Să nu mai oftăm îngândurați și triști că nu-i putem ajuta pe toți cei despre care vedem la știri că suferă în nu știu ce țară, ci să facem din Evanghelie și din faptele noastre o știre care să miște inimi spre Dumnezeu și spre aproapele.
Cât de liniștită va fi inima noastră în ziua în care vom înțelege că Dumnezeu nu ne va cere socoteală de viața copilului sau a bătrânului care suferă departe de cărările noastre zilnice. Domnul nu a pus în mâinile noastre lacrimile oamenilor dintr-o lume necunoscută. În acele locuri, Providența a rânduit alți oameni care vor da cont de atitudinea lor în fața celor suferinzi. Însă nouă ne va cere socoteală de fiecare lacrimă pe care nu am șters-o din ochii copiilor și ai bătrânilor pe care i-am întâlnit. Suntem chemați să alinăm suferința concretă a celui de lângă noi, a celui pe care-l putem atinge și îmbrățișa.
Să nu mai oftăm îngândurați și triști că nu-i putem ajuta pe toți cei despre care vedem la știri că suferă în nu știu ce țară, ci să facem din Evanghelie și din faptele noastre o știre care să miște inimi spre Dumnezeu și spre aproapele.
Să nu ne amăgim: ori suntem și trăim ca adevărați creștini, ori am intrat în religia indiferenței, abandonându-l pe Dumnezeu și pe aproapele. Religia celor care întorc capul în altă parte dă târcoale omenirii și are mulți adepți, ușor de recunoscut după forma zăvorâtă a inimii și privirea egocentrică.
Criteriile judecăţii finale
31 Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. 32 Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga.
34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! 35 Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, 36 gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!». 37 Atunci îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând, şi te-am hrănit, sau însetat, şi ţi-am dat să bei? 38 Când te-am văzut străin, şi te-am primit, sau gol, şi te-am îmbrăcat? 39 Când te-am văzut bolnav sau în închisoare, şi am venit la tine?». 40 Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut».
41 Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! 42 Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi nu mi‑aţi dat să beau, 43 am fost străin, şi nu m-aţi primit, gol, şi nu m‑aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare, şi nu m-aţi vizitat». 44 Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare, şi nu ţi‑am slujit?». 45 Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut». 46 Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi, în viaţa cea veşnică” (Mt 25,31-46).
Prea târziu te-am iubit... 