Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘cuvantul domnului’

Știm ce cerem atunci când spunem: „Vie împărăția ta”?

Posted by Paxlaur pe 16/11/2017

Adveniat regnum tuum Fiat voluntas tua Sicut in coelo in terraCând ne-am aşezat ultima dată în genunchi şi – fără să ne gândim la problemele ce ne frământă, la lipsurile care ne încearcă, la bolile de care suferim – să spunem doar: „Vie, Doamne, împărăția ta!”? Când am făcut ultima dată această rugăciune din toată inima? Oare nu ne-a spus însuși Cristos: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea – viață, hrană, îmbrăcămite – vi se vor adăuga” (cf. Mt 6,33). Vom avea toate cele necesare dacă mai întâi căutăm și cerem împărăția lui Dumnezeu și înfăptuim toată dreptatea.

Nu sunt puțini cei care în fiecare zi, atunci când se roagă Tatăl nostru, își înalță inima spre Dumnezeu și îl roagă cu înflăcărare: „Vie împărăția ta”. Da, ne rugăm și vrem să vină împărăția Tatălui nostru ceresc. Însă știm noi ce cerem? (cf. Mt 20,20-23). Ce înseamnă pentru noi împărăția Tatălui? Mai mult, astăzi, în sfânta evanghelie, Cristos ne spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” (Lc 17,21). Așadar, dacă este deja în noi cum și de ce ne mai rugăm să vină? De fapt, este împărăția lui Dumnezeu în noi, acea împărăție a dreptății și a păcii?

Atunci când vorbim de împărățiile acestei lumi lucrurile sunt mai simple. Fiecare știm, de exemplu, unde se termină România și începe Ungaria sau Ucraina, sau unde se termină localitatea noastră și începe următoarea. Mai mult decât atât, împărățiile acestei lumi nu merg dintr-o parte în alta, nu vin ele la noi, ci noi mergem la ele. De exemplu, atunci când vrei să cunoști și să faci parte din Japonia, nu vine Japonia la tine, ci mergi tu în Japonia. Atunci de ce noi ne rugăm ca împărăția lui Dumnezeu să vină la noi. Oare nu ar trebui să mergem noi spre ea, să îndreptăm întreaga noastră viață spre ea?

Ca să înțelegem mai bine rugăciunea noastră, trebuie să ne amintim cuvintele lui Cristos, Regele Universului: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta” (In 18,36). Mintea noastră cu greu poate cuprinde această împărăție. Este imposibil ca cineva să spună „Iat-o aici!” sau: „Iat-o acolo!” sau „Împărăția lui Dumnezeu este așa și așa”. Să nu ne lăsăm înșelați (cf. Lc 17,21)! Doar la împlinirea timpurilor, doar atunci când Cristos va reveni în slavă, vom înțelege misterul acestei împărății și se va face lumină în viața noastră: „Aşa cum fulgerul strălucitor luminează de la un capăt la celălalt al cerului, aşa va fi Fiul Omului în ziua lui” (Lc 17,24).

Singur Cristos luminează întunericul minții noastre. Și chiar dacă acum nu înțelegem cum este împărăția Tatălui, ne rugăm zi de zi: „Vie împărăția ta”! Mai mult, ne străduim să trăim deja aici pe pământ împărăția lui Dumnezeu care este în noi, trăind departe de păcat, trăind cu bucurie în dreptate și pace cu toți oamenii.


„Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru”
pentru că este foarte aproape de noi cuvântul său,
în gura şi în inima noastră
(cf. Rom 10,8; Origene, Despre rugăciune).


16 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 32-a de peste an
Ss. Margareta a Scoţiei, regină *; Gertruda, fc. *
Înţ 7,22-8,1; Ps 118; Lc 17,20-25

