Arhivă etichetă pentru ‘fericire’

Iată de ce inima omului robit simțurilor nu cunoaște pacea

Adevărata pace a inimii 
se capătă luptând împotriva poftelor neorânduite, 
nu slujindu-le și urmându-le orbește imboldul.

Capitolul VIDESPRE IMBOLDURILE NEÎNFRÂNATE

1. De îndată ce un imbold nesăbuit îi dă pinteni, omul se tulbură. Cel trufaș, de pildă, sau cel zgârcit, n-au parte de tihnă niciodată; în schimb, cel sărman și cel smerit cu inima gustă din belșug binefacerile păcii. Cel ce nu și-a răstignit cu totul poftele se va lăsa ușor ispitit și va fi lesne biruit în împrejurări din cele mai mărunte și neînsemnate. Cei care sunt sufletește șubrezi – robiți încă, întrucâtva, trupului lor și aplecați spre bucuriile simțurilor – anevoie se vor dezlipi cu totul de dorințele și năzuințele lumești. Iată de ce îi umbrește tristețea, deseori, atunci când trebuie să se înfrâneze de la câte ceva, ba chiar se supără, câteodată, atunci când un lucru sau cineva li se așază de-a curmezișul.

2. Dacă însă omul și-a dobândit ce și-a poftit, curând îl apucă mustrările de cuget, căci și-a urmat fără frâu imboldul, ceea ce nu ajută cu nimic la dobândirea păcii pe care și-a dorit-o. Adevărata pace a inimii se capătă luptând împotriva poftelor neorânduite, nu slujindu-le și urmându-le orbește imboldul. Iată de ce inima omului robit simțurilor nu cunoaște pacea, căci binefacerile ei nu se revarsă asupra celui împrăștiat în afară, ci doar în adâncul sufletului aprins de râvnă și evlavie.

Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: Trebuie să cerem de la Duhul dumnezeiesc harul abnegației sincere, al umilinței și blândeții în slujire, al generozității frățești față de semeni. „Drept aceea vă rog fierbinte”, spune Apostolul neamurilor, „eu, cel întemnițat pentru Domnul, să umblați cu vrednicie după chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia și blândețea, cu răbdare îngăduindu-vă unii pe alții în iubire, având grijă să păstrați unitatea Duhului prin legătura păcii” (Ef 4,1-3). Acest îndemn se adresează mai ales acelora care au fost ridicați la ordinele sacre în vederea continuării misiunii lui Cristos care între noi „nu a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji” (Mt 20,28) (Unitatis redintegratio: Decret despre ecumenism, nr. 7).

Să ne rugăm: Dăruiește-ne, Doamne, pacea interioară. Potolește cu harul tău furtunile pasiunilor noastre și dăruiește-ne curajul de a le înfrunta. Rânduiește ca toate dorințele noastre să fie supuse rațiunii, credinței și lui Dumnezeu. Amin!

Să reținem: Adevărata pace a inimii se capătă luptând împotriva poftelor neorânduite, nu slujindu-le și urmându-le orbește imboldul.

Să practicăm: Ferește-te de dorințele dezordonate și cultivă pacea și stăpânirea minții.


Aici puteți citi alte capitole din Imitațiunea lui Cristos:

CARTEA I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul I: Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreț peste deșertăciunile lumii

Capitolul II: Să nu avem despre noi înșine păreri înalte

Capitolul III: Să ne biruim pe noi înșine: ce anume te stânjenește și-ți aduce mai multe necazuri pe cap?

Capitolul IV: Buna chibzuință a faptelor noastre

Capitolul V: La citire să te atragă un singur lucru: dragostea de adevăr!

VA URMA! Capitolul VII: SĂ NU NE LĂSĂM AMĂGIȚI DE NĂDEJDI ZADARNICE ȘI SĂ FUGIM DE ÎNFUMURARE … (vineri, 23 octombrie 2020).


Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI: 
Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!

Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.

Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București).

Copiii ne (în)cântă. Recunoștință prietenilor și prieteniei (VIDEO)

Toată copilăria este un imn adus prieteniei!
Însă nu toți copiii pot cânta fericiți. Unii suferă prea mult. Noi putem deveni prietenii și protectorii lor, noi putem fi alinarea suferințelor lor până în ziua când vor cânta fericiți!

Să păstrăm în inimă cuvintele Învățătorului: „Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut” (Mt 25,40).

Mulțumire și recunoștință pentru cei care au participat la proiectul: „O carte și o pâine pentru un copil”! (https://paxlaur.com/2020/05/14/ofer-o-carte-si-o-paine-unui-copil-ofera-si-tu/ )

Vreau să trăiesc! Atât!

„La școală m-au întrebat ce vreau să devin când o sa fiu mare.
Le-am răspuns: Fericit!
Mi-au spus că nu am înțeles întrebarea.
Eu le-am spus că ei nu au înțeles viața”.

Sfanta Familie

 

Proiectul esențial: viața trăită în bine și adevăr

Când te vor întreba despre proiectele vieții tale, să le spui că ai un singur proiect măreț: viața. „Vreau să trăiesc! Atât! Să trăiesc și să-i las și pe alții să trăiască. Dacă pot, să-i ajut. Sau cel puțin să nu-i încurc! E un proiect care imploră zile mai lungi de 24 de ore”.

Să faci din viață un proiect pentru mulți e ceva ciudat. Pare prea puțin, prea simplu! Prin felul lor de a se mira, te poartă spre dialogul povestit de John Lenon: „La școală m-au întrebat ce vreau să devin când o sa fiu mare. Le-am răspuns: Fericit! Mi-au spus că nu am înțeles întrebarea. Eu le-am spus că ei nu au înțeles viața”.

Oare ar putea fi ceva mai important decât viața dacă însuși Dumnezeu coboară ca să o salveze?! Cuvântul s-a făcut trup întocmai pentru ca noi să avem viață și să o avem din belșug (cfr. In 10,10)!

Dumnezeu ar fi putut să ne ofere orice, absolut orice, dar a ales să ne ofere viață. Și asta prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos. Iar noi? Ce facem cu acest proiect măreț care ne-a fost încredințat?

Dacă la sfârșit de zi, de lună, de an, ne uităm în oglindă și în jurul nostru, vedem cum chipul, sufletul, oamenii, lucrurile descriu cu obiectivitate felul în care am folosit „resursa esențială a vieții”: timpul. Ceea ce suntem și ceea ce am adunat vorbesc despre cum ne-am folosit zilele, despre cât am investit în „viață”. Simțim remușcare? Mulțumire?

În timp ce ne „inventariem” proiectul vieții, ne dă târcoale ispita planurilor pentru noul an. Suntem tentați să ne fragmentăm viața cu obiective, să sufocăm prin ambiții carieriste proiectul esențial: viața trăită în bine și adevăr. Adică viața pură, simplă, însetată mereu de adevăr și determinată să facă doar binele.

Și chiar dacă te zbați să fii medic, avocat, preot, persoană consacrată, profesor, artist etc., fă-le să rămână doar mijloace prin care îți realizezi viața, prin care simți frumusețea vieții, căldura iubirii și fascinația înțelepciunii.

Când investim totul în „viața pură”, adevărul și binele devin realități care declanșează un magnetism existențial atrăgând „bunuri” imutabile și indispensabile precum iubirea, frumosul, înțelepciunea, dreptatea. Acestea fac nu doar Crăciunul fericit și sfânt, ci fiecare clipă a noului an în care vă doresc să aveți viață din belșug!

(Articol publicat în revista Lumina creștinului, decembrie 2019)

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

%d blogeri au apreciat: