Arhivă etichetă pentru ‘fericire’

Martor pentru bucurie și pace / Tristețe pentru cei care au murit „căutând o viață mai bună, căutând fericirea”

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

martor_marturieÎn lecturile biblice din liturgia de astăzi răsună de două ori cuvântul „martori”. Prima dată este pe buzele lui Petru: el, după vindecarea paraliticului la poarta templului din Ierusalim, exclamă: „L-aţi ucis pe autorul vieţii, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi: noi suntem martori ai acestor lucruri” (Fap 3,15). A doua oare este pe buzele lui Isus înviat: El, în seara de Paşti, deschide mintea discipolilor la misterul morţii şi învierii sale şi le spune: „Voi sunteţi martori ai acestor lucruri” (Lc 24,48). Apostolii, care au văzut cu ochii lor pe Cristos înviat, nu puteau să ţină sub tăcere experienţa lor extraordinară. El li s-a arătat pentru ca adevărul învierii sale să ajungă la toţi prin mărturia lor. Şi Biserica are misiunea de a prelungi în timp această misiune; fiecare botezat este chemat să mărturisească, prin cuvinte şi prin viaţă, că Isus a înviat, că Isus este viu şi prezent în mijlocul nostru. Noi toţi suntem chemaţi să dăm mărturie că Isus este viu.

Putem să ne întrebăm: dar cine este martorul? Martorul este unul care a văzut, care îşi aminteşte şi povesteşte. A vedea, a-şi aminti şi a povesti sunt cele trei verbe care îi descriu identitatea şi misiunea. Martorul este unul care a văzut, cu ochi obiectiv, a văzut o realitate, dar nu cu ochi indiferent; a văzut şi s-a lăsat implicat de eveniment. Pentru aceasta îşi aminteşte, nu numai pentru că ştie să reconstruiască în mod precis faptele petrecute, ci şi pentru că acele fapte i-au vorbit şi el le-a perceput sensul profund. Atunci martorul povesteşte, nu în manieră rece şi dezlipită, ci ca unul care s-a lăsat pus în discuţie, şi din acea zi şi-a schimbat viaţa. Martorul este unul care şi-a schimbat viaţa.

Conţinutul mărturiei creştine nu este o teorie, nu este o ideologie sau un sistem complex de precepte şi interdicţii sau un moralism, ci este un mesaj de mântuire, un eveniment concret, ba chiar o Persoană: este Cristos înviat, viu şi unic Mântuitor al tuturor. El poate să fie mărturisit de cei care au avut o experienţă personală cu El, în rugăciune şi în Biserică, printr-un drum care îşi are fundamentul în Botez, hrana sa în Euharistie, sigiliul său în Mir, continua sa convertire în Pocăinţă. Graţie acestui drum, condus mereu de Cuvântul lui Dumnezeu, fiecare creştin poate să devină martor al lui Isus înviat. Şi mărturia sa este cu atât mai credibilă cu cât transpare mai mult dintr-un mod evanghelic de a trăi, bucuros, curajos, blând, paşnic, milostiv. Dacă în schimb creştinul se lasă cuprins de comodităţi, de vanitate, de egoism, dacă devine surd şi orb la cererea de „înviere” a atâtor fraţi, cum va putea să-l comunice pe Isus viu, cum va putea să comunice puterea eliberatoare a lui Isus viu şi duioşia sa infinită?

Maria Mama noastră să ne susţină cu mijlocirea sa, pentru ca să putem deveni, cu limitele noastre, dar cu harul credinţei, martori ai Domnului înviat, ducând persoanelor pe care le întâlnim darurile pascale ale bucuriei şi păcii.

______________________________

După Regina coeli

Iubiţi fraţi şi surori,

Vin în aceste zile ştiri referitoare la o nouă tragedie în apele Mediteranei. Un vapor încărcat cu emigranţi s-a răsturnat noaptea trecută la circa 60 de mile de coasta libiană şi există temerea că sunt sute de victime. Exprim cea mai sinceră durere în faţa unei astfel de tragedii şi îi asigur pe cei dispăruţi şi familiile lor de amintirea mea şi de rugăciunea mea. Adresez un apel din inimă pentru ca întreaga comunitate internaţională să acţioneze cu hotărâre şi promptitudine, pentru a evita ca asemenea tragedii să se mai repete. Sunt bărbaţi şi femei ca şi noi, fraţii noştri care caută o viaţă mai bună, înfometaţi, persecutaţi, răniţi, exploataţi, victime ale războaielor; caută o viaţă mai bună. Căutau fericirea… Vă invit să ne rugăm, mai întâi, în tăcere şi apoi, toţi împreună, pentru aceşti fraţi şi surori.

Bucură-te, Marie…

Adresez un salut cordial vouă tuturor, veniţi din Italia şi din atâtea părţi ale lumii: pelerinilor din Dieceza de Santo André, din Brazilia; celor din Berlin, München şi Köln; studenţilor din Grafton (Australia) şi din Sant Feliu de Llobregat (Spania). Salut polonezii din dieceza de Rzeszów şi sunt aproape de participanţii la „Marşul pentru sfinţenia vieţii” care se desfăşoară la Varşovia, încurajând să se apele şi să se promoveze mereu viaţa umană.

Salut Acţiunea Catolică din Formia; pe credincioşii din Milano, Lodi, Limbiate şi Torre Boldone (Bergamo); pe tinerii din Torino, Senigallia, Almenno San Salvatore, Villafontana şi Gr?ssina; pe tinerii din Noventa Vicentina şi Catania; Corul din Trecate şi membrii din Lions Club.

Un salut special grupului de la Universitatea Catolică a Preasfintei Inimi, cu ocazia Zilei Naţionale de sprijin dat acestui mare ateneu. Este important ca el să poată continua să formeze tinerii la o cultură care să conjuge credinţa şi ştiinţa, etica şi profesionalitatea.

Astăzi începe la Torino prezentarea solemnă a sfântului Giulgiu. Şi eu, dacă va voi Dumnezeu, voi merge să-l venerez la 21 iunie. Doresc ca acest act de veneraţie să ne ajute pe toţi să găsim în Isus Cristos Faţa milostivă a lui Dumnezeu şi să o recunoaştem pe feţele fraţilor, în special ale celor mai suferinzi.

Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Urez tuturor o duminică frumoasă şi poftă bună.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

1

„Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita”… eu muncesc pentru tine!

Domnul creaza_muncesteM-am trezit privind o imagine pe care scria: „Muncești ca să trăiești sau trăiești ca să muncești?” Grea întrebare! Motivațiile pentru care ne trezim și mergem la munca noastră cea de toate zilele sunt diverse. Diverse sunt și motivațiile pentru care trăim. Important este că avem o motivație. Trebuie să avem o motivație! Dacă nu am fi motivați să muncim nu ne-am ridica din pat, am renunța și am găsi altceva mai bun, mai util de făcut.

Însă ce motivație are Dumnezeu să muncească? De ce și cum muncește Dumnezeu? Despre faptul că muncește, ne asigură Isus în evanghelia de astăzi: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!” (In 5,17). Dar ce anume lucrează? Lucrează mântuirea noastră, lucrează fericirea noastră, lucrează pentru noi. Întreaga sfântă Treime este implicată în această muncă infinită de a face omul mai bun și implicit mai fericit.

Sfântul Augustin spunea atât de suav: „Ne-ai creat pentru tine, Doamne, și neliniștită este inima noastră până nu se va odihni în tine”. Plecând de aici putem spune că în fiecare clipă Domnul îi spune omului: „Te-am creat pentru mine, omule, și neliniștit voi fi până nu te voi cuceri. Voi munci până când te voi face fericit, până voi pune în inima ta speranța unei vieți mai bune”.

Însă drumul lui Dumnezeu spre inima noastră este dificil. Stăm baricadați în tristețe și păcate. Închidem porțile sufletului cu zăvoarele indiferenței. Ne-am zidit cu dibăcie zidul necredinței în jurul inimii, în timp ce ne-am văruit exteriorul într-o culoare spălăcită de credință. Astfel, îi convingem pe cei din jur că suntem credincioși, însă pe Dumnezeu nu-l păcălim cu aparențele. De aceea, el muncește, el trebuie să muncească, să lucreaze fără încetare pentru a zidi sufletul nostru pe stânca bucuriei, speranței. Și ce muncă duce Domnul cu noi care suntem „un popor atât de încăpățânat”, tare la cerbice (Ex 32,9), o muncă deseori sisifică! Suntem dibaci în a zădărnici munca lui Dumnezeu, în a zădărnici crucea lui Cristos, chiar dacă Apostolul ne atrage atenția strigând inimii noastre: „Nu zădărniciți crucea lui Cristos!” (1Cor 1,17).

Ceea ce este încurajator stă în faptul că deși se lovește mereu de indiferența și necredința noastră, Dumnezeu nu obosește. Insistă. Așteaptă. Revine. Provoacă. Dumnezeu nu este un angajat care terminându-și programul de muncă începe să relaxeze și să facă ceva total diferit de munca sa cea de toate zilele. Așa facem noi oameni, nu el! Noi abia așteptăm să ne terminăm munca pentru a ne relaxa (uneori „muncim” o oră în biserică și apoi ne relaxăm total până la „ora” de duminica viitoare!). Așa suntem noi. Însă nu Domnul! Domnul este asemenea unei mame: nu obosește niciodată, nu întrerupe niciodată să aibă grijă de fiii săi. Ba chiar mai mult, astăzi profetul Isaia ne arată că Domnul este mai presus decât orice mamă, iar iubirea pe care ne-o poartă trece dincolo de orice închipuire. Iată ce spune Domnul, iată ce ne spune Domnul, ce îmi spune, ce îți spune ție, astăzi, acum: „Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita” (Is 49,15). Domnul nu ne uită. Nu ne poate uita. Nu ne poate abandona. Suntem opera iubirii sale. În mod deosebit cei triști, descurajați, abandonați sunt astăzi prinși de mână de Domnul. Lor li se amintește: Dumnezeu lucrează pentru tine, te cheamă la viață. Lor Domnul le strigă astăzi: „Bucurați-vă pentru că Domnul vă mângâie”. Bucurați-vă!

Să ne bucurăm. Să tresăltăm de bucurie pentru că Domnul lucrează pentru a ne reda viața, speranța. Un Dumnezeu muncitor… Domnul nostru cel neobosit în îndurare, iertare, mângâiere. Să-l lăsăm să lucreze în inima noastră. Să ne lăsăm scoși la lumină. Să-l lăsăm să demoleze zidul necredinței și aparențele. Să-l lăsăm pe Domnul să ne consolideze viața pe adevăr. Să ne lăsăm prinși și purtați în brațele sale, singurele brațe care lucrează pentru viața noastră, una viață adevărată atât pe acest pământ, cât și în împărăția veșnică.

O, Marie, Maica vieții și ajutorul creștinilor, mijlocește-ne harul de a nu ne lăsa absorbiți de munca și viața noastră. Ajută-ne să ne ridicăm zilnic ochii spre cer pentru a-l lăuda pe Domnul, cel care muncește necontenit pentru fericirea noastră. Ajută-ne să înțelegem că Dumnezeu ne vrea fericiți, așa cum o mamă vrea ca fiii ei să fie plini de fericire. Dumnezeu are cea mai gingașă îmbrățișare pe care o inimă o poate simți.

Reține

Sufletul uitat și neglijat este cel mai trist. Însă astăzi ni se amintește că Domnul nu uită. Domnul nu neglijează. Domnul stă aproape de tine, muncește pentru tine. Cât de obositoare este munca Domnului pentru a te cuceri? Unde te-ai ascuns? Ce ai putea face astăzi pentru a înlesni munca Domnului?

Miercuri, 18 martie 2015 

Miercuri din saptamâna a 4-a din Post
Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv. *
Is 49,8-15; Ps 144; In 5,17-30

LECTURA I
Te voi face o alianţă pentru popor, ca să ridici ţara.
Citire din cartea profetului Isaia 49,8-15
Aşa vorbeşte Domnul: „În timpul bunăvoinţei ţi-am răspuns şi în ziua mântuirii te-am ajutat. Te voi păzi şi te voi face o alianţă pentru popor, ca să ridici ţara şi să faci să ia în stăpânire moştenirile devastate. 9 Vei spune celor captivi: «Ieşiţi!» şi celor care sunt în întuneric: «Veniţi afară!» Vor paşte pe lângă drumuri şi păşunea lor va fi pe toate colinele golaşe. 10 Nu vor flămânzi şi nu vor înseta; nu-i va lovi dogoarea şi nici soarele, pentru că cel care se îndură de ei îi călăuzeşte şi-i conduce la izvoare de apă. 11 Voi schimba toţi munţii mei în drumuri şi căile mele vor fi înălţate. 12Iată-i, vin de departe! Iată-i, unii vin de la nord şi de la vest, iar alţii din ţara Sinim!” 13 Strigaţi de bucurie, cerurilor, bucură-te, pământule, şi tresăltaţi de bucurie, munţilor, pentru că Domnul îl mângâie pe poporul său şi se îndură de sărmanii lui! 14 Sion a zis: „Domnul m-a părăsit; Domnul m-a uitat”. 15 Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),8-9.13cd-14.17-18 (R.: 8a)
R.: Îndurător este Domnul şi plin de dragoste.

8 Domnul este îndurător şi plin de dragoste,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare;
9 Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată dragostea faţă de orice făptură. R.

13cd Domnul este fidel în toate cuvintele sale
şi sfânt în toate lucrările sale.
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei care dau să cadă
şi îi ridică pe toţi cei căzuţi. R.

17 Drept este Domnul pe toate căile sale
şi credincios în toate lucrările sale.
18 Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă,
de toţi cei care-l cheamă în adevăr. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 11,25a.26a
„Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul. Oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci”.

EVANGHELIA
După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel, şi Fiul dă viaţă cui vrea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,17-30
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!” 18 Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că distrugea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu. 19 Aşadar, Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel. 20 Pentru că Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte le face şi-i va arăta lucruri şi mai mari decât acestea, ca să vă miraţi. 21 După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea. 22 De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul aşa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul, nu-l cinsteşte pe Tatăl care l-a trimis. 24 Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul – şi acum este – când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi, 26 căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine 27 şi i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui! 29 Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit nelegiuirea, spre învierea judecăţii. 30 Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

1

Tu ești fericit cu viața ta, cu ceea ce faci?

Pasii celui drept_fericit omul care umbla pe caile DomnuluiPartea cea mai tristă a vieții este că rătăcim căutând fericirea tocmai acolo, dar exact acolo, unde ea nu poate fi găsită. Și ne încăpăținăm în rătăcirile noastre.

Uităm că adevărata fericire nu e surâsul pe care ni-l oferă lumea și pe care am învățat să ni-l oferim cu prefăcătorie de profesionaliști unii altora.

Adevărata fericire vine din interior, locuiește în inimă, nu doar pe chip.

Singur Domnul – și uneori noi, atunci când avem curajul și ne facem timp să ne cercetăm cugetul – știe cu adevărat cât de fericiți suntem.

Tu ești fericit cu viața ta, cu ceea ce faci?
Căile pe care umbli îți aduc fericirea în inimă?

Joi, 5 martie 2015 

Joi din saptamâna a 2-a din Post
Ss. Luciu I.; Teofil, ep; Adrian din Cezareea, m.
Ier 17,5-10; Ps 1; Lc 16,19-31

LECTURA I
Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om; binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul!
Citire din cartea profetului Ieremia 17,5-10
Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om şi-şi pune tăria într-un muritor şi inima lui se îndepărtează de Domnul. 6 El este ca un ienupăr în Arabah, nu vede când vine binele. Stă într-un loc uscat din pustiu, în pământ sărac şi de nelocuit. 7 Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul şi Domnul este cauza încrederii sale. 8 El este ca pomul plantat lângă apă, care-şi întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui sunt verzi, în anul secetos nu se îngrijorează şi nu încetează să facă fructe. 9 Mai înşelătoare decât toate este inima şi de nevindecat: cine poate s-o cunoască? 10 Eu, Domnul, cercetez inima şi observ rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor sale”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: Ps 39(40),5a)
R.: Fericit este bărbatul care şi-a pus încrederea în Domnul.

1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi,
nu zăboveşte pe calea păcătoşilor
şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi are succes în tot ceea ce face. R.

4 Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 8,15
Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare.

EVANGHELIA
Ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31
În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi se bucura în fiecare zi cu mare fast; 20 la poarta lui zăcea un sărac, al cărui numere era Lazăr, plin de bube: 21 el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. 22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui 24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» 25 Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi nici de acolo la noi”. 27 El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!” 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!” 30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

Cuvântul Domnului

3