LECTURA I
Înţelepciunea este iradierea luminii veşnice, oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu.
Citire din cartea Înţelepciunii 7,22-8,1
În înţelepciune este un duh inteligent, sfânt, unic, pluriform, subtil, abil, clar, nedefinit, pătrunzător, neatins, iubitor de bine şi acut, 23 irezistibil, binefăcător, iubitor de oameni, stabil, sigur, fără griji, atotputernic, atotsupraveghetor, care pătrunde prin toate duhurile inteligente, pure şi subtile. 24Înţelepciunea este mai mobilă decât orice mişcare, se extinde şi pătrunde prin toate datorită purităţii. 25 Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, revărsarea pură a gloriei Celui Atotputernic, şi nimic impur nu pătrunde în ea. 26 Este iradierea luminii veşnice, oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu şi imaginea bunătăţii sale. 27 Deşi este una, pe toate le poate şi, rămânând în ea, pe toate le înnoieşte şi, generaţie după generaţie, se schimbă în sufletele sfinte şi pregăteşte prieteni ai lui Dumnezeu şi profeţi. 28 Dumnezeu nu iubeşte pe nimeni altcineva, decât pe cel care locuieşte împreună cu înţelepciunea. 29 Este mai frumoasă decât soarele şi decât orice aşezare a stelelor; comparată cu lumina, este aflată cea dintâi. 30 Căci această lumină este urmată de noapte, dar răutatea nu va domina înţelepciunea. 8,1 Ea se întinde cu putere de la un capăt la altul şi guvernează toate cu bunătate.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),89.90.91.130.135.175 (R.: 89a)
R.: Cuvântul tău, Doamne, rămâne în vecii vecilor.

89 Cuvântul tău, Doamne, rămâne în veci,
neschimbat în cer. R.

90 Fidelitatea ta dăinuie din generaţie în generaţie;
tu ai întemeiat pământul şi el se menţine. R.

91 După judecăţile tale, totul dăinuie până astăzi,
căci toate te slujesc pe tine. R.

130 Explicarea cuvintelor tale dă lumină
şi pricepere celor nepricepuţi. R.

135 Luminează-ţi faţa pentru slujitorul tău
şi învaţă-mă hotărârile tale! R.

175 Să trăiască sufletul meu şi să te laude,
judecăţile tale îmi vor veni în ajutor! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,5ab
(Aleluia) Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,20-25
În acel timp, întrebat de farisei când vine împărăţia lui Dumnezeu, Isus, răspunzând, le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. 21 Nici nu poţi spune: «Iat-o aici!” sau: «Iat-o acolo!», căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” 22 Atunci le-a spus discipolilor: „Vor veni zile în care veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi nu o veţi vedea. 23 Şi vă vor spune: «Iată aici!” sau: «Iată acolo!» Dar nu mergeţi şi nu-i urmaţi! 24 Aşa cum fulgerul strălucitor luminează de la un capăt la celălalt al cerului, aşa va fi Fiul Omului în ziua lui. 25 Însă trebuie mai întâi să sufere multe şi să fie respins de această generaţie”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Din nou despre recunoștință. Mulțumesc!

Posted by Paxlaur pe 15/11/2017

7-pacate-capitale nicolae SteinhardtPărintele Nicolae Steinhardt scria în Jurnalul fericirii: „Îi iubim foarte puţin pe cei care ne-au scăpat dintr-o scârbă, o belea; îi iubim însă, cu drag, pe cei cărora am avut prilejul să le venim în ajutor, să le dovedim puterea şi mărinimia noastră”. Altfel spus, îi iubim mai mult pe oamenii pe care i-am ajutat în neputința noastră, decât pe Dumnezeu care ne-a salvat. Suntem foarte puțin sau chiar deloc recunoscători față de Domnul vieții.

Cuvântul Domnului răsună astăzi: „Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă?” (Lc 17,17). Oare tu nu ai beneficiat de atâtea ori de harul și ajutorul Domnului, de ce nu te întorci în biserică să-i mulțumești? Oare fratele tău, sora ta, nu au fost și ei atinși de Dumnezeu și eliberați. Ei unde sunt? Oare nu toți avem nevoie să auzim zilnic: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit” (Lc 17,19)? Cum ne arătăm recunoștința pentru faptele minunate pe care Domnul le înfăptuiește în viața noastră?

Cât de strălucitor este adevărul exprimat de textul liturgic de la a IV-a prefață comună: „Cu umilință recunoaștem că tu nu ai nevoie de preamărirea noastră, dar credem că este un mare dar al tău să-ți arătăm recunoștință. Căci, deși lauda pe care ți-o aducem nu adaugă nimic maiestății tale nemărginite, ea ne obține nouă harul mântuirii”.

Trebuie să ne întipărim în inimă acest adevăr: Domnul își este suficient și nimic din ce am putea face noi nu adaugă ceva măreției sale, căci totul este darul său, chiar și cântul nostru de laudă. De la el am primit tot ceea ce avem și suntem și trebuie să îndreptăm totul spre el. Și chiar dacă nu putem adăuga nimic maiestății sale, putem aduce mângâiere inimii sale însetate de iubirea noastră. Dumnezeu se bucură și face sărbătoare în cer de dragul nostru atunci când cu inimi smerite ne apropiem de el, când încercăm să așezăm zgomotul inimii noastre lângă (sau în!) liniștea inimii sale. Chiar dacă faptele și cuvintele noastre sunt sărăcăcioase, mici, neînsemnate, să i le oferim. Să nu lăsăm să treacă nicio zi fără a face ceva pentru Domnul: binele făcut cu perseverență, chiar dacă e mic, într-o zi ne va scoate din păcat și ne va purta spre Domnul. Ba chiar însuși Dumnezeu va privi cu drag spre noi și ne va vindeca de „lepra indiferenței și a nerecunoștinței”.

Și mai este un aspect care produce multă durere sufletului nostru. Este adevărat că faptele și cuvintele noastre sunt mici și nu adaugă nimic ființei Domnului și că tot nouă ne sunt de folos. Însă este dureros atunci când se întâmplă invers: atunci când cuvântul Domnului nu adaugă nimic vieții noastre. Este trist când cuvântul divin trece prin viața noastră fără să aibă vreun ecou în inima noastră, fără vreo urmă de recunoștință.


Să fim recunoscători!
Să mulţumim pentru tot ce avem și suntem,
căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu în Cristos Isus,
cu privire la noi (cf. 1Tes 5,18).


15 noiembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 32-a de peste an
Ss. Albert cel Mare, ep. înv. *; Leopold al III-lea
Înţ 6,1-11; Ps 81; Lc 17,11-19

LECTURA I
Ascultaţi, regilor, şi înţelegeţi!
Citire din cartea Înţelepciunii 6,1-11
Ascultaţi, regilor, şi înţelegeţi! Învăţaţi, judecători ai marginilor pământului! 2 Plecaţi-vă urechea, stăpânitori ai mulţimilor, care vă mândriţi cu mulţimi de popoare! 3 Căci v-au fost date stăpânirea de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt, care va cerceta lucrările voastre şi va analiza hotărârile. 4 Pentru că, fiind slujitori ai domniei lui, nu aţi judecat drept, nu aţi păzit legea şi nu aţi umblat după hotărârea lui Dumnezeu. 5 Crunt şi rapid se va ridica împotriva voastră, căci o judecată de neînduplecat va fi împotriva celor care conduc. 6 Căci cel mic are parte de iertare şi de îndurare, dar cei puternici vor fi pedepsiţi straşnic. 7 Stăpânul a toate nu-şi retrage faţa şi nu se ruşinează faţă de cel mare. Căci el i-a făcut la fel şi pe cel mic, şi pe cel mare şi se îngrijeşte de toţi. 8 Dar asupra stăpânitorilor va fi cercetare severă. 9 Deci pentru voi, dominatorilor, sunt cuvintele mele, ca să învăţaţi înţelepciunea şi să nu cădeţi. 10 Dar cei care păzesc cu sfinţenie cele sfinte vor fi sfinţiţi şi cei care le vor învăţa vor afla apărare. 11 Doriţi, aşadar, cuvintele mele, tânjiţi şi veţi fi instruiţi!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 81(82),3-4.6-7 (R.: 8a)
R.: Ridică-te, Dumnezeule, şi judecă pământul.

3 Faceţi dreptate celui sărac şi orfanului,
daţi dreptate celui umil şi celui sărman!
4 Scăpaţi-l pe cel slab şi pe cel nevoiaş
eliberaţi-l din mâna celor nelegiuiţi! R.

6 Eu am zis: „Voi sunteţi dumnezei!
Toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt!”
7 Cu toate acestea, veţi muri ca toţi oamenii,
veţi cădea ca toţi cei puternici. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Tes 5,18
(Aleluia) Mulţumiţi pentru toate, căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu în Cristos Isus, cu privire la voi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,11-19
În timp ce mergea spre Ierusalim, Isus a trecut prin Samaria şi Galileea. A intrat într-un sat şi i-au venit în întâmpinare zece leproşi care stăteau la distanţă. 13 Aceştia şi-au ridicat glasul, strigând: „Isuse, Învăţătorule, îndură-te de noi!” 14 Văzându-i, el le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” 15 Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţat. Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic 16 şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i; iar acesta era samaritean. 17 Atunci Isus a spus: „Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă? 18 Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?” 19Apoi i-a zis: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Care e cetatea din jurul tău?

Posted by Paxlaur pe 10/10/2017

Tarifa 2 2_cetateaNu este o noutate pentru nimeni faptul că avem nevoie de convertire. Simțim în suflet nevoia zilnică de convertire: avem atâtea lucruri pe care am putea să le facem mai bine, avem atâtea (mici) defecte de îndreptat. Fiecare, atunci când se analizează în lumina cuvântului divin – lumina care ne arată cum suntem cu adevărat! –, știe de ce și în ce mod trebuie să lucreze la convertirea zilnică.

Importanța cuvântului divin strălucește în sfânta Evanghelie: Maria nu se satură să asculte cuvântul divin, nu poate sta departe de Cuvântul făcut trup. În timp ce Marta se zbate între activitățile acestei lumi, activități necesare și bune, Maria „stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui” (Lc 10,39). Atenție: nu trebuie să disprețuim ceea ce făcea Marta. Dimpotrivă, trebuie să muncim ca Marta, dar să ne facem timp și pentru a asculta asemenea Mariei. Ora et labora, roagă-te și muncește. Să învățăm să împletim în viața noastră rugăciunea și munca. Cine nu reușește devine sclavul muncii. O sclavie din care ne va elibera doar moartea, dacă nu vom acționa noi înaintea ei prin meditație.

Cu mult timp înainte de a se fi născut Marta și Maria, exista o cetate în care se trăia în sclavia păcatului: Ninive, o cetate imensă, „cât trei zile de mers”. În acest loc, a apărut un om, un trimis al Domului, care a transmis esențialul: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus” (Iona 3,5). Au auzit cuvântul, l-au ascultat și s-au convertit, au făcut pocăință. S-au întors de la calea lor cea rea și s-au salvat.

Convertirea are nevoie de două lucruri care trebuie să se găsească mereu împreună: de cineva care să o predice prin fapte și cuvinte esențiale, și de o inimă care să o asculte, un suflet care să fie dispus să primească cuvântul și să facă pocăință. Cât de triste sunt situațiile acelor inimi care sunt disponibile să se convertească, inimi aflate în căutarea adevărului, dar care nu găsesc predicatori, inimi ce nu-și găsesc izvorul care să le potolească setea. După cum tristă este și situația acelor predicatori care vorbesc în pustiu, acei predicatori care nu au în fața lor inimi în care cuvântul să prindă viață.

Astăzi suntem invitați să fim ca Maria și Iona. Pe de o parte să ascultăm cuvântul, adică asemenea Mariei să ne așezăm la picioarele Mântuitorului, ascultând cuvântul, meditând cuvântul divin și convertindu-ne. Iar pe de altă parte, să ne ridicăm asemenea lui Iona și să predicăm acest cuvânt care ne salvează de orice formă de sclavie. În jurul nostru trăiesc „cetăți” întregi ca Ninive care așteaptă cuvântul, care au nevoie de un cuvânt ca să se convertească. Noi nu trebuie să căutăm cetăți uriașe unde să predicăm, ci suflete imense care sunt însetate de adevăr.


Nu există convertire fără predică,
fără proclamarea și ascultarea cuvântul lui Dumnezeu,
după cum nu este autentică predica celor care nu se convertesc.


10 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 27-a de peste an
Sf. Daniel Comboni, ep.
Iona 3,1-10; Ps 129; Lc 10,38-42

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea şi Dumnezeu s-a îndurat.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-10
Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. „Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 6 Cuvântul a ajuns la regele din Ninive. S-a ridicat de pe tronul său, şi-a îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac şi s-a aşezat pe cenuşă. 7 A făcut să se strige şi să se zică în Ninive un decret al regelui şi al mai-marilor lui: „Niciun om şi niciun animal din cireadă şi din turmă să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă! 8 Să se acopere oamenii şi animalele cu sac şi să-l invoce pe Dumnezeu cu putere, să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi de la violenţa lui! 9 Cine ştie dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi se va îndura? Poate se va întoarce de la mânia lui aprinsă şi nu vom pieri”. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va face şi nu l-a mai făcut.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.7-8 (R.: 3)
R.: Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?

1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare
şi ne temem de tine. R.

7 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire!
8 El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28b
(Aleluia) Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Marta l-a primit în casa ei. Maria a ales partea cea bună.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,38-42
În acel timp, Isus a intrat într-un sat. O femeie cu numele de Marta l-a primit în casa ei. 39 Aceasta avea o soră numită Maria, care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40 Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Domnul, răspunzând, i-a zis: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi şi te frămânţi, 42 însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Te caută maică-ta!

Posted by Paxlaur pe 26/09/2017

Dumnezeu providenta prieteni familie iubireCine nu-și amintește de joaca din copilărie, de jocurile pe care le făceam în aer liber, liberi de toți și de toate, mai ales în vremurile când televizorul sau computerul nu făceau parte din copilărie? Câtă fericire era pe chipurile și în viața noastră. Și apoi câtă tristețe când în mijlocul jocului răsunau cuvintele unui coleg de joacă: „Te caută maică-ta!” Imediat se așternea liniștea și apăreau întrebările: „Oare ce a făcut?” sau „Pleci? Te mai întorci? Mai jucăm?”… Și nu de puține ori, ca și cum ar fi fost o înțelegere tacită între toți copiii, locul se umplea de strigătul colegilor de joacă: „Mai lăsați-l puțin, vă rugăăăăm!”. Cu cât interes era așteptat răspunsul mamei la rugile fierbinți ale colegilor de joacă, răspuns care varia de la „Treci imediat în casă!” la „Bine, mai stai, dar nu mai mult de juma de oră”… Indiferent cum se chema jocul, indiferent ce făceam afară cu ceilalți copii, pentru noi niciodată nu era timpul potrivit pentru aceste cuvinte: „Te caută mama!”. Câte amintiri frumoase și cât de gingaș ni se zugrăvește și astăzi în fața ochilor chipul mamei, prezența sa, iubirea sa.

Deși era trecut de 30 de ani și nu se afla la joacă, ci – am putea spune – la muncă, adică în plină activitate publică, Cristos aude aceleași cuvinte: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă” (cf. Lc 8,20). Evanghelistul Marcu folosește chiar expresia mult mai apropiată de cea a copilăriei noastre: „Iată, mama ta și frații tăi te caută afară” (cf. Mc 3,32).

Cristos căutat de mama sa, de sfânta Maria. Voia să-i vorbească. Iar el, nu din dispreț față de ea, ci din dragoste față de noi, face ca din această căutare să izvorască o învățătură pentru noi toți: cine ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl îndeplinește acela îi este și mamă și soră și frate (cf. Lc 8,21). Mai mult: sfânta fecioară Maria nu întrerupe „jocul” lui Isus, misiunea sa, ci rămâne „prinsă” în acest „joc” până la picioarele Crucii, până la final. Ea este prima care a ascultat cuvântului lui Dumnezeu și l-a împlinit în toată viața ei. Ea este mai mult decât mama trupească a lui Isus: este ucenica fidelă a Fiului ei, este Doamna care a împlinit în mod desăvârșit voința Tatălui. Iar la finalul „jocului” nu este Mama cea care își ia Fiul în casă, ci este Fiul cel care o primește pe scumpa sa Mamă într-un imens castel ceresc, în Împărăția Tatălui.

Să invocăm și noi în această zi, prin mijlocirea Maicii lui Cristos și a sfinților Cosma și Damian, harul de a fi ucenicii Domnului, de a-i deveni „mamă, frate, soră” ascultându-i și împlinindu-i cuvintele. Să ne rugăm în această zi pentru bună înțelegere între părinți și copii. Dumnezeu să binecuvânteze părinții noștri, familiile noastre și să-i tranforme pe toți în ucenici fideli ai lui Cristos, în „mama și frații Domnului”.


Fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc (cf. Lc 11,28).


26 septembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 25-a de peste an
Ss. Cosma şi Damian, m. *; Ghedeon
Esd 6,7-8.12b.14-20; Ps 121; Lc 8,19-21

LECTURA I
Israeliţii întorşi din robie au terminat de construit casa lui Dumnezeu şi au sărbătorit Paştele.
Citire din cartea lui Esdra 6,7-8.12b.14-20
În zilele acelea, regele Persiei, Darius, a scris următoarele conducătorilor regiunii care este dincolo de Râu: „Lăsaţi să se construiască această casă a lui Dumnezeu! Guvernatorul iudeilor şi bătrânii iudeilor să construiască această casă pe locul ei! 8 Dau poruncă ce să faceţi cu privire la bătrânii acestor iudei pentru construirea casei lui Dumnezeu: din bunurile regelui, din tributul de dincolo de Râu, să se dea acelor oameni cheltuielile, ca să nu se oprească. 12b Eu, Darius, am dat poruncă: să fie împlinită cu grijă!” 14 Bătrânii iudeilor au construit şi au avut succes, după profeţia lui Aggeu, profetul, şi a lui Zaharia, fiul lui Ido. Au construit şi au terminat, după porunca Dumnezeului lui Israel şi după porunca lui Cirus, a lui Darius şi a lui Artaxerxes, regele perşilor. 15 Au terminat această casă în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an al domniei regelui Darius. 16 Apoi, fiii lui Israel, preoţii, leviţii şi ceilalţi deportaţi au celebrat cu bucurie dedicarea acestei case a lui Dumnezeu. 17 Au adus pentru dedicarea acestei case a lui Dumnezeu o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei şi, ca jertfe pentru păcat pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul triburilor lui Israel. 18 I-au pus pe preoţi după grupele lor şi pe leviţi după împărţirile lor, pentru slujirea lui Dumnezeu la Ierusalim, după cum este scris în cartea lui Moise. 19 Cei deportaţi au celebrat Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi. 20 Preoţii şi leviţii s-au purificat; toţi s-au purificat şi au înjunghiat Paştele pentru toţi cei deportaţi, pentru fraţii lor preoţi şi pentru ei înşişi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 121(122),1-2.3-4a.4b-5 (R.: cf. 1)
R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului.

1 M-am bucurat când mi s-a spus:
„Să mergem în casa Domnului!”
2 Iată, picioarele noastre au ajuns la porţile tale, Ierusalime! R.

3 Ierusalimul este zidit ca o cetate bine întărită.
4a Acolo urcă triburile, triburile Domnului. R.

4b După mărturia lui Israel, să laude numele Domnului.
5 Căci acolo sunt scaunele de judecată,
tronurile casei lui David. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28
(Aleluia) Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl îndeplinesc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,19-21
În acel timp, au venit la Isus mama şi fraţii lui şi nu puteau să ajungă până la el din cauza mulţimii. 20 I s-a făcut cunoscut: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă”. 21 Dar el le-a răspuns zicând: „Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl îndeplinesc”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | 2 Comments »

Indiferența, graba și sterilitatea…

Posted by Paxlaur pe 16/07/2017

semanatorul seminteFragilitatea vieții și a credinței noastre stă astăzi față în față cu forța cuvântului divin. Noi și „poporul nostru”, noi și comunitatea noastră ne regăsim deseori în cuvintele profeților și ale lui Cristos: „Inima acestui popor a devenit insensibilă” (cf. Mt 13,15). Însă chiar și atunci când despre noi Dumnezeu dă mărturie că am devenit insensibili și neroditori, despre cuvântul său veșnic roditor Domnul spune: „Cuvântul meu care a ieşit din gura mea nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis” (cf. Is 55,11).

Chiar dacă inima noastră refuză frumusețea cuvântului divin, Cristos ne cere să analizăm relația dintre noi și cuvântul său: unde ne regăsim în pagina evangheliei? Cum reacționăm în fața cuvântului semănat în noi de Dumnezeu prin părinții noștri, prin educatorii noștri, prin preoții care ne-au botezat, spovedit, împărtășit? Pe noi ce ne împiedică să rodim?

Sterilitatea noastră poate veni și din faptul că suntem indiferenți în fața cuvântului: nu căutăm să-l înțelegem, nu-l medităm. Noi nu mai știm să stăm în tăcere cu acest cuvânt divin, așa cum deseori stau în tăcere doi oameni care se iubesc: stau tăcuți, se privesc și cresc în iubire și înțelegere unul față de celălalt. Nicio iubire nu poate rezista atunci când toți vorbesc încontinuu! Așa cum iubirea are nevoie de tăcere pentru a-l asculta și a-l înțelege pe celălalt, la fel și relația dintre noi și cuvântul divin are nevoie să fie întreținută de tăcere și meditație. Altfel nu înțelegem cuvântul și nu rodim.

De asemenea, suntem neroditori și atunci când nu ne temperăm entuziasmul și ne grăbim, crezând că am înțeles ce vrea Dumnezeu de la noi. Suntem bucuroși atunci când Dumnezeu ne cheamă și spunem plini de bucurie: „Iată-mă, Doamne”. Însă acest entuziasm, dacă nu este înrădăcinat în inima noastră prin rugăciune și meditație, pălește în fața încercărilor, a persecuțiilor. Pentru a deveni rodnică, relația dintre noi și cuvântul divin are nevoie de continuitate și statornicie.

Analizând această legătură dintre noi și cuvântul divin, trebuie să verificăm și rădăcinile pe care le au în inima noastră „grija acestei lumi şi pofta amăgitoare a bogăţiei”. Roadele cuvântului divin nu pot crește împreună cu grija acestei lumi și cu pofta de avere. Să ne amintim cuvântul Apostolului: „Rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rătăcit de la credință și și-au provocat multe chinuri” (1Tim 6,10). Pentru a rodi trebuie să ne ferim inima de această otravă!

Eliberată de „rădăcina tuturor relelor”, fortificată pe stânca statorniciei, hrănită cu dulceața meditației și a tăcerii contemplative, inima noastră va rodi fie o sută, fie șaizeci, fie trezeici.


Cine meditează cuvântul Domnului
„este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit” (Ps 1,3).


16 iulie 2017 

† DUMINICA a 15-a de peste an
Sf. Fc. Maria de pe Muntele Carmel
Is 55,10-11; Ps 64; Rom 8,18-23; Mt 13,1-23 (Mt 13,1-9)

LECTURA I
Ploaia face pământul să rodească.
Citire din cartea profetului Isaia 55,10-11
Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc acolo fără să ude pământul şi să-l facă să rodească, să încolţească şi să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, 11 la fel va fi cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 64(65),10abcd.10e-11.12-13.14 (R.: cf. Lc 8,8a)
R.: Doamne, binecuvântează pământul ca să aducă roade bogate!

10abcd Tu vizitezi pământul,
tu îi potoleşti setea cu îmbelşugare;
tu îl copleşeşti cu bogăţii.
Râul lui Dumnezeu este plin cu apă. R.

10e Tu faci să crească grâul pentru oameni.
Astfel, pregăteşti pământul:
11 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaie şi răsadurile i le binecuvântezi. R.

12 Încununezi tot anul cu bunătăţile tale:
pe urmele tale curge belşugul.
13 Se ivesc păşuni în pustiu,
colinele sunt încinse cu veselie. R.

14 Păşunile se înveşmântă cu turme,
văile se îmbracă cu grâne;
toate strigă de bucurie şi cântă. R.

LECTURA A II-A
Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,18-23
Fraţilor, eu consider că suferinţele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. 19 Într-adevăr, creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci creaţia a fost supusă zădărniciei, nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranţa 21 că şi ea, creaţia, va fi eliberată de sclavia stricăciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. 22 De fapt, noi ştim că toată creaţia suspină şi suferă durerile unei naşteri până în timpul de acum, 23 dar nu numai ea, ci şi noi, cei care avem ca prim dar al lui Dumnezeu Duhul, şi noi suspinăm în noi înşine, aşteptând înfierea şi răscumpărarea trupului nostru.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,1-23
În ziua aceea, ieşind Isus din casă, s-a aşezat pe ţărmul mării. 2 S-a adunat lângă el o mulţime atât de mare încât el s-a urcat să se aşeze în barcă şi toată mulţimea stătea pe ţărm, 3 iar el le spunea multe în parabole: „Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4 Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc; 6 iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbuşit-o. 8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci. 9 Cine are urechi, să asculte!” 10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbeşti în parabole?” 11 Iar el, răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat, 12 căci celui care are i se va da şi-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are. 13 De aceea le vorbesc în parabole, pentru ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă 14 şi să se împlinească profeţia lui Isaia care spune: «De ascultat veţi asculta, dar nu veţi înţelege şi de privit veţi privi, dar nu veţi vedea. 15 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii şi i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, iar eu să-i vindec”. 16 Însă fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud! 17 Adevăr vă spun: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi şi n-au auzit. 18 Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului! 19 Oricine ascultă cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel Rău şi răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului. 20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, 21 dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. 22Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija acestei lumi şi pofta amăgitoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod. 23 Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod şi face care o sută, care şaizeci, care treizeci”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: