Arhivă etichetă pentru ‘educatie’

Ecoul unui simplu gest de bunătate… (VIDEO – Omul de la coadă)

Dăruiește fără să ți se ceară! Vei primi înapoi… Mereu!
Gesturile de bunătate au un ecou veșnic:
noi înșine devenim beneficiarii binelui făcut!

Cât de bine ar fi să învățăm generozitatea.
Câtă bucurie am răspândi în jurul nostru…
mai ales în inima celor mici!
Câte lacrimi putem șterge de pe chipul copiilor
cu un gest de bunătate!
Câte speranțe ar înflori.
Cât viitor!
Ce lume frumoasă (ne-)am zidi!


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind
AICI
sau la adresa paxlur@yahoo.com.

De asemenea,
puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos
pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.

Singuri putem face (prea)puțin,
împreună putem oferi mult mai mult.
Încă nu e (prea) târziu!

Dăruind vei dobândi!


Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

7.00 €

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

La citire să te atragă un singur lucru: dragostea de adevăr!

„Nu te poticni de numele și faima scriitorului, 
nu te gândi la cât de mare sau de mic a fost socotit; 
la citire să te atragă un singur lucru: dragostea de adevăr. 
N-are rost să te întrebi cine a zis cutare lucru, 
ci urmărește cu sârguință ce a spus”.

Capitolul VDESPRE CITIREA SFINTEI SCRIPTURI

1. Nu rostirea frumoasă, ci Adevărul e ceea ce trebuie căutat în Sfintele Scripturi. Întreaga Scriptură se cere astfel citită, în duhul în care a fost scrisă. Nu iscusința cuvântării, ci folosul învățăturii e de căutat cu precădere. Tocmai de aceea, cu aceeași plăcere se cade să citim cărțile evlavioase și simple, precum cele înalte și adânci. Nu te poticni de numele și faima scriitorului, nu te gândi la cât de mare sau de mic a fost socotit; la citire să te atragă un singur lucru – dragostea de adevăr. N-are rost să te întrebi cine a zis cutare lucru, ci urmărește cu sârguință ce a spus.

2. Oamenii sunt trecători, dar adevărul Domnului rămâne neclintit în veșnicie. Dumnezeu vorbește în noi în cele mai felurite chipuri fără a ține seama de crainic. Ne stânjenește adesea, în citirea Sfintelor Scripturi, dorința de iscodire nemăsurată, atunci când, de pildă, am vrea să cernem prin ciur și să deslușim lucruri asupra cărora, de fapt, trebuie trecut mai departe. Dacă ții să-ți priască citirea, citește cu duhul drept și cinstit al smereniei și nu urmări să capeți faimă de învățat. Nu te sfii să pui întrebări și ascultă în tăcere răspunsurile sfinților: nu disprețui pildele bătrânilor; nu fără rost au fost și-ți sunt împărtășite.

Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: „În Cărțile sfinte, Tatăl care este în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinarea fiilor săi și vorbește cu ei; în cuvântul lui Dumnezeu se află atâta putere și tărie încât el constituie pentru Biserică sprijin și forță iar pentru fiii Bisericii tăria credinței, hrană a sufletului, izvor curat și nesecat al vieții spirituale” (Dei verbum: Constituţia dogmatică despre revelaţia divină, nr.8).

Să ne rugăm: Vorbește, Domnul meu, inimii mele. Dăruiește-mi harul ca, prin citirea cărților sfinte să fiu instruit în legea ta și să deslușesc voința ta în fiecare clipă. Ajută-mă să te pot urma și fă ca tot ceea ce mă înveți să fie călăuză pentru faptele, cuvintele și gândurile mele. Amin.

Să reținem: N-are rost să te întrebi cine a zis cutare lucru, ci urmărește cu sârguință ce a spus.

Să practicăm: După ce citești capitolul din Noul Testament (așa cum am promis ! AICI că vom citi în fiecare zi un capitol din Noul Testament pentru a-l cunoaște și a-l iubi mai mult pe Dumnezeu), oprește-te și meditează în tăcere ceea ce ai citit!


Aici puteți citi alte capitole din Imitațiunea lui Cristos:

CARTEA I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul I: Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreț peste deșertăciunile lumii

Capitolul II: Să nu avem despre noi înșine păreri înalte

Capitolul III: Să ne biruim pe noi înșine: ce anume te stânjenește și-ți aduce mai multe necazuri pe cap?

Capitolul IV: Buna chibzuință a faptelor noastre

VA URMA! Capitolul VI: DESPRE IMBOLDURILE NEÎNFRÂNATE… (vineri, 16 octombrie 2020).


Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI: 
Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!

Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.

Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București).

O mamă știe să echilibreze lucrurile…

„Ne seduce provizoriul!
Suntem victime ale unei tendințe
care ne împinge la acest aspect provizoriu…
ca și cum am dori să rămânem adolescenți.
Este un pic fascinația de a rămâne adolescenți,
și asta pentru toată viața!
Să nu ne fie frică de angajamentele definitive,
de angajamentele care implică și interesează toată viața!
În acest mod, viața noastră va fi rodnică!
Și asta este libertate:
a avea curajul de a lua aceste decizii cu măreție”.

Îi mulțumesc preaeminentului domn arhipreot al acestei Bazilici pentru cuvintele spuse la început. Vă mulțumesc dumneavoastră, frate și prieten, o prietenie care s-a născut în acea țară de la capătul lumii! Multe mulțumiri. Îi mulțumesc pentru prezență domnului cardinal vicar, domnilor cardinali, episcopilor, preoților. Și vă mulțumesc vouă, frați și surori, care astăzi ați venit să vă rugați sfintei Fecioare Maria, mama, „Salus Populi Romani”. Pentru că în această seară suntem aici în fața Mariei. Ne-am rugat sub călăuzirea ei maternă pentru ca să ne conducă să fim tot mai uniți cu fiul său Isus; i-am adus bucuriile noastre și suferințele noastre, speranțele noastre și dificultățile noastre; am invocat-o cu frumosul titlul de „Salus Populi Romani”, cerând pentru noi toți, pentru Roma, pentru lume, ca să ne dăruiască sănătatea. Da, pentru că Maria ne dăruiește sănătatea, este sănătatea.

Isus Cristos, cu pătimirea, moartea și învierea sa, ne aduce mântuirea, ne dăruiește harul și bucuria de a fi fii ai lui Dumnezeu, de a-l chema într-adevăr cu numele de Tată. Maria este mamă, și o mamă se preocupă mai ales de sănătatea fiilor săi, știe s-o îngrijească mereu cu iubire mare și duioasă. Sfânta Fecioară Maria păzește sănătatea noastră. Ce vrea să însemne asta, că sfânta Fecioară Maria păzește sănătatea noastră? Mă gândesc mai ales la trei aspecte: ne ajută să creștem, să înfruntăm viața, să fim liberi; ne ajută să creștem, ne ajută să înfruntăm viața, ne ajută să fim liberi.

1. O mamă îi ajută pe copii să crească și vrea ca să crească bine; pentru aceasta îi educă să nu cedeze niciodată în fața lenei – care derivă și dintr-o anumită bunăstare -, să nu așeze într-o viață comodă care se mulțumește să aibă numai lucruri. Mama are grijă de fii pentru ca să crească tot mai mult, să crească puternici, capabili să-și asume responsabilități, să se angajeze în viață, să tindă la idealuri mari. Evanghelia sfântului Luca spune că, în familia din Nazaret, Isus „creștea și se întărea, plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era asupra lui” (Lc 2,40). Sfânta Fecioară Maria face tocmai asta în noi, ne ajută să creștem din punct de vedere uman și în credință, să fim puternici și să nu cedăm ispitei de a fi oameni și creștini în mod superficial, ci să trăim cu responsabilitate, să tindem tot mai în sus.

2. Apoi, o mamă se gândește la sănătatea fiilor educându-i și să înfrunte dificultățile vieții. Nu se educă, nu se îngrijește sănătatea evitând problemele, ca și cum viața ar fi o autostradă fără obstacole. Mama îi ajută pe copii să privească problemele vieții cu realism și să nu se piardă în ele, ci să le înfrunte cu curaj, să nu fie slabi și să știe să le depășească, într-un echilibru sănătos, pe care o mamă îl „simte” între locurile de siguranță și zonele de risc. Și o mamă asta știe s-o facă! Nu duce mereu copilul pe drumul siguranței, pentru că în această manieră copilul nu poate să crească, dar nici nu-l lasă numai pe drumul riscului, pentru că este periculos. O mamă știe să echilibreze lucrurile. O viață fără provocări nu există, și un tânăr sau o tânără care nu știe să le înfrunte punându-se în joc sunt un tânăr și o tânără fără coloană vertebrală! Să ne amintim de parabola samariteanului milostiv: Isus nu propune comportamentul preotului și al levitului, care evită să-l ajute pe cel care căzuse în mâinile tâlharilor, ci pe samariteanul care vede situația acelui om și o înfruntă în manieră concretă, chiar cu riscuri. Maria a trăit multe momente care n-au fost ușoare în viața ei, de la nașterea lui Isus, când „nu era loc de găzduire pentru ei” (Lc 2,7), până la Calvar (cf. In 19,25). Și ca o mamă bună este aproape de noi, pentru ca să nu pierdem niciodată curajul în fața adversităților vieții, în fața slăbiciunii noastre, în fața păcatelor noastre: ne dă forță, ne indică drumul fiului său. Isus de pe cruce îi spune Mariei, indicându-l pe Ioan: „Femeie, iată fiul tău!”, iar lui Ioan: „Iată mama ta!” (cf. In 19,26-27). În acel discipol noi toți suntem reprezentați: Domnul ne încredințează în mâinile pline de iubire și de duioșie ale Mamei, pentru ca să simțim sprijinul ei în înfruntarea și învingerea dificultăților din drumul nostru uman și creștin; să nu ne fie frică de dificultăți, să le înfruntăm cu ajutorul mamei.

3. Un ultim aspect: o mamă bună nu numai că îi însoțește pe copii în creștere, nu evitând problemele, provocările vieții; o mamă bună ajută și la luarea deciziilor definitive cu libertate. Acest lucru nu este ușor, o mamă știe să facă asta. Dar ce înseamnă libertate? Desigur, nu înseamnă a face tot ceea ce se vrea, a se lăsa dominați de patimi, a trece de la o experiență la alta fără discernământ, a urma modele timpului; libertate nu înseamnă, ca să spunem așa, a arunca tot ceea ce nu place pe fereastră. Nu, aceea nu este libertate! Libertatea ne este dăruită pentru ca să știm să facem alegeri bune în viață! Maria ca mamă bună ne educă să fim, ca ea, capabili să facem alegeri definitive; alegeri definitive, în acest moment în care domnește, ca să spunem așa, filozofia provizoriului. Este atât de dificil a se angaja în viață în mod definitiv. Și ea ne ajută să facem alegeri definitive cu acea libertate deplină cu care a răspuns „da” la planul lui Dumnezeu cu privire la viața ei (cf. Lc 1,38).

Iubiți frați și surori, cât de dificil este, în timpul nostru, să se ia decizii definitive! Ne seduce provizoriul. Suntem victime ale unei tendințe care ne împinge la acest aspect provizoriu… ca și cum am dori să rămânem adolescenți. Este un pic fascinația de a rămâne adolescenți, și asta pentru toată viața! Să nu ne fie frică de angajamentele definitive, de angajamentele care implică și interesează toată viața! În acest mod, viața noastră va fi rodnică! Și asta este libertate: a avea curajul de a lua aceste decizii cu măreție.

Toată existența Mariei este un imn adus vieții, un imn de iubire adus vieții: l-a născut pe Isus în trup și a însoțit nașterea Bisericii pe Calvar și în cenacol. Salus Populi Romani este mama care ne dăruiește sănătatea în creștere, ne dăruiește sănătatea în înfruntarea și depășirea problemelor, ne dăruiește sănătatea în a deveni liberi pentru alegerile definitive; mama care ne învață să fim rodnici, să fim deschiși la viață și să fim mereu rodnici în bine, rodnici în bucurie, rodnici în speranță, să nu pierdem niciodată speranța, să dăruim viață celorlalți, viață fizică și spirituală.

Asta îți cerem în această seară, o, Marie, Salus Populi Romani, pentru poporul din Roma, pentru noi toți: dăruiește-ne sănătatea pe care numai tu poți să ne-o dăruiești, pentru a fi mereu semn și instrumente de viață. Amin.

***

La ieșirea din Bazilică, Sfântul Părinte a adresat următoarele cuvinte credincioșilor numeroși adunați în piață:

Frați și surori,

Bună seara! Multe mulțumiri pentru prezența voastră în casa mamei Romei, a Mamei noastre. Trăiască Salus Populi Romani. Trăiască sfânta Fecioară Maria. Este Mama noastră. Să ne încredințăm ei, pentru că ea ne păzește ca o mamă bună. Eu mă rog pentru voi, dar vă cer să vă rugați pentru mine, pentru că am nevoie de asta. Trei „Bucură-te Marie” pentru mine. Vă urez o duminică frumoasă, mâine. La revedere. Acum vă dau binecuvântarea – vouă și întregii voastre familii. Să vă binecuvânteze Tatăl Atotputernicul. Duminică frumoasă!

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
după rugăciunea Sfântului Rozariu
Bazilica Santa Maria Maggiore,
sâmbătă, 4 mai 2013)

Traducător: pr. Mihai Pătrașcu 
Preluat de pe ercis.ro 

%d blogeri au apreciat: