Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘dragoste’

Doamna Sărăcie are chipul tău…

Posted by Paxlaur pe 19/11/2017

rabdare saracie calm bogatie sperantaMesajul Sfântului Părinte papa Francisc pentru prima Zi Mondială a Săracilor – zi insitutuită din voința Sanctității Sale la 13 iunie 2017 – începe amintind învățătura sfântului Ioan: „Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta și adevărul” (1In 3,18).

Începând de astăzi, an de an se va organiza o zi mondială dedicată săracilor, un timp de har în care să ne amintim că sărăcia „ne interpelează în fiecare zi cu miile sale fețe marcate de durere, de marginalizare, de samavolnicie, de violență, de torturi și de închisoare, de război, de privarea de libertate și de demnitate, de ignoranță și de analfabetism, de urgența sanitară și de lipsa locului de muncă, de traficul de persoane și de sclavie, de exil și de mizerie, de migrațiune forțată. Sărăcia are fața de femei, de bărbați și de copii exploatați pentru interese lașe, călcați în picioare de logicile perverse ale puterii și banului. Această listă nemiloasă și niciodată completă suntem constrânși s-o compunem în fața sărăciei rod al nedreptății sociale, al mizeriei morale, al avidității câtorva și al indiferenței generalizate” (nr. 5).

Celebrând această Zi Mondială în duminica ce precede solemnitatea „Domnul nostru Isus Cristos Regele Universului”, papa Francisc ne amintește că, de fapt, „regalitatea lui Cristos reiese în toată semnificația sa tocmai pe Golgota, când Nevinovatul pironit pe cruce, sărac, gol și privat de toate, întrupează și revelează plinătatea iubirii lui Dumnezeu” (nr. 7). Această iubire a lui Dumnezeu față de cei săraci trebuie să se regăsească și în viața noastră, căci fiecare am primit din partea Domnului talanți, haruri. Iar printre acești talanți se numără și dragostea față de cei săraci, suferinzi, abandonați. Stă în puterea noastră să folosim bine acești talanți sau să-i îngropăm, trăind în indiferență. Ce alegem? Cum ne comportăm față de cei săraci? Nu cumva ne socotim pe noi înșine săraci tocmai că ne comparăm cu cei bogați, uitând de cei care sunt mult mai săraci decât noi?

Sfântul Părinte amintește în mesajul său pentru această zi cuvintele sfântului Ioan Gură de Aur: „Dacă vreți să cinstiți trupul lui Cristos, nu-l neglijați când este gol; nu-l cinstiți pe Cristos euharisticul cu veșminte de mătase, în timp ce în afara templului îl neglijați pe acest alt Cristos care este chinuit de frig și de goliciune” (Hom. in Matthaeum, 50, 3: PG 58). „Astăzi suntem chemați să întindem mâna către cei săraci, să-i întâlnim, să-i privim în ochi, să-i îmbrățișăm, pentru a-i face să simtă căldura iubirii care frânge cercul singurătății. Mâna lor întinsă spre noi este și o invitați de a ieși din certitudinile și comoditățile noastre și să recunoaștem valoarea pe care o constituie sărăcia în ea însăși” (nr.3).


„Binecuvântate sunt mâinile
care se deschid ca să-i primească pe cei săraci
și să-i ajute:
sunt mâini care aduc speranță” (papa Franscic).


19 noiembrie 2017 

† DUMINICA a 33-a de peste an
Sf. Abdia, profet
Prov 31,10-13.19-20.30-31; Ps 127; 1Tes 5,1-6; Mt 25,14-30 (Mt 25,14-15.19-21)

LECTURA I
Daţi-i după rodul mâinilor sale!
Citire din cartea Proverbelor 31,10-13.19-20.30-31
Femeia de valoare cine o poate găsi? Ea este mai preţioasă decât coralii din depărtare. Inima soţului ei se încrede în ea şi prada nu-i va lipsi. 12 Ea îi procură binele, şi nu răul, în toate zilele vieţii ei. 13 Ea caută lână şi in şi face lucruri plăcute cu palmele sale. 19 Mâinile ei se întind spre furcă şi palmele sale apucă fusul. 20 Ea îşi desface palma către cel umil şi-şi întinde mâna către cel nevoiaş. 30 Falsă este graţiozitatea şi deşartă e frumuseţea femeii, dar cea care se teme de Domnul, ea trebuie lăudată. 31 Daţi-i după rodul mâinilor sale şi lucrările ei s-o laude la porţi!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: cf. 1a)
R.: Fericit este omul care se teme de Domnul!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul
care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale. R.

LECTURA A II-A
Ziua Domnului să nu vă surprindă ca un hoţ.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 5,1-6
Fraţilor, cât despre timpul şi momentul acela, nu aveţi nevoie ca să vi se scrie, 2 căci voi înşivă ştiţi precis că ziua Domnului vine ca un hoţ în timpul nopţii. 3 Când vor zice unii: „Pace şi linişte!”, atunci, pe neaşteptate, va cădea peste ei devastarea precum durerile naşterii peste cea însărcinată şi nu vor scăpa. 4 Însă voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, încât ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. 6 Aşadar, să nu dormim precum ceilalţi, ci să veghem şi să nu ne pierdem cumpătul.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,4a.5b
(Aleluia) Rămâneţi în mine şi eu în voi, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Peste puţin ai fost credincios: intră în bucuria stăpânului tău!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,14-30
În acel timp, Isus le-a spus această parabolă discipolilor săi: „Un om, voind să plece într-o călătorie, şi-a chemat servitorii şi le-a încredinţat bunurile sale. 15 Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria putere. Apoi a plecat. Îndată, 16 cel care primise cinci talanţi s-a dus, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci. 17 La fel cel cu doi talanţi, a câştigat alţi doi. 18 Dar cel care primise unul s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns banii stăpânului său. 19 După mult timp, a venit stăpânul acelor servitori şi le-a cerut cont. 20 Venind cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, spunând: «Stăpâne, cinci talanţi mi-ai dat, iată, alţi cinci talanţi am câştigat!” 21 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» 22 Venind apoi cel cu doi talanţi, a spus: «Stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată, alţi doi talanţi am câştigat». 23 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» 24 În sfârşit, venind şi cel care primise un talant, a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, 25 şi, pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!» 26 Dar stăpânul i-a răspuns: «Servitor rău şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat. 27 Deci trebuia să depui banii mei la bancheri, iar la venirea mea, aş fi retras ce este al meu cu dobândă. 28 Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi! 29Pentru că oricui are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. 30Iar pe servitorul netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor!»”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, ziua mondiala a saracilor | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Să mor, ca să nu mai mor niciodată, și să văd fața ta!

Posted by Paxlaur pe 28/08/2017

Citat-Sfântul-Augustin_durere_suferintaÎn timp ce mulți cărturari continuă și astăzi să „închidă împărăţia cerurilor înaintea oamenilor” (cf. Mt 23,13), găsim în Biserică unii cărturari care au fost cu adevărat „sarea pământului și lumina lumii” (cf. Mt 5,13-16), oameni care, după ce l-au descoperit pe Cristos, au spus împreună cu Apostolul: „Nu vreau să știu nimic altceva decât pe Isus Cristos, și pe acesta răstignit” (cf. 1Cor 2,2).

Privind la viața sfântului Augustin suntem îndemnați să ne înălțăm sufletul și să-l căutăm cu mai multă insistență pe Dumnezeu, cel care ne-a creat și fără de care nu putem fi liniștiți. Astăzi suntem chemați să recunoaștem cu sfântul Augustin: „Pentru tine ne-ai făcut, Doamne, și neliniștită este inima noastră până se va odihni în tine”. Meditând Sfânta Scriptură, primind Euharistia și lăsându-ne povățuiți de sfântul Augustin simțim nevoia să strigăm plini de uimire împreună cu el: „Cine-mi va da putința să mă odihnesc în tine? Cine va face să intri în inima mea și să o îmbeți cu vinul dumnezeiesc, așa încât să uit de răutățile mele și să te îmbrățișez pe tine, singura mea avuție? Ce ești tu, Doamne, pentru mine? Îndură-te de mine ca să pot vorbi! Dar ce sunt eu însumi în fața ta ca să-mi poruncești să te iubesc astfel încât, dacă n-aș face-o, să te mânii împotriva mea și să mă ameninți cu nenorociri cumplite? Oare nu mi-ar fi destulă nenorocirea de a nu te iubi? Vai, mie! Spune-mi, Doamne, Dumnezeul meu, în îndurarea ta, spune-mi ce ești tu pentru mine! Spune sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta! (Ps 34,3)… Voi alerga după acest glas și te voi cuprinde cu mintea. Nu-ți ascunde fața de la mine! Să mor, ca să nu mai mor niciodată, și să văd fața ta!”.

Nu există un dar mai mare pe care l-am putea cere prin mijlocirea sfântului Augustin decât acela ca Domnul să ne înflăcăreze și pe noi de dragostea sa. Vrem să îl iubim și noi pe Dumnezeu așa cum a făcut-o el atunci când l-a descoperit și să regretăm păcatul. Pentru aceasta putem spune cu inima căită pentru păcate, dar în același timp plini de bucuria convertirii: „Târziu de tot te-am iubit, o, tu, Frumusețe atât de veche, și totuși atât de nouă, târziu de tot te-am iubit. Și iată că tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, și eu acolo, în afară, te căutam… Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine… M-ai chemat și m-ai strigat și ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat și ai strălucit, și ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă și eu am inspirat, și acum te urmez cu înfocare; am gustat din tine și acum sunt înfometat și însetat după tine; m-ai atins doar și m-am și aprins de dor după pacea ta”.


„Iubește și fă ce vrei!
Dacă taci, să taci din dragoste;
dacă strigi, să strigi din dragoste;
dacă îndrepți, să îndrepți din dragoste;
dacă ierți, să ierți din dragoste.
Să fie înlăuntrul tău rădăcina dragostei;
din această rădăcina nu poate ieși decât binele” (sfântul Augustin).


28 august 2017 

Luni din săptămâna a 21-a de peste an
Ss. Augustin, ep. înv. **; Florentina, fc.
1Tes 1,1-5.8b-10; Ps 149; Mt 23,13-22

LECTURA I
V-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să-l aşteptaţi pe Fiul său, pe care l-a înviat.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 1,1-5.8b-10
Paul, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Cristos: har vouă şi pace! 2 Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi toţi, pomenindu-vă fără încetare în rugăciunile noastre, 3 aducându-ne aminte de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre în Isus Cristos înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru. 4 Noi cunoaştem, fraţi iubiţi de Dumnezeu, că aţi fost aleşi 5 pentru că evanghelia noastră n-a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci şi prin putere, prin Duhul Sfânt şi prin convingerea deplină, după cum ştiţi că astfel am fost între voi şi pentru binele vostru. 8b Credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit în toate locurile, aşa încât nu mai este nevoie ca noi să spunem ceva. 9 Ei înşişi povestesc ce fel de primire am avut la voi şi cum v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu şi adevărat 10 şi să-l aşteptaţi pe Fiul său din ceruri, pe care el l-a înviat din morţi, pe Isus, cel care ne mântuieşte de mânia ce vine.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 149,1-2.3-4.5-6a şi 9b (R.: 4a)
R.: Domnului îi place de poporul său.
sau:
Aleluia.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
lauda lui în adunarea credincioşilor săi!
2 Să se bucure Israel de creatorul său,
să tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor! R.

3 Să laude numele lui în dansuri,
să-i cânte psalmi cu tamburina şi cu harpa!
4 Căci Domnului îi place de poporul său
şi-i încoronează pe cei smeriţi cu mântuire. R.

5 Să tresalte de bucurie, în glorie, credincioşii lui,
să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor!
6a Gura să le fie plină de laudele Domnului;
9b aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vai vouă, călăuze oarbe!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,13-22
În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intraţi şi nici pe cei care ar voi să intre nu-i lăsaţi să intre. 14 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi devoraţi casele văduvelor şi vă rugaţi îndelung cu prefăcătorie! Pentru aceasta veţi primi o condamnare mai aspră. 15 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi străbateţi marea şi uscatul ca să faceţi chiar şi numai un prozelit şi, când l-aţi găsit, îl sortiţi iadului, de două ori mai mult ca voi. 16 Vai vouă, călăuze oarbe care ziceţi: «Dacă cineva jură pe templu, nu-i nimic; dar, dacă cineva jură pe aurul templului, este dator să-l ţină!” 17 Proşti şi orbi! Ce este mai mare: aurul sau templul care sfinţeşte aurul? 18 Şi: «Dacă cineva jură pe altar, nu-i nimic; dar, dacă cineva jură pe ofranda de pe el, este dator să-l ţină!” 19 Orbilor! Ce este mai mare: ofranda sau altarul care sfinţeşte darul? 20 Aşadar, cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce se află pe el. 21 Iar cine jură pe templu jură pe el şi pe cel care locuieşte în el. 22 Şi cine jură pe cer jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe cel care şade pe el”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Iubirea ta mă constrânge…

Posted by Paxlaur pe 17/06/2017

Cruce„Iubirea lui Cristos ne constrânge” (2Cor 5,14) să înţelegem că tot ceea ce suntem și avem este un dar din partea lui Dumnezeu pentru binele omenirii și pentru mântuirea sufletului.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să conştientizăm cât de importantă este fidelitatea: „Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău” (Mt 5,37). Este tocmai iubirea lui Cristos și exemplul său care ne constrâng ca persoana şi misiunea noastră – de preoți, persoane consacrate, laici – să coincidă. Să nu fim farisei. Într-una din călătoriile sale în America Latină un copil s-a apropiat de sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea şi i-a spus: „Te ştiu! Te ştiu de la televizor! Eşti Papa! Te ştiu şi mă bucur să văd că în realitate eşti ca la televizor şi la televizor eşti ca în realitate… Mereu acelaşi!”.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să mărturisim, să fim martori mai mult decât învăţători: „Omul contemporan îi ascultă mai cu plăcere pe martori decât pe învăţători, sau dacă-i ascultă pe învăţători face asta pentru că sunt nişte martori” (papa Paul al VI-lea).

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să purtăm în lume și să oferim oamenilor iubirea și valorile care lipsesc. Când Ioan Maria Vianney a fost trimis la Ars, episcopul său i-a spus: „Nu există multă iubire faţă de Dumnezeu în parohia aceea; dumneavoastră trebuie să o duceţi acolo”. La rândul nostru trebuie să purtăm iubire în locurile în care ajungem, să lăsăm să se dezvolte toate virtuţile în cei pe care-i întâlnim.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să luptăm mai mult pentru sufletul nostru şi al celorlalţi: trebuie să ne îngrijim de noi şi de cei care ne-au fost încredinţaţi cu deplina convingere că salvarea tuturor vine de la Isus Cristos. El singur este mântuirea noastră.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să reevaluăm – astăzi şi aici! – relaţia noastră cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu Isus Cristos. Îl cunoaştem noi cu adevărat pe cel pe care-l slujim? Nicolae Steinhardt spunea că „dacă ajungi să-l cunoşti cu adevărat pe Isus Cristos, ţi-e teribil de ruşine să mai păcătuieşti”. Mai avem mult de lucrat la această cunoaştere, însă să fim convinşi că el, Cristos, ne cunoaşte pe deplin. Cristos ne ştie exact aşa cum suntem şi cu toate acestea se bazează pe noi, are încredere în noi.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să ne autoimpunem trăirea sfaturilor evanghelice: sărăcia, castitatea și ascultarea. Să ne amintim că sfinții au ştiut să fie fideli fiecărei zile şi nu eroi pentru o zi, deşi e mult mai uşor să fii erou pentru o zi sau pentru o clipă, decât să fi fidel fiecărei zile.


„Iubirea lui Cristos ne constrânge”
să credem în tinereţea Bisericii
şi în bogăţia carismelor:
„Eu aparţin unei Biserici care este vie şi tânără
şi care îşi continuă fără frică lucrarea în viitor”
(sfântul Ioan al XXIII-lea).


17 iunie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 10-a de peste an
Ss. Nicandru şi Marcian, m.
2Cor 5,14-21; Ps 102; Mt 5,33-37

LECTURA I
Pe cel care nu a cunoscut păcatul, el l-a făcut păcat de dragul nostru.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-21
Fraţilor, iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care judecăm că unul singur a murit pentru toţi ca atare toţi au murit. 15 El a murit pentru toţi, pentru ca toţi cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. 16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaştem pe nimeni după trup şi, dacă l-am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu-l mai cunoaştem astfel. 17 Deci, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi! 18 Iar toate vin de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a dăruit slujirea reconcilierii, 19 aşa cum Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii. 20 Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.8-9.11-12 (R.: 8a)
R.: Domnul este milostiv şi plin de îndurare.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine
să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate păcatele
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie. R.

11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa
faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),36a.29b
(Aleluia) Înclină-mi inima spre învăţăturile tale, Doamne, şi dăruieşte-mi legea ta! (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu însă vă spun: să nu juri deloc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,33-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!” 34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ce cauți? Momentul potrivit pentru un „gest frumos” sau pentru trădare?

Posted by Paxlaur pe 10/04/2017

Maria parfumul si DomnulOamenii au nevoie de gesturi pline de gingășie, de momente de tandrețe care să le umple inima de iubire așa cum casa în care era Isus „s-a umplut cu parfumul miresmei” de nard. Atunci când Maria „a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei” (In 12,3), Domnul a spus: „A făcut un gest frumos față de mine”, un gest despre care a precizat că „oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea” (Mc 14,6.9), întocmai cum facem noi astăzi.

Isus s-a bucurat de acest gest frumos făcut de Maria și l-a mustrat pe Iuda trădătorul, pe omul fals, pe cel care nu a înțeles misiunea lui Cristos. Isus înțelege gestul Mariei, după cum și Maria l-a înțeles pe Isus și-l „unge”, îl „consacră” pentru misiunea sa, pentru pătimirea care se apropie. Acel parfum era simbolul iubirii care se răspândește și ajunge la toți cei prezenți. Ba mai mult, parfumul îl simbolizează pe Dumnezeu iubire care se dăruiește tuturor, care vrea să ajungă în viața tuturor și să îndestuleze toate inimile. Cine respiră din acest parfum al iubirii divine, începe să miroasă a Dumnezeu și să răspândească la rândul său parfumul gesturilor frumoase.

Suntem în Săptămâna Sfânta și suntem martorii ultimelor zile din viața lui Isus. Ce gest frumos facem în aceste zile pentru Mântuitorul? Are nevoie de noi, vrea să răspundem cu iubire la iubirea sa, vrea să vadă cum creatura răspunde cu iubire la iubirea Creatorului. Să nu rămânem indiferenți! Să nu spunem asemenea lui Iuda că ceea ce oferim Domnului este o pierdere! Să nu fim falși sau indiferenți, ci să credem în valoarea „gesturilor frumoase”: ele răspândesc fericire!

Sfânta Fecioară Maria a fost proclamată „fericită” pentru că „a crezut” în împlinirea promisiunilor făcute ei de Domnul (Lc 1,45). Plină de credință, ea nu doar că l-a născut pe Cristos, ci l-a urmat atât în predicarea sa, cât mai ales a rămas alături de el până pe Golgota (cf. In 19,25-27). Credința ei trebuie să fie pentru noi model și imbold pentru a-l însoți pe Cristos pe drumul crucii în aceste zile. Să păstrăm în inima noastră, asemenea Mariei (cf. Lc 2,19.51), cuvintele Mântuitorului, gestul frumos din evanghelie și să simțim cum Isus ne spune: „Vino și fă și tu la fel” (cf. Lc 10,37).

Peste câteva zile, din trupul pironit pe Cruce și străpuns cu sulița va izvorî parfumul iubirii, sânegele și apa, sfintele sacramente, viața nouă a harului. Să ne așezăm la picioarele Mântuitorului, cât mai aproape de el și de crucea sa, pentru ca parfumul iubirii să inunde și inima noastră și să ne ferească de trădare, de fățărnicia lui Iuda.


Iuda poartă spre moarte.
Maria poartă spre Cristos, viața și învierea noastră.
Cu cine ți-ai început ziua, săptămâna, săptămâna sfântă?
Păstrezi cuvintele lui Cristos în inima ta
sau cauți „momentul potrivit” pentru a-l trăda pe Cristos? (cf. Mt 26,16).


10 aprilie 2017 

Luni din Săptămâna Sfântă
Ss. Apoloniu, pr. m.; Macarie
Is 42,1-7; Ps 26; In 12,1-11

LECTURA I
Nu va striga şi nu se va auzi pe uliţe vocea sa.
Citire din cartea profetului Isaia 42,1-7
Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată slujitorul meu pe care îl sprijin, alesul meu în care sufletul meu îşi găseşte plăcerea! El va aduce popoarelor judecata. 2 Nu va striga, nu-şi va ridica glasul şi nu se va auzi pe uliţe vocea sa. 3 Trestia frântă nu o va rupe şi fitilul fumegând nu-l va stinge. El va aduce dreptatea cu fidelitate. 4 Nu va obosi şi nu se va descuraja până va aşeza judecata pe pământ, căci insulele aşteaptă legea lui. 5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, cel care a creat cerurile şi le-a desfăşurat, cel care a întins pământul şi ceea ce produce el, cel care a dat suflare poporului de pe el şi duh celor care umblă pe el. 6 «Eu, Domnul, te-am chemat în dreptate şi te-am luat de mână; te-am păstrat ca să te fac alianţă pentru popor şi lumină pentru neamuri, 7 să deschizi ochii celor orbi, să-i scoţi din închisoare pe cei captivi şi din temniţă, pe cei care locuiesc în întuneric»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.2.3.13-14 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

2 Când se apropie de mine răufăcătorii,
ca să-mi sfâşie trupul,
aceştia, asupritorii şi duşmanii mei,
se poticnesc şi cad. R.

3 Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea,
şi atunci aş fi încrezător. R.

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Bucură-te, regele nostru: tu singur te-ai îndurat de noi în rătăcirile noastre!

EVANGHELIA
Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,1-11
Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde se afla Lazăr pe care Isus îl înviase din morţi. 2 Au făcut acolo pentru el un ospăţ; Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el. 3 Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. 4 Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea să-l trădeze -, a spus: 5 „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor?” 6 Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea. 7Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta. 8 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe mine, însă nu mă aveţi întotdeauna”. 9 Atunci o mare mulţime dintre iudei a aflat că este acolo şi a venit nu numai datorită lui Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. 10 Arhiereii voiau să-l ucidă şi pe Lazăr, 11 pentru că mulţi iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Nu am nevoie de dragostea ta”!

Posted by Paxlaur pe 14/03/2017

Isus Domnul si invatatorul ucenicilor_muntele fericirilorCândva lucrurile păreau clare și toată lumea repeta: „Să nu faci ce face popa, ci să faci ce spune popa” (cf. Mt 23,3-4). Acum însă cine mai ascultă ce spune „popa”, preotul? Cine mai ascultă ce spun maeștrii? Cine mai ascultă ce spune Dumnezeu?

Acum în inimi răsună „refrenul autosuficienței”: „Știu eu ce-i cel mai bine pentru mine! N-am nevoie de sfaturile altora!”. Și astfel refuzăm învățăturile părinților, preoților, învățătorilor, chiar și învățăturile lui Dumnezeu.

De fapt, nu învățătura lor o respingem, ci dragostea lor. Învățătura lor nu este decât ecoul iubirii pe care ne-o poartă. Însă noi nu avem încredere că suntem iubiți, că există persoane care ne iubesc și care chiar ne vor binele. Cât de tristă și singură este inima care nu mai crede în iubire!

Dumnezeu nu era obosit de tăcere când a început să-i vorbească omului. Liniștea se împăca bine cu divinitatea, însă Domnul a rupt tăcerea, Cuvântul s-a făcut trup și ni s-a arătat (cf. In 1,14), tocmai pentru că ne iubește și vrea să ne arate calea pentru a crește în înțelepciune, statură și har (cf. Lc 2,52)!

Cine ne împiedică să acceptăm ajutorul, sfatul, învățătura (părinților, învățătorilor, Bisericii)? Orgoliul! Suntem atât de mândri, încât preferăm mai degrabă să fim orfani, decât să-l avem pe Dumnezeu ca tată! Ne-am injectat inima cu autosuficiență și acum preferăm să rătăcim, să umblăm în întuneric, decât să acceptăm înțelepciunea părinților, învățătorilor, Bisericii.

Dacă vrem să ne salvăm, trebuie să ne înnoim inima: „Aruncaţi de la voi toate răutăţile voastre şi înnoiţi-vă inima și duhul!”(cf. Ez 18,31). Să credem în iubire! Să avem încredere în oamenii care ne vor binele. Să înțelegem că Dumnezeu ne este Tată, iar Cristos este și rămâne singurul maestru spre viața veșnică.

Aceste adevăruri au ecou doar în sufletul îmbrăcat în umilință, în sufletul „copilului” care întinde brațele spre Dumnezeu și-i spune „Tată!”.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,1-12
În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. 3 Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun, şi nu fac! 4 Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii; 6 le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi”. 8 Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! 9 Şi nici «tată” să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! 10 Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! 11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! 12 Căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: