La cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții…

La cine să mergem, Doamne?
Tu ai cuvintele vieții veșnice…
Până astăzi există persoane pentru care este clar că
cuvintele lui Isus sunt duh și viață
și de aceea îl urmează.
Altora însă li se par grele
și caută în altă parte mângâieri slabe.

Isuse am incredere in tine

Voi sta la locul meu de veghe, ca să ascult ce-mi va spune Domnul

Citim în Evanghelie că, în timp ce Domnul predica și-i invita pe ucenicii săi să participe la pătimirea sa în sacramentul ospățului trupului său, unii au spus: Greu este cuvântul acesta. Și din momentul acela nu au mai mers cu el. În schimb, ucenicii, fiind întrebați dacă vor și ei să plece, au răspuns: La cine să mergem, Doamne? Tu ai cuvintele vieții veșnice (In 6,68).
Fraților, astfel vă spun: Până astăzi există persoane pentru care este clar că cuvintele lui Isus sunt duh și viață și de aceea îl urmează. Altora însă li se par grele și caută în altă parte mângâieri slabe. Înțelepciunea își face auzit glasul în piețe, adică îi avertizează pe cei care umblă pe calea largă și spațioasă care conduce la moarte, pentru a-i chema înapoi pe cei care merg pe ea.
Ea strigă: Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta și, de aceea, am zis: Este un popor cu inima rătăcită (Ps 94[95],10). Într-un alt psalm găsești: Domnul a vorbit o singură dată (cf. Ps 61[62],12). Desigur, o sin­gură dată, pentru că el vorbește mereu. Vorbirea sa este unică, și nu întreruptă, ci continuă și fără sfârșit.
Îi invită pe păcătoși să intre în ei înșiși, îi ceartă din cauza rătăcirii inimii, pentru că el acolo locuiește și acolo vorbește, făcând personal invitația adresată prin pro­fetul care spune: Vorbiți inimii Ierusalimului (Is 40,2).
Vedeți, fraților, în ce mod mântuitor ne avertizează profetul, pentru ca astăzi, dacă auzim glasul său, să nu ne împietrim inimile. Sunt cam aceleași cuvinte pe care le citiți și în Evanghelie și în profet. Domnul spune în Evan­ghelie: Oile mele ascultă glasul meu (In 10,27). Sfântul David spune în psalm: Poporul lui (desigur, al Domnu­lui) și turma pe care el o păstorește. O, de ați asculta astăzi glasul lui, nu vă împietriți inimile! (Ps 94[95],7-8).
În sfârșit, ascultați-l pe profetul Habacuc. El nu ascunde reproșul Domnului, ci îl transmite cu fidelitate și zel. El spune: Voi sta de strajă la postul meu, voi rămâne în picioare pe zidul de apărare și voi sta la pândă, ca să văd ce-mi va spune și ce-i voi răspunde la mustrarea pe care mi-o face (cf. Hab 2,1). Așadar, și noi, fraților, să stăm la locul nostru de strajă, pentru că este timpul bătăliei.

Să intrăm în noi înșine,
să ne examinăm inima, unde locuiește Cristos,
să ne comportăm cu înțelepciune și judecată.
Însă încrederea noastră nu stă în noi înșine.
Ar însemna să fie pe un fundament prea slab.

Din Predicile sfântului Bernard, abate
Pred. 5, de diversis, 1-4: Opera omnia, Edit. Cisterc. 6, 1 [1970] 98-103

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: