Arhivă etichetă pentru ‘familia’

Dumnezeu nu se răzgândește! Și asta e bine, chiar foarte bine pentru noi!

Dumnezeu nu se răzgândește și nu are rost să ne amăgim: el rămâne mereu de partea celor mici, marginalizați, respinși, maltratați. Și asta e bine, ba chiar foarte bine pentru noi.

Da, Domnul nu se răzgândește. El rămâne de partea celor mici, de partea copiilor refuzați, abandonați, avortați, abuzați. Dumnezeu stă alături de cei care suferă pe nedrept, de cei cărora le este interzis sau imposibil accesul la viață, la educație, la hrană, la sănătate, la familie.

Da, Domnul rămâne de partea femeilor care sunt maltratate în propria casă tocmai de oamenii care ar fi trebuit să le protejeze. Domnul stă alături de femeile părăsite sau alungate, lovite sau abuzate, bolnave sau sărace, lipsite de cele necesare pentru ele și pentru copiii lor. Domnul stă alături de femeia uitată de propriul copil.

Da, Domnul rămâne de partea bărbaților părăsiți, de partea celor care își cresc singuri și cu responsabilitate fiii. Dumnezeu rămâne de partea bărbaților bolnavi și uitați de propria familie, de proprii copii. Domnul stă alături de cei bătrâni și singuri și-i sprijină cu harul său.

Da, Dumnezeu rămâne neclintit alături de familie, alături de bărbatul și femeia care, prin legământ matrimonial, stabilesc între ei o comunitate a întregii vieți, legământ rânduit prin caracterul său natural spre binele soților și spre nașterea și educarea copiilor (CDC, can. 1055). Domnul stă neclintit alături de familia care astăzi este disprețuită și deformată, marginalizată și ridiculizată. 

Lumea se schimbă, se răzgândește, se plictisește. Dumnezeu niciodată: el este și rămâne același ieri, astăzi și în veci (Evr 13,8). El este mereu de partea celor mici și suferinzi, de partea celor de la periferiile societății și ale existenței.

Iar dacă vrem să-l întâlnim și să-l slujim pe acest Dumnezeu să stăm și noi de partea celor mici, suferinzi, de partea orfanilor și a văduvelor, de partea săracilor care imploră ajutor, de partea celor maltratați și părăsiți. Să ieșim în întâmpinarea celor mici, să ne mișcăm inima și viața spre ei. Să ne folosim brațele pentru a alina suferința celor părăsiți și bolnavi. Să folosim tot ceea ce suntem și avem pentru a umple golurile lăsate de foamete, de ură, de război, de păcat, de lipsa educației, de divorțuri, de avorturi, de eutanasie, de violența asupra copiilor și asupra femeilor, de abuzul celor lipsiți de apărare, de moarte, de lipsa principiilor, de lipsa lui Dumnezeu, de lipsa iubirii. Să nu ne închidem inima și ochii în fața suferinței, în fața prezenței lui Isus cel sărac.

Trebuie să ne mișcăm spre prezența lui Dumnezeu în cei care suferă. Același Dumnezeu care ne așteaptă și ni se dăruiește în sfânta Taină, același Dumnezeu care ne vorbește în Sfânta Scriptură, fix același ne așteaptă astăzi, acum, să-l cunoaștem și să-l slujim cu fidelitate în cei mici și suferinzi, în cei uitați și marginalizați, în frații săi (Mt 25,31-46).


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,2-16
În acel timp, s-au apropiat de Isus fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia. 3 Isus, răspunzând, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4 I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase”. 5 Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. 6 Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; 7 de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui 8 şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. 9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” 10 Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. 11El le-a spus: „Oricine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter cu ea. 12 Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul, comite adulter”. 13 Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau. 14 Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare şi le-a spus: „Lăsaţi copiii să vină la mine, nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu! 15 Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. 16 Şi, luându-i în braţe, îi binecuvânta punându-şi mâinile peste ei.

Cuvântul Domnului


Dacă vreți să faceți o faptă bună, vă invit să participați la proiectul Paxlaur pentru luna octombrie 2021 (detalii AICI: Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă):

  • caută un copil sărac din jurul tău și ajută-l să meargă și să ajungă cu bine, entuziasmat, la școală și să se întoarcă liniștit acasă.

sau

Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă (proiectul lunii octombrie 2021)

Dacă vrei să ajuți un copil să ajungă mai repede la școală și acasă, susține Paxlaur și proiectul lunii octombrie 2021 prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€10.00

La mine, la tine sau la papa Francisc se gândea Paul când a scris? Sau ce o fi vrut să spună? Și cui? Coincidență?

„Să nu mai fim copii purtaţi de valuri 
şi duşi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin înşelăciunea oamenilor, 
prin viclenia lor în a proiecta inducerea în eroare”.

Pentru câțiva ani am trăit într-o casă în care vedeam de cel puțin 5-6 ori pe zi scrise (în diferite locuri) aceste cuvinte: „Ut non circumferamur omni vento doctrinae”. N-ai cum să nu ți le întipărești în minte și mai ales în inimă. Erau peste tot! Și la masă: mâncai și le priveai. Sau, mai bine spus, te priveau, îți vorbeau. Erau șoapte care se strecurau și ne întăreau mai mult decât hrana pentru trup! Ne pregăteau pentru zilele grele. Așa ca astea! Parcă văd și acum stema și „aud” cuvintele din fotografia alăturată acestei postări. Și unde mai pui, că în aceste zile în care toți și-au amintit că avem un Papă care vorbește (ca și cum până ieri nu ar fi spus nimic interesant, important!), în Biserică se proclamă tocmai aceste cuvinte ale apostolului Paul din Scrisoarea către Efeseni, capitolul 4.

Coincidență?!

Cei care astăzi și mâine merg la sfânta Liturghie vor asculta aceste cuvinte pe care e bine să ni le întipărim în minte și în inimă, mai mult decât titlurile senzaționale din presă. Asta dacă iubim cu adevărat Biserica și ne interesează mântuirea sufletului. Ne spune Apostolul:

1 Aşadar, vă îndemn eu, prizonierul în Domnul, să umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: 2 cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, 3străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii.

 4 Este un [singur] trup şi un [singur] Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o [singură] speranţă, aceea a chemării voastre. 5 Este un [singur] Domno [singură] credinţă, un [singur] Botez6 un [singur] Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi.

7 Fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Cristos. 8 De aceea [Scriptura] spune:

„Ridicându-se în înălţime,

a dus captivă captivitatea,

a dat daruri oamenilor”.

9 Dar ce înseamnă „s-a ridicat”, dacă nu [faptul] că a şi coborât în locurile cele mai de jos ale pământului? 10 Cel care a coborât este acelaşi cu cel care s-a ridicat deasupra tuturor cerurilor ca să împlinească toate.

11 Tot el i-a dat pe unii ca apostoli; pe alţii, ca profeţi; pe alţii, ca evanghelişti; pe alţii, ca păstori şi învăţători 12 pentru desăvârşirea sfinţilor în vederea lucrării slujirii spre edificarea trupului lui Cristos, 13 până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârşit, la măsura staturii plinătăţii lui Cristos, 14 CA SĂ NU MAI FIM COPII PURTAŢI DE VALURI ŞI DUŞI ÎNCOACE ŞI ÎNCOLO DE ORICE VÂNT AL ÎNVĂŢĂTURII PRIN ÎNŞELĂCIUNEA OAMENILOR, PRIN VICLENIA LOR ÎN A PROIECTA INDUCEREA ÎN EROARE

15 Dimpotrivă, fideli adevărului în iubire, să creştem în toate pentru el, care este capul, Cristos, 16 de la care tot trupul se leagă şi se îmbină prin orice încheietură, în funcţie de lucrarea stabilită fiecărui membru în parte, şi se realizează astfel creşterea trupului spre edificarea sa în iubire.

De la „omul vechi” la „omul nou”

17 Aşadar, vă spun aceasta şi dau mărturie în Domnul: să nu mai umblaţi cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor, 18 având gândirea întunecată, străini de viaţa lui Dumnezeu din cauza ignoranţei care este în ei, din cauza împietririi inimii lor! 19 Pierzând bunul simţ, ei s-au dedat la libertinaj, practicând cu nesaţ orice fel de necurăţie20 Dar voi nu aşa l-aţi cunoscut pe Cristos. 21Dacă l-aţi ascultat pe el şi aţi fost învăţaţi în el, după adevărul care este în Isus, 22 lăsaţi deoparte purtarea de mai înainte, omul cel vechi supus putrezirii din cauza poftelor amăgitoare! 23 Înnoiţi-vă duhul minţii voastre 24 şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou, cel creat după [asemănarea lui] Dumnezeu în dreptate şi în sfinţenia adevărului!

Reguli pentru viaţa cea nouă

25 De aceea, îndepărtând falsitatea, fiecare să spună fratelui său adevărul pentru că suntem membre unii altora! 26 De vă mâniaţi, să nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră! 27 Nu daţi ocazie diavolului28 cel care fură să nu mai fure, ci mai degrabă să trudească muncind cu mâinile sale, [făcând] ceva bun ca să aibă din ce da celui care are nevoie! 29 Să nu iasă din gura voastră nicio vorbă rea, ci ceva bun, spre edificarea necesară, ca să dea har celor ce ascultă! 30 Nu-l întristaţi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu cu al cărui sigiliu aţi fost însemnaţi pentru ziua răscumpărării! 31Să fie îndepărtate dintre voi orice amărăciune, furie, mânie, răcnet, blasfemie şi orice răutate! 32Dimpotrivă, fiţi buni unii faţă de alţii, înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos!

Nu cred că apostolul Paul se gândea la Sfântul Părinte papa Francisc atunci când a scris aceste cuvinte, însă la starea noastră de spirit, la tulburarea noastră, cred că se gândea. Nu suntem nici primii, nici ultimii probați, încercați, amăgiți de tot felul de „doctrine” și interpretări și răstălmăciri. 

Și mai ales nu suntem nici primii care scoatem din context: vedem punctul, dar nu vedem foaia de hârtie; vedem copacul, dar nu vedem pădurea. 

Să nu facem jocul celor care au răstălmăcit mereu învățătura Bisericii, cuvintele Păstorilor și au creat tot acest haos. 

Să ne certăm între noi – în Biserică – înseamnă să aducem bucurie Diavolului și celor care îl slujesc pe el. Nu e cazul! 

Să stăm liniștiți, senini! Oare nu e Dumnezeu cel care conduce lumea și Biserica?! Oare nu mai credem în prezența și inspirația Duhului Sfânt? Oare nu a spus Cristos și continuă să ne spună: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt 16,18). Mulți luptă și vor lupta, dar nu vor birui împotriva Bisericii zidită pe stânca lui Petru!

Sfântul Părinte papa Francisc a fost și este fidel Evangheliei și Magisteriului Bisericii. 

Nu s-a schimbat nimic și rămâne totul așa cum învață Catehismul Bisericii Catolice.

Oare de ce nu amintește nimeni în aceste zile și în discuții, în articole, în comentarii și aceste cuvinte (și multe altele asemănătoare!) spuse/scrise/transmise/semnate de același Sfânt Părinte papa Francisc: „Referitor la proiectele de echivalare a unirilor dintre persoane homosexuale cu căsătoria, «nu există niciun fundament pentru a asemăna sau a stabili analogii, NICI MĂCAR ÎNDEPĂRTATE, între unirile homosexuale și planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie și familie»”. Și este inacceptabil „ca Bisericile locale să îndure presiuni în această materie și ca organismele internaționale să condiționeze ajutoarele financiare pentru țările sărace de introducerea de legi care să instituie «căsătoria» între persoane de același sex” (Exortația apostolică postsinodală a Papei Francisc, Amoris laetitia, nr. 251. Documentul, pentru cine nu l-a citit, poate fi citit integral aici: https://www.magisteriu.ro/amoris-laetitia-2016/ )”.

De ce nu citează nimeni Catehismul Bisericii Catolice?

Să nu ne lăsăm înșelați de cei care nu iubesc Biserica. Să trăim în pace! Să rămânem în unire cu Cristos, cu Biserica, cu urmașul sfântului Petru, papa Francisc. Să fim convinși de actualitatea cuvintelor lui Cristos: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt 16,18).

Astăzi chiar cred că apostolului Paul ne-a „citit” deja viața când, acum aproape două mii de ani, (ne-)a spus: „Să nu mai fim copii purtaţi de valuri şi duşi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin înşelăciunea oamenilor, prin viclenia lor în a proiecta inducerea în eroare” (Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,14). 

Ce bine ar fi să recitim mai des capitolul 4 din scrisoarea către Efeseni! De fapt, toată Biblia. Și la fel de bine ar fi să citim tot ce zice Sfântul Părinte, nu doar interpretările și parafrazările unora plini de interese meschine. Cine a citit sau ascultat cateheza de miercuri? (o puteți citi AICI: Despre ce vorbea cu adevărat Papa ieri, dar „jurnaliștii” au omis: glasul care atrage duioșia lui Dumnezeu și „ateismul” practic) Dar „meditația” de duminică?  (o puteți citi AICI: Contribuţie la edificarea civilizaţiei iubirii).

Nu Papa Francisc, ci Isus a spus: 1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, 2 deoarece cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vouă! 3 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu observi bârna din ochiul tău? 4 Sau cum vei spune fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău» şi, iată, bârna este în ochiul tău? 5 Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea bine să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

6 Nu daţi ceea ce este sfânt câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele în faţa porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie! (Mt 7,1-6)

Să nu ne mai lăsăm amăgiți! Sfântul Părinte și învățătura sa nu pot fi reduse la un interviu sau la un film documentar. Cu atât mai puțin Doctrina Bisericii despre familie, despre căsătorie, despre demnitatea fiecărei persoane umane. Nici măcar atunci când vorbim despre un film senzațional de bun! (Bun pentru cine?!)

Iar dacă ne place senzaționalul, extraordinarul, dacă suntem împătimiți să găsim zilnic ceva uimitor, ceva care să ne facă să tresăltăm, atunci să intrăm într-o biserică și să privim tabernacolul, să-l privim pe Isus prezent în sfânta Taină. Acela este un adevărat miracol! Acolo este senzaționalul fiecărei zile, fiecărei clipe: Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat. prezent pe altar, prezent în sfânta Taină, prezent în mijlocul nostru într-o bucățică de pâine. Cristos prezent este senzaționalul de fiecare zi! El este același ieri, astăzi și în veac pentru a ne iubi până la sfârșit și pentru a ne învăța să ne iubim unii pe alții așa cum el ne-a iubit: până la final, până la moarte și încă moartea pe cruce! Aceasta este cu adevărat o știre senzațională, dar despre așa ceva nu se vorbește la televizor, nici în ziare, nici pe facebook. Nici filme nu se mai fac! Dar nu-i bai! Nu-i bai deloc atâta timp cât avem creștini buni, preoți și laici, episcopi și papi, persoane consacrate și copii și tineri sfinți care ne vorbesc prin viața lor despre Dumnezeu și despre adevărurile de credință. Până la urmă, ceea ce contează este să simțim și să credem cu tărie că Dumnezeu este prezent, că Dumnezeu ne vorbește, că Domnul are un cuvânt de spus omului de astăzi, că Dumnezeu este și rămâne în mijlocul nostru în veci de veci. Avem Cuvântul său! Avem Sacramentele! Avem învățătura Bisericii! Să ne liniștim inima! Nu suntem singuri!

Să ne continuăm ziua în pace păstrând și meditând în inima noastră aceste cuvinte: 

„Să nu mai fim copii purtaţi de valuri 
şi duşi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin înşelăciunea oamenilor, 
prin viclenia lor în a proiecta inducerea în eroare…

Îndepărtând falsitatea, fiecare să spună fratelui său adevărul pentru că suntem membre unii altora! 26 De vă mâniaţi, să nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră! 27 Nu daţi ocazie diavolului29 Să nu iasă din gura voastră nicio vorbă rea, ci ceva bun, spre edificarea necesară, ca să dea har celor ce ascultă! 30 Nu-l întristaţi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu cu al cărui sigiliu aţi fost însemnaţi pentru ziua răscumpărării! 31Să fie îndepărtate dintre voi orice amărăciune, furie, mânie, răcnet, blasfemie şi orice răutate! 32Dimpotrivă, fiţi buni unii faţă de alţii, înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos!

AMIN!

(Scrisoarea către Efeseni poate fi citită în întregime aici: https://bibliacatolica.ro/category/biblia/2-noul-testament/56-scrisoarea-sf-apostol-paul-catre-efeseni/page/4/ Durează mai puțin decât unele articole defăimătoare la adresa celor cu care împărtășim aceeași speranță, credință și dragoste!).

PSALMUL 23 (22)

Domnul este păstorul cel bun

1 Psalm. Al lui Davíd.

Domnul este păstorul meu,

nu voi duce lipsă [de nimic];

2 el mă paşte pe păşuni verzi,

mă conduce la ape de odihnă,

3 îmi înviorează sufletul.

Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.

4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,

nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,

toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,

îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu e plin de se revarsă.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele

şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

O propunere concretă

„Prezenţa Domnului locuieşte în familia reală şi concretă, cu toate suferinţele, luptele, bucuriile sale şi propunerile sale zilnice” (Amoris laetitia, 315).

În Biserică avem o comoară ascunsă: familia. Domnul a însoţit mereu fiecare criză a poporului său cu mesaje extraordinare şi pare să facă asta şi în faţa acestei pandemii, care ne constrânge pe noi toţi la o retragere forţată în casele noastre. Celebrările sunt suspendate, multe biserici sunt închise şi este riscant a ajunge la ele. Ne simţim singuri, izolaţi şi tocmai în această izolare Duhul ne sugerează să redescoperim sacramentul căsătoriei, în virtutea căruia casele noastre, prin prezenţa constantă a lui Cristos în relaţia consacrată a soţilor, sunt o mică Biserică familială.

De fapt, în case, soţii garantează prezenţa lui Isus douăzeci şi patru de ore pe zi. Un adevăr pe care papa Francisc îl subliniază în Amoris laetitia la nr. 67: „Cristos Domnul «vine în întâmpinarea soţilor creştini în sacramentul căsătoriei» şi rămâne cu ei”. Isus nu pleacă, ci rămâne cu soţii şi este prezent în casa lor nu numai când sunt reuniţi şi se roagă, ci în fiecare clipă.

În virtutea acestei realităţi, putem fructifica acest timp deosebit ca timpul în care fiecare familie creştină poate redescoperi ceea ce este: manifestare genuină a misterului, care este Biserica drept trup al lui Cristos. De fapt, soţii „edifică Trupul lui Cristos şi constituie o Biserică familială” (Amoris laetitia, 67). Fiecare familie este o parte esenţială a acestui trup, care se construieşte pornind de la micile gesturi zilnice, unde Isus este prezent în mod stabil.

Este un timp de antrenament, cel pe care ni-l oferă Domnul, în aşteptarea înfrângerii acestui rău. Un timp în care, trăind uniţi în casele noastre, suntem chemaţi să facem exerciţii de caritate continue. De câte ori pe zi în aceste ore Domnul ne dă oportunitatea de a-i privi cu duioşie pe copiii noştri, cu răbdare iubitoare pe soţul nostru; de a modera tonul vocii chiar dacă în jurul nostru domneşte o dezordine neaşteptată, de a educa pe copiii noştri la folosirea bună a acestui timp îndelungat în casă, care pare să nu treacă niciodată; de a-i educa la un dialog făcut din ascultare dăruită celuilalt, din calm interior, din respect, chiar dacă celălalt este diferit de modul în care aş vrea să fie? Este un timp de creştere, acesta, pentru fiecare dintre noi, în care trebuie să învăţăm să marcăm ritmul zilelor, care nu mai sunt controlate de munca frenetică şi de o gestionare familială dominată de „a face”. Ore oferite capacităţii noastre de a lăsa spaţiu celuilalt între zidurile restrânse ale caselor noastre. Cât este de important, în această nouă dimensiune în care suntem aruncaţi, ca soţul şi soţia să ştie să se privească în ochi şi să-şi vorbească, planificând împreună orele zilei, conştienţi că între zidurile familiale există o prezenţă frumoasă care provine din relaţia lor: Isus. Pentru că acesta nu este numai un timp de antrenament uman, ci şi spiritual. Este un timp de pre-evanghelizare, în case şi prin intermediul caselor, ca în epoca primelor comunităţi creştine, în timpul căruia Domnul ne invită să ne reunim ca familii, să ne rugăm împreună, în jurul unei lumânări aprinse, pentru a ne aminti că este Cineva care ne ţine uniţi şi care, în această perioadă de tulburare, ne iubeşte. Un timp care ne va permite după aceea să celebrăm din nou în biserici, mai conştienţi şi întăriţi de prezenţa lui Isus în vieţile noastre zilnice.

Aşadar, să ne străduim să percepem invitaţia pe care ne-o adresează Domnul în casele noastre: să ne reunim, ca familie, duminica, pentru a celebra în mod mai solemn acea liturgie familială care în mod obişnuit, în virtutea prezenţei lui Isus, se împlineşte prin gesturile dintre soţi (gesturile de iubire trăite în istoria unui cuplu de soţi, devin o „continuitate neîntreruptă a limbajului liturgic” şi „viaţa conjugală devine, într-un anumit sens, liturgie” [Amoris laetitia, 215]).

Cum se face asta este simplu: putem să ne întâlnim toţi împreună într-o cameră, să recităm un Psalm de laudă, să ne cerem iertare reciproc cu un cuvânt sau un gest între soţi şi între părinţi şi copii, să citim Evanghelia duminicii, să exprimăm un gând despre ceea ce trezeşte Cuvântul în fiecare, să formulăm o rugăciune pentru necesităţile familiei, ale celor pe care-i iubim, ale Bisericii şi ale lumii. Şi în sfârşit, să încredinţăm grijii Mariei familia noastră şi fiecare familie pe care o cunoaştem.

Toate familiile pot face asta, pentru că Isus a spus: „unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor” (Mt 18,20). Şi de ce să nu încercăm să facem comunitate, rugându-ne duminica împreună cu mai multe familii, via skype, sau cu alte sisteme de audio sau video conferinţă, folosindu-ne de avantajele tehnologiei moderne? Pe rând putem să-i punem pe copiii noştri să citească, sau să alternăm glasurile cuplurilor şi familiilor conectate.

Să ne amintim că soţii sunt semnul misterului pascal care se celebrează în fiecare Euharistie („De aceea soţii sunt referinţa permanentă pentru Biserică a ceea ce s-a întâmplat pe Cruce”, Amoris laetitia, 72); ei sunt profeţie, vestire întrupată într-o cotidianitate formată din mici gesturi, care exprimă dăruirea de sine, aşa cum a făcut Isus. Să profităm de acest timp un pic straniu pentru a-l primi şi a-l trăi pe Duhul Sfânt în casele noastre şi a redescoperi bogăţia şi darul Bisericilor noastre familiale împreună cu Isus, care locuieşte cu noi.

O propunere concretă pentru a fi „Biserică familială”
de cardinal Kevin Farrell 
prefect al Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă

După 
L’Osservatore Romano, 22 martie 2020
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Preluat de pe http://www.ercis.ro

%d blogeri au apreciat: