Arhivă etichetă pentru ‘foamete’

Împlinirea speranței noastre: Paradisul

Cum să accepți moartea fără speranța învierii? Cum să suporți boala fără speranța vindecării? Cum să îți iei rămas bun fără să ai speranța revederii? Cum e viață trăită fără speranță? Dacă nu am fi creștini și într-o zi cineva ne-ar povesti cu înflăcărare despre speranța adusă de Cristos, am tânji să fim încreștinați fie și numai pentru această speranță aducătoare de mângâiere: în Cristos și prin Cristos toți vor învia. Sufletul nostru tânjește și are nevoie de această speranță a vieții veșnice. Ce binecuvântați suntem: noi credem în învierea morților și viața veacului ce va veni. 

Știm că și astăzi, ca și în timpul apostolului Paul, când vorbim despre înviere și viața veșnică suntem luați în râs: „Despre asta te vom asculta altă dată” (Fap 17,32). Însă „dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastră… Și dacă ne-am pus speranța în Cristos numai în viața aceasta, suntem cei mai vrednici de milă dintre toți oamenii” (1Cor 15,14).

Cristos înviat este principiul și izvorul învierii noastre viitoare. Totodată el este centrul și forța credinței noastre. Privind la Domnul cu speranța învierii reușim să nu mai trăim pentru noi înșine, ci pentru acela care a murit și a înviat pentru noi, Isus Cristos (cf. 2Cor 5,15).

Să nu ne temem să vorbim despre Cristos și despre înviere. Să nu ne temem de judecata oamenilor. Dimpotrivă, să ne întipărim bine în minte cuvântul lui Cristos: „Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine” (Lc 6,26). Aceste cuvinte rostite de Dumnezeu ar trebui să ne smulgă din goana noastră după laude și onoruri. Într-o lume în care fericirea depinde de prea multe ori de numărul de aprecieri primite, Cristos ne spune: „Vai vouă, dacă munciți doar pentru a vă primi răsplata în lumea aceasta! Vai vouă, dacă așteptați doar laude! Vai vouă, pentru că adevărata fericire nu vine din vorbele sau părerile pe care alții le au despre voi, ci izvorul fericirii este în inima omului, în ceea ce omul scoate și oferă din inima sa”. Sărăcia, foametea, plânsul și orice fel de critică sau persecuție vor trece și, dincolo de suferințe, cel care este drept în faptele și cuvintele sale va ajunge să cunoască adevărata fericire. Să nu ne temem în fața criticilor și a persecuțiilor, ci „întemeiați și tari în credință și neclintiți în speranța evangheliei (Col 1,23), să privim la Cristos și la mângâierea cuvintelor sale: „Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer!” (Lc 6,23).Deși încă pe pământ, trăim deja „cerul” pentru că am înviat împreună cu Cristos și „căutăm cele de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu”. Dincolo de orice suferință, noi știm că atunci „când se va arăta Cristos, care este viața voastră, atunci și noi ne vom arăta împreună cu el în glorie” (cf. Col 3,1-4). Pentru aceasta, fugim de gloria acestei lumi și, ajutați de Domnul, încercăm zi de zi să ne bucurăm de împlinirea speranței noastre: Paradisul.


† DUMINICA a 6-a de peste an
Ier 17,5-8; Ps 1; 1Cor 15,12.16-20; Lc 6,17-18a.20-26

LECTURA I
Blestemat să fie omul care-şi pune încrederea în om; binecuvântat să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul!
Citire din cartea profetului Ieremia 17,5-8
Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om şi-şi pune tăria într-un muritor şi inima lui se îndepărtează de Domnul. 6 El este ca un ienupăr în Arabah, nu vede când vine binele. Stă într-un loc uscat din pustiu, în pământ sărac şi de nelocuit. 7 Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul şi Domnul este cauza încrederii sale. 8 El este ca pomul plantat lângă apă, care-şi întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui sunt verzi, în anul secetos nu se îngrijorează şi nu încetează să facă fructe.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: Ps 39(40),5a)
R.: Fericit este bărbatul care şi-a pus încrederea în Domnul.

1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi,
nu zăboveşte pe calea păcătoşilor
şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi tot ceea ce face se încununează cu succes. R.

4 Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.

LECTURA A II-A
Dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,12.16-20
Fraţilor, dacă se vesteşte că Cristos a înviat din morţi, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? 16 Căci dacă morţii nu învie, nici Cristos nu a înviat, 17 iar dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică şi voi sunteţi încă în păcatele voastre, 18 iar cei care au adormit în Cristos au pierit. 19 Şi dacă ne-am pus speranţa în Cristos numai în viaţa aceasta, suntem cei mai vrednici de milă dintre toţi oamenii. 20 Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 6,23ab
(Aleluia) „Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, spune Domnul, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Fericiţi voi, cei săraci! Dar, vai vouă, bogaţilor!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,17-18a.20-26
În acel timp, coborând împreună cu Cei Doisprezece, Isus s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli ai săi şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din toată zona de coastă a Tirului şi a Sidonului, 18a au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. 20 Ridicându-şi ochii spre discipolii săi, a spus: „Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu! 21 Fericiţi voi, care acum sunteţi flămânzi, căci vă veţi sătura! Fericiţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde! 22Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor exclude, când vă vor insulta şi vor şterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului! 23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer! Pentru că aşa făceau şi părinţii lor cu profeţii. 24 Dar, vai vouă, bogaţilor, pentru că vă primiţi mângâierea! 25 Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi suferi de foame! Vai vouă, celor care râdeţi acum, căci veţi jeli şi veţi plânge! 26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; pentru că aşa au făcut părinţii lor profeţilor falşi”.

Cuvântul Domnului




Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00

Sărăcia nu este o materie școlară…

„Eu m-am născut sărac şi, în pofida unei vieţi pline de contacte cu atâtea persoane și atâtea situaţii şi în pofida parcursului meu în Biserică, am rămas sărac, deci nu am nimic de lăsat; am de lăsat numai iubire”.

Desăvârșirea la care ne cheamă Cristos – „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit! (Mt 5,48) – nu poate fi atinsă fără îmbrățișarea sărăciei. Da, exact acea „virtute” care nu te lasă indiferent în fața nevoilor celor din jur. Unii încearcă să se amăgească, dar uită cuvântul Scripturii care zice: „Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său, care este în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?” (1In 3,17).

Pentru a practica cu demnitate sfatul evanghelic al sărăciei, noi trebuie să învățăm direct de la Cristos „care, pentru noi, din iubire, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, noi să ne îmbogăţim” (cf. 2Cor 8,9). Sărăcia nu este o materie școlară sau un curs care se predă în facultate! Trăirea sărăciei se deprinde privind la Cristos, la Cristos și la inima sa „blândă și smerită”. Sărăcia se imprimă în ființa celui care privește zi de zi simplitatea pruncului născut la Betleem și „despuierea” celui răstignit pe muntele Calvar! Nu poți privi ieslea și crucea, nu poți medita misterul unui Dumnezeu făcut om și să-ți astupi urechea la strigătul celui sărac (cf. Prov 21,13). Nu poți să meditezi misterul morții lui Cristos, să te gândești la lucrurile de pe urmă – moartea, judecata, raiul şi iadul – și să nu-ți amintești că toată judecata finală va fi despre iubire, despre ceea ce am făcut sau nu fraților noștri, în care trăiește și suferă Cristos și în zilele noastre. El însuși, Domnul și Judecătorul nostru, ne amintește în fiecare zi: „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40).

Știm că „nu putem sluji și lui Dumnezeu și mamonei” (cf. Lc 16,13). Sunt vrednice de milă sufletele „iubitorilor de arginți”, căci dacă nu au fost credincioși cu mamona nedreaptă, cine le va încredința adevărata bogăție (cf. Lc16,11.14)? Însă cât de frumos strălucește sufletul acelor ființe care, deși au avut pe mâna lor „bogățiile acestei lumi”, nu și-au luat privirea de la cel despuiat și răstignit pe cruce! Cât de frumoase sunt sufletele celor care, în testamentul lor, pot spune asemenea cardinalului Silvano Piovanelli: „Am intrat pe linia dreaptă de sosire şi toată viaţa mea este îndreptată spre Domnul, care a umplut existenţa mea. Numai el a fost alături de mine şi a umplut mintea mea, inima mea, totul din mine. Prin el am simţit că sunt frate al tuturor oamenilor, îndeosebi al săracilor, al bolnavilor şi al persoanelor singure şi abandonate. Eu m-am născut sărac şi, în pofida unei vieţi pline de contacte cu atâtea persoane și atâtea situaţii şi în pofida parcursului meu în Biserică, am rămas sărac, deci nu am nimic de lăsat; am de lăsat numai iubirea”.

„Iubitorii de arginți”
nu-l cunosc cu adevărat pe Cristos! 
Cine l-a întâlnit pe Cristos
vrea să fie asemenea lui: sărac!


Săptămâna aceasta transform cadourile de ziua mea (16 mai) în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/


Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

Să observăm copiii din jurul nostru… ei sunt cea mai bună oglindă a viitorului și a inimii noastre! Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00


Ce ușor spunem „Vezi partea bună, partea plină, gândește pozitiv…”, dar nu facem nimic…

„Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte 
şi de hrana de toate zilele şi cineva dintre voi le-ar spune: 
„Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, 
dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos? La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi” (Iac 2,15-17).

Ce ușor zicem: „Hei, vezi partea plină a paharului… Vezi partea bună… Gândește pozitiv!”… Păcătuim prin această superficialitate cu care tratăm oamenii aflați în momente dificile. Clar, cuvintele acestea uneori chiar funcționează, dar asta doar atunci când prind forma unei iubiri autentice, atunci când se „întrupează” în ajutor, în mâna întinsă, în „carne” ce se jertfește și dăruiește…! Cuvintele care nu se fac „trup” se pierd, zboară. Rămâne doar ceea ce se „întrupează”, doar ceea ce se concretizează!

Atunci când te culci și te trezești în întuneric, frig și foame este greu să vezi partea bună a lucrurilor, este greu să speri că mâine va fi lumină, că te vei trezi într-o cameră călduroasă și vei găsi pe masă hrană pe săturate. În foamete și frig ispitele descurajării și ale disperării îți dau târcoale. E mereu beznă! Acel mâine sperat și așteptat cu nerăbdare de unii, pentru alții este sinonim cu moarte, cu suferință, cu disperare. Ei, cei care zac în întuneric, frig și foamete, au nevoie de un miracol smuls din viața noastră, din inima și generozitatea noastră. 

Doar dacă întâlnesc pe cineva care în întuneric le aprinde o lumină, în frig le oferă căldură și în foamete le dăruiește hrană, doar atunci îndrăznesc să spere că mâine va fi mai bine. Simt cum mâine devine sinonim cu viața, cu speranța, cu zâmbetul… Se ridică și luptă pentru ziua de mâine ca să o facă mai bună. Doar atunci.

Însă până atunci, să ne amintim:

copiii flămânzi nu zâmbesc
iar cei care zac în întuneric și frig nu speră!

Ei doar așteaptă cu disperare ziua de mâine cu soarele ei, acel soare care deși pare atât de departe, îi ajută mai mult cu căldura și lumina lui decât oamenii care trec pe lângă ei cu răceala inimii.

Noi putem fi altfel! Noi putem fi oamenii care ducem unor copii lumină, căldură și hrană: un mic soare în universul lor întunecat. Împreună dăruim speranță viitorului! Ajută un copil sărac să vadă partea bună cea mai bună a vieții: că există cineva căruia îi pasă de el. Nu există fericire mai mare, nu există izvor de renaștere mai puternic decât atunci când simți că cineva – prin cuvinte și fapte! – îți spune: tu contezi mult pentru mine, tu ești important în ochii mei și te iubesc. Eu voi avea grijă de tine!

Să ne amintim cuvintele Scripturii: Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele 16 şi cineva dintre voi le-ar spune: „Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos? 17 La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi.


Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc… Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Să observăm copiii din jurul nostru… ei sunt cea mai bună oglindă a inimii noastre și a viitorului omenirii! Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00

Ce au în comun focul și cartea? Lemnul… 
Da, însă nu doar lemnul, ci și lumina, căldura, forța: 
așa cum focul cu puterea lui

poate lumina o încăpere,
încălzi o casă
și transforma alimentele în hrană, 
la fel și o carte bună are suficientă forță

pentru a lumina o minte, încălzi o inimă
și salva o viață,
hrănind-o și inspirând-o. 

%d blogeri au apreciat: