Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘Duhul Sfânt’

Leon cel Mare și izvorul de speranță: Cristos și Biserica sunt inseparabili!

Posted by Paxlaur pe 10/11/2017

DialogulLeoncelmaresi AttilaSfântul papă Leon cel Mare ne învață într-una din predicile sale: „Toţi cei care sunt renăscuţi în Cristos dobândesc demnitate regească prin semnul crucii. Apoi, prin ungerea Duhului Sfânt, sunt consacraţi preoţi. Deci toţi creştinii sunt înzestraţi cu o carismă spirituală şi supranaturală care îi face părtaşi de neamul regesc şi de oficiul preoţesc. Oare nu este o funcţie regească faptul că un suflet, supus lui Dumnezeu, îşi conduce trupul? Oare nu este o funcţie preoţească a-i consacra Domnului o conştiinţă curată şi a-i oferi pe altarul inimii jertfele nepătate ale cultului nostru?”.

Astăzi, în sărbătoarea sfântului Leon cel Mare, ne amintim că toți formăm Biserica, Trupul mistic al lui Cristos. Toți formăm Biserica „una, sfântă, catolică și apostolică” pe care Cristos a zidit-o pe stâncă şi puterile celui rău nu o vor putea birui niciodată. Acest adevăr este pentru noi un nesecat izvor de speranţă, o încurajare în aceste vremuri în care mulţi se încumetă să întrezărească sfârşitul Bisericii. Domnul este singurul nostru sprijin, forţa şi rezistenţa noastră, de aceea nimeni şi nimic nu va putea să distrugă Biserica. Să nu uităm că avem de partea noastră un Dumnezeu atotputernic, un Domn care ne-a clădit pe stâncă (cf. Mt 16,18).

Nu de puţine ori ne este dat să auzim: „Eu cred în Dumnezeu, în Cristos, dar nu am treabă cu Biserica”. Este plină lumea de „credincioşi nepracticanţi”: „Eu cred, dar nu merg la Biserică”! Iar pericolul ne pândește pe toți cei care ajungem în biserică doar duminica şi ori de câte ori este vreo sărbătoare sau vreun eveniment personal. Am transformat legătura noastră cu Biserica într-un raport rece, fără viaţă, uitând că nu suntem creştini pentru a umple un locaş făcut din pietre, ci noi înşine suntem pietrele vii care alcătuiesc acest locaş. Noi suntem Biserica! Noi suntem Trupul lui Cristos! Nu putem să despărţim Capul, care este Cristos, de trup, care este Biserica. Şi nu ne putem despărţi nici pe noi, care suntem mădulare ale aceluiaşi trup.

Să ne amintim cuvântul Apostolului şi să valorificăm prezenţa noastră în Biserică: „Așa cum trupul este unul și are multe membre, iar toate membrele trupului, deși sunt multe, formează un singur trup, tot la fel și Cristos. Căci noi toți am fost botezați într-un singur Duh spre a fi un singur trup … Voi sunteți trupul lui Cristos și membru fiecare în parte” (cf. 1Cor 12,12-27). Să ne rugăm în această zi pentru Biserică, pentru sfântul părinte papa, pentru noi toţi, membre ale Trupului Mistic: „Dă, Doamne, Bisericii tale liniştea bunei orânduiri, timpuri de pace şi ziua unităţii. Dă-ne, Doamne, harul de a iubi Biserica, mireasa ta şi de a ne sluji şi cinsti unii pe alţii”.


Cristos şi Biserica nu pot fi despărţiţi.
Nimeni nu trebuie şi nu poate să aleagă între Cristos şi Biserică
pentru că Domnul şi Mireasa sa formează un singur trup,
sunt inseparabili.


10 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 31-a de peste an
Ss. Leon cel Mare, pp. înv. **; Oreste, m.
Rom 15,14-21; Ps 97; Lc 16,1-8

LECTURA I
Slujitor al lui Cristos Isus între neamurile păgâne, pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 15,14-21
Fraţii mei, eu însumi sunt convins cu privire la voi că sunteţi plini de bunătate, plini de orice fel de cunoaştere, în stare să vă îndrumaţi unii pe alţii. 15 Totuşi v-am scris în unele părţi mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc aminte acestea, în puterea harului care mi-a fost dat de Dumnezeu, 16ca să fiu slujitor al lui Cristos Isus între neamuri, consacrat să predic evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută, sfinţită în Duhul Sfânt. 17 Aşadar, mă pot lăuda în Cristos Isus în cele ce-l privesc pe Dumnezeu, 18 căci nu voi îndrăzni să vorbesc altceva decât despre ce a săvârşit Cristos prin mine pentru a aduce neamurile păgâne la credinţă, prin cuvânt şi faptă, 19 prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Aşadar, de la Ierusalim şi împrejurimi şi până în Iliria, am completat vestirea evangheliei lui Cristos, 20 făcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese făcut cunoscut numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia, 21 ci, după cum este scris: „Cei cărora nu le-a fost vestit despre el îl vor vedea şi cei care n-au auzit vor înţelege”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3c-4 (R.: cf. 2b)
R.: Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea înaintea neamurilor.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3c Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1In 2,5ab
(Aleluia) Cine păstrează cuvântul lui Cristos, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârşită. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiii veacului acestuia, în generaţia lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea. 2 El l-a chemat şi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator!» 3 Atunci administratorul şi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. 4 Ştiu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administraţie». 5 Şi, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eşti dator stăpânului meu?» 6 Acesta i-a spus: «Cu o sută de baţi de untdelemn”. El i-a răspuns: «Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!» 7 După aceea i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?” Acesta a răspuns: «O sută de kor de grâu”. El i-a spus: «Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!» 8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Despre „mama şi capul tuturor bisericilor” și despre noi și biserica noastră

Posted by Paxlaur pe 09/11/2017

În anul 312 împăratul Constantin s-a convertit la creştinism şi a donat papei Melchiade (311-314) palatul Lateran, împreună cu împrejurimile acestui palat. Până atunci acest loc era reşedinţă imperială. Către anul 320 pe acest loc s-a ridicat o biserică, Biserica din Lateran, prima ca dată şi ca demnitate faţă de toate bisericile din Occident. Aceasta a fost consacrată de papa Silvestru la 9 noiembrie 324, cu numele de Bazilica Sfântului Mântuitor. Aceasta a fost prima biserică aleasă să fie consacrată în mod public. Pentru aceasta în bazilică se pot citi și acum aceste cuvinte (care sunt mereu pe buzele celor care vorbesc despre ea): „Omnium ecclesiarum Urbis et Orbis mater et caput – Mama şi capul tuturor bisericilor din oraşul Roma şi din lumea întreagă”. Când vorbim despre consacrarea publică a acestei bazilici suntem la începutul libertăţii religioase oferite creştinilor (edictul din 313) şi la ani distanţă de recunoaşterea oficială a creştinismului ca religie a Imperiului Roman (380). A fost într-adevăr o noutate şi un mare dar al Cerului.

Au fost vremuri când era un mare dar să ai o biserică, un loc de rugăciune. Să nu uităm că în multe locuri şi astăzi este o minune să găseşti o biserică, în special una deschisă în care poţi intra fără teamă, fără persecuţii. Însă dacă în comunităţile noastre avem o biserică, cum ne raportăm la ea? Cât de des intrăm pentru a face o vizită în faţa Sfântului Mântuitor? Ce facem pentru a înfrumuseţa biserica noastră? Şi mai ales: simţim noi că este într-adevăr biserica noastră? De prea multe ori ne plângem de lipsurile pe care le întâlnim în locaşurile de cult, însă de prea puţine ori suntem noi cei care facem mai mult pentru „casa Domnului”. Ziua aceasta ne invită să ne amintim de bisericile noastre, de locul de har unde am primit botezul, prima sfântă împărtăşanie, dezlegarea sacramentală și alte sacramente. Să intrăm cu drag şi cu evlavie în biserica din comunitatea noastră. Să preţuim casa Domnului şi să ne simţim datori de a o îngriji.

Dacă iubim cu adevărat Biserica Universală și biserica parohiei noastre, atunci să nu uităm și să trăim cuvintele sfântului Cezar din Arles: „Vrei să găsești o bazilică strălucitoare? Nu-ți păta sufletul cu murdăriile păcatului. Dacă vrei ca bazilica să fie plină de lumină, amintește-ți că și Dumnezeu vrea ca în sufletul tău să nu fie întuneric. Fă mai degrabă în așa fel încât, așa cum spune Domnul, în ea să strălucească lumina faptelor bune, ca să fie preamărit cel care stă în ceruri. După cum tu intri în biserică, tot așa Dumnezeu vrea să intre în sufletul tău”.


Să nu uităm că suntem „templul lui Dumnezeu
şi că Duhul Sfânt locuieşte în noi.
Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu,
şi Dumnezeu îl va distruge pe el (cf. 1Cor 3,16-17).
Așadar, să avem grijă de biserică și de trupul nostru,
templele lui Dumnezeu.


9 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 31-a de peste an
SFINŢIREA BAZILICII DIN LATERAN
Ez 47,1-2.8-9.12 (1Cor 3,9c-11.16-17); Ps 45; In 2,13-22

LECTURA I
De sub pragul templului curgea o apă spre răsărit.
Citire din cartea profetului Ezechiel 47,1-2.8-9.12
În zilele acelea, în timpul unei viziuni, trimisul Domnului m-a făcut să mă întorc la intrarea templului şi, iată, o apă ieşea de sub pragul casei, dinspre răsărit, pentru că faţa templului era spre răsărit. Apa cobora de sub partea dreaptă a templului, dinspre sud de altar. 2 M-a făcut să ies pe drumul porţii de nord şi m-a făcut să înconjur pe drumul de dinafară, lângă poarta de dinafară, care dădea spre răsărit. Şi, iată, apa curgea din partea dreaptă! 8 Şi mi-a zis: „Apele acestea care ies spre regiunea din răsărit coboară în Arabah şi ajung în mare. Ieşite spre mare, vindecă apele. 9 Orice fiinţă care mişună, toate cele la care ajung apele râurilor vor trăi: vor fi foarte mulţi peşti, căci au ajuns acolo apele acestea şi au vindecat: toate la care va ajunge râul vor trăi. 12 Lângă râu, pe malurile lui, de o parte şi de alta, vor creşte tot felul de pomi pentru hrană. Frunza lor nu se va veşteji şi rodul lor nu se va termina; vor da rod în fiecare lună, pentru că apele lui ies din sanctuar: rodul lui va fi pentru hrană şi frunzele lui, pentru vindecare”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 45(46),2-3.5-6.8-9 (R.: 5)
R.: Un râu înveseleşte cetatea lui Dumnezeu.

2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu şi putere,
ajutor uşor de găsit în timp de strâmtorare.
3 De aceea, nu ne temem,
chiar dacă s-ar zgudui pământul
şi ar cădea munţii în mijlocul mării. R.

5 Un râu cu braţele sale
înveseleşte cetatea lui Dumnezeu,
locuinţa sfântă a Celui Preaînalt.
6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină;
Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaţă. R.

8 Domnul Sabaot este cu noi,
Dumnezeul lui Iacob este refugiu pentru noi.
9 Veniţi şi vedeţi lucrările minunate ale Domnului,
faptele uimitoare pe care le-a făcut pe pământ! R.

LECTURA A II-A
Voi sunteţi zidirea lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,9c-11.16-17
Fraţilor, voi sunteţi zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un arhitect înţelept, eu am pus temelia, iar un altul construieşte deasupra; dar fiecare să aibă grijă cum construieşte! 11 Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie în afară de cea existentă, care este Isus Cristos. 16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi,
este sfânt.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cr 7,16
(Aleluia) „Am ales şi am consacrat locul acesta, spune Domnul, pentru ca să fie numele meu în el pentru totdeauna”. (Aleluia)

EVANGHELIA
El vorbea despre templul trupului său.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,13-22
Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. 15 Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, 16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!” 17 Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: „Zelul pentru casa ta mă mistuie”. 18 Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: „Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?” 19 Isus le-a răspuns: „Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!” 20 Aşadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?” 21 Însă el vorbea despre templul trupului său. 22 Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Disconfortul dreptății și popularitatea unui Dumnezeu milostiv…

Posted by Paxlaur pe 21/10/2017

dreptate milostivire balantaInima noastră aspiră după iubire, iertare, gingășie, milostivire. Vrem să simțim mereu confortul ce ne vine din faptul că toți cei din jur ne înțeleg slăbiciunile și defectele. Chiar și atunci când facem cele mai mari greșeli sperăm într-o îmbrățișare, într-o înșiruire de cuvinte care să însemne: „Lasă, stai liniștit, nu-i nimic grav. Mergem înainte!” sau „Te înțeleg și te iert”. Multe sentimente sunt râvnite de inima noastră, dar oare dreptatea mai este astăzi o dorință a vieții noastre? Mai râvnim noi acea dreptate care nu alungă iubirea, milostivirea și nici măcar iertarea, ci le desăvârșește spre binele tuturor? Nu cumva avem „iconițe” doar cu Dumnezeu cel milostiv, uitând de Dumnezeul cel drept?

Pentru cei care au înlocuit „Dumnezeu vede tot” cu „Dumnezeu iartă tot” evanghelia de astăzi s-ar putea să fie incomodă. Pentru cei care cred că a trecut timpul adevărurilor de credință și că „Dumnezeu este drept: el răsplătește binele și pedepsește răul” precum și capitolul 25 din Evanghelia după sfântul Matei sunt texte depășite, formulări care nu au nimic în comun cu popularitatea unui Dumnezeu milostiv, cuvintele lui Isus din această zi pot crea un disconfort spiritual. Când separăm milostivirea și iubirea de dreptate, ceea ce obținem nu este cu siguranță credință. Totodată știm că nu se poate vorbi despre milostivire și iubire în afara adevărului. Toate acestea trebuie să se regăsească împreună: milostivire, iubire, adevăr și dreptate.

Astăzi Isus ne invită să ne amintim învățătura Bisericii: „Oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va afla iertare în veac, ci e vinovat de un păcat veşnic (cf. Mc 3,29). Îndurarea lui Dumnezeu nu cunoaşte margini, dar cel care refuză în mod deliberat să o primească prin căinţă respinge iertarea păcatelor sale şi mântuirea oferită de Duhul Sfânt . O asemenea împietrire poate duce la nepocăinţa finală şi la pierzarea veşnică” (CBC 1864). Iată care sunt aceste păcate împotriva Duhului Sfânt, păcate care se împotrivesc într-un chip deosebit harului lui Dumnezeu şi, de aceea, îngreunează convertirea: nesocotirea bunătăţii lui Dumnezeu cu gândul ca el nu ne va pedepsi; deznădăjduirea în mila lui Dumnezeu; împotrivirea faţă de adevărul cunoscut; pizmuirea aproapelui pentru harurile pe care le-a primit; împietrirea inimii în faţa dojenilor mântuitoare; încăpăţânarea în nepocăinţă.

Să-l invocăm în această zi pe însuși Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul, ca să putem sta departe de tot ceea ce ne îngreunează convertirea. Să stăruim în rugăciune împreună cu sfânta Fecioară Maria ca și asupra noastră să vină noi Rusalii și să practicăm dreptatea și adevărul, să trăim în milostivire și iubire.


Nu putem separa milostivirea de adevăr și nici iubirea de dreptate.
Toate trăiesc îmbrățișate în Dumnezeu
și trebuie să facă parte din viața noastră,
precum în cer așa să fie și pe pământ (cf. Ps 85,11-12).


21 octombrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 28-a de peste an
Ss. Ursula şi îns., m.; Celina; Ilarion, abate
Rom 4,13.16-18; Ps 104; Lc 12,8-12

LECTURA I
Abraham a sperat împotriva oricărei speranţe.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. 16 De aceea, promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – 17 după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18 Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),6-7.8-9.42-43 (R.: 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

42 Pentru că şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul său.
43 L-a făcut pe poporul său să iasă cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,26d.27a
(Aleluia) Duhul adevărului va da mărturie despre mine, spune Domnul; şi voi veţi da mărturie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhul Sfânt vă va învăţa ce trebuie să spuneţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,8-12
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Vă zic, dar, oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanţilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune, 12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Simplu: fug!”

Posted by Paxlaur pe 14/06/2017

ispita„Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale, călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă, căci tu ești Dumnezeul mântuirii mele și pe tine te aștept ziua întreagă” (cf. Ps 24,4-5). Astfel ne rugăm în această zi, uniți cu psalmistul și cu întreaga Biserică, pentru că vrem să cunoaștem căile Domnului și să pășim mereu pe calea adevărului astfel încât să ajungem la mântuire. Mai mult decât atât, astăzi ne rugăm și cerem să devenim „slujitori în Duhul Sfânt” ca să-i putem învăța și pe oameni legea desăvârșită de Cristos – porunca iubirii! – și astfel să ne putem bucura de „împărția cerurilor” (cf. 2Cor 3,6; Mt 5,19).

Să ajungem în împărăția cerurilor este cea mai demnă aspirație a omului, a ființei care are un suflet nemuritor. Mântuirea este măreața realizare pe care un om o poate împlini prin Cristos în Duhul Sfânt. Nu există nimic mai nobil pentru o viață atât de scurtă și atât de supusă încercărilor decât să dorești în fiecare clipă împărăția cerurilor, să o speri și să te vezi făcând parte din ea! Mântuirea trebuie să devină visul de împlinit, dorința cea mai arzătoare a inimii noastre.

Pentru aceasta astăzi reînnoim lupta cu păcatul și cu ispitele. Vrem să alungăm din viața noastră ceea ce nu corespunde „noii alianțe”, ceea ce ar putea să ne împiedice mântuirea. Când un sfânt a fost întrebat cum luptă împotriva păcatului și cum scapă de ispite, el a răspuns: „Simplu: fug!”. Cum se concretizează lupta noastră cu ispitele? Dacă știi că un anturaj te duce la păcat, fugi! Dacă știi că ai obiceiuri care te duc la păcat, fugi de ele! Fugi! Îndepărtează-te! Dacă știi că anumite locuri, oameni etc. te duc la păcat, fugi. Fugi, transpiră ca să scapi de ispite și să-ți mântuiești sufletul! Muncește pentru suflet, pentru inimă. Învață să lupți pentru suflet, să cauți bunurile sufletului, să-ți privești sufletul și să te interesezi de el. Tot la fel învață să oferi celui de lângă tine sprijin pentru sufletul său, astfel încât să vă puteți bucura împreună de „împărăția cerurilor”.

„Omul înzestrat numai cu puteri omeneşti nu poate înţelege acestea; pentru el sunt o nebunie şi nu le poate înţelege” (cf. 1Cor 2,14). Însă noi, ajutați de Duhl Sfânt, să încercăm măcar o zi să trăim cu această convingere: mântuirea este cea mai mare realizare la care putem ajunge. Nimic nu este mai prețios decât să ajungem în „împărăția cerurlor”. Câtă fericire ar trebui să inunde inima noastră la gândul că într-o zi îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum este (cf. 1In 3,2). Cât de mult ar trebuie să luptăm alături de frații noștri pentru ca într-o zi să ne putem bucura de ceea ce Dumnezeu ne-a pregătit: „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit” (1Cor 2,9).


Să nu treacă nicio zi
fără să privim spre Cristos,
spunându-i din toată inima
pentru noi și pentru toți cei dragi ai noștri:
„Doamne, mântuiește-ne”!


14 iunie 2017 

Miercuri din săptămâna a 10-a de peste an
Ss. Valeriu şi Rufin, m.; Elizeu, profet
2Cor 3,4-11; Ps 98; Mt 5,17-19

LECTURA I
Dumnezeu ne-a făcut vrednici să fim slujitori ai noii alianţe.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,4-11
Fraţilor, noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin Cristos. 5 Nu că am fi noi în stare de la noi înşine să gândim ceva, ca şi cum ar veni de la noi, ci competenţa noastră vine de la Dumnezeu, 6 care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai Noii Alianţe, nu ai literei, ci ai Duhului, pentru că litera ucide, pe când Duhul dă viaţă. 7 Iar dacă slujirea care duce spre moarte, cu litere săpate în piatră, a fost atât de plină de glorie încât fiii lui Israel nu puteau să se uite la faţa lui Moise din cauza glorie feţei lui, chiar dacă era trecătoare, 8 cu cât mai glorioasă nu va fi slujirea Duhului! 9 Dacă slujirea care duce spre condamnare a fost plină de glorie, cu mult mai mult o va întrece în glorie slujirea care duce spre justificare. 10 Şi nici măcar nu a fost glorios ceea ce era mărit în această privinţă în faţa acestei glorii neobişnuite, 11 căci dacă ceea ce era trecător s-a arătat plin de glorie, cu atât mai mult va fi plin de glorie ceea ce rămâne!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 98(99),5.6.7.8.9 (R.: 9c)
R.: Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru!

5 Preaînălţaţi-l pe Domnul Dumnezeul nostru,
prosternaţi-vă la picioarele scaunului său de domnie,
căci Domnul este sfânt! R.

6 Moise şi Aaron, dintre preoţii lui,
şi Samuel, dintre cei care invocau numele Domnului,
îl chemau pe Domnul şi el le răspundea. R.

7 Din coloana de nor el le-a vorbit,
iar ei au păzit mărturiile lui
şi hotărârea pe care el le-a dat-o. R.

8 Doamne Dumnezeul nostru, tu le-ai dat răspuns:
ai fost pentru ei un Dumnezeu care iartă,
dar i-ai pedepsit pentru greşeala lor. R.

9 Preamăriţi-l pe Domnul Dumnezeul nostru
şi adoraţi-l pe muntele lui cel sfânt,
căci Domnul Dumnezeul nostru este sfânt! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 24(25),4a.5a
(Aleluia) Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale, călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii, ci să împlinesc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-19
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. 19 Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Viața noastră trebuie să aibă calitățile unui tată bun

Posted by Paxlaur pe 11/06/2017

Sfanta TreimeExistă momente în viața noastră când cea mai bună atitudine creștinească, ba chiar singura, este rugăciunea. Atunci când suntem asaltați de probleme care depășesc resursele noastre umane sau atunci când suntem în fața unor mistere care depășesc capacitatea noastră de a înțelege și care cer „asentimentul liber față de tot adevărul pe care l-a revelat Dumnezeu” (CBC 150) cea mai bună atitudine este rugăciunea. Nu înseamnă că nu mai trebuie să cercetăm misterele, însă nu trebuie să fie aceasta prioritatea vieții noastre: rugăciunea trebuie să preceadă și să însoțească continuu teologia, vorbirea despre Dumnezeu Treime.

Noi credem și mărturisim că „Treimea este una. Noi nu mărturisim trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu în trei persoane: Treimea cea de o fiinţă. Persoanele divine nu îşi împart dumnezeirea unică, ci fiecare dintre ele este în întregime Dumnezeu. Tatăl este tot ceea ce este Fiul, Fiul este tot ceea ce este Tatăl, Duhul Sfânt este tot ceea ce este Tatăl şi Fiul, adică un singur Dumnezeu în privinţa naturii” (CBC, 253).

În fața acestui mister ființa noastră tresaltă în cântări de uimire și de preamărire: „Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim. Pe tine, Tatăl, a cărui slavă este fără de sfârşit, și pe Fiul tău, unic, adevărat şi vrednic de închinare, și pe Duhul Sfânt, Mângâietorul” (Imnul Te Deum).

Rugăciunea noastră de preamărire trebuie să fie un imbold pentru a imita lucrarea și prezența sfintei Treimi. Rugăciunea trebuie să ne ofere forța de care avem nevoie pentru ca și noi, asemenea Tatălui, să fim plini de iubire față de oameni: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). Viața noastră trebuie să aibă calitățile unui tată bun și astfel iubirea noastră, atenția noastră, gesturile noastre de caritate paternă să fie îndreptate asupra tuturor oamenilor, așa cum și Tatăl ceresc „face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Mt 5,45).

De asemenea, trebuie să-l imităm pe Cristos, Fiul Tatălui, Cuvântul făcut om, jertfindu-ne și noi, împreună cu el, pentru frații noștri. Și așa cum Tatăl și-a găsit toată plăcerea în Cristos (cf. Mt 3,17; 17,5), la fel și noi trebuie să devenim bucuria Tatălui: „Cristos a devenit asemenea nouă în toate, în afară de păcat, pentru ca noi să devenim asemenea lui, iar Tatăl să poată afla în noi ceea ce iubea în el” (cf. Prefața a VII-a pentru duminicile de peste an).

Și nu în ultimul rând, toți trebuie să-l imităm pe Duhul Sfânt fiind iubire, răspândind iubire, făcând în aşa fel încât sufletele să se îndrăgostească de iubire, de Dumnezeu care este iubire (cf. 1In 4,8).


Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
slavă lui Dumnezeu care este, care era şi care vine
(cf. Ap 1,8)!


11 iunie 2017 

† PREASFÂNTA TREIME
Ss. Barnaba, ap.; Ioan de Facundo, pr.; Fer. Iolanda, călug.
Ex 34,4b-6.8-9; Ps Dan 3,52-56; 2Cor 13,11-13; In 3,16-18

LECTURA I
Domnul, Domnul Dumnezeu, este bun şi îndurător.
Citire din cartea Exodului 34,4b-6.8-9
În zilele acelea, Moise s-a sculat de dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mână cele două table de piatră. 5 Domnul a coborât în nor, a stat acolo cu Moise şi el a chemat numele Domnului. 6 Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul, Domnul este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi de adevăr, 8 Imediat Moise s-a plecat până la pământ şi l-a adorat. 9 El a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, te rog, Doamne, să mergi în mijlocul nostru; într-adevăr, acest popor este încăpăţânat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele şi fă-ne moştenirea ta!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,52.53-54.55-56 (R. 52b)
R.: Vrednic de laudă eşti, Doamne, şi preamărit în veci!

52 Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri
vrednic de laudă şi preamărit în veci! Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

53 Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci!
54 Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

55 Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile
şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă şi preamărit în veci!
56 Binecuvântat eşti pe firmamentul cerului, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

LECTURA A II-A
Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi!
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 13,11-13
În rest, fraţilor, bucuraţi-vă! Căutaţi desăvârşirea! Îmbărbătaţi-vă! Să gândiţi la fel, să trăiţi în pace şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi! 12 Salutaţi-vă unii pe alţii cu sărutul cel sfânt! Vă salută toţi sfinţii. 13 Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ap 1,8
(Aleluia) Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, lui Dumnezeu care este, care era şi care vine! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume ca lumea să fie mântuită prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-18
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: