Știm ce cerem atunci când spunem: „Vie împărăția ta”?

Adveniat regnum tuum Fiat voluntas tua Sicut in coelo in terraCând ne-am aşezat ultima dată în genunchi şi – fără să ne gândim la problemele ce ne frământă, la lipsurile care ne încearcă, la bolile de care suferim – să spunem doar: „Vie, Doamne, împărăția ta!”? Când am făcut ultima dată această rugăciune din toată inima? Oare nu ne-a spus însuși Cristos: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea – viață, hrană, îmbrăcămite – vi se vor adăuga” (cf. Mt 6,33). Vom avea toate cele necesare dacă mai întâi căutăm și cerem împărăția lui Dumnezeu și înfăptuim toată dreptatea.

Nu sunt puțini cei care în fiecare zi, atunci când se roagă Tatăl nostru, își înalță inima spre Dumnezeu și îl roagă cu înflăcărare: „Vie împărăția ta”. Da, ne rugăm și vrem să vină împărăția Tatălui nostru ceresc. Însă știm noi ce cerem? (cf. Mt 20,20-23). Ce înseamnă pentru noi împărăția Tatălui? Mai mult, astăzi, în sfânta evanghelie, Cristos ne spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” (Lc 17,21). Așadar, dacă este deja în noi cum și de ce ne mai rugăm să vină? De fapt, este împărăția lui Dumnezeu în noi, acea împărăție a dreptății și a păcii?

Atunci când vorbim de împărățiile acestei lumi lucrurile sunt mai simple. Fiecare știm, de exemplu, unde se termină România și începe Ungaria sau Ucraina, sau unde se termină localitatea noastră și începe următoarea. Mai mult decât atât, împărățiile acestei lumi nu merg dintr-o parte în alta, nu vin ele la noi, ci noi mergem la ele. De exemplu, atunci când vrei să cunoști și să faci parte din Japonia, nu vine Japonia la tine, ci mergi tu în Japonia. Atunci de ce noi ne rugăm ca împărăția lui Dumnezeu să vină la noi. Oare nu ar trebui să mergem noi spre ea, să îndreptăm întreaga noastră viață spre ea?

Ca să înțelegem mai bine rugăciunea noastră, trebuie să ne amintim cuvintele lui Cristos, Regele Universului: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta” (In 18,36). Mintea noastră cu greu poate cuprinde această împărăție. Este imposibil ca cineva să spună „Iat-o aici!” sau: „Iat-o acolo!” sau „Împărăția lui Dumnezeu este așa și așa”. Să nu ne lăsăm înșelați (cf. Lc 17,21)! Doar la împlinirea timpurilor, doar atunci când Cristos va reveni în slavă, vom înțelege misterul acestei împărății și se va face lumină în viața noastră: „Aşa cum fulgerul strălucitor luminează de la un capăt la celălalt al cerului, aşa va fi Fiul Omului în ziua lui” (Lc 17,24).

Singur Cristos luminează întunericul minții noastre. Și chiar dacă acum nu înțelegem cum este împărăția Tatălui, ne rugăm zi de zi: „Vie împărăția ta”! Mai mult, ne străduim să trăim deja aici pe pământ împărăția lui Dumnezeu care este în noi, trăind departe de păcat, trăind cu bucurie în dreptate și pace cu toți oamenii.


„Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru”
pentru că este foarte aproape de noi cuvântul său,
în gura şi în inima noastră
(cf. Rom 10,8; Origene, Despre rugăciune).


16 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 32-a de peste an
Ss. Margareta a Scoţiei, regină *; Gertruda, fc. *
Înţ 7,22-8,1; Ps 118; Lc 17,20-25

LECTURA I
Înţelepciunea este iradierea luminii veşnice, oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu.
Citire din cartea Înţelepciunii 7,22-8,1
În înţelepciune este un duh inteligent, sfânt, unic, pluriform, subtil, abil, clar, nedefinit, pătrunzător, neatins, iubitor de bine şi acut, 23 irezistibil, binefăcător, iubitor de oameni, stabil, sigur, fără griji, atotputernic, atotsupraveghetor, care pătrunde prin toate duhurile inteligente, pure şi subtile. 24Înţelepciunea este mai mobilă decât orice mişcare, se extinde şi pătrunde prin toate datorită purităţii. 25 Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, revărsarea pură a gloriei Celui Atotputernic, şi nimic impur nu pătrunde în ea. 26 Este iradierea luminii veşnice, oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu şi imaginea bunătăţii sale. 27 Deşi este una, pe toate le poate şi, rămânând în ea, pe toate le înnoieşte şi, generaţie după generaţie, se schimbă în sufletele sfinte şi pregăteşte prieteni ai lui Dumnezeu şi profeţi. 28 Dumnezeu nu iubeşte pe nimeni altcineva, decât pe cel care locuieşte împreună cu înţelepciunea. 29 Este mai frumoasă decât soarele şi decât orice aşezare a stelelor; comparată cu lumina, este aflată cea dintâi. 30 Căci această lumină este urmată de noapte, dar răutatea nu va domina înţelepciunea. 8,1 Ea se întinde cu putere de la un capăt la altul şi guvernează toate cu bunătate.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),89.90.91.130.135.175 (R.: 89a)
R.: Cuvântul tău, Doamne, rămâne în vecii vecilor.

89 Cuvântul tău, Doamne, rămâne în veci,
neschimbat în cer. R.

90 Fidelitatea ta dăinuie din generaţie în generaţie;
tu ai întemeiat pământul şi el se menţine. R.

91 După judecăţile tale, totul dăinuie până astăzi,
căci toate te slujesc pe tine. R.

130 Explicarea cuvintelor tale dă lumină
şi pricepere celor nepricepuţi. R.

135 Luminează-ţi faţa pentru slujitorul tău
şi învaţă-mă hotărârile tale! R.

175 Să trăiască sufletul meu şi să te laude,
judecăţile tale îmi vor veni în ajutor! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,5ab
(Aleluia) Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,20-25
În acel timp, întrebat de farisei când vine împărăţia lui Dumnezeu, Isus, răspunzând, le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. 21 Nici nu poţi spune: «Iat-o aici!” sau: «Iat-o acolo!», căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” 22 Atunci le-a spus discipolilor: „Vor veni zile în care veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi nu o veţi vedea. 23 Şi vă vor spune: «Iată aici!” sau: «Iată acolo!» Dar nu mergeţi şi nu-i urmaţi! 24 Aşa cum fulgerul strălucitor luminează de la un capăt la celălalt al cerului, aşa va fi Fiul Omului în ziua lui. 25 Însă trebuie mai întâi să sufere multe şi să fie respins de această generaţie”.

Cuvântul Domnului

Reclame

Din nou despre recunoștință. Mulțumesc!

7-pacate-capitale nicolae SteinhardtPărintele Nicolae Steinhardt scria în Jurnalul fericirii: „Îi iubim foarte puţin pe cei care ne-au scăpat dintr-o scârbă, o belea; îi iubim însă, cu drag, pe cei cărora am avut prilejul să le venim în ajutor, să le dovedim puterea şi mărinimia noastră”. Altfel spus, îi iubim mai mult pe oamenii pe care i-am ajutat în neputința noastră, decât pe Dumnezeu care ne-a salvat. Suntem foarte puțin sau chiar deloc recunoscători față de Domnul vieții.

Cuvântul Domnului răsună astăzi: „Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă?” (Lc 17,17). Oare tu nu ai beneficiat de atâtea ori de harul și ajutorul Domnului, de ce nu te întorci în biserică să-i mulțumești? Oare fratele tău, sora ta, nu au fost și ei atinși de Dumnezeu și eliberați. Ei unde sunt? Oare nu toți avem nevoie să auzim zilnic: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit” (Lc 17,19)? Cum ne arătăm recunoștința pentru faptele minunate pe care Domnul le înfăptuiește în viața noastră?

Cât de strălucitor este adevărul exprimat de textul liturgic de la a IV-a prefață comună: „Cu umilință recunoaștem că tu nu ai nevoie de preamărirea noastră, dar credem că este un mare dar al tău să-ți arătăm recunoștință. Căci, deși lauda pe care ți-o aducem nu adaugă nimic maiestății tale nemărginite, ea ne obține nouă harul mântuirii”.

Trebuie să ne întipărim în inimă acest adevăr: Domnul își este suficient și nimic din ce am putea face noi nu adaugă ceva măreției sale, căci totul este darul său, chiar și cântul nostru de laudă. De la el am primit tot ceea ce avem și suntem și trebuie să îndreptăm totul spre el. Și chiar dacă nu putem adăuga nimic maiestății sale, putem aduce mângâiere inimii sale însetate de iubirea noastră. Dumnezeu se bucură și face sărbătoare în cer de dragul nostru atunci când cu inimi smerite ne apropiem de el, când încercăm să așezăm zgomotul inimii noastre lângă (sau în!) liniștea inimii sale. Chiar dacă faptele și cuvintele noastre sunt sărăcăcioase, mici, neînsemnate, să i le oferim. Să nu lăsăm să treacă nicio zi fără a face ceva pentru Domnul: binele făcut cu perseverență, chiar dacă e mic, într-o zi ne va scoate din păcat și ne va purta spre Domnul. Ba chiar însuși Dumnezeu va privi cu drag spre noi și ne va vindeca de „lepra indiferenței și a nerecunoștinței”.

Și mai este un aspect care produce multă durere sufletului nostru. Este adevărat că faptele și cuvintele noastre sunt mici și nu adaugă nimic ființei Domnului și că tot nouă ne sunt de folos. Însă este dureros atunci când se întâmplă invers: atunci când cuvântul Domnului nu adaugă nimic vieții noastre. Este trist când cuvântul divin trece prin viața noastră fără să aibă vreun ecou în inima noastră, fără vreo urmă de recunoștință.


Să fim recunoscători!
Să mulţumim pentru tot ce avem și suntem,
căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu în Cristos Isus,
cu privire la noi (cf. 1Tes 5,18).


15 noiembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 32-a de peste an
Ss. Albert cel Mare, ep. înv. *; Leopold al III-lea
Înţ 6,1-11; Ps 81; Lc 17,11-19

LECTURA I
Ascultaţi, regilor, şi înţelegeţi!
Citire din cartea Înţelepciunii 6,1-11
Ascultaţi, regilor, şi înţelegeţi! Învăţaţi, judecători ai marginilor pământului! 2 Plecaţi-vă urechea, stăpânitori ai mulţimilor, care vă mândriţi cu mulţimi de popoare! 3 Căci v-au fost date stăpânirea de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt, care va cerceta lucrările voastre şi va analiza hotărârile. 4 Pentru că, fiind slujitori ai domniei lui, nu aţi judecat drept, nu aţi păzit legea şi nu aţi umblat după hotărârea lui Dumnezeu. 5 Crunt şi rapid se va ridica împotriva voastră, căci o judecată de neînduplecat va fi împotriva celor care conduc. 6 Căci cel mic are parte de iertare şi de îndurare, dar cei puternici vor fi pedepsiţi straşnic. 7 Stăpânul a toate nu-şi retrage faţa şi nu se ruşinează faţă de cel mare. Căci el i-a făcut la fel şi pe cel mic, şi pe cel mare şi se îngrijeşte de toţi. 8 Dar asupra stăpânitorilor va fi cercetare severă. 9 Deci pentru voi, dominatorilor, sunt cuvintele mele, ca să învăţaţi înţelepciunea şi să nu cădeţi. 10 Dar cei care păzesc cu sfinţenie cele sfinte vor fi sfinţiţi şi cei care le vor învăţa vor afla apărare. 11 Doriţi, aşadar, cuvintele mele, tânjiţi şi veţi fi instruiţi!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 81(82),3-4.6-7 (R.: 8a)
R.: Ridică-te, Dumnezeule, şi judecă pământul.

3 Faceţi dreptate celui sărac şi orfanului,
daţi dreptate celui umil şi celui sărman!
4 Scăpaţi-l pe cel slab şi pe cel nevoiaş
eliberaţi-l din mâna celor nelegiuiţi! R.

6 Eu am zis: „Voi sunteţi dumnezei!
Toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt!”
7 Cu toate acestea, veţi muri ca toţi oamenii,
veţi cădea ca toţi cei puternici. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Tes 5,18
(Aleluia) Mulţumiţi pentru toate, căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu în Cristos Isus, cu privire la voi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,11-19
În timp ce mergea spre Ierusalim, Isus a trecut prin Samaria şi Galileea. A intrat într-un sat şi i-au venit în întâmpinare zece leproşi care stăteau la distanţă. 13 Aceştia şi-au ridicat glasul, strigând: „Isuse, Învăţătorule, îndură-te de noi!” 14 Văzându-i, el le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” 15 Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţat. Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic 16 şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i; iar acesta era samaritean. 17 Atunci Isus a spus: „Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă? 18 Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?” 19Apoi i-a zis: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit”.

Cuvântul Domnului

Care e cetatea din jurul tău?

Tarifa 2 2_cetateaNu este o noutate pentru nimeni faptul că avem nevoie de convertire. Simțim în suflet nevoia zilnică de convertire: avem atâtea lucruri pe care am putea să le facem mai bine, avem atâtea (mici) defecte de îndreptat. Fiecare, atunci când se analizează în lumina cuvântului divin – lumina care ne arată cum suntem cu adevărat! –, știe de ce și în ce mod trebuie să lucreze la convertirea zilnică.

Importanța cuvântului divin strălucește în sfânta Evanghelie: Maria nu se satură să asculte cuvântul divin, nu poate sta departe de Cuvântul făcut trup. În timp ce Marta se zbate între activitățile acestei lumi, activități necesare și bune, Maria „stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui” (Lc 10,39). Atenție: nu trebuie să disprețuim ceea ce făcea Marta. Dimpotrivă, trebuie să muncim ca Marta, dar să ne facem timp și pentru a asculta asemenea Mariei. Ora et labora, roagă-te și muncește. Să învățăm să împletim în viața noastră rugăciunea și munca. Cine nu reușește devine sclavul muncii. O sclavie din care ne va elibera doar moartea, dacă nu vom acționa noi înaintea ei prin meditație.

Cu mult timp înainte de a se fi născut Marta și Maria, exista o cetate în care se trăia în sclavia păcatului: Ninive, o cetate imensă, „cât trei zile de mers”. În acest loc, a apărut un om, un trimis al Domului, care a transmis esențialul: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus” (Iona 3,5). Au auzit cuvântul, l-au ascultat și s-au convertit, au făcut pocăință. S-au întors de la calea lor cea rea și s-au salvat.

Convertirea are nevoie de două lucruri care trebuie să se găsească mereu împreună: de cineva care să o predice prin fapte și cuvinte esențiale, și de o inimă care să o asculte, un suflet care să fie dispus să primească cuvântul și să facă pocăință. Cât de triste sunt situațiile acelor inimi care sunt disponibile să se convertească, inimi aflate în căutarea adevărului, dar care nu găsesc predicatori, inimi ce nu-și găsesc izvorul care să le potolească setea. După cum tristă este și situația acelor predicatori care vorbesc în pustiu, acei predicatori care nu au în fața lor inimi în care cuvântul să prindă viață.

Astăzi suntem invitați să fim ca Maria și Iona. Pe de o parte să ascultăm cuvântul, adică asemenea Mariei să ne așezăm la picioarele Mântuitorului, ascultând cuvântul, meditând cuvântul divin și convertindu-ne. Iar pe de altă parte, să ne ridicăm asemenea lui Iona și să predicăm acest cuvânt care ne salvează de orice formă de sclavie. În jurul nostru trăiesc „cetăți” întregi ca Ninive care așteaptă cuvântul, care au nevoie de un cuvânt ca să se convertească. Noi nu trebuie să căutăm cetăți uriașe unde să predicăm, ci suflete imense care sunt însetate de adevăr.


Nu există convertire fără predică,
fără proclamarea și ascultarea cuvântul lui Dumnezeu,
după cum nu este autentică predica celor care nu se convertesc.


10 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 27-a de peste an
Sf. Daniel Comboni, ep.
Iona 3,1-10; Ps 129; Lc 10,38-42

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea şi Dumnezeu s-a îndurat.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-10
Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. „Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 6 Cuvântul a ajuns la regele din Ninive. S-a ridicat de pe tronul său, şi-a îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac şi s-a aşezat pe cenuşă. 7 A făcut să se strige şi să se zică în Ninive un decret al regelui şi al mai-marilor lui: „Niciun om şi niciun animal din cireadă şi din turmă să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă! 8 Să se acopere oamenii şi animalele cu sac şi să-l invoce pe Dumnezeu cu putere, să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi de la violenţa lui! 9 Cine ştie dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi se va îndura? Poate se va întoarce de la mânia lui aprinsă şi nu vom pieri”. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va face şi nu l-a mai făcut.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.7-8 (R.: 3)
R.: Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?

1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare
şi ne temem de tine. R.

7 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire!
8 El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28b
(Aleluia) Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Marta l-a primit în casa ei. Maria a ales partea cea bună.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,38-42
În acel timp, Isus a intrat într-un sat. O femeie cu numele de Marta l-a primit în casa ei. 39 Aceasta avea o soră numită Maria, care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40 Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Domnul, răspunzând, i-a zis: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi şi te frămânţi, 42 însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: