult de lucrat la această cunoaştere, însă să fim convinşi că el, Cristos, ne cunoaşte pe deplin. Cristos ne ştie exact aşa cum suntem şi cu toate acestea se bazează pe noi, are încredere în noi.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să ne autoimpunem trăirea sfaturilor evanghelice: sărăcia, castitatea și ascultarea. Să ne amintim că sfinții au ştiut să fie fideli fiecărei zile şi nu eroi pentru o zi, deşi e mult mai uşor să fii erou pentru o zi sau pentru o clipă, decât să fi fidel fiecărei zile.


„Iubirea lui Cristos ne constrânge”
să credem în tinereţea Bisericii
şi în bogăţia carismelor:
„Eu aparţin unei Biserici care este vie şi tânără
şi care îşi continuă fără frică lucrarea în viitor”
(sfântul Ioan al XXIII-lea).


17 iunie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 10-a de peste an
Ss. Nicandru şi Marcian, m.
2Cor 5,14-21; Ps 102; Mt 5,33-37

LECTURA I
Pe cel care nu a cunoscut păcatul, el l-a făcut păcat de dragul nostru.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-21
Fraţilor, iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care judecăm că unul singur a murit pentru toţi ca atare toţi au murit. 15 El a murit pentru toţi, pentru ca toţi cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. 16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaştem pe nimeni după trup şi, dacă l-am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu-l mai cunoaştem astfel. 17 Deci, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi! 18 Iar toate vin de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a dăruit slujirea reconcilierii, 19 aşa cum Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii. 20 Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.8-9.11-12 (R.: 8a)
R.: Domnul este milostiv şi plin de îndurare.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine
să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate păcatele
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie. R.

11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa
faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),36a.29b
(Aleluia) Înclină-mi inima spre învăţăturile tale, Doamne, şi dăruieşte-mi legea ta! (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu însă vă spun: să nu juri deloc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,33-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!” 34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

O provocare fără sfârșit într-o lume înfierbântată: curăția.

Posted by Paxlaur pe 19/03/2015

curatie_celibat_castitateCred că în jurul curăției, privită fie din prisma castității, fie din prisma celibatului (care nu sunt deloc aceleași lucruri, chiar dacă aclamă aceeași virtute!), se creează una dintre cele mai mari ipocrizii a timpului nostru. De prea mult ori pozăm în mironosițe, când de fapt sufletul nostru este încărcat de păcate. Trebuie să recunoaștem că trăim timpuri în care curăția (nu curățenia! că nu vorbim despre igienă) este o provocare incredibilă. Nu spun că în alte vremuri era mai ușor, spun doar că acum este foarte greu când suntem asaltați din toate părțile de „super-oferte”.

Nu contest și nu voi contesta niciodată valoarea celibatului, a castității, a curăției. Cu atât mai puțin aș contesta aceste virtuți într-o zi dedicată sfântului Iosif, patronul curăției, om feciorelnic. Ceea ce vreau să contest este prefăcătoria din mine și din mulți alții atunci când spunem că este ușor sau simplu. Vreau să contest ușurința (sau ușurătatea!) cu care tratăm această provocare: să trăiești în curăție, indiferent de starea de viață pe care ai ales-o. Prea ușor, prea superfluu. Prea puțin se vorbește despre această valoare, în contrast cu fluxul de informații și provocării despre/la sex, prostituție, concubinaj, avort, contracepție etc. Prea puțin se vorbește și încă și mai puțin se face, atât în societatea civilă cât și în Biserică. Oare pentru că toți suntem, într-un fel sau altul, atinși de acest păcat?! Sau de ce?

De fiecare dată când întâlnesc următorul text biblic, eu îl asociez în primul rând cu curăția (aceasta nu înseamnă că am redus toate poruncile și păcatele la porunca a șasea sau a noua!): „Dacă spunem că nu avem păcat, ne înșelăm pe noi înșine, iar adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate. Dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem pe el mincinos iar cuvântul lui nu este în noi” (1In 1,8-10). Așadar, am păcătuit sau nu? Ai păcătuit sau nu?

Am păcătuit. Toți! Unii cu gândul, alții prin cuvinte, alții cu fapta, alții chiar și prin omisiune. Dacă nu recunoaștem, „îl facem mincinos pe el”. Dacă nu recunoaștem nu avem nicio șansă să redăm lumii o nouă strălucire. Prima condiție în lupta cu această plagă a timpului este tocmai mărturisirea propriilor păcate. El singur, Dumnezeu, este fidel și drept și poate să ne curețe. El singur!

Așadar, iată ce contest: nu virtutea, ci prefăcătoria. Contest prefăcătoria și prea puțina îngrijorare față de un fenomen care ia amploare. La Roma tocmai au anunțat că vor înființa un „cartier roșu”, un loc oficial destinat prostituției care să înlocuiască (teoretic și utopic!) zecile de locuri neoficiale în care zi de zi și noapte de noapte trupurile se vând și se cumpără. Nu am auzit în urma acestui anunț să fie ieșit cineva în stradă pentru proteste. Nu am auzit ridicându-se vocile soțiilor sau ale taților sau ale mamelor: mi-ar fi plăcut să văd familii ieșite în stradă, familii îngrijorate de viitorul lor și al copiilor. Dar nimic. După cum nu am văzut anunțuri de protest sau strângeri de semnături prin parohii sau primării sau asociații. Nu am auzit și nu am văzut nimic decât resemnare. Ca și cum nimic nu mai poate fi făcut! Poate chiar nu mai poate fi făcut nimic. Poate! Dar măcar să nu ne prefacem că luptăm pentru curăție, măcar să nu ne prefacem că modelul nostru de viață e sfântul Iosif! Sfântul Iosif cu siguranță nu e modelul ipocriților, fie bărbați sau femei, fie laici sau persoane consacrate sau clerici, fie că vorbim despre mine sau despre tine. Nu, nu e modelul nostru atunci când zi de zi păcătuim, într-un fel sau altul, împotriva curăției.

Curăția este un dar! Un dar care se primește, se pierde, se recucerește. Un dar care se cere zi de zi, nu un dar care se fabrică în interiorul fiecăruia, după gustul fiecăruia. Mai mult decât un dar, curăția este o virtute vie care trebuie să crească. Curăția este în lume și în oameni ca un copil în sânul mamei: dacă nu crește, dacă nu se dezvoltă, moare. Iar dacă moare… numai Cristos poate să o readucă la viață printr-o minune. Iar această minune vă invit să o cerem împreună în rugăciune: pentru mine, pentru toți preoții și persoanele consacrate, pentru toate acele familii care sunt încercate în această privință, pentru fiecare suflet care tânjește după această virtute. Să ne rugăm pentru lumea întreagă. Să ne rugăm pentru cei care se pregătesc să îmbrățișeze viața de curăție prin celibat și castitate. Să ne rugăm pentru ca alegerea lor, făcută în mod liber sub inspirația Duhului Sfânt și încrezători în ajutorul lui Cristos, să nu se transforme niciodată în povară sau în prilej de scandal pentru cei din jurul lor.

O, Marie, Regina fecioarelor și maica curăției, vino în ajutorul fiilor tăi. Ajută-ne să redăm strălucirea acestei virtuți în viața noastră, în viața Bisericii și a societății. Sfinte Iosife, patronul Bisericii Universale și sprijinul celor care vor să trăiască în curăție, ajută-ne să ne purificăm inima, să ne mărturisim păcatele și să începem o viață nouă.

Reține

Angajamentul pentru curăție nu se face o dată în viață, ci clipă de clipă, pentru că în fiecare secundă Diavolul are grijă să ne trimită slujitorii și slujitoarele sale care să ne ademenească și să ne orbească cu „întunecata strălucire” a acestui păcat. Adevărata provocare nu e să-ți torni apă cu gheață pe cap (moda anului trecut!), ci să-ți menții sufletul fresh, treaz, într-o lume înfierbântată.

PS. Discipolii i-au zis lui Isus: „Dacă așa este situația cu bărbatul și femeia, este mai bine să nu se căsătorească”. Dar el le-a zis: „Nu toți înțeleg cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. Există eunuci care s-au născut astfel din sânul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți [astfel] de oameni și există eunuci care s-au făcut ei înșiși astfel pentru împărăția cerurilor. Cine poate înțelege, să înțeleagă!” (Mt 19,10-12).

Joi, 19 martie 2015 

Joi din saptamâna a 4-a din Post
† SF. IOSIF, sotul Sf. Fc. Maria; Fer. Marcel Callo, m.
2Sam 7,4-5a.12-14a.16; Ps 88; Rom 4,13.16-18.22; Mt 1,16.18-21.24a

LECTURA I
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său (Lc 1,32).
Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,4b-5a.12-14a.16
În zilele acela, cuvântul Domnului a fost adresat lui Natan: „Du-te şi spune-i slujitorului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: 12 Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia. 13 El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie. 14a Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. 16Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.4-5.27 şi 29 (R.: cf. 37a)
R.: Seminţia lui va dăinui în vecii vecilor.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.

4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 «Îţi voi întări seminţia pe vecie,
din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.

27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”.
29 Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea
şi alianţa mea va rămâne neclintită pentru el”. R.

LECTURA A II-A
Nu prin lege i-a fost făcută promisiunea lui Abraham.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18.22
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. 16 De aceea promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – 17 după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA*
Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a
Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos. Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20 Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. 24a Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51a
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” 49 El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51a Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor.

Cuvântul Domnului

Posted in "Anul Vietii Consacrate" 2014-2016, casatorie, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

„Alternativa este clară: ori omul poruncește pasiunilor sale și dobândește pacea, ori se lasă aservit de ele și devine nefericit!”

Posted by Paxlaur pe 27/10/2014

the splendor of love_splendoarea iubiriiCare sunt criteriile după care ne alegem prietenii? Pe cine lăsăm să facă parte din viața noastră și care sunt punctele comune cu prietenii noștri? Suntem mulțumiți de anturajul pe care îl avem? Dar Dumnezeu privește cu drag la oamenii cu care alegem să ne petrecem timpul? „Fericit omul care nu ia parte la sfatul celor răi, nu urmează calea păcătoșilor și nu se așază lângă cei care batjocoresc, ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și la Legea lui cugetă ziua și noaptea”. Știm prea bine că prietenii noștri vorbesc despre modul nostru de a fi: „Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești!” De asemenea, știm că se zice: „Spune-mi cu cine te aduni acum ca să-ți spun cum va fi viitorul tău”. Iar noi, creștinii, care tânjim după viața veșnică, putem parafraza și să spunem: „Zi-mi cu cine umbli acum ca să-ți spun cu cine te vei aduna în veșnicie: cu cei buni sau cu cei răi”.

Pentru viața de credință, anturajul are un rol important. Prietenii și cei care fac parte din viața noastră ne pot ajuta să creștem în virtute sau să ne afundăm în păcat. Apostolul Paul insistă în această zi mai ales asupra pericolului desfrânării și necurăției. Nu trebuie să ne temem să abordăm aceste teme într-un mod creștinesc și ferm, mai ales că sunt subiecte omniprezente, teme pe care toți le abordează și din păcate mulți o fac într-un mod nociv sufletului și trupului.

Claritatea apostolului Paul trebuie să fie și a noastră: „Cât despre desfrânare și orice fel de necurăție sau poftă de avere nici să nu se pomenească între voi, așa cum se cuvine sfinților. Să nu se audă nici cuvinte murdare, nici vorbe nechibzuite, nici glume necuviincioase, care toate sunt nelalocul lor; dimpotrivă să se aducă mulțumire. Să știți bine că nici un desfrânat, nici un necurat, nici un lacom de avere, nici un idolatru n-are parte de moștenire în împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu”. Și continuă apostolul cerându-ne să nu avem nimic în comun cu astfel de oameni. Nimic!

Să ne revizuim astăzi anturajul, prietenii. Să vedem spre ce fel de viitor ne îndreptăm. Să ne analizăm cu privire la curăția pe care o trăim în faptele, gândurile, privirile și cuvintele noastre. Să-l rugăm pe Isus să ne vindece de neputințele noastre, să ne elibereze de toate viciile și să ne lumineze în alegerea prietenilor.

Reține

Curăția este „o ucenicie a stăpânirii de sine, care este o pedagogie a libertății umane. Alternativa este clară: ori omul poruncește pasiunilor sale și dobândește pacea, ori se lasă aservit de ele și devine nefericit” (CBC 2339).

Luni, 27 octombrie 2014 

Luni din saptamâna a 30-a de peste an
Sf. Evarist, pp. m.
Ef 4,32-5,8; Ps 1; Lc 13,10-17

LECTURA I
Trăiţi în dragoste asemenea lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,32 – 5,8
Fraţilor, 32 fiţi binevoitori unii faţă de alţii, generoşi, iertându-vă unii pe alţii, după cum şi Dumnezeu v-a iertat prin Cristos. 5,1 Străduiţi-vă să deveniţi asemenea lui Dumnezeu, ca nişte copii preaiubiţi;2 trăiţi în dragoste, pentru că şi Cristos ne-a iubit şi s-a dăruit pe sine însuşi pentru noi ca ofrandă şi jertfă plăcută lui Dumnezeu. 3 Cât despre desfrânare şi orice fel de necurăţie sau poftă de avere nici să nu se pomenească între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor. 4 Să nu se audă nici cuvinte murdare, nici vorbe nechibzuite, nici glume necuviincioase, care toate sunt nelalocul lor; dimpotrivă să se aducă mulţumire. 5 Să ştiţi bine că nici un desfrânat, nici un necurat, nici un lacom de avere, nici un idolatru n-are parte de moştenire în împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu.6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale; toate acestea atrag mânia lui Dumnezeu asupra celor neascultători. 7 Să nu aveţi deci nimic comun cu aceşti oameni. 8 Odinioară nu eraţi decât întuneric, dar acum în Domnul voi aţi devenit lumină; trăiţi ca fii ai luminii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: cf. Ef 5,1)
R.: Să trăim în iubire, căci suntem copiii lui Dumnezeu.
1 Fericit omul care nu ia parte la sfatul celor răi,
nu urmează calea păcătoşilor
şi nu se aşază lângă cei care batjocorăsc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
şi la Legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit lângă un izvor de apă
şi aduce rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi tot ce începe duce la bun sfârşit. R.

4 Nu tot aşa este cu cei răi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar drumul urmat de cei răi duce la pieire. R.

ALELUIA In 17,17ba
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevăr;
sfinţeşte-ne pe noi prin acest adevăr. (Aleluia)

EVANGHELIA
Această fiică a lui Abraham nu trebuia să fie vindecată în zi de sâmbătă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,10-17
În acel timp, 10 Isus se afla într-o sinagogă şi învăţa. Era într-o zi de sâmbătă. 11 Acolo era o femeie stăpânită de diavol care de optsprezece ani o ţinea bolnavă. Avea spatele încovoiat şi nu putea nicidecum să şi-l îndrepte. 12 Când a văzut-o, Isus a chemat-o la sine şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!” 13 Apoi şi-a pus mâinile asupra ei şi în acelaşi moment ea s-a îndreptat şi a început să-l preamărească pe Dumnezeu. 14 Dar şeful sinagogii, cuprins de indignare, pentru că Isus a făcut această vindecare în zi de sâmbătă, a luat cuvântul şi a zis mulţimii: „Sunt şase zile în care se poate lucra; veniţi deci în aceste zile ca să vă vindecaţi şi nu în zi de sâmbătă!” 15 Domnul i-a replicat: „Făţarnicilor, oare în zi de sâmbătă nu-şi dezleagă fiecare boul sau măgarul de la iesle şi-l duce la adăpat? 16 Dar această femeie, o fiică a lui Abraham, pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare eliberată de această legătură pentru că este zi de sâmbătă?” 17 La aceste cuvinte ale lui Isus toţi potrivnicii săi au rămas ruşinaţi, dar mulţimea se bucura din cauza tuturor lucrurilor minunate pe care el le săvârşea.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: