Mulțumesc pentru speranța primită!

Vă mulțumesc pentru gândul vostru bun, pentru urările, rugăciunile și generozitatea voastră.
Prin felul în care ați răspuns la proiectul „O carte și o pâine pentru un copil” – PROIECT care CONTINUĂ până pe 31 mai 2020 (detalii AICI)- pot spune că am avut cea mai frumoasă zi de naștere.

Am simțit alături de mine oameni, suflete mari,
oameni săraci și bogați, tineri și vârstnici, preoți, persoane consacrate și laici, mici și mari,
oameni care știu să dăruiască speranță necondiționat,
oameni care nu doar că au încredere în viitor și în Providență,
ci se implică pentru un viitor mai bun.  

Și nu mă refer doar la cei care au oferit din bunurile lor,
ci și la cei care au oferit din timpul lor și au făcut ceva,
chiar și o simplă distribuire pe Facebook sau Whatsapp,
sau au trimis un SMS sau o încurajare.
Cinste lor, cinste vouă tuturor!

Dumnezeu, iubitorul de oameni, să vă binecuvânteze cu toate harurile de care știe că aveți nevoie și să ne păstreze uniți în rugăciune și în facerea de bine!

Să fiți plini de har și imuni la orice fel de rău sufletesc sau trupesc.

Cu inima plină de fericire și recunoștință,
Pr. Laurențiu Dăncuță

Nu putem uita că ceea ce acumulăm şi irosim este pâinea săracilor…

Este necesară o convertire a modului nostru de a acţiona
şi nutriţia este un important punct de plecare…
Vedem cum hrana încetează să fie un mijloc de subzistenţă
pentru a deveni un canal de distrugere personală.
Deci, în faţa celor 820 de milioane de persoane înfometate,
avem pe celălalt taler al balanţei
aproape 700 de milioane de persoane supraponderale,

victime ale obiceiurilor alimentare greşite.
Aceştia nu mai sunt pur şi simplu emblematici ai dietei „popoarelor opulenţei”,
ci încep să locuiască şi în ţări cu venit scăzut,
unde se continuă să se mănânce puţin şi rău,
copiind modele alimentare din zonele dezvoltate. 

copii saraci impartind mancarea

Mesajul Sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Alimentaţiei 2019

Excelenţei Sale domnul Qu Dongyu
director general al FAO

Ziua Mondială a Alimentaţiei face ecou în fiecare an la strigătul atâtor fraţi ai noştri care continuă să îndure tragediile foamei şi malnutriţiei. De fapt, în pofida eforturilor făcute în ultimele decenii, Agenda 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă rămâne un program de realizat în mult părţi ale lumii. Pentru a răspunde la acest strigăt al omenirii, tema propusă anul acesta de FAO: Acţiunile noastre sunt viitorul nostru. O alimentaţie sănătoasă pentru o lume #FoameZero”, evidenţiază distorsionarea binomului hrană-nutriţie.

Vedem cum hrana încetează să fie un mijloc de subzistenţă pentru a deveni un canal de distrugere personală. Deci, în faţa celor 820 de milioane de persoane înfometate, avem pe celălalt taler al balanţei aproape 700 de milioane de persoane supraponderale, victime ale obiceiurilor alimentare greşite. Aceştia nu mai sunt pur şi simplu emblematici ai dietei „popoarelor opulenţei” (cf. Paul al VI-lea, Enciclica Populorum progressio, 3), ci încep să locuiască şi în ţări cu venit scăzut, unde se continuă să se mănânce puţin şi rău, copiind modele alimentare din zonele dezvoltate. Din cauza malnutriţiei, patologiile legate de opulenţă pot să derive fie dintr-un dezechilibru „prin exces”, ale cărui efecte sunt adesea diabet, boli cardiovasculare şi alte forme de boli degenerative, fie dintr-un dezechilibru „prin lipsă”, documentat de numărul crescând de morţi de anorexie şi bulimie.

Deci este necesară o convertire a modului nostru de a acţiona şi nutriţia este un important punct de plecare. Trăim graţie roadelor creaţiei (cf. Ps 65,10-14; 104,27-28) şi acestea nu pot să fie reduse la simplu obiect de folosire şi de stăpânire. Pentru acest motiv, tulburările alimentare se pot combate numai cultivând stiluri de viaţă inspirate dintr-o viziune recunoscătoare a ceea ce ne este dat, căutând cumpătarea, moderaţia, abstinenţa, stăpânirea de sine şi solidaritatea: virtuţi care au însoţit istoria omului. Este vorba de a ne întoarce la simplitate şi la sobrietate şi de a trăi fiecare moment al existenţei cu un spirit atent la nevoile celuilalt. Astfel vom putea consolida legăturile noastre într-o fraternitate care să tindă la binele comun şi să evite individualismul şi egocentrismul, care produc numai foame şi inegalitate socială. Un stil de viaţă care ne va permite să cultivăm un raport sănătos cu noi înşine, cu fraţii noştri şi cu ambientul în care trăim.

Pentru a asimila această formă de viaţă, familia are un loc principal şi pentru aceasta FAO a dedicat atenţie deosebită tutelării familiei rurale şi promovării agriculturii familiale. În cadrul familial, şi graţie sensibilităţii feminine şi materne, se învaţă să se bucure de roadele pământului fără a abuza de ele şi se descoperă cele mai bune instrumente pentru a răspândi stiluri de viaţă care respectă binele personal şi colectiv.

Pe de altă parte, interdependenţa actuală dintre naţiuni poate ajuta să se pună deoparte interesele particulare şi să se favorizeze încrederea şi relaţia de prietenie dintre popoare (cf. Compendiu de Doctrină Socială a Bisericii, 482). Doresc ca tema de anul acesta să ne ajute să nu uităm că există unii care însă se hrănesc în mod mai puţin sănătos. Este crud, nedrept şi paradoxal ca, în ziua de astăzi, să fie hrană pentru toţi şi, totuşi, nu toţi pot să aibă acces la ea; sau ca să existe regiuni din lume în care hrana este irosită, se aruncă, se consumă în exces sau este destinată pentru alte scopuri care nu sunt alimentare. Pentru a ieşi din acest iureş, trebuie promovate „instituţii economice şi programe sociale care să le permită celor mai săraci să aibă acces în mod obişnuit la resursele de baze” (Enciclica Laudato si’, 109).

Lupta împotriva foamei şi malnutriţiei nu va înceta până când va prevala exclusiv logica pieţei şi se va căuta numai profitul cu orice preţ, reducând hrana la simplu produs de comerţ, supus speculei financiare şi distorsionându-i valoarea culturală, socială şi puternic simbolică. Prima preocupare trebuie să fie mereu persoana umană, în special cei cărora le lipseşte hrana zilnică şi care cu greu reuşesc să se ocupe de relaţiile familiale şi sociale (cf. ibid., 112-113). Când persoana umană va fi situată în locul care-i revine, atunci operaţiunile de ajutor umanitar şi programele de dezvoltare vor avea un impact mai mare şi vor da rezultatele sperate. Nu putem uita că ceea ce acumulăm şi irosim este pâinea săracilor.

Domnule director general, acestea sunt câteva reflecţii pe care doresc să le împărtăşesc cu dumneavoastră cu ocazia acestei Zile, în timp ce îi cer lui Dumnezeu să binecuvânteze pe fiecare dintre voi şi să facă rodnică munca voastră, în aşa fel încât să crească în mod constant pacea în slujba progresului autentic şi integral al întregii familii umane.

Vatican, 16 octombrie 2019

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Preluat de pe http://www.ercis.ro


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Nu e o figură de stil! Și astăzi, ca și atunci, oamenii mor de foame în jurul nostru

for-i-was-hungry.blogspot.ro„Isuse Cristoase, martor credincios, întâiul născut din morţi; tu ne iubeşti şi ne speli păcatele în sângele tău” (cf. Ap 1,5). Aceasta este credința cu care reluăm Timpul de peste an, păstrând în inima noastră misterul pascal și arzând de dorință să mărturisim prin faptele noastre evenimentul pătimirii, morții și învierii lui Cristos, așa cum au făcut sfinții. De aceea, astăzi, la începutul sfintei Liturghii, i-am cerut Domnului, „ca sfântul martir Bonifaciu să fie mereu pentru noi un mijlocitor puternic, ca să păstrăm cu tărie şi să mărturisim prin faptele noastre credinţa pe care el a predicat-o prin cuvânt şi a pecetluit-o cu sângele său”.

Cu adevărat o bună mărturisire de credință este și felul în care ne raportăm la ceilalți, vii sau răposați. Fragmentul din Cartea lui Tobia ne amintește două din cele șapte fapte de milostivire trupească: a da de mâncare celor înfometați și a îngropa pe cei morți (celelalte cinci sunt: a da de băut celor însetaţi, a îmbrăca pe cei goi, a găzdui pe pelerini, a vizita pe cei bolnavi, a vizita pe cei închişi). Câte din aceste fapte fac parte din viața noastră? În planurile pe care le avem pentru această săptămână, ce fapte de milostivire trupească (sau sufletească!) ne-am propus să facem? Sunt șapte, am putea alege câte una pentru fiecare zi.

Astăzi suntem noi cei trimiși să-i căutăm și să-i aducem la masa noastră pe cei flămânzi: „Copile, mergi, şi dacă vei găsi vreun sărac… adu-l să mănânce împreună cu mine” (Tob 2,2). Nu, nu suntem în fața unor figuri de stil și nici nu e un text lipsit de realitate! Și astăzi, ca și atunci, oamenii mor cu adevărat de foame în jurul nostru. Mulți copii, multe familii nu au „pâinea cea de toate zilele”. Nu este misiunea noastră să judecăm de ce nu au, de ce trăiesc în lipsuri. Misiunea noastră este să facem binele, tot binele de care suntem capabili. Dacă știm pe cineva că suferă în lipsuri să nu stăm și să ne continuăm prânzul liniștiți. Să mergem și să-l întâlnim pe Cristos în cei flămânzi. Tot ce facem oamenilor, de fapt îi facem lui Cristos (cf. Mt 25,31-46).

Credința pe care încercăm să o mărturisim prin fapte trebuie să stârnească în noi atenția față de cei răposați. Nu trebuie să așteptăm luna noiembrie sau aniversarul morții celor dragi pentru a ne ruga sau pentru a face pomeni pentru sufletul lor. Mai mult, ne revine obligația, în aceste timpuri dificile, de a-i ajuta (chiar și financiar!) pe cei care trebuie să-i înmormânteze pe cei dragi ai lor.

Dacă într-adevăr îl iubim și-l slujim pe Domnul, să nu ne temem: făcând binele nu vom sărăci niciodată. Cel care îl iubește pe Domnul și-l slujește în viața aproapelui, nu va duce lipsă de nimic, „în casa lui va fi belşug şi bogăţie, dreptatea lui rămâne pentru totdeauna” (Ps 111,3).


Cristos trăiește în omul de lângă noi!
Care e ultimul gest făcut pentru cei flămânzi?
Dar pentru cei răposați?


5 iunie 2017 

Luni din săptămâna a 9-a de peste an
Sf. Bonifaciu, ep. m. **
Tob 1,3;2,1a-8; Ps 111; Mc 12,1-12

LECTURA I
Tobit se temea mai mult de Dumnezeu decât de rege.
Citire din cartea lui Tobia 1,3; 2,1a-8
Eu, Tobit, am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii în toate zilele vieţii mele şi am făcut multe fapte de milostenie fraţilor mei şi poporului meu care a venit cu mine în captivitate în ţara asirienilor, la Ninive. 2,1a În timpul regelui Asarhadon, m-am întors acasă şi mi-au fost redaţi Ana, soţia mea, şi Tobia, fiul meu. 2 Mi s-a pregătit masa; mi s-au pregătit multe feluri de mâncare. I-am spus lui Tobia, fiul meu: „Copile, mergi, şi dacă vei găsi vreun sărac dintre fraţii noştri luaţi captivi la Ninive care îşi aminteşte din toată inima de Domnul, adu-l să mănânce împreună cu mine! Iată, eu te voi aştepta, copile, până te vei întoarce!” 3 Tobia s-a dus să caute pe cineva sărac dintre fraţii noştri. Întorcându-se, mi-a zis: „Tată!”, iar eu i-am răspuns: „Iată-mă, copile!” Răspunzând, el a zis: „Tată, iată, unul din neamul nostru a fost omorât; zace în piaţă după ce tocmai l-au ştrangulat!” 4 Am sărit, uitând de prânz, înainte de a fi gustat ceva din el. L-am ridicat din piaţă şi l-am pus într-una dintre camere până la apusul soarelui, urmând să-l îngrop. 5 Întorcându-mă, m-am spălat şi am consumat hrana cu tristeţe, 6 amintindu-mi de cuvintele profetului Amos, care a vorbit împotriva cetăţii Betel, spunând: „Sărbătorile voastre se vor schimba în durere şi cântecele voastre, în bocet şi plânset”. 7 Când a apus soarele, m-am dus şi, săpând o groapă, l-am îngropat. 8 Vecinii mei mă luau în râs, spunând: „Tot nu se teme. A fost căutat ca să fie ucis pentru o astfel de faptă, dar a fugit. Iată, îngroapă din nou morţii!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Fericit este omul care se teme de Domnul.
sau:
Aleluia.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile sale!
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.

3 În casa lui va fi belşug şi bogăţie,
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.
4 El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi,
el este milostiv, drept şi plin de dragoste. R.

5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată.
6 El nu se clatină niciodată:
cel drept va fi amintit în vecie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ap 1,5ab
(Aleluia) Isuse Cristoase, martor credincios, întâiul născut din morţi; tu ne iubeşti şi ne speli păcatele în al tău sânge. (Aleluia)

EVANGHELIA
Prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,1-12
În acel timp, Isus a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 2 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei. 3 Dar ei, prinzându-l, l-au bătut şi l-au trimis cu mâinile goale. 4 Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul şi l-au necinstit. 5 A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulţi alţii, dar pe unii i-au bătut, pe alţii i-au ucis. 6 Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-şi: «De fiul meu se vor ruşina». 7 Însă viticultorii aceia şi-au spus între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră!» 8Şi, prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie. 9 Ce va face oare stăpânul viei? Va veni şi-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-aţi citit niciodată textul acesta: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; 11 Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»?” 12 Însă ei căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţime. De fapt, îşi dăduseră seama că spusese parabola aceasta pentru ei. Şi, lăsându-l, au plecat.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: