„Stai, Diavole! De ce fugi?”…

Diavolul în Evul MediuToți am auzit despre slujitorul lui Dumnezeu, Iob, despre omul care în mijlocul suferințelor sale a spus: „Domnul a dat, Domnul a luat, numele Domnlui fie binecuvântat” (Iob 1,21). Citind Cartea lui Iob aflăm cât de mult și-a dorit Diavolul să pună stăpânire pe sufletul lui, însă nu a reușit. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Când Diavolul a crezut că l-a biruit pe Iob, atunci s-a întâmplat să plece ruşinat, fără să scoată niciun cuvânt. Însă Dumnezeu l-a strigat: „Stai, Diavole! De ce fugi? Nu s-au întâmplat toate câte le-ai voit? N-ai distrus tu toate turmele lui? Nu i-ai ucis copiii? N-ai vlăguit şi trupul lui? Aşadar, de ce pleci?” „Plec, zice Diavolul, pentru că deşi s-au întâmplat pe de-o parte toate cele câte le-am voit, însă ceea ce am poftit mai mult, şi pentru care le-am născocit pe toate celelalte, n-am dobândit. Plec pentru că Iob n-a hulit. Fug ruşinat pentru că Iob ţi-a rămas fidel… De vreme ce n-am reuşit acest lucru, n-am câştigat nimic! În loc să-l pierd, l-am făcut şi mai strălucitor şi mai slăvit” (Ioan gură de aur, în Glasul sfinţilor părinţi, 264).

Iob a rămas fidel în timpul încercării. Prin statornicie și-a mântuit sufletul (cf. Lc 21,19). Încercările vin și asupra noastră, fac parte din viața noastră: suntem persecutați în diferite feluri, chiar și în cele mai pașnice și democratice țări. Chiar și atunci când persecuția nu este sângeroasă, ea există și ne macină, căci însuși Cristos a spus: „Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi” (In 15,20). Însă același Domn ne-a liniștit inima: „Veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele” (Lc 21,17-19).

Dacă vom fi fideli, dacă vom rămâne credincioși, adică statornici până la moarte, vom primi și noi cununa vieții, după cum ne-a promis Domnul (cf. Ap 2,10). Să luptăm astfel încât Diavolul să plece rușinat iar Dumnezeu să se bucure văzând statornicia noastră. Ce fericiți am fi și câtă bucurie am răspândi în jur dacă am lupta mai mult pentru mântuire, rămânând fideli angajamentelor noastre, credinței noastre!

Să ne așezăm înaintea Domnului și să ne analizăm inima: ce înseamnă pentru noi statornicia în credință? Cât suntem dispuşi să îndurăm pentru a rămâne fideli Domnului și angajamentelor noastre? Suntem dispuși să luptăm, convinși fiind că Dumnezeu și aproapele merită sacrificiile noastre? Suntem dispuși să luptăm de dragul împărăției cerului?


„Isus nu i-a pregătit pe ucenici pentru un succes ușor.
Evanghelia nu este promisiunea unui succes facil.
Ea nu promite nimănui o viață confortabilă.
Ea este o promisiune, promisiunea vieții veșnice pentru om,
care este supus legii morții și promisiunea victoriei, prin credință,
a omului care este supus atâtor încercări și obstacole” (sfântul Ioan Paul al II-lea).


29 noiembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 34-a de peste an
Sf. Saturnin, ep. m.
Dan 5,1-6.13-14.16-17.23-28; Ps Dan 3,62-67; Lc 21,12-19

LECTURA I
S-au arătat degetele unei mâini de om care scriau.
Citire din cartea profetului Daniel 5,1-6.13-14.16-17.23-28
În zilele acelea, Baltazar, regele, a făcut un ospăţ mare pentru cei o mie de nobili ai săi şi înaintea celor o mie a băut vin. 2 Baltazar, regele, a spus în timp ce degusta vinul să fie aduse vasele din aur şi din argint pe care le luase Nabucodonosor, tatăl său, din templul de la Ierusalim, ca să bea din ele, regele, nobilii săi, soţiile şi concubinele sale. 3 Atunci au adus vasele din aur, cele luate din templul casei Domnului care era în Ierusalim, şi au băut din ele regele, nobilii săi, soţiile şi concubinele sale. 4 Au băut vin şi i-au lăudat pe dumnezeii din aur, din argint, din bronz, din fier, din lemn şi din piatră. 5 În acea clipă, s-au arătat degetele unei mâini de om care scriau în faţa candelabrului, pe tencuiala zidului din palatul regelui. Şi regele vedea palma mâinii care scria. 6Atunci, regele s-a schimbat la faţă şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile picioarelor s-au înmuiat şi genunchii se loveau unul de altul. 13 Atunci, Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a luat cuvântul şi i-a spus lui Daniel: „Tu eşti acel Daniel dintre fiii deportaţilor iudei pe care tatăl meu, regele, i-a făcut să vină din Iudeea? 14 Am auzit despre tine că duhul lui Dumnezeu este în tine şi că s-au găsit în tine lumină, pricepere şi o înţelepciune deosebită. 16 Eu am auzit despre tine că tu poţi să dai interpretări şi să rezolvi lucrurile grele. Acum, dacă poţi să citeşti scrierea şi să-mi faci cunoscută interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, ţi se va pune un lanţ de aur la gâtul tău şi vei fi al treilea în regat”. 17 Atunci, Daniel a răspuns şi i-a zis regelui: „Darurile tale să rămână ale tale şi răsplata dă-o altcuiva! Dar voi citi regelui scrierea şi-i voi face cunoscută interpretarea ei. 23 Te-ai ridicat împotriva Dumnezeului cerului. Au adus înaintea ta vasele casei sale şi aţi băut din ele vin tu, nobilii tăi, soţiile şi concubinele tale şi i-aţi lăudat pe zeii din argint şi din aur, din bronz şi din fier, din lemn şi din piatră, care nu văd, nu aud şi nu înţeleg, iar pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi ale căruia sunt toate cărările tale nu l-ai preamărit. 24 De aceea, el a trimis palma unei mâini ca să înfăţişeze scrierea aceasta. 25 Aceasta este scrierea care a fost înfăţişată: «Mene, mene, techel ufarsin”. 26 Aceasta este interpretarea cuvântului: Mene: Dumnezeu a numărat domnia ta şi i-a pus capăt. 27 Techel: ai fost cântărit în balanţă şi ai fost găsit deficitar. 28 Peras: regatul tău a fost împărţit şi a fost dat mezilor şi perşilor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,62.63.64.65.66.67 (R.: 59b)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul şi preamăriţi-l în veci!

62 Binecuvântaţi-l, soare şi lună, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

63 Binecuvântaţi-l, stele ale cerului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

64 Binecuvântaţi-l, toate ploile şi roua, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

65 Binecuvântaţi-l, toate vânturile, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

66 Binecuvântaţi-l, foc şi căldură, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

67 Binecuvântaţi-l, frig şi arşiţă, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ap 2,10c
(Aleluia) Fii credincios până la moarte, spune Domnul, şi-ţi voi da cununa vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu, dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,12-19
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta; vă vor purta prin sinagogi şi închisori, vă vor duce în faţa regilor şi guvernanţilor din cauza numelui meu. 13Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie. 14 Puneţi la inima voastră să nu vă pregătiţi dinainte cum vă veţi apăra, 15 căci eu vă voi da grai şi înţelepciune cărora niciunul dintre potrivnicii voştri nu le va putea rezista şi nici răspunde! 16 Veţi fi trădaţi de părinţi, de fraţi, de rude şi prieteni şi vor ucide pe unii dintre voi; 17 veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. 18 Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. 19 Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele”.

Cuvântul Domnului

 

 

Diavolul poate fi învins

Cât de plăcut este tonul cu care Biserica ne propune să începem această zi: Diavolul poate fi învins, nimeni nu este ca Dumnezeu căci „balaurul cel mare, șarpele de la început, cel care se numește Diavol și Satana, cel care înșală lumea întreagă, a fost doborât; el a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui” (Ap 12,9). Noi înșine suntem susținuți în lupta împotriva celui rău de îngerii Domnului, de arhanghelii pe care îi sărbătorim astăzi.Sfantul Mihail Spania Istan

Ce știm noi despre îngeri? Ce credem despre ei? Astăzi mai cerem în rugăciune ocrotirea îngerilor?

Existența ființelor spirituale, netrupești, pe care Sfânta Scriptură le numește în mod obișnuit îngeri, este un adevăr de credință. Mărturia Bibliei este abundentă (cf. Dan 8,16; 19,20; 10; Tob 5,4; Lc 1,26; Iuda 9), oferindu-ne şi numele a trei dintre aceşti îngeri: Mihail (cf. Iuda 9; Dan 10; Ap 12,7), Gabriel (cf. Lc 1,26; Dan 10) şi Rafael (Tob 5,4 ş.u.). Arhanghelii sunt amintiţi şi de apostolul Paul atunci când spune: „Noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom trece înaintea celor morţi, pentru că însuşi Domnul, la porunca divină, la strigătul arhanghelului şi în sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, va coborî din ceruri şi cei morţi în Cristos vor învia mai întâi” (1Tes 4,15-16).

Sfântul Augustin spune despre ei: „Înger desemnează rolul, nu natura. Întrebi cum se numește această natură? Spirit. Întrebi despre rolul ei? Înger; după ceea ce este – spirit, după ceea ce face – înger”. Cu toată ființa lor, îngerii sunt slujitori și mesageri ai lui Dumnezeu. Pentru că „văd pururea fața Tatălui… care este în ceruri” (Mt 18, 10), ei sunt „înfăptuitorii cuvântului lui, cei ce ascultă glasul poruncilor lui” (Ps 103, 20). Ca făpturi pur spirituale, ei au inteligență și voință: sunt făpturi personale și nemuritoare. Îngerii întrec în desăvârșire toate făpturile văzute prin strălucirea slavei lor (cf. CBC 328-330).

„Datoria îngerului este în esență aceea de a păzi transcendența lui Dumnezeu, adică existența sa tainică și diferită de cea a lumii și a istoriei, dar în același timp și de a o apropia de noi împărtășindu-ne cuvântul și acțiunea lui, întocmai cum face un mesager. Din această cauză, în anumite situații, în Biblie îngerul pare chiar că se retrage pentru a-i face loc lui Dumnezeu care intră în scenă direct… Funcția îngerului este prin urmare aceea de a face aproape vizibile și perceptibile în mod mijlocit voința, iubirea și dreptatea lui Dumnezeu” (card. Gianfranco Ravasi). Simțim noi această prezență a îngerilor? Cerem în rugăciune ca să intervină pentru noi și să ne sprijine în drumul spre împărăția cerurilor?


„Atunci când arhanghelii vin la noi pentru vreo misiune,
iau și numele misiunii pe care o exercită.
Astfel, Mihail înseamnă: Cine este ca Dumnezeu?”;
Gabriel: Puterea lui Dumnezeu
și Rafael: Medicamentul lui Dumnezeu” (Grigore cel Mare).


29 septembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 25-a de peste an
SS. MIHAIL, GABRIEL ŞI RAFAEL, arhangheli
Dan 7,9-10.13-14 (Ap 12,7-12a); Ps 137; In 1,47-51

LECTURA I
Milioane de servitori îi slujeau.
Citire din cartea profetului Daniel 7,9-10.13-14
Eu, Daniel, am privit până când au fost stabilite nişte tronuri şi un Bătrân s-a aşezat. Hainele lui erau ca zăpada şi părul capului său, ca lâna curată. Tronul lui era flăcări de foc şi roţile lui, foc arzător. 10 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea lui. Mii de mii îi slujeau şi zeci de mii de zeci de mii stăteau înaintea lui. S-a aşezat la judecată şi cărţile au fost deschise. 13 Priveam în timpul viziunilor mele de noapte şi, iată, cineva ca un Fiu al Omului venea pe norii cerului! S-a apropiat de Bătrân şi a fost adus înaintea lui. 14 Lui i s-au dat stăpânirea, gloria şi domnia şi toate popoarele, neamurile şi limbile îl slujesc. Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică, ce nu va trece, şi domnia lui nu va fi distrusă.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

LECTURA I
Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu dragonul.
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 12,7-12a
S-a făcut un război în cer: Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu dragonul; şi dragonul a luptat împreună cu îngerii lui, 8 dar n-a avut putere şi nu s-a mai găsit locul lor în cer. 9 Atunci a fost aruncat dragonul cel mare, şarpele cel de la început, care se cheamă diavolul şi Satana, cel care înşală toată lumea, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. 10 Şi s-a auzit un glas puternic în cer spunând: „Acum au venit mântuirea şi puterea, împărăţia Dumnezeului nostru şi puterea Unsului său, pentru că a fost aruncat afară acuzatorul fraţilor noştri, cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru ziua şi noaptea, 11 dar ei l-au învins prin sângele mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa până la moarte. 12a De aceea, bucuraţi-vă, ceruri, şi cei care locuiţi în ele!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 137(138),1-2a.2bc-3.4-5 (R.: 1c)
R.: Îţi cânt, Doamne, înaintea îngerilor!

1 Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îţi cânt înaintea îngerilor.
2a Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

2bc Laud numele tău pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. R.

4 Toţi regii pământului, Doamne, te vor lăuda
când vor auzi cuvintele gurii tale.
5 Ei vor cânta căile Domnului,
căci mare este gloria Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 102(103),21
(Aleluia) Binecuvântaţi-l pe Domnul, toate oştirile sale, voi, slujitorii lui, care împliniţi voinţa lui! (Aleluia)

EVANGHELIA
Veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,47-51
În acel timp, Isus l-a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie!” 48 Natanael i-a zis: „De unde mă cunoşti?” Isus i-a răspuns şi i-a zis: „Înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut stând sub smochin”. 49 Natanael i-a răspuns: „Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel”. 50 Isus a răspuns şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. 51 Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului”.

Cuvântul Domnului

Te rog frumos să pleci

regrete si rugaciuni„Te rog frumos să pleci. Da, știu cine ești, dar, te rog, nu mă chinui. Pleacă! Lasă-mă, te rog, mă voi descurca singur. Dacă vrei și crezi că merită, poți încerca să vii mâine. Cum vrei tu, Doamne. Dar nu promit că am să fiu mai disponibil. Acum, te rog frumos, pleacă!”, îi spunem și noi de atâtea ori lui Cristos împreună cu oamenii din ținutul gadarenilor. Suntem, împreună cu ei, păgâni politicoși. Pare incredibilă această „politețe”: „L-au rugat să plece din ținutul lor!” (Mt 8,34). L-au rugat, nu l-au bruscat, însă rezultatul a fost același: l-au refuzat pe Cristos. Întocmai cum facem și noi atunci când, prin gesturi de „politețe inutilă”, prin gesturi de multe ori „încreștinate”, refuzăm prezența lui Cristos în mijlocul nostru motivând că… e prea devreme pentru el, „a venit înainte de vreme”, încă nu avem timp pe care să-l pierdem cu el sau pentru el.

Atunci când ne comportăm ca niște „păgâni politicoși”, uităm „efortul” pe care Dumnezeu îl face pentru a ajunge la noi, uităm barierele pe care le distruge ca să ne vorbească de la inimă la inimă: traversează apele agitate, certând vântul și marea (cf. Mt 8,23-27); trece prin locul întunecat al cimitirului și al mormintelor, un loc considerat periculos și impur (cf. Mt 8,28); alugă diavoli și-i eliberează pe cei posedați (cf. Mt 8,29-32). El vine spre noi, ne purifică viața, ne eliberează de violență și noi îl rugăm, politicoși, să plece? Avem sau nu avem nevoie de Cristos? Suntem triști că am pierdut o „turmă de porci”?

Astăzi când animalul casei sau al prietenilor – cîinele, pisica, hamsterul, papagalul, țestoasă – este la mare concurență cu copiii, prezența lui Cristos devine aproape o tragedie: „a masacrat” o turmă de porci pentru a salva doi oameni! Însă, înainte ca cineva să sesizeze protecția animalelor pentru acest masacru, să admirăm lucrarea lui Dumnezeu: pentru a ajunge la noi și pentru a ne elibera de duhurile rele, pentru a ne ști în siguranță și pentru a ne duce în „Țara promisă”, este dispus să certe natura (cf. Mt 8,26), să sacrifice turme de porci și „armatele egiptenilor” (cf. Mt 8,31-32; Ex 14,28) și tot ceea ce poate constitui o piedică în calea mântuirii noastre. Ba mai mult, pentru a ne mântui s-a sacrificat pe sine însuși: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).

Să privim la Cristos și să înțelegem că Dumnezeu nu a pus nimic mai presus de om. Nimic! Astăzi Dumnezeu face totul ca să ajungă la noi, în ținutul nostru, în casa noastră. Să nu-i refuzăm prezența, să nu fim păgâni politicoși punând între noi și el pasiunile noastre.


Celălalt om, fratele nostru,
nu trebuie să fie o amenințare pentru noi,
ci locul prezenței lui Dumnezeu.
Să nu-i alungăm pe oameni,
ci să-i transformăm în frați și prieteni
cu care vom moșteni viața veșnică.


5 iulie 2017 

Miercuri din săptămâna a 13-a de peste an
Sf. Anton M. Zaccaria, pr. *
Gen 21,5.8-20; Ps 33; Mt 8,28-34

LECTURA I
Nu se cuvine ca fiul acestei sclave să împartă moştenirea cu fiul meu Isaac.
Citire din cartea Genezei 21,5.8-20
În zilele acelea, Abraham era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut fiul său Isaac. 8 Copilul a crescut şi a fost înţărcat. Abraham a făcut un mare ospăţ în ziua în care Isaac a fost înţărcat. 9Sara l-a văzut râzând pe fiul pe care Agar egipteanca i-l născuse lui Abraham 10 şi i-a zis lui Abraham: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, căci fiul acestei sclave nu va avea moştenire cu fiul meu Isaac!” 11 Acest cuvânt a fost foarte rău în ochii lui Abraham, căci era vorba de fiul său. 12Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Să nu fie rău în ochii tăi pentru copilul şi pentru sclava ta! În tot ceea ce îţi spune Sara, ascultă de glasul ei, pentru că numai cei din Isaac se vor chema descendenţa ta. 13 Dar eu voi face un neam şi din fiul sclavei, căci şi el este urmaşul tău”. 14Dimineaţa, Abraham s-a sculat, a luat pâine şi un burduf cu apă, i le-a dat lui Agar, le-a pus pe umerii ei, de asemenea, şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit în pustiul Beer-Şeba. 15Când s-a terminat apa din burduf, a aşezat copilul sub un tufiş, 16 a mers şi s-a aşezat în faţa lui, depărtându-se ca la o bătaie de arc. Căci îşi spunea: „Să nu văd moartea copilului!” S-a aşezat în faţă, şi-a ridicat glasul şi a început să plângă. 17 Dumnezeu a auzit glasul copilului şi îngerul lui Dumnezeu a strigat-o din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde se află! 18 Scoală-te, ia copilul şi ţine-l cu mâna ta, căci eu voi face să fie din el un popor mare!” 19 Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă. Ea s-a dus, a umplut burduful cu apă şi i-a dat copilului să bea. 20 Dumnezeu era cu copilul, care a crescut mare, a locuit în pustiu şi a devenit un mare arcaş.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),7-8.10-11.12-13 (R.: 7a)
R.: Cel sărac strigă şi Domnul îl ascultă.

7 Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale.
8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie. R.

10 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
11 Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

12 Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă,
vă voi învăţa frica de Domnul!
13 Cine este omul care doreşte viaţa,
care doreşte zile multe ca să vadă binele? R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt al adevărului, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai venit aici înainte de vreme, ca să ne chinuieşti?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,28-34
În acel timp, ajungând pe malul celălalt, în ţinutul gadarenilor, pe Isus l-au întâmpinat doi posedaţi de diavoli ieşiţi din morminte; erau atât de violenţi încât nu putea nimeni să treacă pe drumul acela. 29 Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuieşti?” 30 Nu departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. 31Diavolii îl rugau, zicând: „Dacă ne alungi, trimite-ne în turma de porci!” 32 El le-a zis: „Mergeţi!” Ieşind din posedaţi, ei au intrat în porci şi, iată, toată turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptă şi a pierit în apă! 33 Atunci paznicii au fugit şi, venind în cetate, au făcut cunoscute toate şi cele întâmplate cu posedaţii. 34 Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, văzându-l, l-au rugat să plece din ţinutul lor.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: