Nouă, celor cu suflete pline de colțuri neconvertite și veninoase…

convertire iubire cer sufletSuntem prea mulți cei care cerem convertirea aproapelui, uitând că noi trebuie să fim primii care să ne convertim. Predicăm – toți: preoți, persoane consacrate și laici, tineri și bătrâni, bărbați și femei! – fără să credem și fără să căutăm acele colțuri ale inimii rămase neconvertite în ființa noastră! Suntem suflete pline de colțuri neconvertite, colțuri înveninate de păcat… Și cât de mult otrăvim și zgâriem frumusețea lumii cu aceste colțuri!

 

Tocmai în fața inimii noastre neconvertite, Dumnezeu se manifestă și astăzi ca fiind „bun și drept”! Domnul rămâne bun și drept. El îi învață pe cei păcătoși, adică pe noi, calea. El, Domnul, îi face pe cei sărmani să umble după dreptate și îi învață pe cei smeriți căile sale (cf. Ps 24,8-9). Cât de bine se adeverește în noi cuvântul lui Isus: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii. Așadar, mergeți și învățați ce înseamnă: Îndurare vreau și nu jertfă, căci nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși” (Mt 9,12-13). Noi suntem cei păcătoși, cei bolnavi care avem nevoie de Cristos, de medicul sufletului nostru. Noi suntem cei care ne plecăm cu fața la pământ și implorăm: „Învață-mă, Doamne, cărările tale” (Ps 24,4b).

 

Iar el, Dumnezeu fidel în toate cuvintele sale și plin de dragoste în toate lucrările sale (cf. Ps 144,13), se apropie de noi și ne spune: „Timpul s-a scurtat! Figura acestei lumi trece! S-a împlinit timpul! S-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Convertiți-vă la vestea cea bună! Credeți în evanghelie! Veniți după mine!” (cf. 1Cor 7,29.31; Mc 1,15.17). Dacă vrem să dăm o nouă strălucire colțurilor neconvertite ale sufletelor noastre, să acceptăm chemarea sa. Să lăsăm îndată tot ceea ce ne ține neconvertiți și să-l urmăm.

 

Profetul Iona ne amintește că Dumnezeu este cel care are întotdeauna inițiativa convertirii noastre; Dumnezeu trimite oameni și ne dă semne pentru a ne converti, așa cum ninivitenilor l-a trimis pe Iona. Există cineva care strigă mereu în jurul nostru: „Încă patruzeci de zile… Convertiți-vă!”… Însă noi cum reacționăm? Ne întoarcem de la calea noastră rea? Postim? Ne smerim? (cf. Iona 3,1-10).

Cât de compleșiți am fi de iubirea lui Dumnezeu dacă am înțelege cât de mult suferă Domnul pentru noi, pentru neconvertirea noastră, pentru răul pe care îl facem atunci când continuăm să umblăm în întunericul păcatului! Dumnezeu suferă – uneori într-o tăcere care depășește capacitatea noastră de a-l înțelege, acea tăcere a lui Dumnezeu în fața răului și a suferinței, acea liniște care ne zdruncină creidnța și ne duce pe culmile nebuniei! – atunci când vede răul care iese din nou și distruge frumusețea originară a creației, a naturii și a omului!

 

Dumnezeu continuă să ne cheme la convertire și fericit este omul care se lasă învățat de Domnul, de cuvântul său; fericit este omul care umblă pe cărările Domnului, pentru că singur Domnul este calea, adevărul și viața (In 14,6). Cât de frumos ar fi să ne însușim și să spunem în fiecare zi, ba chiar clipă de clipă cu psalmistul: „Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta, pentru bunătatea ta, Doamne!” (Ps 24,7). În momentele de încercare ce se abat asupra noastră, atunci când totul și toți par să fie răi și nedrepți, să strigăm din toată inima cu psalmistul: „Domnul este bun şi drept”! Chiar când toate principiile și valorile se prăbușesc în noi și în jurul nostru, Domnul rămâne același în veac: bun și drept! Da, Domnul e bun și drept, „de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea; îi face pe cei sărmani să umble după dreptate, îi învaţă pe cei smeriţi căile sale”. El ne învață, tocmai pe noi păcătoșii, căile sale. El ne cheamă să umblăm după dreptate, să iubim smerenia. El ne invită, prin apostolul Paul, să trăim în logica acelui „ca și cum”, să trăim cu înțelepciunea celui care știe că „figura acestei lumi trece”. Da, într-o zi vom lăsa în urma noastră și plânsul și bucuria, și bogățiile și toate lumea aceasta. Vom avea numai ceea ce am dăruit celorlalți. Cu adevărat, în fața lui Dumenzeu, când va trece chipul acestei lumi, ne vom prezenta numai cu ceea ce am dăruit celorlalți, cu ceea ce am pus – bun sau rău! – în viața celui de lângă noi!

Timpul s-a scurtat, întocmai cum simțim de fiecare dată când spunem că nu mai avem timp. Suntem într-o continuă criză te timp… de timp pentru a face binele, pentru a ne face partea noastră cât mai bine în relațiile cu aproapele, de a trăi „ca și cum”… Dacă ne-am trăi viața „ca și cum” nimic nu ar fi al nostru, ca și cum nimeni nu ne-ar aparține, ca și cum noi înșine ne-am fi străini și slujitori ai lui Cristos, atunci am cunoaște pacea adevărată, liniștea interioară, libertatea de fii ai lui Dumnezeu, unicul stăpân al timpului și al istoriei.

Lumea aceasta trece. Lumea viitoare nu! Să ne concetrăm pe ceea ce dăinuie veșnic.

 

Îți simți inima deja în cer când privești spre Cristos care vine să te caute în spațiul tău de jertfă, în ambientul în care trudești sau suferi, muncești sau te joci, plângi sau te bucuri. Da, vine tocmai acolo – în „Galileea” vieții tale – în ceea ce înseamnă viața ta de zi cu zi, și-ți prezintă cea mai înălțătoare chemare: „Timpul s-a împlinit. Împărăția lui Dumnezeu este aici, în fața ta, în inima ta îmbâcsită de împărăția omului, de ceea ce e lumesc. Convertește-te! Crede în Evanghelie! Crede în mine și urmează-mă”!

Să îmbrățișăm chemarea sa la Împărăția care ne aduce o viață plină de dreptate, libertate, pace, adevăr, fidelitate și iubire. Să ne schimbăm mintea și inima, mentalitatea, felul nostru de a gândi și de a acționa. Să ne purificăm inima, să o convertim pentru a putea crede în Cristos și pentru a-l putea urma.

Adevărata convertire o vom realiza când ne vom întipări în fiecare colț al inimii adevărul despre iubire și despre chemare: „În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit pe noi și la trimis pe Fiul său ca jertfă pentru păcatele noastre” (cf. 1In 4,10). Și totodată, nu noi l-am ales pe el, ci el, Domnul, ne-a ales pe noi și ne-a trimis să aducem roade care să rămână pentru viața veșnică. Iar el, Domnul și Dumnezeul nostru, iubindu-ne și chemându-ne, ne poruncește doar atât: să ne iubim unii pe alții (cf. In 15,16-17). Iubirea va netezi toate colțurile neconvertite ale inimii noastre și astfel vom înceta să mai scrijelim, să mai zbârcim, să mai otrăvim frumusețea inimilor de lângă noi!

Să ne rugăm!

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, călăuzeşte viaţa noastră după voinţa ta, pentru ca, în numele lui Cristos, Fiului tău preaiubit, să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte pline de iubire, credință și speranță.

Îți mulțumim pentru că și astăzi te apropii de noi și ne chemi: „Urmează-mă”!

Îți mulțumim pentru că un încetezi să ne inviți la convertire și la credință.

Ajută-mă, Domnul meu și Dumnezeul meu, să descopăr păcatul care mă împiedică să mă convertesc. Ajută-mă să descopăr acele colțuri ale inimii care încă nu s-au lăsat pătrunse de harul tău.

Îți mulțumesc, veșnică iubire, pentru că astăzi îmi dai bucuria de a-mi aminti ziua chemării și a consacrării mele, acel moment de har veșnic. Liniștea inimilor greu încercate vine din convingerea că darurile și chemarea ta sunt pentru totdeauna. Sunt plin de speranță pentru că știu că tu un obosești să te apropii de mine și să mă rechemi la convertire, la credință, la a te urma cu statornicie.

Mi-e atât de dragă vocea ta, Doamne, care umple astăzi inima mea: „Veniți după mine”!

Sărut, Doamne, urma pașilor tăi!


21 ianuarie 2018 

† DUMINICA a 3-a de peste an
Sf. Agneza, fc. m.
Iona 3,1-5.10; Ps 24; 1Cor 7,29-31; Mc 1,14-20

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-5.10
În zilele acelea, Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. „Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona a intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea. „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va fi făcut şi nu l-a mai făcut.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.6-7bc.8-9 (R.: 4b)
R.: Învaţă-mă, Doamne, cărările tale!

4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
şi învaţă-mă cărările tale!
5ab
Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

6 Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie!
7bc Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

8 Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

LECTURA A II-A
Figura acestei lumi trece.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 7,29-31
Fraţilor, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. În rest, cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea, 30 cei care plâng ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar poseda, 31 cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi! Căci figura acestei lumi trece.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,14-20
În acel timp, după ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu 15 şi spunând: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” 16 Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni!” 18 Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. 19 Şi, mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, reparându-şi năvoadele în barcă. 20 El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.

Cuvântul Domnului

Reclame

Să ne „schimbăm prin înnoirea minții”…

Dumnezeu este iubireDincolo de toate tendințele și recomandările societății pentru a-ți petrece duminica, pentru cel care crede în Dumnezeul Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, duminica rămâne „Ziua Domnului”, un timp de har pe care creștinul îl sfințește prin participarea demnă la sfânta Liturghie și prin întâlnirea directă cu Isus Cristos prezent în sfânta Euharistie și în cuvântul Scripturii. Pentru cel care l-a cunoscut și întâlnit cu adevărat pe Cristos, duminica nu poate trece fără rugăciune și fără a dedica un timp familiei, comunității, prietenilor.

Este însuși cuvântul Domnului care ne cere astăzi prin apostolul Paul „să nu ne conformăm lumii acesteia” și să ne „schimbăm prin înnoirea minții” (cf. Rom 12,2). Să nu ne conformăm unei societăți care vrea să desacralizeze duminica și să o lipsească de toată încărcătura spirituală și de toată valoarea ei familială. Să nu ne conformăm celor care vor să facă din noi „o piatră de poticnire pentru Dumnezeu” și pentru planurile sale. Să nu fim de partea celor care nu se gândesc „la cele ale lui Dumnezeu, ci numai la cele ale oamenilor” (cf. Mt 16,23).

Avem nevoie de o înnoire a minții și a inimii ca să putem discerne astăzi voința lui Dumnezeu cu privire la noi și la felul în care ne folosim timpul și talanții. Dacă nu ne înnoim inima riscăm ca prin faptele noastre să ne împotrivim planurilor lui Dumnezeu. Să privim la apostolul Petru și la dialogul său cu Cristos. Să învățăm din cuvântul Domnului. Să iubim cuvântul Domnului și să ne lăsăm seduși de el, să-l lăsăm să devină în inima noastră un foc aprins care să ne purifice și să ne înnoiască (cf. Ier 20,7.9). Să înțelegem că doar înnoirea minții – prin lumina revărsată de Cristos și prin puterea Duhului Sfânt – ne poate ajuta să nu devenim noi înșine destinatarii cuvintelor lui Cristos: „Mergi în urma mea, Satană!” (Mt 16,23).

Mai mult decât atât, înnoirea minții și a inimii este calea spre salvarea sufletului. Nimic altceva nu contează. Putem să ne petrecem duminicile uitând de Dumnezeu, de oameni, de suflet, însă… „ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Mt 16,26).

Să nu ne conformăm lumii acesteia, ci să ne salvăm sufletul. Să pășim pe urmele lui Cristos. Să renunțăm la noi înșine. Să ne purtăm crucea. Să-i vizităm pe cei singuri. Să-i alinăm pe cei bolnavi. Să-i mângâiem pe cei triști. Să-i ridicăm pe cei căzuți. Să redăm speranța celor deznădăjduiți. Să privim la Cristos și să ridicăm privirile oamenilor spre Cristos. Să facem din Cristos centrul vieții noastre, centrul duminicii noastre, centrul comunității noastre. Abia atunci vom cunoaște bucuria adevărată, fericirea unei zile de duminică.


Să nu ne conformăm lumii acesteia,
ci să redăm duminicii sacralitatea ei:
este ziua Domnului și a familiei, a comunității.


3 septembrie 2017 

† DUMINICA a 22-a de peste an
Sf. Grigore cel Mare, pp. înv.
Ier 20,7-9; Ps 62; Rom 12,1-2; Mt 16,21-27

LECTURA I
Cuvântul Domnului a devenit pentru mine spre ocară.
Citire din cartea profetului Ieremia 20,7-9
M-ai sedus, Doamne, şi eu m-am lăsat sedus. M-ai prins cu putere şi ai fost mai puternic. Dar am devenit de batjocură toată ziua, toţi râd de mine. 8 Căci când vorbesc trebuie să strig: „Violenţă, devastare!” Astfel, cuvântul Domnului a devenit pentru mine spre ocară şi batjocură în fiecare zi. 9Am spus: „Nu-mi voi mai aminti de el şi nu voi mai vorbi în numele lui”. Dar în inima mea era ca un foc aprins, închis în oasele mele: am obosit purtându-l şi nu mai pot.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 62(63),2.3-4.5-6.8-9 (R.: 2b)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeul meu!

2 Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă. R.

3 Astfel m-am uitat după tine în sanctuarul tău,
ca să contemplu puterea şi gloria ta.
4 Îndurarea ta este mai bună decât viaţa,
de aceea, buzele mele te laudă. R.

5 Aşa te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
6 Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime,
aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă. R.

8 Pentru că ai fost ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
9 Sufletul meu se alipeşte de tine
şi dreapta ta mă susţine. R.

LECTURA A II-A
Să vă oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 12,1-2
Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. 2 Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ef 1,17-18
(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să lumineze ochii inimii noastre, ca să cunoaştem care este speranţa chemării noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,21-27
În acel timp, Isus a început să le arate discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie. 22Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe, spunând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată”. 23 Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: „Mergi în urma mea, Satană! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”. 24 Atunci Isus a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! 25 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla. 26 Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut”.

Cuvântul Domnului

 

Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca să o sfințești…

Odihna si urcus sub privirea FecioareiUn „cuvânt” pe care îl neglijăm atât de ușor:

„Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca să o sfințești.
Să lucrezi șase zile și să-ți faci toate muncile tale,
dar ziua a șaptea este zi de odihnă, închinată Domnului Dumnezeul tău;
să nu lucrezi în acea zi nimic,
nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici servitorul tău, nici servi­toarea ta,
nici vitele tale, nici străinul care este în casa ta.
Căci în șase zile a făcut Dumnezeu cerurile, pămân­tul și marea, și tot ce este în ele,
iar în ziua a șaptea s-a odihnit.
De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o” (cf. Ex 20,8-11).

Fă-ți viața viață în această duminică: odihnește-te și vorbește cu Dumnezeu!

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: