Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘duminica’

Să ne „schimbăm prin înnoirea minții”…

Posted by Paxlaur pe 03/09/2017

Dumnezeu este iubireDincolo de toate tendințele și recomandările societății pentru a-ți petrece duminica, pentru cel care crede în Dumnezeul Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, duminica rămâne „Ziua Domnului”, un timp de har pe care creștinul îl sfințește prin participarea demnă la sfânta Liturghie și prin întâlnirea directă cu Isus Cristos prezent în sfânta Euharistie și în cuvântul Scripturii. Pentru cel care l-a cunoscut și întâlnit cu adevărat pe Cristos, duminica nu poate trece fără rugăciune și fără a dedica un timp familiei, comunității, prietenilor.

Este însuși cuvântul Domnului care ne cere astăzi prin apostolul Paul „să nu ne conformăm lumii acesteia” și să ne „schimbăm prin înnoirea minții” (cf. Rom 12,2). Să nu ne conformăm unei societăți care vrea să desacralizeze duminica și să o lipsească de toată încărcătura spirituală și de toată valoarea ei familială. Să nu ne conformăm celor care vor să facă din noi „o piatră de poticnire pentru Dumnezeu” și pentru planurile sale. Să nu fim de partea celor care nu se gândesc „la cele ale lui Dumnezeu, ci numai la cele ale oamenilor” (cf. Mt 16,23).

Avem nevoie de o înnoire a minții și a inimii ca să putem discerne astăzi voința lui Dumnezeu cu privire la noi și la felul în care ne folosim timpul și talanții. Dacă nu ne înnoim inima riscăm ca prin faptele noastre să ne împotrivim planurilor lui Dumnezeu. Să privim la apostolul Petru și la dialogul său cu Cristos. Să învățăm din cuvântul Domnului. Să iubim cuvântul Domnului și să ne lăsăm seduși de el, să-l lăsăm să devină în inima noastră un foc aprins care să ne purifice și să ne înnoiască (cf. Ier 20,7.9). Să înțelegem că doar înnoirea minții – prin lumina revărsată de Cristos și prin puterea Duhului Sfânt – ne poate ajuta să nu devenim noi înșine destinatarii cuvintelor lui Cristos: „Mergi în urma mea, Satană!” (Mt 16,23).

Mai mult decât atât, înnoirea minții și a inimii este calea spre salvarea sufletului. Nimic altceva nu contează. Putem să ne petrecem duminicile uitând de Dumnezeu, de oameni, de suflet, însă… „ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Mt 16,26).

Să nu ne conformăm lumii acesteia, ci să ne salvăm sufletul. Să pășim pe urmele lui Cristos. Să renunțăm la noi înșine. Să ne purtăm crucea. Să-i vizităm pe cei singuri. Să-i alinăm pe cei bolnavi. Să-i mângâiem pe cei triști. Să-i ridicăm pe cei căzuți. Să redăm speranța celor deznădăjduiți. Să privim la Cristos și să ridicăm privirile oamenilor spre Cristos. Să facem din Cristos centrul vieții noastre, centrul duminicii noastre, centrul comunității noastre. Abia atunci vom cunoaște bucuria adevărată, fericirea unei zile de duminică.


Să nu ne conformăm lumii acesteia,
ci să redăm duminicii sacralitatea ei:
este ziua Domnului și a familiei, a comunității.


3 septembrie 2017 

† DUMINICA a 22-a de peste an
Sf. Grigore cel Mare, pp. înv.
Ier 20,7-9; Ps 62; Rom 12,1-2; Mt 16,21-27

LECTURA I
Cuvântul Domnului a devenit pentru mine spre ocară.
Citire din cartea profetului Ieremia 20,7-9
M-ai sedus, Doamne, şi eu m-am lăsat sedus. M-ai prins cu putere şi ai fost mai puternic. Dar am devenit de batjocură toată ziua, toţi râd de mine. 8 Căci când vorbesc trebuie să strig: „Violenţă, devastare!” Astfel, cuvântul Domnului a devenit pentru mine spre ocară şi batjocură în fiecare zi. 9Am spus: „Nu-mi voi mai aminti de el şi nu voi mai vorbi în numele lui”. Dar în inima mea era ca un foc aprins, închis în oasele mele: am obosit purtându-l şi nu mai pot.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 62(63),2.3-4.5-6.8-9 (R.: 2b)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeul meu!

2 Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă. R.

3 Astfel m-am uitat după tine în sanctuarul tău,
ca să contemplu puterea şi gloria ta.
4 Îndurarea ta este mai bună decât viaţa,
de aceea, buzele mele te laudă. R.

5 Aşa te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
6 Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime,
aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă. R.

8 Pentru că ai fost ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
9 Sufletul meu se alipeşte de tine
şi dreapta ta mă susţine. R.

LECTURA A II-A
Să vă oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 12,1-2
Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. 2 Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ef 1,17-18
(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să lumineze ochii inimii noastre, ca să cunoaştem care este speranţa chemării noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,21-27
În acel timp, Isus a început să le arate discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie. 22Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe, spunând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată”. 23 Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: „Mergi în urma mea, Satană! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”. 24 Atunci Isus a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! 25 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla. 26 Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut”.

Cuvântul Domnului

 

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca să o sfințești…

Posted by Paxlaur pe 18/03/2017

Odihna si urcus sub privirea FecioareiUn „cuvânt” pe care îl neglijăm atât de ușor:

„Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca să o sfințești.
Să lucrezi șase zile și să-ți faci toate muncile tale,
dar ziua a șaptea este zi de odihnă, închinată Domnului Dumnezeul tău;
să nu lucrezi în acea zi nimic,
nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici servitorul tău, nici servi­toarea ta,
nici vitele tale, nici străinul care este în casa ta.
Căci în șase zile a făcut Dumnezeu cerurile, pămân­tul și marea, și tot ce este în ele,
iar în ziua a șaptea s-a odihnit.
De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o” (cf. Ex 20,8-11).

Fă-ți viața viață în această duminică: odihnește-te și vorbește cu Dumnezeu!

Posted in Duminica, E bine de ştiut, Lecturi, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Duminica este (și trebuie să rămână!) ziua credinței. De ce?

Posted by Paxlaur pe 12/03/2017

credinta_scriptura_meditatie_rugaciuneDuminica este ziua în care, mai mult decât în oricare alta, creștinul este chemat să-și amintească de credința și mântuirea la care a fost chemat de Dumnezeu prin botez, sacramentul care a făcut din el un om nou în Cristos. Duminica trebuie să fie o altfel de zi, o zi care să ne smulgă din uniformizarea zilelor impusă de societate și să ne redea familiei, sufletului, lui Dumnezeu. Duminica este prin excelență o zi a credinței. Aflați în fața lui Cristos Domnul, în adunarea duminicală, suntem chemați ca apostolul Toma: „Adu-ți degetul aici și vezi mîinile mele și adu-ți mîna și pune-o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios!” (In 20,27). Duminica este ziua credinței. Această realitate se vede din faptul că liturgia euharistică duminicală prevede mărturisirea de credință. „Crezul”, recitat sau cântat, subliniază caracterul baptismal și pascal al duminicii, fiind proclamat în ziua în care, cu titlu special, cel botezat își reînnoiește adeziunea față de Cristos și de Evanghelia lui, cu conștiința reînnoită a făgăduințelor de la botez. Primind Cuvântul și Trupul Domnului, îl contemplă pe Isus înviat, prezent în „sacramente” și îl mărturisește cu apostolul Toma: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (In 20,28; cf. Sfântul Ioan Paul al II-lea, Dies Domini, 25, 29).

În această duminică răsună pentru noi vocea Tatălui: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!”. Luminați de prezența Tatălui veșnic, împreună cu apostolul Petru noi credem și mărturisim că Isus este „Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16,16). Credem nu pentru că am fost împreună cu apostolii pe muntele Tabor, nu pentru că am văzut „faţa lui strălucind ca soarele şi hainele lui devenind albe ca lumina”, ci pentru că ne-a descoperit aceasta însuși Dumnezeu Tatăl, care este în ceruri (cf. Mt 16,17). Fericiți sunt cei care cred fără să fi văzut, fericiți suntem noi!

Noi credem că Isus Cristos este Fiul unic al Tatălui, Domnul și Dumnezeul nostru. El însuși, în faţa Sinedriului, la întrebarea acuzatorilor săi: „Deci tu eşti Fiul lui Dumnezeu?”, a răspuns și ne spune și nouă astăzi: „Bine spuneţi, eu sunt! Eu sunt Fiul lui Dumnezeu” (cf. Lc 22,70). Deja cu mult înainte Cristos se desemnase pe sine ca „Fiul” care îl cunoaşte pe Tatăl, care este deosebit de „slujitorii” pe care Dumnezeu i-a trimis înainte poporului său, superior chiar şi îngerilor (cf. CBC 443).

În această zi de duminică „orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Fil 2,11), căci prin arătarea sa „Mântuitorului nostru Isus Cristos, a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie”.


Tresaltă de bucurie
și proclamă în această zi
cu entuziasmul credinței:
„Isus Cristos este Domnul”.
Însuși Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos
pe acest Isus pe care noi îl răstignim
prin păcatele noastre (cf. Fap 2,36).


12 martie 2017 

† DUMINICA a 2-a din Post
Ss. Inocenţiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, m.
Gen 12,1-4a; Ps 32; 2Tim 1,8b-10; Mt 17,1-9

LECTURA I
Chemarea lui Abraham, părintele poporului lui Dumnezeu.
Citire din cartea Genezei 12,1-4a
În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Abram: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta! 2 Voi face din tine un neam mare, te voi binecuvânta şi voi face mare numele tău; şi vei fi o binecuvântare. 3 Îi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta, iar pe cei care te vor blestema îi voi blestema. Şi prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului”. 4a Abram a plecat, după cum i-a spus Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),4-5.18-19.20 şi 22 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, precum şi noi am sperat în tine!

4 Drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletul lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru.
22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
precum şi noi am sperat în tine! R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 1,8b-10
Preaiubitule, suferă împreună cu mine pentru evanghelie după puterea lui Dumnezeu, 9 cel care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci pentru planul său şi pentru harul pe care ni l-a dat în Cristos Isus mai înainte de începutul veacurilor, 10 dar care acum a fost descoperit prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 17,5cd
Glasul Tatălui din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!”

EVANGHELIA
Faţa lui strălucea ca soarele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,1-9
În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt 2 şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. 3 Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus! 4 Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. 5 Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” 6 Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte mult. 7 Dar, venind Isus, şi atingându-i, le-a zis: „Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!” 8Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi!”

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: