Arhivă etichetă pentru ‘educatie’

Mulți „educă” fără să-și dea seama…

O mare plagă a timpului nostru este că mulți oameni „educă” milioane de tineri fără să-și dea seama. Altfel spus, viața vedetelor din lumea muzicii, a filmului, a sportului etc. devine șablon și vis de realizat pentru tineri. Aceștia sunt învățătorii timpului nostru, „stelele” spre care privesc zilnic mii de oameni. Fără a generaliza și fără a exclude alte domenii – precum „stelele” din firmamentul educativ și religios – trebuie să recunoaștem că mulți „educatori” și multe „modele” nu sunt ceea ce ar trebui să fie, nu transmit un sistem de adevărate valori, nu indică un drum prin care se construiește o viață frumoasă.  Ce ne învață ei? Care este mesajul transmis de „învățătorii” și „modelele” zilelor noastre? Care este mesajul nostru, învățătura noastră?!

Astăzi mai mult ca oricând trebuie să răsune cuvintele lui Isus: „Nu faceți după faptele lor…” iar „voi să nu fiți numiți «rabbi», pentru că unul este învățătorul vostru, iar voi toți sunteți frați. Nici să nu fiți numiți «maeștri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos” (Mt 23,3.8.10). Unul singur este Învățătorul nostru: Cristos!

Într-o lume plină de scandaluri, într-o lume în care toți sunt derutați și nu știu spre cine să privească și de unde să învețe adevărul, ni se amintește astăzi: „O stea răsare din Iacob, un sceptru se ridică din Israel”. Domnul care se pregătește să vină în mijlocul nostru este singura stea care ne luminează calea și ne conduce prin întunericul acestei lumi. Nu starurile, nu vedetele, nu „falșii învățători, profeți sau lideri” ne conduc spre bine, ci doar el, Învățătorul nostru: Cristos. Câtă suferință în noi înșine și în jurul nostru când vedem că aceste cuvinte ale lui Isus ne au ca destinatari pe noi sau pe cei spre care deseori am privit ca la niște modele: „Vai vouă, învățătorilor și fariseilor ipocriți! Voi închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intrați și nici pe cei care ar voi să intre nu-i lăsați să intre” (Mt 23,13).

După cum acum 2000 de ani Isus învăța în templu ca „unul care are autoritate”, așa continuă să învețe și astăzi. Acum se adresează templului viu, Bisericii pe care o formăm noi și ne cere să învățăm de el: „Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Mt11,29). Orice alt învățător nu aduce în viața noastră decât oboseală, dezgust și rătăcire. Singurul care poate lumina mințile noastre și umple de liniște sufletele noastre rămâne Cristos.

O, Marie, Tronul înțelepciunii mijlocește-ne harul de a deveni și noi însetați de adevăratul Învățător. Umple de lumina harului drumul nostru spre Crăciun pentru ca privind la Cristos să-l descoperim pe Învățătorul zilelor noastre, modelul fiecărei inimi care își caută liniștea și împlinirea.

Reține

Fii atent la ceea ce faci astăzi. Ce fel de învățătură transmit gesturile și cuvintele tale celor din jur?


14 decembrie 2020 

Luni din săptămâna a 3-a din Advent
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Num 24,2-7.15-17a; Ps 24; Mt 21,23-27

LECTURA I
O stea răsare din Iacob.
Citire din cartea Numerilor 24,2-7.15-17a
În zilele acelea, Balaam şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Israel aşezat după triburile sale. Şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste el. 3 Balaam şi-a rostit parabola sa: „Oracolul lui Balaam, fiul lui Beor, oracolul bărbatului cu ochii deschişi, 4 oracolul celui care aude cuvintele lui Dumnezeu, al celui care vede ceea ce lasă să se vadă Cel Atotputernic, al celui care, deşi cade, are ochii deschişi: 5 Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacob, locuinţele tale, Israel! 6 Ele se întind ca nişte văi, ca nişte grădini lângă râu, ca aloea pe care a sădit-o Domnul, precum cedrii pe lângă ape. 7 Apa lui se revarsă din găleţi, şi sămânţa lui se bucură de ape îmbelşugate. Regele său se ridică mai presus de Agag şi împărăţia se măreşte”. 15 Balaam şi-a rostit parabola sa: „Oracolul lui Balaam, fiul lui Beor, oracolul bărbatului cu ochii deschişi, 16 oracolul celui care aude cuvintele lui Dumnezeu, al celui care vede ceea ce lasă să se vadă Cel Atotputernic, al celui care, deşi cade, are ochii deschişi: 17a Îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacob, un sceptru se ridică din Israel”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.6-7bc.8-9 (R.: 4b)
R.: Învaţă-mă, Doamne, cărările tale.

4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale,
şi învaţă-mă cărările tale!
5ab Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

6 Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie!
7bc Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

8 Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 84(85),8
(Aleluia) Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta! (Aleluia)

EVANGHELIA
Botezul lui Ioan, de unde era?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,23-27
După ce a venit Isus în templu, în timp ce învăţa, s-au apropiat de el arhiereii şi bătrânii poporului şi i-au spus: „Cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?” 24 Dar Isus, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba şi eu un lucru. Dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea. 25 Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?” Dar ei discutau între ei: „Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?» 26 Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de popor, pentru că toţi îl consideră pe Ioan ca profet”. 27 Şi i-au răspuns lui Isus: „Nu ştim”. Atunci, el le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.

Cuvântul Domnului

Mulțumesc!

Felicitări celor care cred și luptă pentru ca toți copiii să aibă copilărie.
Felicitări celor care vor să (re)dea copiilor și copilăriei demnitate și fericire!
Și cât de mult merită copiii să fie fericiți… 

Vă mulțumesc din suflet pentru implicarea în proiectul celor „trei copilării furate” (Detalii aici (Prima copilărie furată) și aici (A doua copilărie furată) și aici (A treia copilărie furată)… )!

Nu putem „repara” și tămădui tot răul făcut copiilor, dar împreună putem reda zâmbetul și demnitatea multor copii!

Sfânta Liturghie pe care o voi celebra astăzi este pentru voi și pentru copiii care vor beneficia de generozitatea, iubirea și rugăciunea voastră!

Dumnezeu să ne binecuvânteze cu o inimă de copil!

Redă o copilărie furată!

Redă copilăria unui copil fără copilărie! Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€10.00

Cum și de ce „încap” trei generații în 35 de ani și două colțuri? A treia (și ultima!) zi despre hoții de copilării

Ele nu îmbracă și nici nu dau de mâncare păpușilor,
ci unor copii adevărați,
unor ființe care mișcă și plâng.
Și plâng tare!
De cele mai multe ori plâng de foame și de ne-iubire…

Astăzi, a treia și ultima zi a copilăriilor furate, este despre cum „încap” trei generații în 35 de ani… uneori chiar în mai puțin de 35.

Au trecut ceva ani de când am fost chemat să vizitez o familie. La telefon, o voce stinsă de copil mi-a spus să merg repede să mă rog pentru mama. Era urgent și grav. Când am ajuns am găsit o femeie tânără, la vreo 35 de ani, foarte bolnavă. Abia externată. Abia respirând. Stătea într-un colț ce părea pat. În celălalt colț, doi copii: o fetiță de vreo 14-15 ani (poate 16!) care ținea în brațe un băiețel de câteva luni… Chipul fetiței emana teamă, sărăcie, foame, rușine, disperare… Totul era atât de trist și dureros. Cu privirea căutam un alt colț pe care să-l ocupă și în care să-mi revin un pic… Dar nu exista! Era atât de multă confuzie și durere, încât nici colțuri nu puteau încăpea mai mult de două în acea casă, în acea cameră… Era spațiu doar pentru oamenii puși deja la colț de mine și de tine…

M-am rugat. Puțin! Pentru că nu știam ce să spun, dar și pentru că voiam să mă trezesc din acest vis apăsător. Și apoi, femeia – sau umbra ei, atât era de slabă! – era abia externată cu „diagnosticul”: „E mai bine să moară acasă, cu cei dragi”. Erau ultimele clipe/zile. I-am spus fetiței că îmi pare tare rău pentru mama lor și că voi reveni pentru ea și pentru fratele ei cu ceva „bun”. I-au licărit un pic ochii, iar apoi mi-a spus, rușinată: „Ea e doar mama mea. El e copilul meu…”. Și-a început să plângă… 

Acum îmi pare rău că nu am plâns și eu. O lacrimă și o îmbrățișare ar fi ajutat mai mult decât un pachet cu alimente! Puteam face mai mult pentru aceste trei generații înghesuite în 35 de ani și între două colțuri în care o viață se zbătea să elibereze un loc…

Da, astăzi este despre copilăria furată celor care devin mame înainte de a-și termina propria copilărie. Astăzi este despre cele care nu îmbracă păpuși, ci ființe umane; care nu se joacă de-a mama și de-a tata, ci chiar sunt mame (și uneori tați). La vârsta lor copiii își fac planuri de viitor; însă ele își țin deja viitorul în brațe: viitorul lor a început deja fără să le lase timp de pregătire! Păpușile lor sunt reale și cer mâncare, învață să meargă, învață să vorbească. Sunt atât de reale. Aceste mame în loc să se joace muncesc; în loc să se bucure de copilărie cresc proprii lor copii. 

O știre publicată anul trecut (26 iulie 2019) vorbește de la sine: 17.981 de adolescente și tinere cu vârsta sub 19 ani din România au devenit mame anul trecut, arată datele Organizației Salvați Copiii. 674 dintre ele au mai puțin de 15 ani, iar 17.307 au între 15 și 19 ani. Dintre adolescentele-mame cu vârsta sub 19 ani, 12.906 sunt la prima naștere, 3.657 la a doua, 673 la a treia, 63 la a patra, 7 la a cincea naștere, iar una se află chiar la a șasea naștere (Detalii aici: https://www.hotnews.ro/stiri-sanatate-23279205-salvati-copiii-aproape-18-000-adolescente-din-romania-devenit-mame-anul-trecut-674-sub-15-ani-3-657-afla-doua-nastere-iar-673-treia.htm ).

Pandemia generată de COVID-19 se pare că agravează această situație: mulți copii nu se vor mai întoarce la școala reală niciodată pentru că între timp au fost forțați să se căsătorească prematur sau deja au un copil, o sarcină… (https://www.osservatoreromano.va/it/news/2020-11/quo-264/la-tratta-delle-donne-viaggia-in-rete.html).

Iar educația este esențială în combaterea acestui flagel, în combaterea hoților de copilării. Nivelul de educație este invers proporțional cu numărul de mame minore: avem nevoie de educație bună pentru a putea vedea scăzând numărul de mame minore. O, de-ar dispărea de tot!!! Trebuie să ne implicăm mai mult. Toți! 

Știu deja refrenele legate de aceste copile criticate, arătate cu degetul, bârfite, desconsiderate. Știu că sunt numite – uneori chiar și de bunii creștini! – vagaboande, prostituate, pramatii etc. Însă … ce șansă li s-a oferit pentru a fi altfel? Ce șansă le-am oferit noi? Ce ajutor le-am oferit pentru a nu ajunge în situația aceasta? Ce am făcut noi pentru vecinul, vecina, fiica colegului/colegei? Ce am făcut concret pentru copiii despre care știam că trăiesc la marginea prăpastiei? Cum i-am îndepărtat de pericol? Cum am promovat educația? Cum am susținut educația în școli și în familie? Ce am făcut noi concret ca în România să nu avem mii de mame minore?

Și dacă atunci nu am făcut nimic, acum de ce îi criticăm? Măcar acum să-i ajutăm pentru ca nu cumva răul să prindă rădăcini și în noua viața, în copiii copiilor. 

Și mai e un aspect: poate că e vina lor, poate nu au ascultat de părinți, poate au fugit de acasă pentru o „libertate” despre care nu știau nimic și care le-a furat tot. Sau poate că e vina Statului: „permite” căsătorii cu „mirese” de 12-13 ani; nu face cercetări detaliate asupra „tatălui” unui copil născut de o fetiță de 13-14 ani… (Dacă ar face, probabil am descoperi că nu preoții (catolici!) sunt pedofilii mileniului sau singurii vinovați de scandalurile cu minori, ci mulți alții, mulți prea mulți care trăiesc neacuzați, nejudecați, necondamnați nici de justiție, nici de noi! Și continuă să fure și să distrugă copilării… Dar acesta este alt subiect trist, altă dramă pentru omenire, pentru Biserică și pentru copii…) Da, poate e vina Statului că nu investește mai mult și mai bine în educație. Și poate că e și vina Bisericii și a creștinilor prin felul în care se implică/ne implicăm în educație, în promovarea valorilor și a vieții. Sau poate e vina lui X sau a lui Y, a ta sau a mea… Sigur e vina cuiva, însă în fața acestor mame minore nu trebuie să căutăm doar vinovații, ci trebuie să privim la situația lor concretă: în fața mea stătea o fetiță de 14-15 ani (poate 16) și ținea un copil, un înger în brațe… Acel copil contează enorm… 

Aceste mame minore pe care le criticăm sau le neglijăm acum țin în brațele lor un prunc, un copil, o viață nouă. ȚIN ÎN BRAȚE UN OM care depinde și de noi cât de OM va crește, cât și ce caracter va avea! Nouă ne revine obligația ca această viață nouă să fie cu adevărat nouă și să nu meargă pe urmele mamei, tatălui, anturajului…. Să nu lăsăm să i se fure copilăria și acestui copil născut de o copilă. Depinde de noi ca acest furt de copilărie să fie oprit. 

Să ne amintim: „pentru ca răul să triumfe este suficient ca cei buni să nu facă nimic!” (Edmund Burke).

Dacă ești printre cei buni, fă ceva! 

Redă copilăria unui copil fără copilărie!

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€10.00


  1. În prima zi, adică sâmbătă 14 noiembrie 2020, am vorbit AICI despre prima copilărie furatădrama celor care devin părinți fără să fi zămislit, cei care sunt părinți fără să fi fost mai întâi copii (fericiți)… Ieri a fost o zi dedicată copiilor care își cresc frații mai mici. Rămași singuri, orfani sau abandonați de părinți, frații mai mari au devenit fără niciun preaviz „părinți”. Uneori chiar înainte de a-și trăi copilăria. Unii și-au îndeplinit acest rol cu o demnitate și responsabilitate vrednice atât de calendarul sfinților martiri, cât și de cartea recordurilor. Alții n-au mai reușit și au fugit la rândul lor lăsându-și frații orfani pentru a doua oară! Chiar acum sunt copii/adolescenți/tineri care stau în taina nopții și cugetă să fugă de această responsabilitate tocmai pentru că nu reușesc să procure cele necesare pentru frații lor mai mici.  Am văzut copii/adolescenți care plâng cu lacrimi de părinți, care oftează ca adulții…  Ce drame: părinți fără să fi zămislit, părinți fără să fi fost mai întâi copii (fericiți)… Și vine iarna, cu frigul și vitregia ei… 
  2. Ieri, duminică 15 noiembrie 2020, ZIUA MONDIALĂ A SARACILOR, am vorbit AICI despre despre cei care nu au rostit niciodată suavul „Mama”, despre cei care nu au putut să se țină de mâna celui pe care îl numim „Tăticule”. Astăzi este despre orfanii de lângă noi, care trăiesc abandonați sau, unii un pic mai norocoși, trăiesc în familii adoptive sau în case de copii. Ceilalți? Boschetari, cerșetori, victime ale traficului de persoane și de organe. Abuzați sau uitați, triști înainte de a cunoaște fericirea, ei caută un loc în inima noastră, în lumea noastră…

AICI poți citi: 
1. Prima copilărie furată; 

2. A doua copilărie furată;

3. A treia copilărie furată;

4. Mesajul Sfântului Părinte pentru a IV-a Zi Mondială a Săracilor (duminică, 15 noiembrie 2020).

Unii au nevoie de lemne pentru a nu muri de frig, alții de o pâine pentru a nu muri de foame, alții de medicamente pentru a nu muri de boli necruțătoare, dar toți au nevoie de o îmbrățișare pentru a nu muri din lipsa iubirii… 

Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

€10.00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

Foto: Salvați copiii!

%d blogeri au apreciat: