Arhivă etichetă pentru ‘fericire’

Drumul bucuriei nu este o plimbare…

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Invitaţia la bucurie este caracteristică timpului de Advent: aşteptarea naşterii lui Isus, aşteptarea pe care o trăim este bucuroasă, cam ca atunci când aşteptăm vizita unei persoane pe care o iubim mult, de exemplu, un prieten pe care nu-l vedem de mult timp, o rudă… Suntem în aşteptare bucuroasă. Şi această dimensiune a bucuriei reiese în special astăzi, a treia duminică din Advent, care se deschide cu îndemnul Sfântului Paul: „Bucuraţi-vă mereu în Domnul” (Antifonul de intrare; cf. Fil 4,4.5). „Bucuraţi-vă!”. Bucuria creştină. Şi care este motivul acestei bucurii? Că „Domnul este aproape” (v. 5). Cu cât Domnul este mai aproape de noi, cu atât suntem în bucurie; cu cât el este departe, cu atât suntem în tristeţe. Aceasta este o regulă pentru creştini. Odată un filozof spunea un lucru mai mult sau mai puţin aşa: „Eu nu înţeleg cum se poate crede astăzi, pentru că aceia care spun că ei cred au o faţă de priveghi funebru. Nu dau mărturie despre bucuria învierii lui Isus Cristos”. Atâţia creştini cu acea faţă, da, faţă de priveghi funebru, faţă de tristeţe… Însă Cristos a înviat! Cristos te iubeşte! Şi tu nu ai bucurie? Să ne gândim un pic la asta şi să spunem: „Eu, am bucurie pentru că Domnul este aproape de mine, pentru că Domnul mă iubeşte, pentru că Domnul m-a răscumpărat?”.

Evanghelia după Ioan ne prezintă astăzi personajul biblic care – exceptându-i pe Sfânta Fecioară Maria şi pe Sfântul Iosif – cel dintâi şi mai mult a trăit aşteptarea lui Mesia şi bucuria de a-l vedea venind: vorbim desigur despre Ioan Botezătorul (cf. In 1,6-8.19-28).

Evanghelistul îl introduce în manieră solemnă: „A venit un om trimis de Dumnezeu […]. A venit ca să dea mărturie despre lumină” (v. 6-7). Botezătorul este primul martor al lui Isus, cu cuvântul şi că dăruirea vieţii. Toate Evangheliile concordă în a arăta cum a realizat el misiunea sa indicându-l pe Isus drept Cristos, Trimisul lui Dumnezeu promis de profeţi. Ioan era un leader al timpului său. Faima sa s-a răspândit în toată Iudeea şi dincolo de ea, până în Galileea. Însă el n-a cedat nici măcar o clipă ispitei de a atrage atenţia asupra sa: el orienta întotdeauna spre Cel care trebuia să vină. Spunea el: „Eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei” (v. 27). Semnalându-l mereu pe Domnul. Ca Sfânta Fecioară Maria: îl semnalează mereu pe Domnul: „Faceţi ceea ce vă va spune”. Întotdeauna Domnul în centru. Sfinţii în jur, semnalându-l pe Domnul. Şi cine nu-l semnalează pe Domnul, nu este sfânt!

Iată prima condiţie a bucuriei creştine: descentrarea de sine şi punerea lui Isus în centru. Aceasta nu este alienare, pentru că Isus este efectiv centrul, este lumina care dă sens deplin vieţii fiecărui bărbat şi femei care vine în această lume. Este acelaşi dinamism al iubirii, care mă face să ies din mine însumi nu pentru a mă pierde, ci pentru a mă regăsi în timp ce mă dăruiesc, în timp ce caut binele celuilalt.

Ioan Botezătorul a parcurs un drum lung pentru a ajunge să-l mărturisească pe Isus. Drumul bucuriei nu este o plimbare. Este nevoie de muncă pentru a fi mereu în bucurie. Ioan a părăsit toate, încă de tânăr, pentru a-l pune pe Dumnezeu pe primul loc, pentru a asculta cu toată inima şi cu toate forţele Cuvântul său. Ioan s-a retras în deşert despuindu-se de orice lucru superfluu, pentru a fi mai liber să urmeze vântul Duhului Sfânt. Desigur, unele trăsături ale personalităţii sale sunt unice, irepetabile, care nu pot fi propuse tuturor. Însă mărturia sa este paradigmatică pentru oricine vrea să caute sensul propriei vieţi şi să găsească adevărata bucurie. Îndeosebi, Botezătorul este model pentru cei care în Biserică sunt chemaţi să-l vestească altora pe Cristos: pot face asta numai în dezlipirea de ei înşişi şi de mondenitate, nu atrăgând persoanele la ei, ci orientându-le spre Isus. Aceasta este bucuria: a orienta spre Isus. Şi bucuria trebuie să fie caracteristica credinţei noastre. Chiar şi în momentele întunecate, acea bucurie interioară, de a şti că Domnul este cu mine, că Domnul este cu noi, că Domnul este înviat. Domnul! Domnul! Domnul! Acesta este centrul vieţii noastre şi acesta este centrul bucuriei noastre. Gândiţi-vă bine astăzi: Cum mă comport eu? Sunt o persoană bucuroasă care ştie să transmită bucuria de a fi creştin, sau sunt mereu ca acei trişti, aşa cum am spun înainte, care par să fie la un priveghi funebru? Dacă eu nu am bucuria credinţei mele, nu voi putea da mărturie şi ceilalţi vor spune: „Dar dacă credinţa este aşa de tristă, mai bine să n-o am”.

Rugându-ne acum Angelus, noi vedem toate acestea realizându-se pe deplin în Fecioara Maria: ea a aşteptat în tăcere Cuvântul de mântuire al lui Dumnezeu; l-a ascultat, l-a primit, l-a zămislit. În ea Dumnezeu s-a făcut aproapele. Pentru aceasta Biserica o numeşte pe Maria „Pricina bucuriei noastre”.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini.

În mod special salut grupul care a venit ca să reprezinte familiile şi copiii din Roma, cu ocazia binecuvântării „Pruncuşorilor”, întâlnire organizată de Centrul Oratorii Romane. Anul acesta sunteţi puţini aici din cauza pandemiei, dar ştiu că mulţi copii şi adolescenţi s-au adunat în oratorii şi în casele lor şi ne urmăresc prin mijloacele de comunicare. Adresez fiecăruia salutul meu şi binecuvântez statuetele lui Isus, care vor fi aşezate în iesle, semn de speranţă şi de bucurie. În tăcere, să facem binecuvântarea Pruncuşorilor: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Când vă veţi ruga acasă, în faţa ieslei cu cei din familia voastră, lăsaţi-vă atraşi de duioşia lui Isus Prunc, născut sărac şi firav în mijlocul nostru, pentru a ne dărui iubirea sa.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Nu uitaţi de bucurie! Creştinul este bucuros în inimă, chiar şi în încercări; este bucuros pentru că este aproape de Isus: el este cel care ne dă bucuria. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Papa Francisc: Angelus (13 decembrie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Preluat de pe ercis.ro

Bucuria smerită a harului nemeritat! La mulți ani, România!

„Iată, Domnul nostru va veni cu putere şi va lumina ochii slujitorilor săi” ca să înțelegem ce mare binecuvântare am primit: posibilitatea de a-l vedea în fiecare zi pe Isus Cristos prezent în Sfânta Taină, de a-i asculta și medita cuvintele din Sfânta Evanghelie, de a-l sluji și îmbrățișa în cei mici, în cei săraci și suferinzi (Is 40,10; Lc 10,21-24)

Să se vadă pe chipul nostru și în faptele noastre bucuria smerită a harului nemeritat de a-l cunoaște, de a-l sluji și de a-l iubi pe Dumnezeu. 

Bucurându-ne cu smerenie de prezența lui Cristos, atenți să nu-i disprețuim pe cei triști și suferinzi din cauza lipsurilor, putem avea o lume/țară/comunitate/familie/inimă mai bună! 

La mulți ani, România!


Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,21-24
În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. 23 Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, 24 căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit”.

Cuvântul Domnului


advent-marti-prima-saptamana-bucuria-smerita-1-decembrie-romania-1

Împreună pentru copiii care nu pot vorbi despre suferințele lor!

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc din suflet!

€10.00

A DOUA ZI: cele trei copilării furate și cele trei zile în care putem reda copiilor copilăria

Astăzi este despre copiii care adorm neîmbrățișați 
și care nu cunosc fericirea din rostirea: 
„Bună dimineața, mămico”
și nici siguranța celor care strigă „Tata”…

Dacă vrei, poți (re)da și tu copilăria unui astfel de copil! 
Noi avem PUȚIN, însă ei nu au NIMIC.
Mai mult: ei nu au pe NIMENI!

Astăzi este despre cei care nu au rostit niciodată suavul „Mama”, despre cei care nu au putut să se țină de mâna celui pe care îl numim „Tăticule”. Astăzi este despre orfanii de lângă noi, care trăiesc abandonați sau, unii un pic mai norocoși, trăiesc în familii adoptive sau în case de copii. Ceilalți? Boschetari, cerșetori, victime ale traficului de persoane și de organe. Abuzați sau uitați, triști înainte de a cunoaște fericirea, ei caută un loc în inima noastră, în lumea noastră…

În prima zi, adică ieri (14 noiembrie 2020), am vorbit AICI despre prima copilărie furatădrama celor care devin părinți fără să fi zămislit, cei care sunt părinți fără să fi fost mai întâi copii (fericiți)… Ieri a fost o zi dedicată copiilor care își cresc frații mai mici. Rămași singuri, orfani sau abandonați de părinți, frații mai mari au devenit fără niciun preaviz „părinți”. Uneori chiar înainte de a-și trăi copilăria. Unii și-au îndeplinit acest rol cu o demnitate și responsabilitate vrednice atât de calendarul sfinților martiri, cât și de cartea recordurilor. Alții n-au mai reușit și au fugit la rândul lor lăsându-și frații orfani pentru a doua oară! Chiar acum sunt copii/adolescenți/tineri care stau în taina nopții și cugetă să fugă de această responsabilitate tocmai pentru că nu reușesc să procure cele necesare pentru frații lor mai mici.  Am văzut copii/adolescenți care plâng cu lacrimi de părinți, care oftează ca adulții…  Ce drame: părinți fără să fi zămislit, părinți fără să fi fost mai întâi copii (fericiți)… Și vine iarna, cu frigul și vitregia ei… 

Unii au nevoie de lemne pentru a nu muri de frig, alții de o pâine pentru a nu muri de foame, alții de medicamente pentru a nu muri de boli necruțătoare, dar toți au nevoie de o îmbrățișare pentru a nu muri din lipsa iubirii… 

De aceea, astăzi, a doua zi, este despre o altă copilărie furată, despre acei copii pentru care cuvintele „mamă”, „tată”, „familie”, „îmbrățișare”, „iubire” nu au corespondent în realitate. Sunt cuvinte din cărți, din filme, din viața altora, din viața mea, din viața ta, dar nu din inima lor, nu din viața lor. Astăzi este despre copiii care adorm neîmbrățișați și care nu cunosc fericirea din rostirea: „Bună dimineața, mămico” și nici siguranța celor care strigă „Tata”…

A treia zi și a treia copilărie furată: 16 noiembrie 2020

Astăzi (15 noiembrie 2020) este Ziua Mondială a Săracilor. O zi dedicată în totalitate lor, celor de la periferia vieții (noastre). Însă ce înseamnă această zi pentru noi? Doar o „pomenire”, doar o vorbire despre cei săraci? Doar o amintire că printre noi trăiesc milioane și milioane de săraci? Iar printre aceștia se găsesc și copii, mulți copii nevinovați, nefericiți, neajutorați… Copiii nimănui. 

Da, copiii nimănui, acei îngeri care au mereu un nod în gât și lacrimi în ochi când sunt întrebați: „De-al cui ești tu”? Ei sunt cei care nu pot răspunde copilăros, zâmbind și fâstâcindu-se: „De-a lu mama și de-a lu tata”. Ei doar plâng, dau din umeri, rămân triști, tăcuți…Aceștia sunt cei care de multe ori s-au culcat flămânzi, goi și mai ales neîmbrățișați! Tragedia lor este dublă: nu doar că sunt singuri pe lume, ci mulți simt că nu sunt iubiți, că nu sunt doriți, că sunt o povară … 

Ziua Mondială a Săracilor să nu fie o zi teoretică! În țara noastră sunt multe case de copiii, sunt mulți orfani, cerșetori, boschetari, copii flămânzi… Să facem ceva pentru cei de lângă noi. Vizitează o casă de copii. Oferă o prăjitură unui copil care nu a intrat niciodată într-o cofetărie… Fă voluntariat într-o casă de copii. Ia un copil pentru o zi, o săptămână, o lună, o viață la tine în casă, să simtă, să adulmece pentru câteva clipe parfum de „familie”, aroma iubirii, aroma fericirii și a siguranței. Oare noi vrem altceva de la viață? Nu tot ceea ce căutăm se rezumă la a iubi și a fi iubiți, în toate formele acestei mari virtuți?! Atât vor și ei: să simtă un pic de iubire! Atât! Și toți putem oferi iubire. Nimeni nu e prea sărac pentru a oferi iubire. Nimeni! Chiar dacă avem puțin, ei nu au deloc, ei nu au nimic. NIMIC! Nu au pe nimeni în afară de noi…

Dacă vrei să ajuți, folosește una din opțiunile de mai jos, specificând: copii fără copilărie!

Redă copilăria unui copil orfan, unui copil fără copilărie!

Redă copilăria unui copil fără copilărie! Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€10.00



PS. Știu că multe familii suferă pentru că nu pot avea copii. Este o dramă a multor familii. Unele, mai ales cele care dispun de mijloace financiare consistente, încearcă tot felul de tratamente, terapii, soluții… Ce bine ar fi ca printre soluțiile căutate să fie și adopția… Atâția copii, atâtea suflete triste, abandonate, trăiesc așteptând să umple tot atâtea case, inimi și familii goale… Ce bine ar fi ca dorința unei familii de a avea copii să se intersecteze cu dorința unui copil orfan de a avea o familie… Să ne rugăm cu speranță pentru această minune, să ajutăm să se întâmple această minune! 

Sursă fotografie: http://www.minimaetmoralia.it

AICI poți citi: 
1. Prima copilărie furată 

2. A doua copilărie furată

3. A treia copilărie furată

4. Mesajul Sfântului Părinte pentru a IV-a Zi Mondială a Săracilor (duminică, 15 noiembrie 2020)

Donează pentru copiii orfani

Redă copilăria unui copil fără copilărie! Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€10.00

Mulțumesc din inimă
celor care au răspuns deja la această „chemare”
și mi-au oferit încă din prima zi sprijinul lor
cu multă generozitate!

Toți copiii merită o copilărie fericită…
măcar pentru o clipă, măcar pentru un zâmbet!

Vă mulțumesc!

%d blogeri au apreciat: