Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘educatie’

Violenţa asupra femeilor…

Posted by Paxlaur pe 19/10/2017

violenta asupra femeilor„Împotriva violenţei asupra femeilor nu este nevoie de educaţie sexuală, pentru că tinerii de astăzi ştiu deja tot. Este nevoie de o educaţie culturală”. Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură, vorbeşte având încă în faţa ochilor întrebările care au venit de la studenţii din şcolile romane în cele două întâlniri ale Curţii Neamurilor dedicate temei violenţei asupra femeilor. „Am încercat să-i implicăm şi în pregătire şi am cerut să fie aleşi 40 de tineri şi tinere pentru aceasta. S-au prezentat 35 de fete şi numai 6 băieţi. Apoi la întâlnirea propriu-zisă erau mai mulţi băieţi. Dar asta demonstrează că nu este adevărat că tinerii, în special băieţii, sunt aşa de sensibili faţă de problemă…”.

De ce într-o epocă tot mai atentă faţă de egalitatea dintre bărbat şi femeie asistăm la aceste răbufniri de violenţă?

Nivelul de omucideri în Italia este printre cele mai scăzute din lume, dar este, în schimb, printre cele mai ridicate nivelul violenţei asupra femeilor. Înseamnă că la origine este un element cultural, legat de masculinism şi de o societate care o considera pe femeie ca o fiinţă inferioară. Apoi, să ne amintim că abia în anii optzeci în Italia a fost abolit delictul de onoare.

Care sunt originile fenomenului?

Deja Martin Buber afirma că există două tipuri de relaţii: cea „eu-tu” şi cea „eu-acesta”. În prima, cealaltă persoană este un „tu”. În a doua, celălalt este un obiect. În violenţa asupra femeilor bărbatul o consideră pe femeie „acest” al său, nu vrea ca să-i smulgă cineva ceea ce el consideră o posesie a sa. Este „transformarea în lucru” a persoanei, redusă la obiect. Acest lucru este favorizat de o pervertire a categoriei sex. În natura noastră umană sunt sădite trei niveluri de raport: primul este cel sexual, fundamental şi instinctiv. Apoi este al doilea, cel al erosului, care începe să fie o realitate care nu este numai instinctuală şi animală: descoperirea frumuseţii, a duioşiei, a fanteziei. Al treilea, pe care-l numim iubire, este tipic uman şi este la nivelul cel mai înalt.

Este tot aşa pentru tinerele generaţii?

Cultura contemporană a simplificat aceste niveluri. Tinerii au raporturi sexuale la 14-15 ani. Eventual este o licărire de afect, dar inserată într-o serie de experienţe de posesie. Ideea de posesie o au în creier. Când sunt îndrăgostiţi, relaţia normală are loc prin mesajele cu smartphone-ul, cu relaţii reci. Trebuie să li se înveţe tinerilor tandreţea, care face parte din eros, şi sentimentele, pentru ca să nu trăiască numai posesia. Până în urmă cu câţiva ani, în relaţia interpersonală tradiţională exista contact de priviri, de culori, de mirosuri. Astăzi în schimb relaţia are loc în chat-uri. Este problema transumanismului. Nu este nevoie de educaţia sexuală pentru că tinerii ştiu deja tot. Este nevoie de o educaţie culturală, nu numai psihologică. Unul dintre indiciile violenţei asupra femeilor este faptul de a nu fi niciodată capabil de a-l considera pe celălalt ca o planetă în sine, care are o autonomie a sa, şi nu un lucru de posedat.

Când se întâmplă aceste fapte se discută mult. Şi după aceea?

Există analizele şi datele sociologilor. Lipseşte punctul de vedere antropologic. Provoacă frică întrebarea despre motiv, despre cauzele profunde. Aici intră discursul despre păcat şi despre libertatea persoanei. Aşa cum citim în romanul „Sonata Kreutzer” de Tolstoi: când nu păzeşti sentimentul, poţi trece de la iubire la ură. Şi există cazuri în care misterul răului este foarte evident: să ne gândim la pervertirea de a ucide fiica propriei foste partenere pentru a-i provoca o durere de nespus, aşa cum s-a întâmplat cu recenta asasinare a lui Nicolina.

Cum se poate încerca să se schimbe această tendinţă? Care este rolul culturii?

S-a schimbat mediul, atmosfera pe care-o respirăm. Chiar dacă sunt agenţii educative ca şcoala sau Biserica, este greu de creat o atmosferă diferită: cum poţi să-i înveţi pe tineri să aibă o relaţie adevărată? Cultura contemporană nu dă acest ajutor şi web-ul merge în cu totul altă direcţie, vehiculând violenţă. Şi totuşi nu trebuie să ne resemnăm: cultura şi comunicarea n-ar trebui să se limiteze să înregistreze evenimentele, ci să reflecteze în profunzime. Cultura ar putea să facă ceva mai mult.

Papa Francisc insistă asupra valorizării femeii în Biserică: la ce punct suntem?

Desigur că în trecut nu s-a făcut mult. Este interesant de a reafirma funcţia Mariei. Papa a spus un lucru relevant depăşind logica „clericală” care stă şi la baza cererii preoţiei feminine: a amintit că la Rusalii sunt apostolii – episcopii – dar în centru este Maria, care nu este preot, dar contează mai mult decât ei toţi. Trebuie descoperită funcţia „ierarhică” a Mariei şi, prin analogie, şi aceea a prezenţei feminine în Biserică. Apoi este Maria Magdalena, o sfântă calomniată pentru că este considerată o prostituată (în timp ce Evanghelia în realitate nu spune că era o prostituată): în Biserică ar trebui să existe un spaţiu înalt, relevant, pentru a recunoaşte toate victimele în domeniul feminin, femeile care au trăit o experienţă negativă.

(De Andrea Tornielli
După Vatican Insider, 19 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Vezi și Violenze, abusi e molestie. La rabbia delle donne sul web

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Și tu va trebui să dai cont despre lipsa educației care ne desfigurează viitorul!

Posted by Paxlaur pe 09/10/2017

Educatie_Nelson MandelaÎn contextul societății noastre care deformează grav și devalorizează sensul educației, revine obligația fiecărei persoane de a atrage atenția asupra unui pericol iminent: lipsa educației ne desfigurează viitorul.

Viitorul se construiește educându-ne unii pe alții.
Vom plânge mâine, dacă astăzi nu investim mai mult în educația noastră și a celor mai mici.
Fiecare trebuie să facă mai mult pentru a fi înconjurat de oameni educați, de oameni de caracter, de oameni cu bun-simț.
Toți trebuie să muncim mai mult pentru a arăta celor „mai mici” și a aminti celor „mari și responsabili” că educația este o valoare şi o îndatorire a tuturor persoanelor, a întregii societăți, începând cu propria persoană.
Educația este o „obligație” personală fundamentală, iar fiecare gest educă sau deformează persoanele din jur.

Educația începea cu „cei șapte ani de acasă”, cu exemplul și prezența părinților, cu sfaturile și dragostea bunicilor, cu primele hârtii mâzgâlite sau colorate, cu desenele făcute prin colțurile casei, cu primele cărți cu povești citite de cei „mari”, cu primele poezii și cântece memorate.
Cândva grija celor „mai mari” era îndreptată spre creșterea celor „mai mici” în „înțelepciune, statură și har, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Lc 2,52).
Acum toți vom da cont pentru copiii care mult prea devreme stau cu celularul în mână, înconjurați de părinți care butonează tablete sau laptopuri!
Toți vom da cont de mult prea multele ore petrecute în fața calculatorului sau a televizorului de cei care ar fi trebuit să țină în mână creioane colorate sau stiloul.
Toți vom da cont de tăcerea sau nepăsarea în fața celor care refuză, deformează sau neglizează educația, școala, lectura.

Tinerii și copiii sunt și vor fi mereu în căutare de modele: vor să devină ca „x” sau ca „y”. Fericiți vor fi cei care atunci când își aleg modelul vieții, privesc spre „vedetele” care au „cei șapte ani de acasă”. Fericiți copiii și tinerii care în construirea viitorului nu neglijează sfaturile părinților și prezența lui Dumnezeu. Fericiți sunt cei care – tineri sau bătrâni – oferă celor mici, celor care vin în urma lor, un exemplu bun: exemplul unui om educat, al unui om de caracter, al unui om fericit atunci când citește o carte bună.

Fericiți sunt cei care citesc și se lasă educați de cuvântul Domnului (cf. Ap 1,3).

Posted in E bine de ştiut, educatie, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Măreția unei clipe și fericirea

Posted by Paxlaur pe 26/06/2017

fericireaÎntr-o singură clipă poți spune da sau nu, poți opta pentru bine sau pentru rău, poți alege adevărul sau minciuna. Totul într-o singură clipă. Iar acea clipă te poate purta spre o viață fericită sau spre una plină de regrete. Într-o astfel de clipă există o forță inestimabilă!

Câtă fericire este pe chipul omului care nu trebuie să spună niciodată: „Ah, dacă aș putea să dau timpul înapoi și să (re)acționez diferit, să aleg altfel”. Doar cei care au ales mereu binele și adevărul sunt fericiți și au chipul strălucitor.

Pentru a ne construi fericirea trebuie să ne „educăm la adevăr”. Trebuie să fim învățați să iubim adevărul și să-l alegem în fiecare clipă. Alegerile se fac în fracțiuni de secundă, în acea clipă în care te decizi, iar dacă nu ești „educat la adevăr”, în acea clipă existențială – de multe ori foarte tensionată! – alegi greșit, alegi răul. Educația la adevăr este cea care ne salvează de distrugerea vieții prin nefericire!

Alegerea adevărului și a binelui depinde de o fracțiune de secundă. Chiar și cele mai nobile acțiuni, care s-au desăvârșit în zeci de ani, au avut nevoie de o clipă măreață, de minutul în care s-au născut și concretizat în mintea unei ființe, în locul cel mai tainic al inimii. Câtă măreție purtăm în inima invizibilă ochilor, în gândurile clipelor ascunse privilor.

Dumnezeu, sufletul, dar și cele mai profunde trăiri sunt invizibile. În interiorul nostru se dau bătăliile esențiale. Gândurile noastre ne pun la munci mai grele decât faptele, pentru că în fața gândurilor suntem singuri, atât de singuri cum nu suntem în nicio altă situație. Acolo, în adâncul inimii ne scufundăm gândurile și, într-o clipă de singurătate desăvârșită, vrem să alegem binele, adevărul, frumosul.

Gândul este temelia celor mai frumoase sau odioase fapte. De acolo începe totul. De aceea, trebuie să ne purificăm gândurile și să gândim mereu binele, adevărul, frumosul. Să ne educăm mintea la adevăr, să ne educăm gândurile la adevăr. Să facem aceasta în fiecare zi, astfel încât, atunci când va veni clipa decisivă să nu fim surprinși, ci să ne fie ușor, natural să alegem adevărul, să alegem fericirea.

Să ne educăm zilnic la adevăr și astfel în clipa decisivă vom alege cu ușurință calea spre o viață fericită: adevărul!

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: