„Omul modern nu a fost educat la folosirea corectă a puterii” și trăiește convins că „orice obținere de putere este pur și simplu progres, creștere de siguranță, de utilitate, de bunăstare, de forță vitală, de plinătate de valori” (Romano Guardini, Sfârșitul epocii moderne). Această amăgire și lipsa educației pentru folosirea corectă a puterii ne determină să ne comportăm greșit față de realitățile din jurul nostru. Puterea economică și tehnologia ne fac să credem că putem relativiza totul, că putem crea un sistem de valori adaptat nevoilor și intereselor noastre. Și, clar, Dumnezeu și legea lui nu fac parte din calculele noastre.

Astfel mustrarea lui Cristos este îndreptată spre noi: „Voi suprimați cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiția voastră pe care voi v-o transmiteți”. Zilnic, prin atitudinea noastră față de frați, față de sacramente și față de mediul înconjurător, zădărnicim legea înscrisă în conștiința noastră: „Fugi de rău și fă binele”! Noi înșine devenim ipocriții din evanghelie atunci când găsim motive pentru a nu respecta sărbătorile, când inventăm scuze pentru a nesocoti poruncile divine și pentru a nu sluji aproapelui. Trăim ca și cum Dumnezeu nu ar mai fi prezent printre noi. De fapt, astăzi pare și mai pertinentă întrebarea lui Solomon: „Să fie oare posibil ca Domnul să locuiască pe pământ?” (1Rg8,27). 

Da, este posibil. Chiar dacă prezența sa este incomodă pentru mulți și ar vrea să-l izgonească, el și-a ales locuința între noi, a vrut să vină și să locuiască împreună cu oamenii, în casele și în inimile lor. El s-a întrupat, a trăit și s-a jertfit pentru noi, a înviat  pentru noi. Mai mult: a rămas cu noi în sfânta Euharistie! Nu suntem vrednici de un dar atât de mare, de un mister atât de copleșitor, însă avem atât de multă nevoie de această prezență.

Este necesar ca Isus să facă parte din viața noastră, nu doar din cultura noastră generală. Cristos este prezentul și viitorul nostru, nu este trecut, nu este istorie! Isus nu este o teorie de studiat, ci este viață! Nu e o bucată de ipsos, de fier, o cruce sau un chip, o statuie sau o pânză pictată, ci este carne și sânge, trup și suflet, Dumnezeu adevărat și om adevărat. E viu! E real! E prezent! Tocmai de aceea este derutant că suntem atât de îngrijorați că Isus va lipsi din școli sau din sălile de tribunal, însă nu plângem când lipsește din singurul loc în care el vrea să fie cu adevărat: inima noastră și a fraților noștri. Încă nu-l cunoaștem, încă nu-l iubim! Să nu uităm că nu cercetările, fie ele chiar demne de premiul Nobel, aduc cunoașterea sfintelor Taine, ci trăirea lor: împărtășirea cu trupul și sângele lui Cristos este cea mai profundă apropiere de Dumnezeu și de misterul său.Puterea și tehnologia nu pot înlocui prezența Domnului și nici nu pot schimba voința sa de a rămâne în mijlocul nostru. Pentru aceasta ne închinăm lui cu recunoștință: îl primim și adorăm în sfânta Euharistie; îl ascultăm în Sfânta Scriptură; îl slujim în cei suferinzi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,1-13
În acel timp, nişte farisei şi unii dintre cărturari, care veniseră de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui Isus ² şi au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate – ³ căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu şi-au spălat mâinile cu grijă, ţinând astfel tradiţiile bătrânilor, ⁴ iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu se purifică; mai sunt şi multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor şi a vaselor de bronz. ⁵ Aşadar, fariseii şi cărturarii l-au întrebat: „De ce discipolii tăi nu urmează tradiţiile bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile necurate?” ⁶ El le-a spus: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine. ⁷ În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor». ⁸ Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor”. ⁹ Şi le-a spus: „Frumos! Voi zădărniciţi porunca lui Dumnezeu, ca să stabiliţi tradiţia voastră. ¹⁰ Căci Moise a spus: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!» şi: «Cine vorbeşte de rău pe tatăl sau pe mama să fie dat la moarte!» ¹¹ Voi însă spuneţi: «Dacă un om îi zice tatălui sau mamei: ‘Este corban – adică ofertă sacră – ceea ce ţi se cuvine de la mine’», ¹² voi nu-l lăsaţi să mai facă ceva pentru tatăl sau mama lui. ¹³ Astfel, suprimaţi cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiţia voastră pe care voi v-o transmiteţi. Şi faceţi multe alte lucruri asemănătoare”.

Cuvântul Domnului