Dumnezeu căuta pacea, m-a privit și a plâns…!

Dominus flevit_Domnul a plans asupra Ierusalimului
În drumul său spre împlinirea mântuirii noastre prin cruce, atunci când Domnul s-a apropiat de Ierusalim, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi” (Lc 19,42).

Ierusalimul este în acest fragment și în contextul zilelor noastre imaginea vieții noastre și a lumii întregi: de câte ori nu rătăcim noi înșine departe de calea care ne-ar putea aduce pacea?! Cât de mult avem nevoie să trecem dincolo de suferințele noastre zilnice, dincolo de lacrimi și plâns, dincolo de tristețe și să ne găsim pacea, fericirea!

Vrem să căutăm calea spre pace, chiar dacă această cale pare atât de ascunsă, neclară. Împreună cu Isus plângem și astăzi asupra Ierusalimului, asupra lumii, dar tot împreună cu el căutăm calea spre pace: el este „principele păcii”. Singuri nu vom reuși, ci doar împreună, doar uniți! Trebuie să fim uniți cu Domnul în drumul spre pace!

Pacea trebuie să înceapă din interiorul nostru, trebuie să înceapă cu viața noastră. Să ne amintim cum îi declară fericiți Isus pe cei care iubesc pacea: „Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu” (Mt 5,9). Dacă ne dorim pacea, dacă trăim în pace, dacă muncim pentru pacea în casa, în comunitatea noastră și în lumea întreagă, suntem cu adevărat fiii lui Dumnezeu.

Cât de dulce este acest cuvânt: „Pace”! Ce balsam mângâietor pentru sufletele care de prea multă vreme trăiesc în ură, în război, în dușmănie! Să ne rugăm astăzi pentru cei care trăiesc în dușmănii, lipsiți de pace!

În mijlocul unei lumi care s-a lăsat pradă războiului și urii, noi trebuie să fim instrumente de pace. Trebuie să valorificăm căile de pace pe care le știm și care sunt la îndemâna noastră. Trebuie să îmbunătățim cunoașterea reciprocă, cunoașterea celuilalt prin dialog. Trebuie să învățăm să practicăm iertarea și totodată trebuie să fim drepți în cele mai mici lucruri, până și în gândurile noastre. Orice gest, oricât de mic ar fi, ne apropie sau ne îndepărtează de a fi „fii lui Dumnezeu”, de a cunoaște fericirea „făcătorilor de pace”!

Să ne înălțăm inimile la Cristos, pacea noastră. El este cel care ne spune și nouă astăzi: „Dacă noi am fi cunoscut calea spre pace”. Să cerem lumina și ajutorul său pentru a cunoaște calea păcii. Să cerem harul să facem doar pacea, doar binele, doar dreptatea, doar iertarea, doar iubirea… Calea spre pace și dreptate trece de cele mai multe ori prin pustiu, printr-o purificare a inimii (1Mac 2,29). Să nu ne fie teamă să coborâm în pustiu, să nu ne temem de renunțări. Bucuria păcii în casa și în comunitatea noastră merită orice sacrificiu!


„Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă.
Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea.
Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă” (In 14,27).
Să primim pacea Domnului
și să o revărsăm asupra celor care fac parte din viața noastră.


 

23 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 33-a de peste an
Ss. Clement I, pp. m. *; Columban, abate *; Lucreţia, m.
1Mac 2,15-29; Ps 49; Lc 19,41-44

LECTURA I
Vom ţine alianţa părinţilor noştri.
Citire din cartea întâi a Macabeilor 2,15-29
În zilele acelea, cei care erau lângă rege şi care obligau la apostazie au venit în cetatea Modiin, ca să aducă jertfe. 16 Mulţi din Israel treceau la ei, însă Matatia şi fiii lui s-au adunat împreună. 17 Cei care erau lângă rege i-au zis lui Matatia: „Tu eşti un conducător cinstit şi mare în cetatea aceasta, sprijinit de fii şi de fraţi. 18 Acum, apropie-te primul şi împlineşte hotărârea regelui aşa cum au făcut toate neamurile, bărbaţii lui Iuda şi cei care au rămas la Ierusalim şi fiţi tu şi fiii tăi dintre cei care îl iubesc pe rege! Tu şi fiii tăi veţi fi cinstiţi cu aur, argint şi daruri multe”. 19 Matatia a răspuns şi a zis cu glas puternic: „Chiar dacă toate neamurile care se află sub stăpânirea regelui vor asculta de el şi fiecare va părăsi cultul părinţilor săi şi vor adera la poruncile sale, 20 eu, fiii mei şi fraţii mei vom umbla în alianţa părinţilor noştri. 21 Să ne ferească Dumnezeu să părăsim legea şi prescrierile! 22 Nu vom asculta de cuvintele regelui, ca să părăsim cultul nostru, nici la dreapta, nici la stânga!” 23 Când a terminat de spus aceste cuvinte, s-a apropiat un bărbat iudeu înaintea ochilor tuturor, ca să aducă jertfă pe altarul din Modiin, după hotărârea regelui. 24 Matatia a văzut, s-a aprins de zel şi i s-au cutremurat rărunchii. L-a cuprins o mânie dreaptă, a alergat şi l-a înjunghiat pe altar. 25 În acelaşi moment l-a ucis şi pe bărbatul regelui care-i obliga să jertfească şi a dărâmat altarul. 26 S-a aprins de zel pentru lege cum a făcut Pinhas împotriva lui Zambri, fiul lui Salom. 27 Matatia a strigat în cetate cu glas puternic şi a zis: „Oricine are zel pentru lege şi este pentru alianţă să iasă după mine!” 28 Apoi, el şi fiii lui au fugit în munţi şi au părăsit ceea ce aveau în cetate. 29 Atunci, mulţi care căutau dreptatea şi judecata au coborât în pustiu şi s-au aşezat acolo.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 49(50),1-2.5-6.14-15 (R.: 23b)
R.: Celui care merge pe calea cea dreaptă îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

1 Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeşte,
el cheamă pământul de la răsăritul soarelui
până la asfinţitul lui.
2 Din Sion, frumuseţea desăvârşită, Dumnezeu străluceşte. R.

5 Adunaţi-i înaintea mea pe credincioşii mei,
pe cei care, prin jertfă, au încheiat alianţa cu mine!
6 Cerurile vor face cunoscută dreptatea lui,
căci însuşi Dumnezeu este judecătorul. R.

14 Oferă-i lui Dumnezeu jertfă de laudă
şi împlineşte voturile făcute Celui Preaînalt.
15 Cheamă-mă în ziua strâmtorării:
eu te voi elibera, iar tu mă vei cinsti! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,41-44
În acel timp, când Isus s-a apropiat de Ierusalim, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi. 43 Căci vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor săpa tranşee în jurul tău, te vor încercui şi asedia din toate părţile, 44 te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi care sunt în tine şi nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale”.

Cuvântul Domnului

Reclame

Totul în jur are miros de spaimă, de teamă…

frica si viataEste atât de multă violență în jurul nostru. Este ca și cum mulți s-au hotărât deodată să ne invadeze și să ne umple de rău pentru a uita ce înseamnă pacea, liniștea, siguranța, dreptatea, încrederea. Zilnic suntem provocați la rău, la ură, la război. Totul are miros de spaimă, de teamă. Ne-am împărțit în două tabere întocmai cum prezintă și evanghelia zilei: într-o parte par să fie toți cei care seamănă cu o văduvă lipsită de ajutor, dar însetată de dreptate. În această parte sunt toți cei nedreptățiți, slabi, singuri. Aici sunt toți cei care ar dori să facă mai mult pentru această lume, dar nu au puterea: nu sunt lăsați de mai marii ei sau de cei răi ai lumii. Și atunci singura armă rămâne strigătul statornic: „Fă-mi dreptate!”. Singura armă a celor mici este statornicia în bine, setea continuă după dreptate care aduce în cele din urmă rezultate bune. Să nu obosim să strigăm după dreptate. Vrem dreptate și pe acest pământ, nu doar în ceruri!

Este adevărat că suntem mici, că suntem slabi, dar nu suntem puțini! Suntem atât de mulți însetați de dreptate, de o lume mai bună. Și putem învinge prin statornicia noastră în lucrurile mici făcute pentru adevăr, pace, dreptate. Suntem ca văduva singură, dar suntem statornici… trebuie să fim statornici, insistenți în a cere dreptatea. Avem nevoie de un strigăt continuu, de o viață care să strige la unison: „Fă-mi dreptate”! Vrem dreptate!

În cealaltă tabără s-au adunat toți cei care „nu se tem de Dumnezeu și nu le este rușine, nu le pasă de oameni”. Mai mult, de cealaltă parte este tabăra celor pe care nu-i interesează nicio valoare: adevărul, dreptatea, frumosul, binele, arta. Nimic! Ei vor un singur lucru: puterea. Ei vor doar să decidă totul în favoarea lor și a prietenilor lor, neținând cont de nimeni și nimic. Sunt cei care-i omoară pe cei nevinovați. Sunt cei care își astupă urechile la strigătul celor suferinzi. Sunt cei care se fac că nu văd răul din jur, răul pe care ei l-au creat într-un mod diabolic. Sunt cei care tratează valorile și arta și credința și virtuțile ca pe gunoaie. Sunt cei care mint. Sunt cei care poartă această lume spre ruină. Sunt cei care își găsesc plăcerea din a-i ridica pe unii împotriva altora. Sunt toți cei pentru care dreptatea nu există.

Noi în ce tabără suntem?

Trebui să facem mereu mici gesturi de dreptate. Să stăruim în bunătate și adevăr. Să ne rugăm. Să iubim arta, valorile, educația, virtuțile. Să stăruim și să muncim pentru o lume mai educată. Stăruința în lucrurile mici a celor mulți poate da rezultate. În cele din urmă vor fi învinși judecătorii acestei lumi cărora nu le pasă de dreptate, de oameni, de adevăr și nici de Dumnezeu.


În tot acest întuneric, să facem lumină în inima noastră
și să răspundem la întrebarea lui Cristos cu viața noastră:
„Când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?” (Lc 18,8).


18 noiembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 32-a de peste an
Sfinţirea Bazilicilor „Sf. Petru” şi „Sf. Paul” *; Fer. Carolina Kozka, fc. m.
Înţ 18,14-16;19,6-9; Ps 104; Lc 18,1-8

LECTURA I
S-a văzut un drum fără piedică în Marea Roşie şi cei pe care i-ai mântuit, ca nişte miei care zburdă.
Citire din cartea Înţelepciunii 18,14-16; 19,6-9
Când tăcerea profundă învăluia toate şi noaptea era la jumătatea cursului ei, 15 cuvântul tău atotputernic, luptător de neoprit, din ceruri, de la tronul tău regesc, a pornit în mijlocul pământului sortit pieirii purtând, ca o spadă ascuţită, decretul tău de neschimbat. 16 Oprindu-se, a umplut toate de moarte; atingea cerul, dar păşea pe pământ. 19,6 Întreaga creaţie era formată, în propria fire, din nou de sus, slujind hotărârilor tale, ca să fie copiii tăi păziţi nevătămaţi. 7 S-au văzut un nor care umbrea tabăra, o retragere a pământului uscat de unde mai înainte era apă, un drum fără piedică din Marea Roşie, o câmpie plină de verdeaţă, dintre valurile puternice, 8 prin care a trecut întregul popor, cei învăluiţi de mâna ta, care au văzut semne minunate. 9 Precum nişte cai care pasc şi ca nişte miei care zburdă, te lăudau pe tine, Doamne, care i-ai mântuit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),2-3.36-37.42-43 (R.: 5a)
R.: Aduceţi-vă aminte de faptele minunate ale Domnului!
sau:
Aleluia.

2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale!
3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul! R.

36 A lovit pe toţi întâii-născuţi din ţara lor,
toată primiţia puterii lor.
37 I-a scos pe ei încărcaţi cu argint şi aur
şi nu se afla niciunul care se clătina în triburile lor. R.

42 Pentru că şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul său.
43 L-a făcut pe poporul său să iasă cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tes 2,14
(Aleluia) Dumnezeu ne-a chemat prin evanghelie spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu va face dreptate aleşilor săi care strigă către el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja: 2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi căruia nu-i era ruşine de oameni. 3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!» 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»”. 6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”

Cuvântul Domnului

Știm ce cerem atunci când spunem: „Vie împărăția ta”?

Adveniat regnum tuum Fiat voluntas tua Sicut in coelo in terraCând ne-am aşezat ultima dată în genunchi şi – fără să ne gândim la problemele ce ne frământă, la lipsurile care ne încearcă, la bolile de care suferim – să spunem doar: „Vie, Doamne, împărăția ta!”? Când am făcut ultima dată această rugăciune din toată inima? Oare nu ne-a spus însuși Cristos: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea – viață, hrană, îmbrăcămite – vi se vor adăuga” (cf. Mt 6,33). Vom avea toate cele necesare dacă mai întâi căutăm și cerem împărăția lui Dumnezeu și înfăptuim toată dreptatea.

Nu sunt puțini cei care în fiecare zi, atunci când se roagă Tatăl nostru, își înalță inima spre Dumnezeu și îl roagă cu înflăcărare: „Vie împărăția ta”. Da, ne rugăm și vrem să vină împărăția Tatălui nostru ceresc. Însă știm noi ce cerem? (cf. Mt 20,20-23). Ce înseamnă pentru noi împărăția Tatălui? Mai mult, astăzi, în sfânta evanghelie, Cristos ne spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” (Lc 17,21). Așadar, dacă este deja în noi cum și de ce ne mai rugăm să vină? De fapt, este împărăția lui Dumnezeu în noi, acea împărăție a dreptății și a păcii?

Atunci când vorbim de împărățiile acestei lumi lucrurile sunt mai simple. Fiecare știm, de exemplu, unde se termină România și începe Ungaria sau Ucraina, sau unde se termină localitatea noastră și începe următoarea. Mai mult decât atât, împărățiile acestei lumi nu merg dintr-o parte în alta, nu vin ele la noi, ci noi mergem la ele. De exemplu, atunci când vrei să cunoști și să faci parte din Japonia, nu vine Japonia la tine, ci mergi tu în Japonia. Atunci de ce noi ne rugăm ca împărăția lui Dumnezeu să vină la noi. Oare nu ar trebui să mergem noi spre ea, să îndreptăm întreaga noastră viață spre ea?

Ca să înțelegem mai bine rugăciunea noastră, trebuie să ne amintim cuvintele lui Cristos, Regele Universului: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta” (In 18,36). Mintea noastră cu greu poate cuprinde această împărăție. Este imposibil ca cineva să spună „Iat-o aici!” sau: „Iat-o acolo!” sau „Împărăția lui Dumnezeu este așa și așa”. Să nu ne lăsăm înșelați (cf. Lc 17,21)! Doar la împlinirea timpurilor, doar atunci când Cristos va reveni în slavă, vom înțelege misterul acestei împărății și se va face lumină în viața noastră: „Aşa cum fulgerul strălucitor luminează de la un capăt la celălalt al cerului, aşa va fi Fiul Omului în ziua lui” (Lc 17,24).

Singur Cristos luminează întunericul minții noastre. Și chiar dacă acum nu înțelegem cum este împărăția Tatălui, ne rugăm zi de zi: „Vie împărăția ta”! Mai mult, ne străduim să trăim deja aici pe pământ împărăția lui Dumnezeu care este în noi, trăind departe de păcat, trăind cu bucurie în dreptate și pace cu toți oamenii.


„Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru”
pentru că este foarte aproape de noi cuvântul său,
în gura şi în inima noastră
(cf. Rom 10,8; Origene, Despre rugăciune).


16 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 32-a de peste an
Ss. Margareta a Scoţiei, regină *; Gertruda, fc. *
Înţ 7,22-8,1; Ps 118; Lc 17,20-25

LECTURA I
Înţelepciunea este iradierea luminii veşnice, oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu.
Citire din cartea Înţelepciunii 7,22-8,1
În înţelepciune este un duh inteligent, sfânt, unic, pluriform, subtil, abil, clar, nedefinit, pătrunzător, neatins, iubitor de bine şi acut, 23 irezistibil, binefăcător, iubitor de oameni, stabil, sigur, fără griji, atotputernic, atotsupraveghetor, care pătrunde prin toate duhurile inteligente, pure şi subtile. 24Înţelepciunea este mai mobilă decât orice mişcare, se extinde şi pătrunde prin toate datorită purităţii. 25 Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, revărsarea pură a gloriei Celui Atotputernic, şi nimic impur nu pătrunde în ea. 26 Este iradierea luminii veşnice, oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu şi imaginea bunătăţii sale. 27 Deşi este una, pe toate le poate şi, rămânând în ea, pe toate le înnoieşte şi, generaţie după generaţie, se schimbă în sufletele sfinte şi pregăteşte prieteni ai lui Dumnezeu şi profeţi. 28 Dumnezeu nu iubeşte pe nimeni altcineva, decât pe cel care locuieşte împreună cu înţelepciunea. 29 Este mai frumoasă decât soarele şi decât orice aşezare a stelelor; comparată cu lumina, este aflată cea dintâi. 30 Căci această lumină este urmată de noapte, dar răutatea nu va domina înţelepciunea. 8,1 Ea se întinde cu putere de la un capăt la altul şi guvernează toate cu bunătate.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),89.90.91.130.135.175 (R.: 89a)
R.: Cuvântul tău, Doamne, rămâne în vecii vecilor.

89 Cuvântul tău, Doamne, rămâne în veci,
neschimbat în cer. R.

90 Fidelitatea ta dăinuie din generaţie în generaţie;
tu ai întemeiat pământul şi el se menţine. R.

91 După judecăţile tale, totul dăinuie până astăzi,
căci toate te slujesc pe tine. R.

130 Explicarea cuvintelor tale dă lumină
şi pricepere celor nepricepuţi. R.

135 Luminează-ţi faţa pentru slujitorul tău
şi învaţă-mă hotărârile tale! R.

175 Să trăiască sufletul meu şi să te laude,
judecăţile tale îmi vor veni în ajutor! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,5ab
(Aleluia) Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,20-25
În acel timp, întrebat de farisei când vine împărăţia lui Dumnezeu, Isus, răspunzând, le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. 21 Nici nu poţi spune: «Iat-o aici!” sau: «Iat-o acolo!», căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” 22 Atunci le-a spus discipolilor: „Vor veni zile în care veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi nu o veţi vedea. 23 Şi vă vor spune: «Iată aici!” sau: «Iată acolo!» Dar nu mergeţi şi nu-i urmaţi! 24 Aşa cum fulgerul strălucitor luminează de la un capăt la celălalt al cerului, aşa va fi Fiul Omului în ziua lui. 25 Însă trebuie mai întâi să sufere multe şi să fie respins de această generaţie”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: