Arhivă etichetă pentru ‘fericire’

Căutători de rău…

Credința nu-ți oferă o baghetă magică 
cu care poți vindeca și salva toată lumea. 
Credință însă este acea forță divină 
care te ajută să respingi răul, compromisul, disperarea. Credința îți scoate sufletul din mormânt 
și te luminează ca să cauți și să vezi binele, nu răul.

Există și astăzi, chiar printre noi, oameni care sunt de meserie „căutători de rău”. Aceștia, chiar și atunci când sunt martorii unui miracol, martorii unui bine, tot ce reușesc să facă este să repete cuvintele iudeilor: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. Altfel spus, în loc să se bucure cu cel vindecat pentru minunea întâmplată, ei caută să găsească ceva rău în tot acel bine, caută un motiv să spună nu fericirii, să bage în mormânt o inimă plină de viață.

Cât de des suntem și noi asaltați de ispita de a despica firul în patru în speranța că vom găsi mereu o „încălcare a sâmbetei”, o lege pe care să o punem mai presus de iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Această boală ne împiedică să ne apropiem de ceilalți, să le dorim binele și să trăim în comuniune cu ei.

Însă astăzi vrem să fim purificați de această mentalitate a „căutătorilor de rău”. De aceea ne rugăm spunând: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale”! Vrem bucuria mântuirii, bucuria unei inimi curate care știe să facă, să vadă și să iubească binele atunci când îl întâlnește.

Cristos, prin patima și moartea sa, vindecă inima noastră. El însuși spune astăzi ființei noastre: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”! Ceva mai rău? Da, ceva mult mai rău: nu doar să căutăm mereu partea rea, ci să devenim noi înșine cei care facem răul, cei care îi scandalizăm pe ceilalți, cei care strigăm: „Răstignește-l! Răstignește-l”.

Avem nevoie de purificare! Numai o inimă curată poate fi o locuință plăcută pentru Cristos mort și înviat. Să ne amintim că atunci când medităm Calea Sfintei Cruci, la stațiunea a paisprezecea, spunem: „Trupul preasfânt al lui Isus este pus într-un mormânt nou şi curat. Isuse, dă-mi harul ca inima mea să fie o locuinţă curată şi plăcută pentru trupul tău în preasfânta împărtăşanie şi să te primesc cu vrednicie şi evlavie, pentru mântuirea sufletului meu, pururea, dar mai ales la sfârşitul vieţii mele”.

Aceasta este rugăciunea noastră: vrem o inimă curată care să-l primească pe Cristos și care să învie cu Cristos. Nu vrem să rămânem în întunericul păcatului, în mormântul morții, ci vrem viața, binele! Vrem să ne bucurăm cu cel vindecat!

Să fim atenți la credința noastră. Să o reînnoim: Cristos, cel care a murit şi a fost îngropat, a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu făcut om. El a suferit moartea pentru fiecare om (cf. Evr 2,9). Să nu disprețuim prin viața noastră sacrificiul său, ci să mărturisim iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă în Cristos.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,1-3.5-16
În acel timp, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o piscină numită în evreieşte Betesda, care avea cinci porticuri. 3 Sub acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi. 5 Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Văzându-l zăcând şi ştiind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am niciun om ca să mă facă să cobor în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”. 8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” 9 Şi, îndată, omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi umbla. Dar ziua aceea era sâmbăta. 10 Aşadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. 11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?” 13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulţime. 14 După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” 15 Omul a plecat şi le-a făcut cunoscut iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat. 16 De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.

Cuvântul Domnului

Împlinirea speranței noastre: Paradisul

Cum să accepți moartea fără speranța învierii? Cum să suporți boala fără speranța vindecării? Cum să îți iei rămas bun fără să ai speranța revederii? Cum e viață trăită fără speranță? Dacă nu am fi creștini și într-o zi cineva ne-ar povesti cu înflăcărare despre speranța adusă de Cristos, am tânji să fim încreștinați fie și numai pentru această speranță aducătoare de mângâiere: în Cristos și prin Cristos toți vor învia. Sufletul nostru tânjește și are nevoie de această speranță a vieții veșnice. Ce binecuvântați suntem: noi credem în învierea morților și viața veacului ce va veni. 

Știm că și astăzi, ca și în timpul apostolului Paul, când vorbim despre înviere și viața veșnică suntem luați în râs: „Despre asta te vom asculta altă dată” (Fap 17,32). Însă „dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastră… Și dacă ne-am pus speranța în Cristos numai în viața aceasta, suntem cei mai vrednici de milă dintre toți oamenii” (1Cor 15,14).

Cristos înviat este principiul și izvorul învierii noastre viitoare. Totodată el este centrul și forța credinței noastre. Privind la Domnul cu speranța învierii reușim să nu mai trăim pentru noi înșine, ci pentru acela care a murit și a înviat pentru noi, Isus Cristos (cf. 2Cor 5,15).

Să nu ne temem să vorbim despre Cristos și despre înviere. Să nu ne temem de judecata oamenilor. Dimpotrivă, să ne întipărim bine în minte cuvântul lui Cristos: „Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine” (Lc 6,26). Aceste cuvinte rostite de Dumnezeu ar trebui să ne smulgă din goana noastră după laude și onoruri. Într-o lume în care fericirea depinde de prea multe ori de numărul de aprecieri primite, Cristos ne spune: „Vai vouă, dacă munciți doar pentru a vă primi răsplata în lumea aceasta! Vai vouă, dacă așteptați doar laude! Vai vouă, pentru că adevărata fericire nu vine din vorbele sau părerile pe care alții le au despre voi, ci izvorul fericirii este în inima omului, în ceea ce omul scoate și oferă din inima sa”. Sărăcia, foametea, plânsul și orice fel de critică sau persecuție vor trece și, dincolo de suferințe, cel care este drept în faptele și cuvintele sale va ajunge să cunoască adevărata fericire. Să nu ne temem în fața criticilor și a persecuțiilor, ci „întemeiați și tari în credință și neclintiți în speranța evangheliei (Col 1,23), să privim la Cristos și la mângâierea cuvintelor sale: „Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer!” (Lc 6,23).Deși încă pe pământ, trăim deja „cerul” pentru că am înviat împreună cu Cristos și „căutăm cele de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu”. Dincolo de orice suferință, noi știm că atunci „când se va arăta Cristos, care este viața voastră, atunci și noi ne vom arăta împreună cu el în glorie” (cf. Col 3,1-4). Pentru aceasta, fugim de gloria acestei lumi și, ajutați de Domnul, încercăm zi de zi să ne bucurăm de împlinirea speranței noastre: Paradisul.


† DUMINICA a 6-a de peste an
Ier 17,5-8; Ps 1; 1Cor 15,12.16-20; Lc 6,17-18a.20-26

LECTURA I
Blestemat să fie omul care-şi pune încrederea în om; binecuvântat să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul!
Citire din cartea profetului Ieremia 17,5-8
Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om şi-şi pune tăria într-un muritor şi inima lui se îndepărtează de Domnul. 6 El este ca un ienupăr în Arabah, nu vede când vine binele. Stă într-un loc uscat din pustiu, în pământ sărac şi de nelocuit. 7 Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul şi Domnul este cauza încrederii sale. 8 El este ca pomul plantat lângă apă, care-şi întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui sunt verzi, în anul secetos nu se îngrijorează şi nu încetează să facă fructe.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: Ps 39(40),5a)
R.: Fericit este bărbatul care şi-a pus încrederea în Domnul.

1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi,
nu zăboveşte pe calea păcătoşilor
şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi tot ceea ce face se încununează cu succes. R.

4 Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.

LECTURA A II-A
Dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,12.16-20
Fraţilor, dacă se vesteşte că Cristos a înviat din morţi, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? 16 Căci dacă morţii nu învie, nici Cristos nu a înviat, 17 iar dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică şi voi sunteţi încă în păcatele voastre, 18 iar cei care au adormit în Cristos au pierit. 19 Şi dacă ne-am pus speranţa în Cristos numai în viaţa aceasta, suntem cei mai vrednici de milă dintre toţi oamenii. 20 Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 6,23ab
(Aleluia) „Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, spune Domnul, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Fericiţi voi, cei săraci! Dar, vai vouă, bogaţilor!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,17-18a.20-26
În acel timp, coborând împreună cu Cei Doisprezece, Isus s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli ai săi şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din toată zona de coastă a Tirului şi a Sidonului, 18a au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. 20 Ridicându-şi ochii spre discipolii săi, a spus: „Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu! 21 Fericiţi voi, care acum sunteţi flămânzi, căci vă veţi sătura! Fericiţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde! 22Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor exclude, când vă vor insulta şi vor şterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului! 23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer! Pentru că aşa făceau şi părinţii lor cu profeţii. 24 Dar, vai vouă, bogaţilor, pentru că vă primiţi mângâierea! 25 Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi suferi de foame! Vai vouă, celor care râdeţi acum, căci veţi jeli şi veţi plânge! 26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; pentru că aşa au făcut părinţii lor profeţilor falşi”.

Cuvântul Domnului




Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00

Cum definim omul fericit? Adică „posesorul” fericirii de calitate

La mulți ani
tuturor persoanelor consacrate!

Dumnezeu ne-a dat ce avea mai bun: pe Fiul său. Maria și Iosif au dat ce aveau mai bun: voința și viața lor puse în slujba planului divin de mântuire. Simeon și Ana au dat ce aveau mai bun: timpul și speranța lor răbdătoare cu care „așteptau mângâierea lui Israel… slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni”. Noi ce dăruim lumii și lui Dumnezeu? Și, mai ales, ce calitate are ceea ce oferim?

În tot ceea ce dăruim – inclusiv viața și timpul nostru! – accentul trebuie pus pe calitate, nu pe cantitate. Maria și Iosif, Simeon și Ana sunt un simbol al calității, al vieții dăruite, al vieții consacrate: oameni drepți, evlavioși care îl slujesc pe Domnul zi și noapte prin posturi și rugăciuni, vorbind tuturor despre Cristos, pruncul divin. 

În lumina sărbătorii de astăzi și a Zilei Mondiale a Persoanelor Consacrate, putem să ne analizăm viața și calitatea dăruirii noastre plecând de la timpul oferit lui Dumnezeu și fraților. Atunci când cineva oferă sau îți oferă timp, de fapt oferă ceea ce are mai prețios și irecuperabil. Să dăruiești timp este cea mai bună investiție pentru viitor, pentru viața veșnică. Dăruind timp de calitate arătăm lumii că viața nu este doar timp care trece, doar secunde și zile. Dimpotrivă, timpul, adică viața, este locul întâlnirii dintre Dumnezeu și oameni, locul slujirii lui Dumnezeu în oamenii cu care ne petrecem timpul.

Cu adevărat valorificăm bine timpul dacă-l slujim pe Dumnezeu în oamenii pe care-i întâlnim. În toți oamenii, nu doar în cei care ne sunt simpatici. În toți oamenii, mai ales în cei care trec prin momente dificile. Astfel devenim asemenea lui Cristos care, suferind, a venit în ajutorul tuturor celor care suferă (Evr 2,18).

Timpul oferit se transformă în fericire de calitate. Și e important și acest aspect în viața noastră. Deseori afișăm o față senină, zâmbim și râdem, însă suntem cu adevărat fericiți? Cât durează fericirea noastră și ce anume o condiționează? Și, mai ales, fericirea noastră este una de calitate? Îndeplinim condițiile pentru a fi fericiți, așa cum spune Isus că sunt cei cu adevărat fericiți? (Mt 5,3-12). Să ne amintim simplitatea cu care Cristos definește omul fericit atunci când o femeie i-a spus: „Fericit sânul care te-a purtat și pieptul la care ai supt”. Cum i-a răspuns? Ce drum i-a indicat spre fericire? Isus i-a zis: „Mai degrabă fericiți sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!” (Lc 11,27-28). Ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și împlinirea lui prin slujire este calea creștinului – în mod deosebit a persoanelor consacrate – spre o viață fericită. Iar această fericire izvorâtă din trăirea Cuvântului va fi cu adevărat una de calitate.

Dumnezeu merită tot ceea ce avem mai bun. Să-i oferim timpul și fericirea noastră, dar să fie daruri de calitate. Aceasta este opera minunată pe care o poate face fiecare creștin adevărat, cu atât mai mult o persoană consacrată: să dăruiască Domnului și omului ceea ce are mai bun, să ofere timpul și fericirea sa.


2 februarie 2022 

ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI
Sf. Ioana
Mal 3,1-4 (Evr 2,14-18); Ps 23; Lc 2,22-40 (2,22-32)

LECTURA I
Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi.
Citire din cartea profetului Malahia 3,1-4
Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi. Iată, vine, zice Domnul Sabaot! 2 Cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va putea sta când se va arăta el? Căci el va fi ca focul celui care topeşte şi ca leşia celui care spală. 3 Va şedea precum cel care topeşte şi îi va curăţa pe fiii lui Levi şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint. Ei îi vor aduce Domnului ofrandă după dreptate. 4 Îi va plăcea Domnului ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului, ca în zilele de odinioară, ca în anii de mai înainte”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),7.8.9.10(R.: 10b)
R.: Domnul oştirilor: el este regele gloriei.

7 Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.

8 Cine este acest rege al gloriei?
E Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în luptă. R.

9 Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.

10 Cine este acest rege al gloriei?
Domnul oştirilor: el este regele gloriei. R.

LECTURA A II-A
Trebuia să se facă în toate asemenea fraţilor.
Citire din Scrisoarea către Evrei 2,14-18
Fraţilor, cum însă copiii au acelaşi sânge şi aceeaşi carne, a devenit şi Isus părtaş cu ei, pentru ca, prin moarte, să reducă la neputinţă pe cel care avea puterea morţii, adică pe diavol, 15 şi să-i elibereze pe aceia care, de frica morţii, toată viaţa lor erau reduşi la sclavie. 16 Căci nu se îngrijeşte de îngeri, ci de urmaşii lui Abraham se îngrijeşte. 17 De aceea, era nevoie să se facă în toate asemenea fraţilor, pentru ca să devină un mare preot îndurător şi vrednic de încredere pentru relaţiile cu Dumnezeu, ca să ispăşească păcatele poporului. 18 Aşadar, prin faptul că el însuşi a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercaţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 2,32
(Aleluia) Lumină spre luminarea neamurilor şi spre gloria poporului tău, Israel! (Aleluia)

EVANGHELIA*
Ochii mei au văzut mântuirea ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” 24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. 25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: 29 „Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, 30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” 33 Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!” 36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului


Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00

%d blogeri au apreciat: