Arhivă etichetă pentru ‘foamete’

Sărăcia nu este o materie școlară…

„Eu m-am născut sărac şi, în pofida unei vieţi pline de contacte cu atâtea persoane și atâtea situaţii şi în pofida parcursului meu în Biserică, am rămas sărac, deci nu am nimic de lăsat; am de lăsat numai iubire”.

Desăvârșirea la care ne cheamă Cristos – „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit! (Mt 5,48) – nu poate fi atinsă fără îmbrățișarea sărăciei. Da, exact acea „virtute” care nu te lasă indiferent în fața nevoilor celor din jur. Unii încearcă să se amăgească, dar uită cuvântul Scripturii care zice: „Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său, care este în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?” (1In 3,17).

Pentru a practica cu demnitate sfatul evanghelic al sărăciei, noi trebuie să învățăm direct de la Cristos „care, pentru noi, din iubire, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, noi să ne îmbogăţim” (cf. 2Cor 8,9). Sărăcia nu este o materie școlară sau un curs care se predă în facultate! Trăirea sărăciei se deprinde privind la Cristos, la Cristos și la inima sa „blândă și smerită”. Sărăcia se imprimă în ființa celui care privește zi de zi simplitatea pruncului născut la Betleem și „despuierea” celui răstignit pe muntele Calvar! Nu poți privi ieslea și crucea, nu poți medita misterul unui Dumnezeu făcut om și să-ți astupi urechea la strigătul celui sărac (cf. Prov 21,13). Nu poți să meditezi misterul morții lui Cristos, să te gândești la lucrurile de pe urmă – moartea, judecata, raiul şi iadul – și să nu-ți amintești că toată judecata finală va fi despre iubire, despre ceea ce am făcut sau nu fraților noștri, în care trăiește și suferă Cristos și în zilele noastre. El însuși, Domnul și Judecătorul nostru, ne amintește în fiecare zi: „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40).

Știm că „nu putem sluji și lui Dumnezeu și mamonei” (cf. Lc 16,13). Sunt vrednice de milă sufletele „iubitorilor de arginți”, căci dacă nu au fost credincioși cu mamona nedreaptă, cine le va încredința adevărata bogăție (cf. Lc16,11.14)? Însă cât de frumos strălucește sufletul acelor ființe care, deși au avut pe mâna lor „bogățiile acestei lumi”, nu și-au luat privirea de la cel despuiat și răstignit pe cruce! Cât de frumoase sunt sufletele celor care, în testamentul lor, pot spune asemenea cardinalului Silvano Piovanelli: „Am intrat pe linia dreaptă de sosire şi toată viaţa mea este îndreptată spre Domnul, care a umplut existenţa mea. Numai el a fost alături de mine şi a umplut mintea mea, inima mea, totul din mine. Prin el am simţit că sunt frate al tuturor oamenilor, îndeosebi al săracilor, al bolnavilor şi al persoanelor singure şi abandonate. Eu m-am născut sărac şi, în pofida unei vieţi pline de contacte cu atâtea persoane și atâtea situaţii şi în pofida parcursului meu în Biserică, am rămas sărac, deci nu am nimic de lăsat; am de lăsat numai iubirea”.

„Iubitorii de arginți”
nu-l cunosc cu adevărat pe Cristos! 
Cine l-a întâlnit pe Cristos
vrea să fie asemenea lui: sărac!


Săptămâna aceasta transform cadourile de ziua mea (16 mai) în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/


Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

Să observăm copiii din jurul nostru… ei sunt cea mai bună oglindă a viitorului și a inimii noastre! Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00


Ce ușor spunem „Vezi partea bună, partea plină, gândește pozitiv…”, dar nu facem nimic…

„Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte 
şi de hrana de toate zilele şi cineva dintre voi le-ar spune: 
„Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, 
dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos? La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi” (Iac 2,15-17).

Ce ușor zicem: „Hei, vezi partea plină a paharului… Vezi partea bună… Gândește pozitiv!”… Păcătuim prin această superficialitate cu care tratăm oamenii aflați în momente dificile. Clar, cuvintele acestea uneori chiar funcționează, dar asta doar atunci când prind forma unei iubiri autentice, atunci când se „întrupează” în ajutor, în mâna întinsă, în „carne” ce se jertfește și dăruiește…! Cuvintele care nu se fac „trup” se pierd, zboară. Rămâne doar ceea ce se „întrupează”, doar ceea ce se concretizează!

Atunci când te culci și te trezești în întuneric, frig și foame este greu să vezi partea bună a lucrurilor, este greu să speri că mâine va fi lumină, că te vei trezi într-o cameră călduroasă și vei găsi pe masă hrană pe săturate. În foamete și frig ispitele descurajării și ale disperării îți dau târcoale. E mereu beznă! Acel mâine sperat și așteptat cu nerăbdare de unii, pentru alții este sinonim cu moarte, cu suferință, cu disperare. Ei, cei care zac în întuneric, frig și foamete, au nevoie de un miracol smuls din viața noastră, din inima și generozitatea noastră. 

Doar dacă întâlnesc pe cineva care în întuneric le aprinde o lumină, în frig le oferă căldură și în foamete le dăruiește hrană, doar atunci îndrăznesc să spere că mâine va fi mai bine. Simt cum mâine devine sinonim cu viața, cu speranța, cu zâmbetul… Se ridică și luptă pentru ziua de mâine ca să o facă mai bună. Doar atunci.

Însă până atunci, să ne amintim:

copiii flămânzi nu zâmbesc
iar cei care zac în întuneric și frig nu speră!

Ei doar așteaptă cu disperare ziua de mâine cu soarele ei, acel soare care deși pare atât de departe, îi ajută mai mult cu căldura și lumina lui decât oamenii care trec pe lângă ei cu răceala inimii.

Noi putem fi altfel! Noi putem fi oamenii care ducem unor copii lumină, căldură și hrană: un mic soare în universul lor întunecat. Împreună dăruim speranță viitorului! Ajută un copil sărac să vadă partea bună cea mai bună a vieții: că există cineva căruia îi pasă de el. Nu există fericire mai mare, nu există izvor de renaștere mai puternic decât atunci când simți că cineva – prin cuvinte și fapte! – îți spune: tu contezi mult pentru mine, tu ești important în ochii mei și te iubesc. Eu voi avea grijă de tine!

Să ne amintim cuvintele Scripturii: Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele 16 şi cineva dintre voi le-ar spune: „Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos? 17 La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi.


Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc… Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Să observăm copiii din jurul nostru… ei sunt cea mai bună oglindă a inimii noastre și a viitorului omenirii! Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00

Ce au în comun focul și cartea? Lemnul… 
Da, însă nu doar lemnul, ci și lumina, căldura, forța: 
așa cum focul cu puterea lui

poate lumina o încăpere,
încălzi o casă
și transforma alimentele în hrană, 
la fel și o carte bună are suficientă forță

pentru a lumina o minte, încălzi o inimă
și salva o viață,
hrănind-o și inspirând-o. 

Ofer(ă) „un lemn” unui copil

Ce au în comun focul și cartea? Lemnul… 
Da, însă nu doar lemnul, ci și lumina, căldura, forța: 
așa cum focul cu puterea lui

poate lumina o încăpere,
încălzi o casă
și transforma alimentele în hrană, 
la fel și o carte bună are suficientă forță

pentru a lumina o minte, încălzi o inimă
și salva o viață,
hrănind-o și inspirând-o. 

Sunt mulți copii în jurul nostru – prea mulți! – care nu au nici căldură, nici lumină și nici alimente. Nu au nici lemne, nici cărți. Par lipsiți de speranță, de viitor. Să nu uităm că tocmai în acești copii, tocmai în viața lor se oglindesc viitorul și inima noastră!

Cum spuneam și cu alte ocazii, știu deja o parte din reacțiile cititorilor, reacții care încolțesc deseori și în mintea mea: e vina Statului (guvernat haotic timp de 30 de ani în privința educației, și nu numai) și/sau a părinților (bețivi, leneși, iresponsabili etc.). Dar mai știu și că în inimă noastră încolțește imaginea ochilor blânzi ai copiilor care suferă pe nedrept: unde sau care este vina lor pentru că s-au născut în astfel de condiții? Și de ce trebuie să sufere dacă cineva (adică noi, adică tu și eu!) poate face ceva pentru a-i salva pe ei și viitorul lor? Împreună putem rupe acest lanț al sărăciei și al ne-educației pentru a da lor, țării noastre și nouă înșine un viitor mai bun, o verigă de speranță.

Peste puțin timp va fi ziua mea (16 mai). Anul acesta transform cadourile de ziua mea în „lemne” – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru  copiii săraci… În scurt timp va fi și Ziua copilului (1 iunie). Unii copii vor sărbători chiar și în timp de pandemie. Alții, cei săraci, vor continua să sufere ne-sărbătorind niciodată nimic… Pentru ei pandemia aceasta a schimbat doar chipul suferinței, lacrimile și lipsurile amestecându-se în același mod, poate acum un pic mai ritmat.

Vă invit ca la urările și rugăciunile pe care le veți face de ziua mea, să adăugați (după bunăvoința și posibilitățile fiecăruia) „UN LEMN” pentru un copil sărac. Cine nu poate un lemn „întreg” e suficient să ofere și câteva surcele, un pic de rumeguș, câțiva bănuți… Împreună vom face o căruță cu lemne – poate două, trei, patru… – și vom alina suferința unor ființe mici. Împreună putem alina foamea și alunga întunericul din viața copiilor! Împreună putem să le încălzim viața și să le astâmpărăm foamea. Sunt prea mulți copii care plâng astăzi de foame, lipsiți de hrana pentru trup, dar și pentru suflet și minte… 

Dacă nu poți dărui nimic, roagă-te pentru acești copii și du mai departe vestea despre acest proiect. Dumnezeu va avea grijă ca tocmai prin tine proiectul să ajungă la inima celui care poate îngriji viitorul prin generozitatea sa.

Dacă puteți dărui mai mult decât UN LEMN, vă invit să transformăm proiectul acesta într-o „factură” sau în „lemne pentru o iarnă”… pentru acele case în care nu se aprinde becul sau nu se face niciodată focul sau nu se pornește niciodată căldura pentru că nu au cu ce să plătească factura.. sau deja au fost debranșați de la curent, de la gaz…

E un vis îndrăzneț, tocmai pentru că știu că și cei care oferă sunt oameni îndrăzneți. 

Ținând cont de bunăvoința arătată de cititori acestui blog față de alte proiecte Paxlaur, sper să putem oferi împreună copiilor de ziua lor, de 1 iunie, lumină, multă lumină pentru trup și pentru suflet, hrană pentru trup și minte… căldura inimii noastre generoase. Vă mulțumesc!

CONCRET

Puteți contribui la acest proiect donând un RON sau un Euro, cinci, șapte, zece… După posibilități, vă invit să susțineți acest proiect Paxlaur prin:

PayPal (paxlaur@yahoo.com);

RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu

RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

Pentru donații materiale (alimente, lemne, cărți, rechizite etc.) sau pentru donații prin mandat poștal vă rog să mă contactați pentru detalii la adresa de email: paxlaur@yahoo.com. De asemenea, cine dorește să se apropie mai mult de o familie și să fie pus în contact direct cu copii în suferință pentru un ajutor sistematic (lunar, semestrial, anual) mă poate contacta prin același email. 

Vă mulțumesc din inimă!

PS. Când suntem îngrijorați în fața viitorului, să recitim aceste două fragmente din Sfânta Scriptură: 

Evanghelia după Sfântul Marcu 12,41-44;

Cartea Întâi a Regilor 17,8-16.

Vă invit să facem aceasta nu pentru că este la modă să strângem fonduri,
ci pentru ca solidaritatea să devină o modă:
a împărți cu cei săraci este adevăratul stil de a fi.


Să observăm copiii din jurul nostru…
ei sunt cea mai bună oglindă a inimii noastre
și a viitorului omenirii!


Data lansării acestui proiect: 1 mai 2021, ziua în care am fost chemați să ne unim în rugăciune și fapte de caritate pentru a depăși pandemia de coronavirus și consecințele ei prin „Maratonul de rugăciune în sanctuarele mariane”.

Durata proiectului: 1 – 31 mai 2021.

UNIC BENEFICIAR: viitorul nostru, acel viitor care acum suferă în cei mici și săraci.

de-ziua-mea_un-lemn-pentru-un-copil

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc… Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Să observăm copiii din jurul nostru… ei sunt cea mai bună oglindă a inimii noastre și a viitorului omenirii! Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00

NB: Oricât de mare ne-ar fi dorința ca niciun copil să nu mai sufere de frig, de întuneric și de foame, totuși acest proiect se dezice de orice tip de defrișare ilegală, de orice acțiune ilegală și nocivă pentru umanitate, insistând ca tot ajutorul acordat celorlalți să se facă în sintonie cu iubirea față de natură, față de Dumnezeu, față de om  și față de Doctrina Bisericii. Să ne amintim cuvintele ecumenice din Laudato si’ , nr.8: 

„Patriarhul Bartolomeu s-a referit îndeosebi la necesitatea ca fiecare să se căiască de propriul mod de a maltrata planeta, pentru că, „în măsura în care noi toți provocăm mici daune ecologice”, suntem chemați să recunoaștem „aportul nostru, mic sau mare, la tulburarea și la distrugerea mediului”. Cu privire la acest punct, el s-a exprimat în mod repetat în manieră fermă și stimulatoare, invitându-ne să recunoaștem păcatele împotriva creației: „că ființele umane distrug diversitatea biologică în creația lui Dumnezeu; că ființele umane compromit integritatea pământului și contribuie la schimbarea climatică, despuind pământul de pădurile sale naturale sau distrugând zonele sale umede; că ființele umane poluează apele, solul, aerul: toate acestea sunt păcate”. Pentru că „o crimă împotriva naturii este o crimă împotriva noastră și un păcat împotriva lui Dumnezeu” .

%d blogeri au apreciat: