O prăpastie a vieții…

prapastia si saltul credintei

Uneori este o mare prăpastie
între a crede, a fi om al credinței
și a trăi (în și din) dragostea lui Dumnezeu în care crezi.
Fericirea și pacea definesc viața celor care reușesc
să facă saltul peste această prăpastie!

Reclame

Astăzi este Ziua Internațională a Fericirii

Astăzi, 20 martie 2018, este Ziua Internațională a Fericirii.

Cred cu tărie că fericirea interioară e suma fericirilor realizate în viața celor de lângă noi. Trebuie să fie greu – ba chiar imposibil! –  să fii fericit dacă nu ai reușit să faci fericit măcar un om!

Știu că sunt mulți (de fapt, suntem mulți!) care spun(em): „Fericirea mea este să fiu cu Dumnezeu! Domnul îmi este suficient pentru a fi fericit(ă)”. Însă îmi vine în minte un cuvânt al Scripturii, pe care l-aș parafraza așa:

Dacă cineva spune: „Sunt fericit cu Dumnezeu” şi-l urăşte pe fratele său, este un mincinos; pentru că cine nu e fericit cu fratele său/pentru fratele său pe care îl vede nu poate să fie fericit cu Dumnezeu pe care nu-l vede. Avem această poruncă de la el: cine-l iubeşte pe Dumnezeu să-l iubească şi pe fratele său! (cf. 1In 4,20-21)

Domnul să ne ajute să fim fericiți cu ceea ce suntem,
cu ceea ce am ales,
cu ceea ce avem.
Și, în mod deosebit, să ne ajute să-i facem fericiți pe cei din jurul nostru,
să muncim pentru fericirea celor pe care îi purtăm în inimă,
ca și pentru fericirea celor pe care îi vom întâlni în această zi,
pe unii poate îi vom întâlni pentru prima și/sau ultima dată!

Să aveți în inimă multă, multă fericire…

Și ce zi ar putea fi mai potrivită decât Ziua Internațională a Fericirii pentru a citi și reciti fericirile proclamate de Isus?

Așadar,
„Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor.
Fericiți cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiați.
Fericiți cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul.
Fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate pentru că ei se vor sătura.
Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire.
Fericiți cei curați la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu.
Fericiți cei persecutați din cauza dreptății, pentru că a lor este împărăția cerurilor.
Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea.
Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri (Mt 5,3-12).


Vă recomand două articole:

  • Care este fericirea ta? (Starețul Clement m-a întrebat odată: care este fericirea ta? Nu știu, zic, cred că eu n-am nicio fericire: nu sunt sărac cu duhul, nici nu plâng, nici nu sunt prigonit, nici blând, nici flămând după dreptate și nici curat cu inima nu sunt.
    Atunci, a zis el, fericirea ta nu este din Evanghelie, ci din Psalmi: „Fericiți cei cărora li s-au iertat fărădelegile și ale căror păcate li s-au acoperit” (Ps 31,1)… Mai multe puteți citi aici: Care este fericirea ta? );
  • saracie, meserie (Duminica aceasta se vor citi în biserici „Fericirile” și mă gândesc că trebuie spuse câteva lucruri despre expresia „săraci cu duhul”. Un destin tare nefericit a avut vorba asta: mai întâi, oamenii n-au înțeles-o, apoi și-au închipuit că e vorba de „proști”, până ce-au fost atât de convinși încât tot ei au început să strâmbe din nas, ia te uită, Biblia îi fericește pe proști.Trei lucruri însă pot lămuri această neînțelegere… Vezi aici saracie, meserie )

Prietenia este ceea ce ți-a rămas după ce ai pierdut totul

prietenie_fericire_orgoliu_copilarie„Mi-e atât de prețioasă prietenia ta”, ne-a spus într-o zi. Și de atunci, chiar dacă au trecut ani și ani și între noi s-au pus kilometri, ba uneori chiar moartea, încă ne vibrează inima plină de ecoul acestor cuvinte.

Cine-ar putea descrie toată fericirea care te încearcă atunci când cineva îți spune: „Mi-e atât de prețioasă prietenia ta”? Cine ar putea limita doar la cuvinte vibrațiile inimii atunci când rostești: „Mă bucur mult că suntem prieteni”?

Cât de tristă ar fi viața fără această mângâiere, fără această comoară: prietenia!

Câtă fericire este în inima omului atunci când întrebat fiind cine este prietenul său răspunde senin cu un nume. Da, un nume. Orice întrebare despre prietenie trebuie să ne poarte cu gândul la un nume, la o persoană, la acea persoană care poartă soarele în casa noastră chiar și în cea mai întunecată clipă. Acea persoană care nu pleacă niciodată din inima ta.

Prietenia. Prietenul. Prietena.

Prietenia este modul cel mai frumos de a-ți petrece viața.
Prietenia este calea spre cunoașterea omului și a locurilor.
Prietenia este măsura a ceea ce e cu adevărat important.
Prietenia este forță în orice încercare.

Prietenia este alinarea suferinței, mângâierea necazurilor și leacul singurătății. Când îl auzim pe Dumnezeu spunând că nu e bine ca omul să fie singur și se hotărăște să-i dăruiască un ajutor potrivit cu nevoile lui (cf. Gen 2,18), poate că nu trebuie să ne gândim doar la căsătorie, ci și la prietenie. Prietenul este și el un ajutor pe măsura nevoilor noastre.

Prietenia adevărată caută mereu binele, frumosul, adevărul. Dacă împreună cu prietenul tău cauți altceva, atunci te aflii într-un anturaj, nu într-o prietenie!

Prietenia înseamnă să nu-ți dorești să ții o persoană numai pentru tine. Să nu fii stăpân, ci însoțitor discret, dar mereu prezent.
Prietenia este o prezență continuă, dar tainică, discretă. Este o prezență pe care o simte inima chiar și atunci când nu e percepută de nici un alt simț. Inima – doar ea! – este organul de simț al prieteniei adevărate. (Vai acelor prietenii care vor să fie percepute cu toate simțurile și în toate clipele, continuu: e semnul că cineva va fi devorat, anihilat, înrobit!)

În prietenia adevărată se întâlnesc armonios libertatea și umilința, generozitatea și iubirea, critica pertinentă și lauda moderată.
Prietenul adevărat știe măsura și timpul pentru laude, dar are pregătită și tolba cu săgețile criticii pertinente.
Gingășia în critică și cumpătarea în laude sunt semnul prieteniei adevărate.
Prietenul adevărat te corectează în cele rele și te urmează în cele bune.

Prietenia are un singur scop: binele și fericirea prietenului. Când ai un prieten adevărat, când ții cu adevărat la cel de lângă tine, atunci faci tot binele pentru fericirea lui. Fericirea lui este izvorul fericirii tale, împlinirea inimii tale.

Prietenia are caracteristicile iubirii. Prietenia este îndelung răbdătoare, este binevoitoare, nu este invidioasă, prietenia nu se laudă, nu se umflă. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul primit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură (cf. 1Cor 13,4-7).

Prietenul adevărat nu e un bun contabil. El nu socotește timpul sau banii sau orice altceva atunci când e vorba de tine. El dăruiește totul, chiar și propria persoană: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13).

Prietenia nu înseamnă doar să ai pe cineva cu care să vorbești, să călătorești, să faci cumpărături etc., ci însemnă mai ales să ai pe cineva care să te asculte, să te înțeleagă și să facă tot ceea ce este posibil pentru a te face fericit, liniștit, senin.

Prieten îți este cel care stă lângă tine nu doar pentru ceea ce îi poți oferi sau pentru ceea ce-ți poate da, ci în special pentru ceea ce puteți pune împreună pentru a vă face viața mai frumoasă.

Prieten îți este cel care merge cu tine, se pune lângă tine fără dorința de a trece în fața ta.

Prietenul este ceea ce îți rămâne atunci când ai pierdut totul.

Prietenul adevărat te vrea mântuit. De aceea, dacă l-a cunoscut pe Isus Cristos, îți va vorbi despre el. Dacă l-a cunoscut și nu-ți vorbește despre Dumnezeu înseamnă că nu este prieten adevărat pentru că nu dă semne că te-ar vrea alături de el pentru toată veșnicia, în viața fericită a paradisului. Nu te vrea mântuit. Vrea să scape de tine, mai devreme sau mai târziu.
Însă dacă tu l-ai cunoscut pe Isus, atunci tu ești cel care-i poți vorbi despre el și astfel să puteți fi prieteni până la moarte și dincolo de ea, în împărăția cerurilor.

Nu-ți este prieten cine te împiedică să fii sincer.
Nu-ți este prieten cine nu te lasă să fii fericit.
Nu-ți este prieten cine are orice alt interes în afara fericirii reciproce.
Nu-ți este prieten cine îți răpește liniștea nopților și somnul odihnitor.
Și, mai ales, nu îți este prieten adevărat cine te împiedică să te mântuiești.

Este atât de greu atunci când ți-ai pus speranța în prietenia și prezența cuiva în inima ta și timpul îți arată că te-ai înșelat. Este greu să începi să trăiești fără ceea ce tu credeai că e prietenie adevărată. Falsitatea îți zdrobește inima! Este greu să te împaci cu gândul că te-ai înșelat: nu ți-e prieten și trebuie să te obișnuiești fără el. Inima caută adevăratul lui chip și se îngrozește de ce descoperă. Suferă văzând cât de diferit poate fi de ceea ce părea. Această suferință e groaznică. Fiecare mască descoperită pe chipul celui ce-ți părea prieten devine o sabie care îți străpunge inima.

 

Să păstrăm în inima noastră cuvintele Scripturii:

 

„Vorba dulce va înmulți prietenii
și limba plăcută va mări afecțiunea.
Să fie mulți cei care trăiesc în pace cu tine,
dar sfetnicii tăi, unul dintr-o mie!
Dacă e să-ți dobândești un prieten, dobândește-l prin încercare
și nu te încrede repede în el!
Căci există prieten în timpul lui potrivit,
dar nu rămâne aproape în ziua strâmtorării tale.
Există prieten care se schimbă în dușman
și dezvăluie conflictul spre jignirea ta.
Există prieten tovarăș la mese,
dar nu rămâne aproape în ziua strâmtorării tale.
În cele bune ale tale, va fi ca tine
și va vorbi cu îndrăzneală slujitorilor tăi.
Dacă vei fi umilit, va fi împotriva ta
și de la fața ta se va ascunde.
Îndepărtează-te de dușmanii tăi
și fii atent cu prietenii tăi!
Prietenul fidel este o protecție puternică;
cine-l găsește, a găsit o comoară.
Nu este schimb pentru prietenul fidel
și nu este măsură pentru valoarea lui.
Prietenul fidel este leac pentru viață;
cei care se tem de Domnul îl vor găsi.
Cel care se teme de Domnul își întărește prietenia,
căci după cum este el, așa va fi și aproapele lui” (Sir 7,5-17).

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: