Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘diavolul’

Este sau nu Dumnezeu responsabil de răul din lume?

Posted by Paxlaur pe 14/11/2017

Diavolul în Evul MediuNu puţini sunt cei care-l socotesc pe Dumnezeu responsabil de răul din lume. Lor sfântul Vasile cel Mare le spune: „Nu este un gând inspirat din dreapta credinţă să spui că răul este făcut de Dumnezeu, pentru că nimic din cele contrarii nu vine de la contrariul său; nici viaţa nu naşte moarte, nici întunericul nu este început al luminii, nici boala nu aduce sănătate; în transformările stărilor sufleteşti schimbările se fac de la contrarii la contrarii; dar la naşteri, cel născut nu se naşte din cineva care are o natură potrivnică lui, ci din cei de aceeaşi natură” (Omilii la hexaemeron, 46).

Aşadar, răul nu-l poate avea ca izvor al prezenţei sale pe Dumnezeu care este binele absolut. Însă întrebarea rămâne și ne macină: „Dacă răul nu este nici nenăscut, nici făcut de Dumnezeu, de unde-şi are existenţa, căci e clar că răul există”. Același sfânt ne învață că „răul nu are o existenţă vie şi însufleţită, ci este o stare sufletească potrivnică virtuţii, din pricină că cei care nu sunt cu luare-aminte asupra vieţii lor se depărtează de bine” (Omilii la hexaemeron, 46).

Aceste cuvinte au la bază mărturia Sfintei Scripturi, care ne învaţă că nu se cuvine să căutăm originea răului în Dumnezeu care a făcut toate foarte bune, le-a creat foarte frumoase (cf. Gen 1,31). Același cuvânt divin ne învață astăzi: „Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune şi l-a făcut chip al eternităţii proprii. Prin invidia Diavolului a intrat moartea în lume şi o încearcă cei care sunt de partea lui” (Înţ 2,23-24). Aşadar, Diavolul l-a invidiat pe om pentru poziţia sa privilegiată în cadrul creaţiei şi l-a atras în păcat (cf. Gen 3,1-8), iar acest prim păcat i-a adus omului moartea spirituală, apoi moartea fizică şi, împreună cu ele, mulţimea relelor ce încă dăinuie pe pământ.

Deşi ne convingem că răul n-are cum să izvorască din bine, cu atât mai puţin din Dumnezeu, binele suprem, rămânem conştienţi că problema răului nu se poate înţelege decât în raport cu binele, cu modul de participare sau neparticipare la bine. După învăţătura sfântului Paul şi a Bisericii, „misterul fărădelegii” (2Tes 2,7) devine mai clar, se limpezeşte numai atunci când este raportat la „misterul pietăţii” (1Tim 3,16), apărând ca o necesitate să privim problema originii răului şi a persistenţei lui în lume cu ochii credinţei îndreptaţi mereu spre cel care este unicul biruitor al răului, Isus Cristos (cf. Lc 11,21-22; In 16,11).

Urmând învăţătura Bisericii, trebuie să evităm nu doar să-i atribuim lui Dumnezeu cauza prezenţei răului în lume, ci şi să considerăm că răul ar putea fi o existenţă în sine, o forţă capabilă să concureze cu Dumnezeu. Răul nu are nicio existenţă eternă şi nu este nici egalul lui Dumnezeu (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 309, 385).


Răul nu este o substanţă, ci este absenţa binelui.
Răul, ca şi Diavolul, îşi are cauza în depărtarea de bine.


14 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 32-a de peste an
Sf. Ştefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, călug. m.
Înţ 2,23-3,9; Ps 33; Lc 17,7-10

LECTURA I
În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire, dar ei sunt în pace.
Citire din cartea Înţelepciunii 2,23-3,9
Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune şi l-a făcut chip al eternităţii proprii. 24 Prin invidia diavolului a intrat moartea în lume şi o încearcă cei care sunt de partea lui. 3,1 Sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu şi niciun chin nu se va atinge de ele. 2 În ochii celor nepricepuţi, păreau că mor şi ieşirea lor era considerată o nenorocire, 3 plecarea de la noi, distrugere, dar ei sunt în pace. 4 Şi dacă în văzul oamenilor sunt pedepsiţi, speranţa lor este plină de nemurire. 5Fiind disciplinaţi cu puţine suferinţe, li s-au făcut multe binefaceri; căci Dumnezeu i-a încercat şi i-a găsit vrednici de el. 6 Ca pe aur în foc i-a probat şi i-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot. 7 În timpul vizitării lor, vor străluci şi vor alerga ca scânteile printre paie. 8 Vor judeca neamuri, vor stăpâni popoare şi Domnul lor va domni peste ei în veci. 9 Cei care s-au încrezut în el vor înţelege adevărul şi cei care cred în iubire vor rămâne cu el, căci harul şi îndurarea sunt pentru aleşii lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.16-17.18-19 (R.: 2a)
R.: Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

16 Ochii Domnului sunt peste cei drepţi
şi urechea lui ia aminte la strigătele lor!
17 Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ. R.

18 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din strâmtorarea lor.
19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu duhul mâhnit. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23bc
(Aleluia) Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,7-10
În acel timp, Isus a spus: „Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndată şi aşază-te la masă!” 8 Nu-i va spune mai degrabă: «Pregăteşte-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujeşti până când voi mânca şi voi bea eu, după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!»? 9 Oare e nevoie să-i mulţumească servitorului că a făcut cele poruncite? 10 Tot aşa şi voi, când faceţi toate cele care vă sunt poruncite, spuneţi: «Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem»”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Ce semănăm: pace sau zâzanie?

Posted by Paxlaur pe 25/08/2017

Domnul este pacea si siguranta noastraCristos este izvorul unităţii.
Diavolul dezbină.
Noi de partea cui suntem?
Noi pentru ce muncim: pentru unitate sau dezbinare?
Suntem făcători de pace sau preferăm zâzania?

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

A intrat Satana în el…

Posted by Paxlaur pe 11/04/2017

Joos_van_Cleve_-_Altarpiece_of_the_Lamentation_Cina cea de taina si iudaÎn fața lui Cristos „tulburat în duh” și a cuvintelor sale ar trebui să fie tulburată și inima noastră! Să ne întipărim în adâncul inimii cât de sfântă și înfricoșătoare este taina pe care o celebrăm și să tratăm cu toată smerenia și seriozitatea această jertfă preasfântă, acest timp de har. Ca să conștientizăm propria fragilitatea și nevrednicie avem în fața noastră viața lui Iuda, cel în care „a intrat Satana”, omul care pleacă de lângă Cristos și umblă în întuneric, noaptea.

Prezența lui Iuda trezește în noi conştiinţa fragilităţii: suntem atât de vulnerabili, nesiguri, supuşi greşelilor. Timp de 40 de zile am încercat să ne analizăm și să vedem cum este credința noastră și ce fel de creștini suntem; am meditat miseterele credinței; ne-am rugat şi am încercat să ne apropiem de Dumnezeu. Totul pentru aproximativ 40 de zile! Pare un timp îndelungat și poate că ne simțim mai buni, cu o credință vie, situaţi cumva în siguranţă, la adăpost de cel rău și de ispitele sale.

Dar iată că vine Iuda şi ne spune: „Fiţi atenţi! Nu e suficient: 40 de zile sunt prea puţine”! Prezenţa lui Iuda reia strigătul apostolului: „Cine stă în picioare, cine se crede sigur pe el, să ia seama să nu cadă” (1Cor 10,12). Exemplul lui Iuda ne spune: „Eu am stat trei ani cu Cristos. Zi de zi! Eu, Iuda, nu am auzit vorbindu-se despre el 40 de zile, ci eu l-am auzit chiar pe el vorbind timp de trei ani. Mai mult, eu i-am văzut minunile, i-am simţit puterea. Mie şi celor unsprezece ne-a spus: Voi sunteţi prietenii mei (In 15,14-15) şi mi-a crescut inima. Nu-mi venea să cred că Mesia îmi spune că-i sunt prieten. Trei ani cu el, zi de zi, dar… tot degeaba. Uite ce-am făcut! Şi tu te lauzi cu 40 de zile?! Priveşte la mine şi conştientizează fragilitatea ta! Să nu faci ca mine! Eu m-am dus şi le-am spus: Cât îmi daţi ca să vi-l dau? (Mt 26,15). Apoi m-a cuprins disperarea: Am vândut sânge nevinovat… Şi plin de remuşcări am mers şi m-am spânzurat!” (Mt 27,4-5).

Alături de această imagine tulburătoare a lui Iuda, stă imaginea lui Petru, apostolul care vrea să ne transmită din zelul său, din văpaia sa pentru Cristos. Lui Petru îi pasă de Cristos, de ceea ce se întâmplă cu el: vrea să știe cine este trădătorul, vrea să știe unde pleacă Domnul și se arată gata să meargă și la moarte pentru el (In 13,24.36-37).

Este timpul potrivit pentru a ne analiza şi a vedea cât de mult semănăm cu Petru, cât de mult ne interesează ceea ce se întâmplă astăzi cu Cristos, cu Biserica sa, cu credinţa. Simţim vreo durere când vedem bisericile goale sau când vedem că oamenii nu se mai apropie de sacramente? Oare nouă chiar ne pasă de Cristos?


Suntem fragili,
însă vrem să facem pocăință pentru păcatele noastre,
să plângem amar
și să-i spunem lui Cristos:
„Doamne, tu știi toate, tu știi că te iubesc!”
(cf. Mt 26,69-75; In 21,17).


11 aprilie 2017 

Marţi din Săptămâna Sfântă
Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc.
Is 49,1-6; Ps 70; In 13,21-33.36-38

LECTURA I
Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului.
Citire din cartea profetului Isaia 49,1-6
Ascultaţi, insulelor! Daţi atenţie, popoare îndepărtate! Domnul m-a chemat din sânul matern, din pântecele mamei mele şi-a adus aminte de numele meu. 2 A făcut gura mea ca o sabie tăioasă, la umbra mâinii sale m-a adăpostit; m-a făcut ca o săgeată ascuţită şi m-a pus în tolba sa. 3 El mi-a zis: „Tu eşti slujitorul meu, Israel; în tine mă voi glorifica”. 4 Dar eu spuneam: „Degeaba m-am trudit, în zadar şi fără folos mi-am consumat puterea. Şi totuşi judecata mea este la Domnul şi răsplata mea, la Dumnezeul meu”. 5 Acum, aşa vorbeşte Domnul, cel care m-a plăsmuit în sânul mamei ca să fiu slujitorul lui, ca să-l întorc pe Iacob şi să-l adun pe Israel. De aceea am fost preţuit în ochii Domnului şi Dumnezeul meu este puterea mea. 6 El zice: „Este puţin să fii slujitorul meu, ca să ridici triburile lui Iacob şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel. Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 70(71),1-2.3-4a.5-6ab.15 şi 17 (R.: 15a)
R.: Gura mea va vesti, Doamne, mântuirea ta.

1 În tine, Doamne, mi-am căutat refugiul,
să nu fiu nicicând făcut de ruşine!
2 În dreptatea ta, eliberează-mă şi apără-mă,
pleacă-ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă! R.

3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti,
pentru că numai tu eşti stânca mea şi cetatea mea de apărare.
4a Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege! R.

5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6ab În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
încă din sânul mamei mele, tu ai fost ocrotitorul meu. R.

15 Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea şi mântuirea ta,
chiar dacă nu cunosc al lor număr.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Bucură-te, regele nostru, care, ascultând de Tatăl, ai fost dus la răstignire ca un miel blând la înjunghiere.

EVANGHELIA
Unul dintre voi mă va trăda. Nu va cânta cocoşul până când mă vei renega de trei ori.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 13,21-33.36-38
În acel timp, stând la masă cu discipolii săi, Isus s-a tulburat în duh şi a mărturisit: „Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va trăda”. 22 Discipolii se uitau unii la alţii, nedumeriţi fiind în legătură cu cel despre care vorbeşte. 23 Unul dintre discipolii lui, pe care îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus. 24 Atunci, Simon Petru i-a făcut acestuia semn să se intereseze cine ar putea să fie cel despre care vorbeşte. 25 El s-a aplecat deci pe pieptul lui Isus şi i-a zis: „Doamne, cine este?” 26 Isus a răspuns: „Este acela pentru care voi întinge îmbucătura şi i-o voi da”. Atunci, întingând îmbucătura, a luat-o şi a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon. 27 După acea îmbucătură, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: „Ceea ce vrei să faci, fă repede!” 28 Dar niciunul dintre cei care stăteau la masă nu a înţeles de ce i-a spus aceasta. 29 Şi, cum Iuda ţinea punga cu bani, unii au crezut că Isus îi spune: „Cumpără ceea ce ne trebuie pentru sărbătoare!” sau ca să dea ceva săracilor. 30 Aşadar, luând îmbucătura, Iuda a ieşit îndată. Şi era noapte. 31După ce a ieşit el, Isus a spus: „Acum a fost glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu a fost glorificat în el, 32 iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el, şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi şi-l va glorifica îndată. 33 Copilaşi, încă puţin mai sunt cu voi. Mă veţi căuta şi – aşa cum le-am spus iudeilor – vă spun acum şi vouă: «Unde merg eu, voi nu puteţi veni»”. 36 Simon Petru i-a spus: „Doamne, unde mergi?” Isus i-a răspuns: „Unde merg eu, tu nu mă poţi urma acum, dar mă vei urma după aceea”. 37 Petru i-a spus: „Doamne, de ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru tine!” 38 Isus a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru mine? Adevăr, adevăr îţi spun: nu va cânta cocoşul până când mă vei renega de trei ori”.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Eu cred! Pleacă, Satană!

Posted by Paxlaur pe 05/03/2017

ispitaÎn viața fiecărui om există (cel puțin!) un moment în care Diavolul se apropie și își prezintă „oferta”. Vine să ne asigure că are pentru noi un plan mai bun decât ceea ce Dumnezeu ne-a pregătit: „Nicidecum nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Fiind un bun orator, discursul său este convingător și mulți se lasă amăgiți. Cristos însă are răspunsuri clare, lapidare: „Pleacă, Satană! Căci este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult»”

Astăzi este rândul nostru ca, în fața propunerilor Diavolului, să avem răspunsuri clare, înrădăcinate în Adevăr: „Pleacă, Satană! Eu cred în Dumnezeu…”. Înrădăcinarea în Adevăr dă vieții noastre un alt rtim, unul diferit de cel pe care societatea ni-l propune. Altfel spus, prin Cristos și cu Cristos – Calea, Adevărul și Viața – trecem de la ritmul trupului, al materiei, la ritmul sufletului, al omului care crede în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și așteaptă cu speranță învierea morților și viața veșnică.

Ca să imprimăm vieții ritmul sufletului avem nevoie de mărturisirea zilnică a credinței. Participarea la sfânta Liturghie în ziua Domnului nu doar că ne smulge din iureșul societății și ne așază într-un „loc” de pace – un „loc” în care sufletul își găsește liniștea și viața se deprinde cu ritmul sufletului –, ci ne dă și posibilitatea de a ne mărturisi credința. Acest lucru se întâmplă atunci când, deși mulți, spunem ca un singur suflet: „Cred în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cred Biserica una, sfântă, catolică și apostolică!… Eu cred!”. Fiecare își mărturisește credința, „Crezul”, care este întocmai credința Bisericii, credință în care a fost botezat și educat. Însă care este sentimentul, trăirea, convingerea cu care proclamăm: „(Eu) cred”?

Invitația pentru această duminică este tocmai de a conștientiza această asociere: „Eu + cred”. Să descoperim în proclamarea duminicală a crezului omul din noi, omul interior care crede. Nu suntem doar un animal rațional, doar un obiect de studiu, doar o ființă care muncește, ci suntem persoană care crede. Este un mare har să conștientizăm măreția acestei adeziuni la ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit prin Cristos. Nicio altă ființă nu este capabilă să creadă, capabilă să se deschidă spre Infinit.

Cum ne folosim capacitatea „de a crede”? Cum ne simțim atunci când începem crezul, proclamând: „(Eu) cred în Dumnezeu…”? Prin credință apropiem ființa noastră firavă, eu-l nostru fragil, uman, de Absolut, de Dumnezeul cel atotputernic! Un mister copleșitor care trebuie să ne pătrundă ființa, să ne definească viața și să ne ridice inima spre cer.


Ființa noastră, însetată de Absolut, de Adevăr, de nemurire,
își găsește împlinirea și liniștea atunci când, trup și suflet, mărturisește:
„Eu cred în Dumnezeu”.


5 martie 2017 

† DUMINICA 1 din Post
Ss. Luciu I, pp.; Teofil, ep; Adrian din Cezareea, m.
Gen 2,7-9;3,1-7; Ps 50; Rom 5,12-19 (Rom 5,12.17-19); Mt 4,1-11

LECTURA I
Crearea protopărinţilor şi păcatul.
Citire din cartea Genezei 2,7-9; 3,1-7
Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie. 8 Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a aşezat acolo pe omul pe care îl plăsmuise. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. 3,1 Şarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis către femeie: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncaţi din niciun pom al grădinii?” 2 Femeia i-a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din roadele pomilor din grădină; 3 numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»” 4 Şi şarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veţi muri! 5Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6 Şi femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut ochilor şi că pomul era de dorit, ca unul care dă înţelepciune şi a luat din rodul lui, şi a mâncat şi i-a dat şi bărbatului care era cu ea şi a mâncat şi el. 7 Şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.5-6a.12-13.14 şi 17 (R.: cf. 3a)
R.: Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit!

3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

5 Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
6a
 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R.

12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.

14 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale
şi întăreşte-mă cu duh binevoitor!
17 Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti lauda ta! R.

LECTURA A II-A
Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,12-19
Fraţilor, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi, prin păcat, moartea şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit… 13 De fapt, până la Lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. 14 Totuşi moartea a domnit de la Adam şi până la Moise chiar şi peste cei care nu păcătuiseră după exemplul căderii lui Adam, care este chipul celui care are să vină. 15 Însă darul nu este la fel cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulţi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra celor mulţi. 16 Şi darul nu este la fel cu ce a adus acel „unul” care a păcătuit, căci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greşeli, a dus la justificare. 17 Într-adevăr, dacă moartea prin greşeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinţă harul şi darul justificării vor domni în viaţă prin unul singur, Isus Cristos. 18 Aşadar, după cum prin greşeala unuia singur condamnarea a ajuns la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur, a ajuns la toţi oamenii justificarea care dă viaţă. 19 Într-adevăr, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.

EVANGHELIA
Isus posteşte patruzeci de zile şi este ispitit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,1-11
În acel timp, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. 2 După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în cele din urmă i s-a făcut foame. 3 Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini!” 4 Dar el, răspunzând, i-a zis: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»”. 5 Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a aşezat pe coama templului 6 şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine şi te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră!»” 7Isus i-a zis: „Din nou este scris: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău»”. 8 Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi gloria lor 9 şi i-a spus: „Îţi voi da toate acestea dacă vei cădea înaintea mea şi mă vei adora”. 10 Atunci Isus i-a spus: „Pleacă, Satană! Căci este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult»”. 11Atunci, diavolul l-a lăsat. Şi iată că veneau îngeri şi îi slujeau!

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Să nu ne amăgim cu „minciuni nevinovate” sau cu „banalitatea răului”… Plini de curaj, să stăm treji!

Posted by Paxlaur pe 10/02/2017

First Station_Jesus in agony in the Garden of Gethsemane„Effata! Deschide-te!”, strigă Isus din Nazaret inimii noastre ca să putem primi Cuvântul în viața noastră și să vedem care este adevăratul chip al lui Dumnezeu. Ca și în trecut, astăzi omul poate să aleagă și să-și construiască propria imagine despre Dumnezeu. Avem de ales între un Dumnezeu despre care mulțimile spun că „toate le-a făcut bine” sau un Dumnezeu pe care „tatăl minciunii” (In 8,44), plin de răutate și viclenie, continuă să-l prezinte ca pe un stăpân „gelos de prerogativele sale” (Gen 3,5), un Dumnezeu care vrea să ne țină în ignoranță, departe de ceea ce este bun, adevărat și frumos. Cum este văzut Dumnezeu astăzi?

Cu viclenie și răutate „fiii întunericului” continuă să ne prezinte și astăzi imaginea unui Dumnezeu care nu are nimic în comun cu acel Dumnezeu care privind cele create a văzut că „toate erau foarte bune” (Gen 1,31), cu acel Isus din Nazaret care pe unde a trecut „a făcut bine tuturor” (Fap 10,38), cu Mângâietorul și învățătorul sufletelor noastre (In 14,25). Și astăzi găsim în jurul nostru influenţa nefastă a celui pe care Isus îl numeşte „ucigaş de oameni de la început” (In 8, 44) şi care a căutat chiar să-l întoarcă pe Isus de la misiunea primită de la Tatăl (cf. Lc 4,1-13).

Diavolul „a căzut din ceruri” (Is 14,12), a fost aruncat pe pământ şi aici, pe pământ, împreună cu îngerii săi, luptă împotriva luminii şi a fiilor ei, luptă împotriva tuturor celor „care ţin poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus” (Ap 12,12.17). Și pentru că nu ne poate convinge că Dumnezeu nu există, încearcă să ne prezinte alt dumnezeu, un chip deformat. Așa cum a făcut cu părințiii noștri, așa cum a încercat să facă cu Isus, la fel „tatăl minciunii” încearcă să facă acum cu noi: vrea să ne ademenească, să ne împiedice să mai vedem adevăratul chip al Tatălui. Vrea să ne convingă că nu suntem fii, că nu suntem iubiți. Pentru că prin mândria sa și-a pierdut demnitatea de fiu al luminii, vrea ca și noi să devenim sclavii întunericului. Și încearcă aceasta zi de zi. Cel mult ne lasă în liniște pentru un anumit timp, apoi revine (cf. Lc 4,13).

Să privim în viața noastră și să nu ne amăgim cu timpuri de pace și lipsite de ispite. Să veghem, să fim mereu pregătiți să luptăm. Plini de curaj, să stăm treji convinși fiind că alături de noi se află Isus, cel care a venit în lume tocmai ca să lupte pentru noi și „să distrugă lucrările Diavolului” (1In 3, 8). Să nu negociem cu ispita și să nu facem niciun fel de compromisuri. Să nu ne amăgim cu „minciuni nevinovate” sau cu „banalitatea răului”. Niciun rău nu este banal! Orice rău deformează chipul lui Dumnezeu și îi împiedică pe frații noștri să creadă, îi împiedică să se simtă iubiți.


Nu considera niciun rău ca fiind banal,
nu negocia cu ispita,
ci veghează ca prin faptele tale
să strălucească adevărul despre Dumnezeu,
Tatăl nostru,
și despre Cristos,
iubitorul de oameni. 



10 februarie 2017 

Vineri din săptămâna a 5-a de peste an
Sf. Scolastica, fc. **
Gen 3,1-8; Ps 31; Mc 7,31-37

LECTURA I
Veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.
Citire din cartea Genezei 3,1-8
Şarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis către femeie: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncaţi din niciun pom al grădinii?” 2Femeia i-a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din roadele pomilor din grădină; 3 numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»” 4 Şi şarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veţi muri! 5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6 Şi femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut ochilor şi că pomul era de dorit, ca unul care dă înţelepciune şi a luat din rodul lui, şi a mâncat şi a dat şi bărbatului care era cu ea şi a mâncat şi el. 7 Şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. 8 Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu care se plimba prin grădină în adierea vântului zilei şi s-au ascuns bărbatul şi femeia lui din faţa Domnului Dumnezeu printre pomii grădinii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 31(32),1-2.5.6.7 (R.: 1a)
R.: Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea.

1 Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea,
căruia i s-a acoperit păcatul.
2 Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala
şi în duhul căruia nu este prefăcătorie. R.

5 Eu ţi-am făcut cunoscut păcatul meu,
nu ţi-am ascuns fărădelegea mea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”.
Şi vinovăţia păcatului meu tu ai iertat-o. R.

6 De aceea te roagă orice credincios
în timpul strâmtorării.
Chiar de s-ar dezlănţui potop de ape multe,
la el nu vor ajunge. R.

7 Tu eşti pentru mine un adăpost,
tu mă scoţi din strâmtorare,
mă înconjori cu cântări de bucurie pentru eliberare. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Fap 16,14b
(Aleluia) Deschide, Doamne, inimile noastre, ca să pătrundă în ele cuvântul Fiului tău! (Aleluia)

EVANGHELIA
Pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,31-37
În acel timp, Isus, ieşind din nou din ţinutul Tirului, a trecut prin Sidon spre Marea Galileii, în ţinutul Decapole. 32 I-au adus un surd care vorbea cu greu şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el. 33Luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi, cu salivă, i-a atins limba. 34 Apoi, ridicându-şi ochii spre cer, a suspinat şi a zis: „Effata!”, care înseamnă „Deschide-te!” 35 Îndată i s-au deschis urechile şi i s-a desfăcut legătura limbii şi vorbea corect. 36 Iar el le-a poruncit să nu spună nimănui, însă cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult ei îi duceau vestea 37 şi, peste măsură de uluiţi, spuneau: „Toate le-a făcut bine; chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: