Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘evanghelie’

Rugăciune

Posted by Paxlaur pe 04/02/2018

Isuse, învață-ne să slujim. Întotdeauna. Oricui. Învață-ne să te slujim chiar și în acele locuri sau în acele persoane din care tu pari absent. Învață-ne să slujim necondiționat, așa cum tu ai slujit tuturor, ba chiar ți-ai dat viața pentru toți. Ajută-ne să înțelegem că doar slujirea ne face să fim asemenea ție, blânzi și smeriți. Întipărește în inima noastră convingerea că slujirea este calea care ne duce la Tatăl și ne apropie cu demnitate și sfințenie de oameni, frații noștri. Învață-ne, blând Mântuitor, slujirea adevărată, plină de iubire și umilință. Doar astfel vom evita discriminările și vom nimici mândria din inima noastră.

Isuse, învață-ne să-ți prezentăm mai întâi ție bucuriile și necazurile, jertfele și suferințele noastre. Învață-ne să punem totul cu simplitate și încredere la picioarele tale. Să căutăm mai întâi în brațele tale alinare și vindecare în orice suferință, trupească sau sufletească. Cuprinși în brațele tale și eliberați de orice urmă de disperare, să ne lăsăm apoi îmbrățișați și de oameni, frații noștri. Astfel, vom evita descurajarea și disperarea, ura și invidia, bârfa, viciile și orice neputiință.

Isuse, învață-ne să ne retragem din mijlocul oamenilor, din fața laudelor și să stăm singuri cu tine. Numai în cea mai profundă singurătate umplută doar de prezența ta vom înțelege care este voința Tatălui și vom primi forța de a o îndeplini. Singurătatea cu tine, Doamne, dă inimii noastre curajul de a spune împreună cu Sfânta Născătoare de Dumnezeu, mama ta și a noastră: „Iată, Slujitoarea Domnului; fie mie după cuvântul tău”. Astfel, stând cu tine în singurătate, vom evita fuga după gloria acestei lumi, setea de oameni și de laude deșarte. Astfel ne vom elibera de orice deșertăciune.

Și nu în ultimul rând, Isuse, ajută-ne să te predicăm mai mult pe tine decât pe noi. Dăruiește-ne forța să trecem cu tine pe celălalt mal în fiecare zi, să descoperim micile bucurii ale fiecărei zile. Încurajați de prezența ta, ajută-ne să străbatem lumea călcând mereu cu sfială și sfințenie pe urma pașilor tăi … spre Calvar și spre Înviere. Plini de iubire și dornici de slujire viața noastră să devină o predică vie despre tine, care ești veșnic viu și care domnești împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în toți veci vecilor. Amin!


Rugăciunea aceasta am scris-o pe marginea fragmentului evanghelic propus pentru această duminică, a V-a din Timpul de peste an:

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,29-39

În acel timp, ieşind din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacob şi Ioan. 30 Soacra lui Simon zăcea la pat, având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. 31 El s-a apropiat şi a ridicat-o prinzând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească32Când s-a înserat, după ce a apus soarele, îi aduceau la el pe toţi bolnavii şi posedaţii de diavol 33şi toată cetatea era adunată la uşă. 34 El a vindecat pe mulţi care aveau diferite boli şi a scos mulţi diavoli. Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească, pentru că îl cunoşteau. 35 Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga. 36 Simon şi cei care erau cu el l-au căutat 37 şi, găsindu-l, i-au spus: „Toţi te caută„. 38 El le-a spus: „Să mergem în altă parte, prin cetăţile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit!” 39 Şi a mers prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi scoţând diavoli.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

Vrem o Biserică purificată!

Posted by Paxlaur pe 24/11/2017


un om pentru BisericaNu cred că este preot, ba chiar mai mult, nu cred că există un creștin care să nu fi fost cel puțin o dată cuprins de zel pentru evanghelie, pentru Cristos, pentru Biserică și în acea clipă de credință pură – da, clipă, pentru că atât rezistăm în slăbiciunea noastră! – să nu și-l fi dorit pe Isus cu biciul în mână, intrând în biserică și purificând-o, intrând în biserică și strigând: „Casa mea va fi casă de rugăciune. Însă voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari”. Vrem o biserică purificată! Vrem ca Biserica să fie cu adevărat Templul lui Dumnezeu, casa sa. Însă pentru aceasta trebuie să facem mai întâi din viața noastră, din trupul nostru o locuință plăcută pentru el. Să ne amintim cuvintele Apostolului: „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu, care sunteți voi, este sfânt” (1Cor 3,16-17).

Cristos este cel care a redat Templului valoarea de loc de rugăciune, l-a refăcut casa lui Dumnezeu, locul în care, mai mult ca oriunde în altă parte, omul şi Dumnezeu se întâlnesc. Apoi el însuşi a devenit Templu şi ne-a chemat la el, ne-a ajutat ca în el să-l regăsim pe Dumnezeu şi să ne bucurăm de prezenţa lui. Apoi i-a dat Bisericii această valoare şi fiecare locaş de cult a devenit locul unde Dumnezeu şi oamenii îşi vorbesc şi se ascultă cu dragoste unii pe alţii.

Aceasta este dorința fiecărui preot, fiecărui credincios: biserica să fie loc de rugăciune, nu muzeu, nu loc de întânire cu prietenii, nu obiect de studiu. Atunci când vizităm marile capitale europene, cu sute de ani de tradiție creștină, ne cuprinde dorul după o biserică măreață care, în toată splendoarea ei, să fie doar loc de întâlnire cu Dumnezeu, nu punct de atracţie turistică. Nu vrem biserici pline de turişti, ci vrem biserici pline de păstori împreună cu turma lor. Este trist când oamenii ajung să nu mai facă diferenţa între a intra într-un muzeu și a intra într-o bazilica: plini de uimire îşi notează sau memorează date importante sau detalii, fac fotografii şi… cam atât. Din când în când doar câte unul îngenunchează sau întreabă unde este capela preasfântului Sacrament. Ne-am întors cumva la vremurile apuse, la prezenţa în Templu „a vânzătorilor şi a schimbătorilor de bani”: uităm să ne minunăm de prezenţa Creatorului, Domnul Domnilor, şi ne minunăm în faţa creaturilor şi a operelor frumoase.

Să ne rugăm ca toate bisericile să fie în primul rând case de rugăciune, locul în care Dumnezeu şi omul se întâlnesc în tăcere şi adoraţie, biserici pline de oameni veniţi să vadă „casa lui Dumnezeu și poarta cerului” (cf. Gen 28,17).


Biserica este maternitatea noastră,
locul unde ne-am născut, prin botez, la o viață nouă.
Aici, prin pocăință, renaştem de fiecare dată
din cenuşa păcatelor care ne mistuie sufletele.


24 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 33-a de peste an
Ss. Martiri din Vietnam **
1Mac 4,36-37.52-59; Ps 1Cr 29,10.11abc.11d-12a.12bcd; Lc 19,45-48

LECTURA I
Au sărbătorit sfinţirea altarului şi au adus arderi de tot cu bucurie.
Citire din cartea întâi a Macabeilor 4,36-37.52-59
În zilele acelea, Iuda şi fraţii săi au spus: „Iată, duşmanii noştri au fost înfrânţi! Să urcăm să purificăm cele sfinte şi să le restaurăm!” 37 S-a adunat toată tabăra şi a urcat la muntele Sion. 52S-au sculat în zori, în ziua a douăzeci şi cincea a lunii a noua – adică Casleu -, în anul o sută patruzeci şi opt. 53 Au adus jertfă, după lege, pe altarul cel nou pentru arderile de tot, altar pe care îl făcuseră. 54 În acelaşi moment şi în aceeaşi zi în care neamurile l-au profanat, atunci l-au dedicat cu imnuri, alăute, harpe şi cimbale. 55 Tot poporul a căzut cu faţa la pământ, s-a prosternat şi a binecuvântat cerul care le dăduse succes. 56 Au făcut dedicarea templului timp de opt zile şi au adus arderi de tot cu bucurie şi jertfe de mulţumire şi de laudă. 57 Au împodobit faţada templului cu coroane de aur şi cu scuturi, au restaurat porţile şi încăperile şi le-au pus uşi. 58 A fost o foarte mare bucurie în popor şi a fost îndepărtată ruşinea neamurilor. 59 Iuda, fraţii lui şi toată adunarea lui Israel au stabilit ca zilele dedicării altarului să fie sărbătorite cu bucurie şi veselie la timpul lor fixat, an de an, timp de opt zile, din ziua a douăzeci şi cincea a lunii Casleu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
1Cr 29,10.11abc.11d-12a.12bcd (R.: 13b)
R.: Lăudăm, Doamne, numele tău glorios.

10 Binecuvântat să fii tu,
Doamne Dumnezeul lui Israel, părintele nostru,
din veac şi până-n veac! R.

11abc Ale tale sunt, Doamne, mărirea,
puterea, gloria, splendoarea şi lauda.
Pentru că tot ce este în cer şi pe pământ este al tău. R.

11d A ta, Doamne, este împărăţia
şi tu eşti înălţat peste toate.
12a De la tine vin bogăţia şi gloria. R.

12bcd Tu stăpâneşti peste toate,
în mâna ta sunt tăria şi puterea
şi tu poţi să măreşti şi să dai tărie tuturor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi aţi făcut din casa Domnului, o peşteră de tâlhari.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,45-48
În acel timp, intrând Isus în templu, a început să-i alunge pe vânzători, 46 spunându-le: „Este scris: «Casa mea va fi casă de rugăciune. Însă voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari»”. 47 Şi învăţa în templu în fiecare zi, iar arhiereii şi cărturarii, precum şi mai-marii poporului căutau să-l omoare. 48 Dar nu găseau ce să-i facă, pentru că tot poporul se ţinea după el, ca să-l asculte.

Cuvântul Domnului

Posted in Biserica, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Cât de grele sunt despărțirile…

Posted by Paxlaur pe 28/10/2017

despartireCât de grele sunt despărțirile. Cum să nu te doară și să nu plângi când petreci luni sau ani cu persoane dragi și deodată afli că… au plecat sau vor pleca în viitorul (foarte!) apropiat?! Cum să nu fie dureros să-ți pregătești propria plecare, despărțire? Și câtă durere mai ales atunci când doar tu știi că vei pleca, când doar cel care se desparte știe totul despre ceea ce va urma! Sfântul Ioan transmite toată această tensiune a despărțirii începând cu capitolul al XIV-lea al evangheliei sale. Simțim aceasta încă din primul verset: „Să nu se tulbure inima voastră…”. Iar apoi Domnul le dă celor dragi toate garanțiile posibile: mă duc să vă pregătesc un lor; mă voi întoarce; veți primi tot ce veți cere, nu vă voi lăsa orfani etc. Pune în joc tot ceea ce era posibil pentru a alina durerea despărțirii care se apropia.

În toată această tensiune, atunci când Domnul îi anunță pe apostoli că în curând lumea nu-l va mai vedea, dar că el se va întoarce și ei îl vor vedea, răsună glasul sfântului Iuda sărbătorit astăzi: „Doamne, cum se face că ai să ni te revelezi nouă și nu lumii?” (In 14,22). Iar Isus i-a răspuns și ne răspunde și nouă nouă celor care am vrea atât de mult să-l vedem, să-l atingem, să-l ascultăm: „Dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el” (In 14,23). Nu doar că-l vor revedea apostolii, nu doar că va fi văzut de toți cei care-l iubesc, dar va veni împreună cu Tatăl și își va face locuința la cei care-l iubesc. Dumnezeu se arată și locuiește cu cei care îl iubesc. Și este minunat să simți că ai un Dumnezeu care locuiește cu tine, care stă lângă tine și trăiește împreună cu tine bucuria sau tristețea, frigul sau foamea, durerea sau speranța… Totul!

Însă ceilalți? Lumea? Oare nu trebuie să ne însușim și noi întrebarea lui Iuda? De ce oare Domnul nu se arată lumii întregi? Sau, mai bine spus, de ce nu-l observă toată lumea pe Cristos care trăiește și astăzi în mijlocul nostru? De ce nu ne-a convertit pe toți la Dumnezeu? De ce nu ne convertește pe toți, ca-ntr-o magie, la creștinism? De ce unii sunt atât de siguri și stăpâni pe credința lor în timp ce alții șovăie? De ce unii dau totul pentru Cristos, iar alții nimic? De ce pe mine și pe tine te-a chemat să primești botezul, iar pe alții nu? De ce ne-a lăsat tocmai nouă obligația de a vesti evanghelia? De ce a pus în inima noastră strigătul Apostolului: „Vai mie dacă nu vestesc evanghelia” (1Cor 9,16)?!

De ce ni s-a arătat nouă și nu lumii întregi? Pentru că acum suntem noi cei care trebuie să-l purtăm pe Cristos și să-l arătăm lumii întregi. Noi, eu și tu. L-am primit pe Cristos ca să-l oferim celorlalți. Cine l-a primit pe Cristos și nu-l dăruiește și fraților săi, îl pierde!


Suntem iubiți de Dumnezeu cu o iubire veșnică
și lumea trebuie să cunoască
iubirea lui Dumnezeu în noi:
Isus Cristos.


28 octombrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 29-a de peste an
SS. SIMON şi IUDA, ap.
Ef 2,19-22; Ps 18; Lc 6,12-19

LECTURA I
Sunteţi zidiţi pe temelia apostolilor.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,19-22
Fraţilor, voi nu mai sunteţi străini şi nici oaspeţi, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu, 20 zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra unghiulară fiind Cristos Isus. 21 În el, toată construcţia, ca un ansamblu armonios, se înalţă ca un templu sfânt în Domnul, 22 în care şi voi sunteţi zidiţi, ca să deveniţi o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim; pe tine, Doamne, te măreşte corul preaslăvit al apostolilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
A ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,12-19
În zilele acelea, Isus s-a dus pe munte să se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli: 14 pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob şi Ioan, pe Filip şi Bartolomeu, 15 pe Matei şi Toma, pe Iacob, fiul lui Alfeu, şi pe Simon numit Zelotul, 16 pe Iuda, fiul lui Iacob, şi pe Iuda Iscariot, care a devenit trădător. 17 Coborând împreună cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli ai săi şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din zona de coastă a Tirului şi a Sidonului 18 au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi 19 şi toată lumea căuta să-l atingă, pentru că ieşea din el o putere care-i vindeca pe toţi.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Toţi suntem misionari, nu este numai o treabă de preoţi

Posted by Paxlaur pe 22/10/2017

Misionarism_Adho-inseamna-nascuta-duminica-457x610Misiunea? Nu este numai „o treabă de preoţi”. Toţi, laicii în prima linie, sunt chemaţi astăzi, într-o lume globalizată dar fragmentată, să răspândească unicul mesaj de adevăr conţinut în Evanghelie. O îndatorire care „aparţine tuturor”, şi copiilor care trebuie educaţi la „misionaritate” încă din copilărie. Este o invitaţie de a lărgi orizonturile aceea a cardinalului Fernando Filoni, prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, pentru a împlini mandatul lui Cristos dat discipolilor săi: „Aşadar, mergeţi, botezaţi, învăţaţi”.

Prezentând în Vatican a 91-a Zi Mondială a Misiunii care se celebrează duminică 22 octombrie, cardinalul comentează datele difuzate astăzi de agenţia Fides care atestă cum s-a schimbat numărul catolicilor în lume: aproape un miliard şi 300 de milioane, 17,7% din populaţia mondială. Şi reafirmă că „misiunea aparţine tuturor”: „Este vorba de a ne însuşi misionaritatea, altminteri misiunea rămâne scop în sine”.

Însă atenţie să nu fie diminuată numai la o activitate practică: „Trebuie să existe în fond o spiritualitate care mişcă, altminteri se face numai sociologie”, avertizează Filoni. Şi arată jurnaliştilor în Sala de Presă a Sfântului Scaun un material video în care viaţa unui grup de misionari din Africa este însoţită cu rugăciunea unei comunităţi de surori de claustrare. Acţiunea şi rugăciunea merg în acelaşi pas, subliniază cardinalul: „Dacă lipseşte spiritualitatea riscăm să facem, e adevărat, o activitate socială bună, importantă” dar fără „un suflet”, pentru că „sufletul se hrăneşte din rugăciune”.

„Care este fundamentul misiunii?” întreabă Filoni, făcând referinţă la întrebarea obişnuită a papei Francisc. „Răspunsul este evident, clar: este Isus care spune «Eu sunt calea, adevărul, viaţa». Acesta este fundamentul misiunii: a-l duce pe Isus drept cale, adevăr şi viaţă. Dacă nu s-ar face asta, atunci am putea să fim într-o fază de ideologie, de o anumită învăţătură, dar nu de un mecanism voit de Isus, care este acela al mântuirii, al sfinţirii, al harului şi al binelui pentru om”, afirmă prefectul.

Vorbind despre obstacolele legislative puse activităţii misionare în unele naţiuni, Filoni a repropus figurile primilor laici creştini coreeni, a chinezului Xu Guangqi, „mandarinul lui Dumnezeu”, şi a japonezului Takayama Ucon, „samuraiul lui Dumnezeu”, ca exemple de laici care au mărturisit credinţa în Cristos şi în contexte dificile, înconjuraţi de rezistenţe şi opoziţii cu caracter politic şi cultural. După aceea Filoni a indicat în sfântul Paul primul mare misionar şi în sfântul Francisc Xaveriu, iezuitul care a dus Evanghelia în contact cu marile culturi orientale, patronul misiunilor moderne, fără a o uita pe călugăriţa franceză Pauline Marie Jaricot, fondatoarea Operei Propaganda Fide, declarată venerabilă. Pentru ea auspiciul ca să poată fi ridicată în curând la cinstea altarelor în aşa fel încât să fie celebrată ca martoră a grijii misionare exprimate de laici.

La rândul său, monseniorul Protase Rugambwa, preşedinte al Operelor Pontificale Misionare, a pus accentul pe diferenţa dintre prozelitism şi evanghelizare. Primul „constă în «a lua» pe cineva, în sensul de a cumpăra pe cineva, a arăta o faţă dar cu intenţia de a cuceri pe cineva”. Evanghelizarea este contrariul: înseamnă a da o „mărturie care atrage”. „Religia trebuie «să atragă» prin modul de a face şi de a trăi al credinciosului”.

Şi asta trebuie s-o facă oricine, a remarcat părintele Tadeusz Novach, secretar general pro tempore al Operei Pontificale Misionare. Pentru că „Evanghelia este pentru toţi. Misiunea Bisericii nu este o îndatorire numai pentru preoţi sau călugări. Ci noi toţi creştinii, prin Botez şi cu credinţă, suntem chemaţi să proclamăm Evanghelia cu viaţa noastră, pentru a-i face pe ceilalţi să-l întâlnească pe Cristos viu”.

Cu privire la aportul laicilor adus lumii misionare, statisticile recente, difuzate de Fides, vorbesc despre o diminuare globală cu 16.723 de unităţi, deosebit de sensibilă în America (-13.506), urmată de Europa (-2.837) şi Asia (-1.117). Creşterile se înregistrează în Africa (+679) şi în Oceania (+58). În total misionarii laici în lume sunt 351.797. Botezaţii, confirmă cifrele luate din Anuarul Statistic al Bisericii Catolice (date referitoare la anul 2015), sunt în schimb 12 milioane şi jumătate mai mulţi faţă de anul precedent (2014).

În dosar sunt prezente şi câteva numere despre operele realizate de Biserica catolică în cele cinci continente care gestionează 216.548 institute şcolare frecventate de peste 60 de milioane de elevi. Aproape 5 milioane şi jumătate sunt tinerii însoţiţi de institute catolice în timpul studiilor la şcolile superioare şi la universităţi, în timp ce se număr 118 mii de institute sociale şi caritative catolice (spitale, leprozerii, orfelinate, case pentru bătrâni) răspândite în fiecare ţară din lume.

Operele Pontificale Misionare (Propagarea Credinţei, Sfântul Petru Apostol, Copilăria Misionară, Uniunea Misionară) – se citeşte în sfârşit în raport – în sprijinirea Bisericilor locale (construirea de capele şi seminarii, instruire, activităţi pastorale şi de formare), au virat în 2016 ajutoare în valoare de circa 134 milioane de dolari americani.

(de Salvatore Cernuzio
după Vatican Insider, 20 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Misionarism | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Cu toată îndrăzneala şi nestingherit…

Posted by Paxlaur pe 03/06/2017

1 ianuarie 2014 curaj accceptare si intelepciuneApostolul Paul „predica împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala şi nestingherit” (Fap 28,31). Exemplul său a fost și este urmat de mulți. Noi înșine avem momente când predicăm Evanghelia cu „îndrăzneală și nestingheriți”, printr-o viață sfântă. Iar dacă noi nu îndrăznim, cu siguranță nu lipsesc oameni care se lasă călăuziți de Duhul Sfânt și predică „tot adevărul”, devenind sfinți (cf. In 16,7.13).

În fiecare zi, ca o bună mamă, Biserica are grijă să ne amintească oamenii care au reușit să transmită lumii Evanghelia cu îndrăzneală. E adevărat, nu fără sacrificii. Unii și-au dat viața pentru adevărul Evanghelie. Astfel astăzi avem în fața noastră exemplul martirilor africani Carol Lwuanga și însoțitorii săi (22 de martiri din Uganda, martirizați în perioada 1886-1887), cei care „au adăugat în cartea de aur a învingătorilor, adică în Martirologiu, o pagină tragică și glorioasă, cu adevărat vrednică de a fi pusă alături de acelea ale Africii antice” (papa Paul al VI-lea).

Sfințenia acestor oameni tineri a venit prin martiriu. Ei rămân pentru noi dovada clară că sfințenia e posibilă: trebuie doar să vrei și să lupți pentru aceasta, să faci din aceasta un ideal, un scop al vieții încă din copilărie. Sfântul Ioan al XXIII-lea, numit și „Papa bun”, avea un decalog în care spunea că, în drumul spre sfințenie, totul trebuie gândit „doar pentru astăzi”. Astfel știm despre el că își începea fiecare zi cu aceste cuvinte: „Doar pentru azi voi încerca să trăiesc ziua, fără să rezolv problema vieţii dintr-o dată. Doar pentru azi voi avea un maxim respect pentru aspectul meu, nu voi ridica tonul, voi fi politicos în comportament, nu voi avea pretenţia să corectez sau să fac mai bun pe nimeni înafara mea. Doar pentru azi voi fi fericit, având certitudinea că sunt creat să fiu fericit, nu numai în altă lume, ci şi în aceasta. Doar pentru azi mă voi adapta împrejurărilor, fără să pretind ca acestea să se adapteze dorinţelor mele. Doar pentru azi voi dedica zece minute din timpul meu liber unei lecturi bune. Doar pentru azi voi face o faptă bună şi nu o voi spune nimănui. Doar pentru azi voi face un lucru pe care nu-l doresc să-l fac si dacă mă voi simţi atins în sentimentele mele, voi face în aşa fel ca nimeni să nu-şi dea seama. Doar pentru azi voi face un program, poate nu-l voi respecta punct cu punct, dar îl voi face ferindu-mă de două pericole: graba şi nesiguranţa. Doar pentru azi voi crede cu tărie, în ciuda aparenţelor contrare, că Divina Providenţă se ocupă de mine ca nimeni altul. Doar pentru azi nu voi avea temeri, şi în mod particular nu-mi va fi teamă să mă bucur de tot ce e frumos şi să cred în bunătate. Pot să fac bine pentru douăsprezece ore, ceea ce m-ar înspăimânta dacă m-aş gândi că trebuie să fac pentru toată viaţa”.


„Doar pentru azi” vestește Evanghelia cu îndrăzneală și nestingherit!


3 iunie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 7-a a Paştelui
Ss. Carol Lwanga şi îns., m. **
Fap 28,16-20.30-31; Ps 10; In 21,20-25

LECTURA I
Paul a rămas la Roma, predicând împărăţia lui Dumnezeu.
Citire din Faptele Apostolilor 28,16-20.30-31
În zilele acelea, când am intrat în Roma, i s-a permis lui Paul să locuiască singur, cu un soldat care-l păzea. 17 După trei zile, Paul i-a chemat pe mai marii iudeilor. Când ei s-au adunat, Paul le-a zis: „Fraţilor, deşi nu am făcut nimic împotriva poporului sau împotriva obiceiurilor părinţilor, la Ierusalim am fost predat în lanţuri romanilor. 18 Interogându-mă, aceştia voiau să mă elibereze pentru că nu aveam nicio vină care să merite moartea. 19 Dar pentru că iudeii se împotriveau, am fost nevoit să fac apel la Cezar, nu ca şi cum aş fi avut ceva ca să-mi acuz neamul. 20 Aşadar, din această cauză v-am chemat ca să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din cauza speranţei lui Israel port eu aceste lanţuri”. 30 El a rămas doi ani întregi în aceeaşi locuinţă închiriată şi-i primea pe toţi cei care veneau la el. 31 El predica împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala şi nestingherit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 10(11),4.5 şi 7 (R.: cf. 7b)
R.: Cei drepţi vor vedea, Doamne, strălucirea feţei tale.
sau:
Aleluia.

4 Domnul locuieşte în templul său cel sfânt,
Domnul îşi are tronul în ceruri.
Ochii lui privesc,
pleoapele lui îi cercetează pe fiii oamenilor. R.

5 Domnul îi cercetează pe cel drept şi pe cel nelegiuit.
El îl urăşte pe acela care iubeşte violenţa.
7 Căci Domnul este drept şi iubeşte dreptatea;
cei drepţi vor vedea faţa Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 16,7.13
(Aleluia) „Îl voi trimite la voi pe Duhul adevărului, spune Domnul. El vă va călăuzi în tot adevărul”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Acesta este discipolul care le-a scris, iar mărturia lui este adevărată.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,20-25
În acel timp, întorcându-se, Petru l-a văzut venind din urmă pe discipolul pe care-l iubea Isus, care în timpul cinei se aplecase pe pieptul lui şi îi spusese: „Doamne, cine este cel care te trădează?” 21 Aşadar, văzându-l pe acesta, Petru i-a spus: „Doamne, dar acesta?” 22 Isus i-a zis: „Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te priveşte? Tu urmează-mă!” 23 Astfel a ieşit vorba printre fraţi că discipolul acela nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci „Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te priveşte?” 24 Acesta este discipolul care dă mărturie despre acestea şi le-a scris, iar noi ştim că mărturia lui este adevărată. 25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus. Dacă acestea s-ar scrie unul câte unul, cred că nici lumea întreagă nu ar cuprinde cărţile scrise.

Cuvântul Domnului

Posted in Fericitul Ioan al XXIII-lea, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: