Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘cuvantul domnului’

Despre adevărata prietenie, atunci când Dumnezeu ți-e prieten bun…

Posted by Paxlaur pe 23/02/2017

dumnezeu-e-tata_iubire_prietenÎnainte de a ne apropia de cuvântul Domnului din această zi să ne întipărim în minte îndemnul sfântului apostol Paul: „Primiţi cuvântul lui Dumnezeu, căci nu este un cuvânt omenesc, ci, într-adevăr, Dumnezeu este cel care vă vorbeşte” (1Tes 2,13). Cu această convingere – că înșuși Dumnezeu ne vorbește așa cum un Tată iubitor vorbește copiilor săi – să ne lăsăm pătrunși de înțelepciunea Sfintei Scripturi și să încercăm să trăim ceea ce citim. Altfel spus, să încercăm în această zi să ne îngrijim mai mult de suflet decât de trup; să fim generoși cu cei din jurul nostru, convinși fiind că nici măcar un pahar de apă, oferit în numele lui Cristos, nu rămâne nerăsplătit; să evităm păcatul și, mai ales, scandalizarea celor mici prin faptele noastre. Să ne fie ziua aceasta altfel, să ne găsim și noi plăcerea doar în „legea Domnului”, în cuvântul său, și să cugetăm mereu la învățătura pe care Domnul ne-o oferă. Atunci vom deveni ca „pomul sădit pe malul apei, care dă rod la timpul potrivit”, atunci tot ceea ce facem va fi încununat cu succes.

În viața împăratului Alexandru cel Mare se povestește că avea mereu aproape de el un medic, un om deosebit care îi devenise cel mai bun prieten. Mulți ar fi vrut să se bucure de prietenia și onoarea de care se bucura medicul, însă împăratul nu arată nimănui o astfel de încredere. Cei de la curtea împăratului au început să privească cu invidie prezența medicului și s-au pus de acord să trimită împăratului o scrisoare prin care îl înștiințau că medicul de fapt este un trădător care nu așteaptă altceva decât ocazia potrivită pentru a-l omorî pe împărat. Mai exact, spuneau în acea scrisoare, chiar a doua zi medicul avea să-i dea împăratului o substanță otrăvitoare în locul medicamentelor și astfel îl va omorî.

Împăratul a citit scrisoarea și a pus-o sub perna sa, așteptând cu nerăbdare venirea medicului. Acesta a venit în cortul împăratului, l-a salutat și apoi a pus o substanță într-un potir pe care l-a întins împăratului. Cu o mână Alexandru a luat potirul, iar cu cealaltă a scos de sub pernă scrisoarea și i-a dat-o medicului. În timp ce medicul citea primele rânduri, împăratul a golit potirul dintr-o singură sorbitură. Astfel el i-a arătat medicului încrederea pe care o are în el. El îl știa pe doctorul său, pe prietenul său și avea încredere deplină în el.

Noi îl cunoaștem pe Domnul? Avem încredere deplină în învățătura pe care Domnul ne-o oferă pentru sănătatea sufletului nostru? Nu cumva credem că Dumnezeu e un prieten fals? Când Dumnezeu ți-e prieten adevărat și îl simți ca pe un bun părinte, atunci el devine sfetnicul tău, călăuza sufletului tău în toate zilele vieții tale și nu doar din când în când.


Dumnezeu vorbește în fiecare zi inimii noastre.
Să primim cu încredere cuvântul său
și să ne lăsăm călăuziți de el.
Să medităm cuvântul
și să înțelegem ce așteaptă Domnul de la noi în această zi.


23 februarie 2017 

Joi din săptămâna a 7-a de peste an
Sf. Policarp, ep. m. **
Sir 5,1-10; Ps 1; Mc 9,41-50

LECTURA I
Nu întârzia să te întorci la Domnul.
Citire din cartea lui Ben Sirah 5,1-8
Fiule, nu te baza pe bogăţiile tale şi nu spune: „Îmi este de ajuns!” 2 Nu-ţi urma sufletul şi puterea umblând în dorinţele inimii tale! 3 Nu spune: „Cine mă va stăpâni sau cine va reuşi să mă supună pentru ceea ce am făcut?” Domnul cu siguranţă te va pedepsi. 4 Nu spune: „Am păcătuit şi ce mi s-a întâmplat?”, căci Domnul este îndelung răbdător! 5 Despre iertare, nu fi fără teamă, adăugând păcat peste păcat! 6 Nu spune: „Îngăduinţa lui este mare şi mulţimea păcatelor mele o va ierta”, căci îndurarea şi mânia sunt la el şi-şi va revărsa furia asupra păcătoşilor! 7 Nu aştepta deloc să te întorci la Domnul şi nu amâna de la o zi la alta, căci mânia Domnului va veni pe neaşteptate şi vei pieri în timpul răzbunării! 8 Nu te baza pe bogăţiile nedrepte, căci nimic nu-ţi va fi de folos în ziua pericolului!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: Ps 39(40),5a)
R.: Fericit este bărbatul care şi-a pus încrederea în Domnul.

1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi,
nu zăboveşte pe calea păcătoşilor
şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi tot ceea ce face se încununează cu succes. R.

4 Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 1Tes 2,13
(Aleluia) Primiţi cuvântul lui Dumnezeu, căci nu este un cuvânt omenesc, ci, într-adevăr, Dumnezeu este cel care vă vorbeşte! (Aleluia)

EVANGHELIA
Este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,41-50
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata! 42 Oricine scandalizează pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare. 43 Dacă mâna ta te scandalizează, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă, în focul care nu se stinge, 44 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 45 Şi dacă piciorul tău te scandalizează, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri şchiop în viaţă, decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă, 46 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 47 Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă 48unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 49 Căci fiecare va fi sărat cu foc. 50 Sarea este bună. Însă dacă sarea devine nesărată, cum îi veţi reface gustul? Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Îl poți întâlni în fiecare om…

Posted by Paxlaur pe 14/01/2017

chemarea-puterea-cuvantului„Urmează-mă!” răsună și astăzi din partea lui Isus care, în timpurile noastre, pare uitat și refuzat. Atunci când se vorbește despre „Isus părăsit” nu ni se prezintă un concept abstract sau o realitate nouă. Cristos a fost mereu părăsit, respins, lăsat la urmă. S-a născut într-un staul, a fugit în Egipt, a fost respins de cei de la Nazaret, a fost părăsit de ucenici. Ba chiar la un moment dat îi întreabă și pe apostoli: „Nu cumva vreți să plecați și voi?”. Atunci Simon Petru îi răspunde: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu” (cf. In 6,60-69). Întrebarea este transformată astăzi în chemare: „Urmează-mă”! Este chemarea pe care Cristos părăsit ne-o adresează: „Vrei să vii după mine? Vrei să stai cu mine în această zi în care toți m-au părăsit? Vrei? Atunci, urmează-mă!”.

Cât de puternic este cuvântul Domnului! Cât de ușor ne pătrunde, întocmai ca „o sabie cu două tăișuri”. Doar că acest cuvânt pătrunde nu pentru a nimici, nu pentru a dezbina, ci pentru a da rod, pentru a da viață. Să privim la Levi și la toți oamenii care nu s-au împotrivit acestui cuvânt dătător de viață și s-au lăsat recreați prin cuvânt. Este Cuvântul Creatorului, este Cuvântul prin care toate s-au creat, este Cuvântul care astăzi caută loc în inima noastră.

Domnul are cuvintele vieții veșnice, cuvintele care dau speranță, care dau vieții o nouă strălucire. Dacă îl primim pe Isus să facă parte din viața noastră, atunci și cuvintele noastre trebuie să devină dătătoare de viață, de speranță. Noi nu suntem asemenea Creatorului, nu putem crea din nimic, însă putem fi asemenea lui prin modul în care ne apropiem de cei de lângă noi. Domnul s-a apropiat de oameni pentru a le oferi o viață nouă, o speranță, un viitor, așa cum ne spune prin profetul Ieremia: „Căci eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi: gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ier 29,11).

Să fim astăzi atenți la cuvintele noastre. Să purtăm și noi speranța în sufletele pe care le întâlnim. Să avem și noi cuvintele vieții, cuvinte care consolidează viața aceasta atât de fragilă. Să nu subestimăm forța cuvintelor noastre: putem zidi sau demola cu ele, putem alina sau răni, putem șterge lacrimi sau zdrobi inimi.

O, Marie, Mama Cuvântului întrupat, pune pe buzele noastre cuvintele vieții și ale speranței. Mijlocește-ne harul de a fi deschiși la chemarea pe care Domnul ne-o adresează astăzi. Ajută-ne să ne reînnoim viața în gânduri, cuvinte, fapte și să ne apropiem de celălalt cu această convingere: în fiecare om îl putem întâlni pe „Isus părăsit” care așteaptă de la noi un cuvânt de mângâiere, de speranță, de viață.


„Să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit” (Evr 4,16).


14 ianuarie 2017 

Sâmbătă din săptămâna 1 de peste an
Sf. Felix de Nola, pr. m.
Evr 4,12-16; Ps 18; Mc 2,13-17

LECTURA I
Să ne apropiem cu încredere de tronul harului!
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,12-16
Fraţilor, cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii. 13 Şi nu este nicio creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale şi descoperite pentru ochii aceluia în faţa căruia vom da cont. 14 Având, aşadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea credinţei! 15 Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. 16Aşadar, să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),8.9.10.15 (R.: In 6,64b)
R.: Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă.

8 Legea Domnului este desăvârşită,
înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată,
îl face înţelept pe cel neştiutor. R.

9 Orânduirile Domnului sunt drepte,
înveselesc inima,
poruncile Domnului sunt strălucitoare,
luminează ochii. R.

10 Teama de Domnul este curată,
rămâne pentru totdeauna;
judecăţile Domnului sunt adevărate,
toate sunt drepte. R.

15 Plăcute să-ţi fie cuvintele gurii mele
şi gândurile inimii mele să ajungă înaintea ta,
Doamne, stânca mea şi răscumpărătorul meu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 4,18abc
(Aleluia) „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,13-17
În acel timp, Isus a ieşit din nou pe ţărmul mării şi toată mulţimea venea după el, iar el îi învăţa. 14Trecând, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând la postul de vamă şi i-a zis: „Urmează-mă!” Ridicându-se, acesta l-a urmat. 15 În timp ce era la masă în casa lui, mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau la masă împreună cu Isus şi discipolii lui, pentru că mulţi îl urmau. 16 Cărturarii fariseilor, văzând că mănâncă împreună cu păcătoşii şi vameşii, le spuneau discipolilor lui: „Mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii?” 17 Când a auzit, Isus le-a spus: „Nu au nevoie de medic cei sănătoşi, ci bolnavii. Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | 1 Comment »

Părintele Alois Bulai: un slujitor al Cuvântului.

Posted by Paxlaur pe 24/06/2016

Lumea este însetată de Sfânta Scriptură

SAP1607_Berea_interviu

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Lumea este însetată de Sfânta Scriptură, scrisă sub forma de interviu de pr. Cornel Berea și pr. Alois Bulai. Cartea apare în colecţia „Creștinism în contemporaneitate”, în format 14×20, are 44 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

În luna aprilie 2015, pr. Alois Bulai, profesor de exegeză şi teologie biblică la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, a avut răbdarea şi bunăvoinţa de a-mi acorda două întrevederi, în cadrul cărora am dorit să abordez relaţia sfinţiei sale cu Biblia. Metoda cea mai potrivită mi s-a părut a fi cea a „interviului”, cu dorinţa de a surprinde oarecum spontan ceea ce este strict personal şi, adesea, nu foarte cunoscut din viaţa aceluia care a avut cea mai mare contribuţie la traducerea modernă a Bibliei în limba română, în Biserica Romano-Catolică.

Îmi pregătisem dinainte unele întrebări, iar altele au apărut pe parcurs, de-a lungul discuţiei. De altfel, cei care au avut ocazia de a sta mai pe îndelete de vorbă cu părintele ştiu că răspunsurile lui pot să trezească întrebări neaşteptate, ca şi momente de tăcere, de reflecţie. Uneori, mi s-a părut că părintele Alois îşi citea propriul itinerar de viaţă în mod biblic, dacă-mi este permis să mă exprim astfel. Lectura sapienţială a vieţii, specifică unor cărţi din Biblie, caută să surprindă neprevăzutul lui Dumnezeu, neaşteptatul care se coboară în viaţa noastră. Cel-imposibil-de-înţeles se află la început de drum, dar devine Cel pe care îl adorăm la sfârşitul itinerarului.

Am simţit adesea că unele întrebări ar fi putut fi formulate diferit, cu scopul de a obţine şi mai multe detalii. Am dorit să respect însă o caracteristică umană a interlocutorului meu, pe care o consider rară: reţinerea în a vorbi despre sine şi despre propria activitate. A traduce Biblia, muncă pe care nu oricine poate să o ducă la bun sfârşit, ar putea fi un titlu de glorie şi chiar de orgoliu. Nu şi pentru părintele Bulai. Pentru el, o astfel de muncă a reprezentat un privilegiu şi o slujire, ambele nemeritate, ambele imposibil de atins fără colaborarea mai multor persoane, pe care părintele are mereu grijă să le menţioneze.

Interviul nu a fost foarte lung. Scopul acestuia nu a fost publicarea unei cărţi voluminoase. Intenţia reală a fost aceea de a oferi o mărturie şi un îndemn: mărturia unei iubiri reale faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi îndemnul de a fi slujitori ai Cuvântului.

Aceasta este, de altfel, şi maniera cea mai potrivită de a-l descrie pe părintele Alois: un slujitor al Cuvântului.

Pr. Corneliu Berea

Preluat de pe http://www.editurasapientia.ro/Carti/tabid/407/articleType/ArticleView/articleId/737/Lumea-este-insetata-de-Sfanta-Scriptura.aspx

 

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Scriptura | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: