Duhul Sfânt este mereu noutate

Duhul Sfant unitate si noutate„Biserica creşte în fidelitate faţă de Duhul Sfânt cu cât învaţă mai mult să nu-l domesticească, ci să primească fără frică şi în acelaşi timp cu discernământ serios noutatea sa proaspătă. Duhul Sfânt este mereu noutate. Mereu. Şi trebuie să ne obişnuim. Este noutate care ne face să înţelegem lucrurile mai profund, cu mai multă lumină, şi ne face să schimbăm atâtea obişnuinţe, chiar obişnuinţe disciplinare. Dar El este Stăpânul noutăţilor. Isus ne-a spus că El ne va învăţa; ne va aminti ceea ce El ne-a învăţat, şi apoi ne va învăţa. Trebuie să fim deschişi la asta. Deci trebuie să evităm să ne acomodăm pe poziţii statice şi imutabile, pentru a îmbrăţişa riscul, pentru a îmbrăţişa riscul de a se aventura în promovarea unităţii: cu ascultare eclezială fidelă şi fără a stinge Duhul (cf. 1Tes 5,19). Dumnezeu este cel care creează şi recreează noutatea vieţii creştine şi acelaşi Duh conduce totul la unitatea adevărată, care nu este uniformitate. Pentru aceasta deschiderea inimii, căutarea comuniunii şi discernământul atent sunt atitudinile care vor trebui să caracterizeze raporturile noastre, conform Duhului”.

Papa Francisc,
Discurs adresat participanţilor la Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor (28 septembrie 2018)
Preluat de pe www.ercis.ro (textul integral AICI)

Reclame

Leon cel Mare și izvorul de speranță: Cristos și Biserica sunt inseparabili!

DialogulLeoncelmaresi AttilaSfântul papă Leon cel Mare ne învață într-una din predicile sale: „Toţi cei care sunt renăscuţi în Cristos dobândesc demnitate regească prin semnul crucii. Apoi, prin ungerea Duhului Sfânt, sunt consacraţi preoţi. Deci toţi creştinii sunt înzestraţi cu o carismă spirituală şi supranaturală care îi face părtaşi de neamul regesc şi de oficiul preoţesc. Oare nu este o funcţie regească faptul că un suflet, supus lui Dumnezeu, îşi conduce trupul? Oare nu este o funcţie preoţească a-i consacra Domnului o conştiinţă curată şi a-i oferi pe altarul inimii jertfele nepătate ale cultului nostru?”.

Astăzi, în sărbătoarea sfântului Leon cel Mare, ne amintim că toți formăm Biserica, Trupul mistic al lui Cristos. Toți formăm Biserica „una, sfântă, catolică și apostolică” pe care Cristos a zidit-o pe stâncă şi puterile celui rău nu o vor putea birui niciodată. Acest adevăr este pentru noi un nesecat izvor de speranţă, o încurajare în aceste vremuri în care mulţi se încumetă să întrezărească sfârşitul Bisericii. Domnul este singurul nostru sprijin, forţa şi rezistenţa noastră, de aceea nimeni şi nimic nu va putea să distrugă Biserica. Să nu uităm că avem de partea noastră un Dumnezeu atotputernic, un Domn care ne-a clădit pe stâncă (cf. Mt 16,18).

Nu de puţine ori ne este dat să auzim: „Eu cred în Dumnezeu, în Cristos, dar nu am treabă cu Biserica”. Este plină lumea de „credincioşi nepracticanţi”: „Eu cred, dar nu merg la Biserică”! Iar pericolul ne pândește pe toți cei care ajungem în biserică doar duminica şi ori de câte ori este vreo sărbătoare sau vreun eveniment personal. Am transformat legătura noastră cu Biserica într-un raport rece, fără viaţă, uitând că nu suntem creştini pentru a umple un locaş făcut din pietre, ci noi înşine suntem pietrele vii care alcătuiesc acest locaş. Noi suntem Biserica! Noi suntem Trupul lui Cristos! Nu putem să despărţim Capul, care este Cristos, de trup, care este Biserica. Şi nu ne putem despărţi nici pe noi, care suntem mădulare ale aceluiaşi trup.

Să ne amintim cuvântul Apostolului şi să valorificăm prezenţa noastră în Biserică: „Așa cum trupul este unul și are multe membre, iar toate membrele trupului, deși sunt multe, formează un singur trup, tot la fel și Cristos. Căci noi toți am fost botezați într-un singur Duh spre a fi un singur trup … Voi sunteți trupul lui Cristos și membru fiecare în parte” (cf. 1Cor 12,12-27). Să ne rugăm în această zi pentru Biserică, pentru sfântul părinte papa, pentru noi toţi, membre ale Trupului Mistic: „Dă, Doamne, Bisericii tale liniştea bunei orânduiri, timpuri de pace şi ziua unităţii. Dă-ne, Doamne, harul de a iubi Biserica, mireasa ta şi de a ne sluji şi cinsti unii pe alţii”.


Cristos şi Biserica nu pot fi despărţiţi.
Nimeni nu trebuie şi nu poate să aleagă între Cristos şi Biserică
pentru că Domnul şi Mireasa sa formează un singur trup,
sunt inseparabili.


10 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 31-a de peste an
Ss. Leon cel Mare, pp. înv. **; Oreste, m.
Rom 15,14-21; Ps 97; Lc 16,1-8

LECTURA I
Slujitor al lui Cristos Isus între neamurile păgâne, pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 15,14-21
Fraţii mei, eu însumi sunt convins cu privire la voi că sunteţi plini de bunătate, plini de orice fel de cunoaştere, în stare să vă îndrumaţi unii pe alţii. 15 Totuşi v-am scris în unele părţi mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc aminte acestea, în puterea harului care mi-a fost dat de Dumnezeu, 16ca să fiu slujitor al lui Cristos Isus între neamuri, consacrat să predic evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să devină o jertfă plăcută, sfinţită în Duhul Sfânt. 17 Aşadar, mă pot lăuda în Cristos Isus în cele ce-l privesc pe Dumnezeu, 18 căci nu voi îndrăzni să vorbesc altceva decât despre ce a săvârşit Cristos prin mine pentru a aduce neamurile păgâne la credinţă, prin cuvânt şi faptă, 19 prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Aşadar, de la Ierusalim şi împrejurimi şi până în Iliria, am completat vestirea evangheliei lui Cristos, 20 făcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese făcut cunoscut numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia, 21 ci, după cum este scris: „Cei cărora nu le-a fost vestit despre el îl vor vedea şi cei care n-au auzit vor înţelege”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3c-4 (R.: cf. 2b)
R.: Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea înaintea neamurilor.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3c Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1In 2,5ab
(Aleluia) Cine păstrează cuvântul lui Cristos, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârşită. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiii veacului acestuia, în generaţia lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea. 2 El l-a chemat şi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator!» 3 Atunci administratorul şi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. 4 Ştiu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administraţie». 5 Şi, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eşti dator stăpânului meu?» 6 Acesta i-a spus: «Cu o sută de baţi de untdelemn”. El i-a răspuns: «Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!» 7 După aceea i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?” Acesta a răspuns: «O sută de kor de grâu”. El i-a spus: «Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!» 8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii”.

Cuvântul Domnului

Despre „mama şi capul tuturor bisericilor” și despre noi și biserica noastră

În anul 312 împăratul Constantin s-a convertit la creştinism şi a donat papei Melchiade (311-314) palatul Lateran, împreună cu împrejurimile acestui palat. Până atunci acest loc era reşedinţă imperială. Către anul 320 pe acest loc s-a ridicat o biserică, Biserica din Lateran, prima ca dată şi ca demnitate faţă de toate bisericile din Occident. Aceasta a fost consacrată de papa Silvestru la 9 noiembrie 324, cu numele de Bazilica Sfântului Mântuitor. Aceasta a fost prima biserică aleasă să fie consacrată în mod public. Pentru aceasta în bazilică se pot citi și acum aceste cuvinte (care sunt mereu pe buzele celor care vorbesc despre ea): „Omnium ecclesiarum Urbis et Orbis mater et caput – Mama şi capul tuturor bisericilor din oraşul Roma şi din lumea întreagă”. Când vorbim despre consacrarea publică a acestei bazilici suntem la începutul libertăţii religioase oferite creştinilor (edictul din 313) şi la ani distanţă de recunoaşterea oficială a creştinismului ca religie a Imperiului Roman (380). A fost într-adevăr o noutate şi un mare dar al Cerului.

Au fost vremuri când era un mare dar să ai o biserică, un loc de rugăciune. Să nu uităm că în multe locuri şi astăzi este o minune să găseşti o biserică, în special una deschisă în care poţi intra fără teamă, fără persecuţii. Însă dacă în comunităţile noastre avem o biserică, cum ne raportăm la ea? Cât de des intrăm pentru a face o vizită în faţa Sfântului Mântuitor? Ce facem pentru a înfrumuseţa biserica noastră? Şi mai ales: simţim noi că este într-adevăr biserica noastră? De prea multe ori ne plângem de lipsurile pe care le întâlnim în locaşurile de cult, însă de prea puţine ori suntem noi cei care facem mai mult pentru „casa Domnului”. Ziua aceasta ne invită să ne amintim de bisericile noastre, de locul de har unde am primit botezul, prima sfântă împărtăşanie, dezlegarea sacramentală și alte sacramente. Să intrăm cu drag şi cu evlavie în biserica din comunitatea noastră. Să preţuim casa Domnului şi să ne simţim datori de a o îngriji.

Dacă iubim cu adevărat Biserica Universală și biserica parohiei noastre, atunci să nu uităm și să trăim cuvintele sfântului Cezar din Arles: „Vrei să găsești o bazilică strălucitoare? Nu-ți păta sufletul cu murdăriile păcatului. Dacă vrei ca bazilica să fie plină de lumină, amintește-ți că și Dumnezeu vrea ca în sufletul tău să nu fie întuneric. Fă mai degrabă în așa fel încât, așa cum spune Domnul, în ea să strălucească lumina faptelor bune, ca să fie preamărit cel care stă în ceruri. După cum tu intri în biserică, tot așa Dumnezeu vrea să intre în sufletul tău”.


Să nu uităm că suntem „templul lui Dumnezeu
şi că Duhul Sfânt locuieşte în noi.
Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu,
şi Dumnezeu îl va distruge pe el (cf. 1Cor 3,16-17).
Așadar, să avem grijă de biserică și de trupul nostru,
templele lui Dumnezeu.


9 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 31-a de peste an
SFINŢIREA BAZILICII DIN LATERAN
Ez 47,1-2.8-9.12 (1Cor 3,9c-11.16-17); Ps 45; In 2,13-22

LECTURA I
De sub pragul templului curgea o apă spre răsărit.
Citire din cartea profetului Ezechiel 47,1-2.8-9.12
În zilele acelea, în timpul unei viziuni, trimisul Domnului m-a făcut să mă întorc la intrarea templului şi, iată, o apă ieşea de sub pragul casei, dinspre răsărit, pentru că faţa templului era spre răsărit. Apa cobora de sub partea dreaptă a templului, dinspre sud de altar. 2 M-a făcut să ies pe drumul porţii de nord şi m-a făcut să înconjur pe drumul de dinafară, lângă poarta de dinafară, care dădea spre răsărit. Şi, iată, apa curgea din partea dreaptă! 8 Şi mi-a zis: „Apele acestea care ies spre regiunea din răsărit coboară în Arabah şi ajung în mare. Ieşite spre mare, vindecă apele. 9 Orice fiinţă care mişună, toate cele la care ajung apele râurilor vor trăi: vor fi foarte mulţi peşti, căci au ajuns acolo apele acestea şi au vindecat: toate la care va ajunge râul vor trăi. 12 Lângă râu, pe malurile lui, de o parte şi de alta, vor creşte tot felul de pomi pentru hrană. Frunza lor nu se va veşteji şi rodul lor nu se va termina; vor da rod în fiecare lună, pentru că apele lui ies din sanctuar: rodul lui va fi pentru hrană şi frunzele lui, pentru vindecare”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 45(46),2-3.5-6.8-9 (R.: 5)
R.: Un râu înveseleşte cetatea lui Dumnezeu.

2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu şi putere,
ajutor uşor de găsit în timp de strâmtorare.
3 De aceea, nu ne temem,
chiar dacă s-ar zgudui pământul
şi ar cădea munţii în mijlocul mării. R.

5 Un râu cu braţele sale
înveseleşte cetatea lui Dumnezeu,
locuinţa sfântă a Celui Preaînalt.
6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină;
Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaţă. R.

8 Domnul Sabaot este cu noi,
Dumnezeul lui Iacob este refugiu pentru noi.
9 Veniţi şi vedeţi lucrările minunate ale Domnului,
faptele uimitoare pe care le-a făcut pe pământ! R.

LECTURA A II-A
Voi sunteţi zidirea lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,9c-11.16-17
Fraţilor, voi sunteţi zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un arhitect înţelept, eu am pus temelia, iar un altul construieşte deasupra; dar fiecare să aibă grijă cum construieşte! 11 Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie în afară de cea existentă, care este Isus Cristos. 16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi,
este sfânt.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cr 7,16
(Aleluia) „Am ales şi am consacrat locul acesta, spune Domnul, pentru ca să fie numele meu în el pentru totdeauna”. (Aleluia)

EVANGHELIA
El vorbea despre templul trupului său.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,13-22
Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. 15 Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, 16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!” 17 Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: „Zelul pentru casa ta mă mistuie”. 18 Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: „Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?” 19 Isus le-a răspuns: „Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!” 20 Aşadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?” 21 Însă el vorbea despre templul trupului său. 22 Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: