Nu putem uita că ceea ce acumulăm şi irosim este pâinea săracilor…

Este necesară o convertire a modului nostru de a acţiona
şi nutriţia este un important punct de plecare…
Vedem cum hrana încetează să fie un mijloc de subzistenţă
pentru a deveni un canal de distrugere personală.
Deci, în faţa celor 820 de milioane de persoane înfometate,
avem pe celălalt taler al balanţei
aproape 700 de milioane de persoane supraponderale,

victime ale obiceiurilor alimentare greşite.
Aceştia nu mai sunt pur şi simplu emblematici ai dietei „popoarelor opulenţei”,
ci încep să locuiască şi în ţări cu venit scăzut,
unde se continuă să se mănânce puţin şi rău,
copiind modele alimentare din zonele dezvoltate. 

copii saraci impartind mancarea

Mesajul Sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Alimentaţiei 2019

Excelenţei Sale domnul Qu Dongyu
director general al FAO

Ziua Mondială a Alimentaţiei face ecou în fiecare an la strigătul atâtor fraţi ai noştri care continuă să îndure tragediile foamei şi malnutriţiei. De fapt, în pofida eforturilor făcute în ultimele decenii, Agenda 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă rămâne un program de realizat în mult părţi ale lumii. Pentru a răspunde la acest strigăt al omenirii, tema propusă anul acesta de FAO: Acţiunile noastre sunt viitorul nostru. O alimentaţie sănătoasă pentru o lume #FoameZero”, evidenţiază distorsionarea binomului hrană-nutriţie.

Vedem cum hrana încetează să fie un mijloc de subzistenţă pentru a deveni un canal de distrugere personală. Deci, în faţa celor 820 de milioane de persoane înfometate, avem pe celălalt taler al balanţei aproape 700 de milioane de persoane supraponderale, victime ale obiceiurilor alimentare greşite. Aceştia nu mai sunt pur şi simplu emblematici ai dietei „popoarelor opulenţei” (cf. Paul al VI-lea, Enciclica Populorum progressio, 3), ci încep să locuiască şi în ţări cu venit scăzut, unde se continuă să se mănânce puţin şi rău, copiind modele alimentare din zonele dezvoltate. Din cauza malnutriţiei, patologiile legate de opulenţă pot să derive fie dintr-un dezechilibru „prin exces”, ale cărui efecte sunt adesea diabet, boli cardiovasculare şi alte forme de boli degenerative, fie dintr-un dezechilibru „prin lipsă”, documentat de numărul crescând de morţi de anorexie şi bulimie.

Deci este necesară o convertire a modului nostru de a acţiona şi nutriţia este un important punct de plecare. Trăim graţie roadelor creaţiei (cf. Ps 65,10-14; 104,27-28) şi acestea nu pot să fie reduse la simplu obiect de folosire şi de stăpânire. Pentru acest motiv, tulburările alimentare se pot combate numai cultivând stiluri de viaţă inspirate dintr-o viziune recunoscătoare a ceea ce ne este dat, căutând cumpătarea, moderaţia, abstinenţa, stăpânirea de sine şi solidaritatea: virtuţi care au însoţit istoria omului. Este vorba de a ne întoarce la simplitate şi la sobrietate şi de a trăi fiecare moment al existenţei cu un spirit atent la nevoile celuilalt. Astfel vom putea consolida legăturile noastre într-o fraternitate care să tindă la binele comun şi să evite individualismul şi egocentrismul, care produc numai foame şi inegalitate socială. Un stil de viaţă care ne va permite să cultivăm un raport sănătos cu noi înşine, cu fraţii noştri şi cu ambientul în care trăim.

Pentru a asimila această formă de viaţă, familia are un loc principal şi pentru aceasta FAO a dedicat atenţie deosebită tutelării familiei rurale şi promovării agriculturii familiale. În cadrul familial, şi graţie sensibilităţii feminine şi materne, se învaţă să se bucure de roadele pământului fără a abuza de ele şi se descoperă cele mai bune instrumente pentru a răspândi stiluri de viaţă care respectă binele personal şi colectiv.

Pe de altă parte, interdependenţa actuală dintre naţiuni poate ajuta să se pună deoparte interesele particulare şi să se favorizeze încrederea şi relaţia de prietenie dintre popoare (cf. Compendiu de Doctrină Socială a Bisericii, 482). Doresc ca tema de anul acesta să ne ajute să nu uităm că există unii care însă se hrănesc în mod mai puţin sănătos. Este crud, nedrept şi paradoxal ca, în ziua de astăzi, să fie hrană pentru toţi şi, totuşi, nu toţi pot să aibă acces la ea; sau ca să existe regiuni din lume în care hrana este irosită, se aruncă, se consumă în exces sau este destinată pentru alte scopuri care nu sunt alimentare. Pentru a ieşi din acest iureş, trebuie promovate „instituţii economice şi programe sociale care să le permită celor mai săraci să aibă acces în mod obişnuit la resursele de baze” (Enciclica Laudato si’, 109).

Lupta împotriva foamei şi malnutriţiei nu va înceta până când va prevala exclusiv logica pieţei şi se va căuta numai profitul cu orice preţ, reducând hrana la simplu produs de comerţ, supus speculei financiare şi distorsionându-i valoarea culturală, socială şi puternic simbolică. Prima preocupare trebuie să fie mereu persoana umană, în special cei cărora le lipseşte hrana zilnică şi care cu greu reuşesc să se ocupe de relaţiile familiale şi sociale (cf. ibid., 112-113). Când persoana umană va fi situată în locul care-i revine, atunci operaţiunile de ajutor umanitar şi programele de dezvoltare vor avea un impact mai mare şi vor da rezultatele sperate. Nu putem uita că ceea ce acumulăm şi irosim este pâinea săracilor.

Domnule director general, acestea sunt câteva reflecţii pe care doresc să le împărtăşesc cu dumneavoastră cu ocazia acestei Zile, în timp ce îi cer lui Dumnezeu să binecuvânteze pe fiecare dintre voi şi să facă rodnică munca voastră, în aşa fel încât să crească în mod constant pacea în slujba progresului autentic şi integral al întregii familii umane.

Vatican, 16 octombrie 2019

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Preluat de pe http://www.ercis.ro


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Inimă de copilaș! Ce bine!

copii saraci impartind mancareaCe bine că acele cinci pâini și doi peștișori erau la un copil.
Dacă ar fi fost la un om mare le-ar fi ascuns și le-ar fi mâncat singur.

Încă există oameni care suferă de foame,
dar nu pentru că lipsește pâinea,
ci pentru că lipsesc inimile care să o împartă.
Nu avem încă o inimă de copilaș
care să ne determine să punem hrana și bunurile în comun,
să oferim din ceea ce avem!

Până când nu vom deveni toți copii,
lumea va continua să sufere de foame!
Apoi vom pune totul în comun, bogați și săraci, sătui și flămânzi.
Vom mânca și ne vom sătura și va mai rămâne!
Abia atunci vom trăi „în mod vrednic de chemarea pe care am primit-o” (Ef 4,1).


29 iulie 2018 

† DUMINICA a 17-a de peste an
Ss. Marta; Lazăr şi Maria, fraţi
2Rg 4,42-44; Ps 144; Ef 4,1-6; In 6,1-15

LECTURA I
Vor mânca şi va mai rămâne!
Citire din cartea a doua a Regilor 4,42-44
În zilele acelea, a venit un om din Baal-Şalişa. A adus pâine la omul lui Dumnezeu, pâine din primele roade ale pământului, douăzeci de pâini de orz şi spice în sacul său. Elizeu a zis: „Dă oamenilor să mănânce!” 43 Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau aceasta la o sută de oameni?” Dar Elizeu a zis: „Dă oamenilor să mănânce! Căci aşa spune Domnul: «Vor mânca şi va mai rămâne»”. 44 Atunci le-a pus în faţa lor; ei au mâncat şi a mai rămas, după cuvântul Domnului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),10-11.15-16.17-18 (R.: 16)
R.: Tu deschizi, Doamne, mâinile tale şi saturi cu dărnicie orice vietate.

10 Să te laude pe tine, Doamne, toate lucrările tale
şi credincioşii tăi să te binecuvânteze;
11 să facă cunoscută gloria domniei tale
şi să vorbească despre puterea ta! R.

15 Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre tine în aşteptare,
tu le dai hrană la vreme potrivită.
16 Tu deschizi mâinile tale
şi saturi cu dărnicie orice vietate. R.

17 Drept este Domnul pe toate căile sale
şi credincios în toate lucrările sale.
18 Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă,
de toţi cei care-l cheamă în adevăr. R.

LECTURA A II-A
Este un singur trup, un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,1-6
Fraţilor, aşadar, vă îndemn, eu, prizonierul în Domnul, să umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: 2 cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, 3 străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii. 4 Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă, aceea a chemării voastre. 5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez,6 un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16bc
(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi şi Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Au împărţit celor care şedeau cât a voit fiecare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,1-15
În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei. 2 Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. 3 Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. 4 Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5 Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?” 6 Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin”. 8 Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?” 10 Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!” În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. 11 Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare. 12 Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!” 13 Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. 14 Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!” 15 Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

Cuvântul Domnului

„Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”

Domnul il asculta pe saracul care striga„Cristos Domnul vine ca să mântuiască poporul său, vine să-i sature pe cei flămânzi, dar mie nu-mi pasă! Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”. Când am trecut indiferenți pe lângă mulțimea de oameni săraci, flămânzi, pe lângă cei care sunt gata să leșine pe drum, atunci nu facem altceva decât să spunem: „Cristos a venit pentru mine, a venit să mă învețe iubirea și să mă mântuiască, dar mie nu-mi pasă”.

Da, de prea multe ori nouă nu ne pasă că însuși Isus a spus că la sfârşitul lumii, acestea sunt criteriile după care vom fi judecaţi şi ni se va hotărî veşnicia: grija faţă de cei flămânzi, însetaţi, străini, săraci, bolnavi, închişi” (cf. Mt 25,31-46). Numai așa se poate predica evanghelia, numai așa se poate atinge fericirea adevărată și veșnică: te apropii de cel în lipsuri, de cel bolnav, de cel închis, te aşezi lângă el, te faci pritenul său, însoţitorul său.

Ne numim creștini, dar oare suntem noi cu adevărat pe urmele lui Cristos, Domnul și învățătorul nostru? El a fost cuprins de milă în fața mulțimilor, i-a vindecat, i-a învățat, le-a dăruit hrană din belșug. Noi ce facem pentru cei săraci? De Crăciun, dar și astăzi, de sfântul Nicolae, oferim cadouri, dar cui? Nu cumva doar celor de la care așteptăm să primim? Nu cumva suntem indiferenți față de cei de la care nu putem primi nimic? Nu cumva suntem indiferenți tocmai față de cei în care locuiește Cristos cel sărac?

„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”. Nu ne pasă pentru că nu am înțeles cine este Domnul! Nu ne schimbăm viața pentru că încă nu l-am cunoscut, nu l-am întâlnit. Oare mai putem spune că nu ne pasă de Cristos atunci când auzim și vedem faptele sale minunate? Să ne cercetăm inima plecând de la cuvintele profetului Isaia și să vedem dacă mai putem spune că într-adevăr nu ne pasă de Cristos care vine. Să spunem cu voce tare:

„Cristos va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate”, dar mie nu-mi pasă!

Cristos „va înlătura moartea pentru totdeauna”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos „va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este „Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este cel care îi vindecă pe cei „şchiopi, orbi, invalizi” și îi satură pe cei flămânzi, dar pe mine nu mă interesează nici viața, nici bucuria, nici vindecarea, nici mântuirea! Nimic! (cf. Is 25,6-10; Mt 15,30-31).

Oare putem repeta toate acestea la nesfârșit? Oare chiar putem fi indiferenți față de cel care vine să ne elibereze de moarte?


Domnul este aproape
și dacă am conștientiza cine este el cu adevărat
am înnebuni de fericire,
am tresălta de bucurie în prezența sa.


6 decembrie 2017 

Miercuri din săptămâna 1 din Advent
Sf. Nicolae, ep. *
Is 25,6-10a; Ps 22; Mt 15,29-37

LECTURA I
Domnul cheamă la ospăţul său şi şterge lacrimile de pe feţele tuturor.
Citire din cartea profetului Isaia 25,6-10a
În ziua aceea, Domnul Sabaot va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate. 7 Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile. 8 Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul a vorbit. 9 În ziua aceea se va spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!” 10a Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)
R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, Domnul vine ca să mântuiască poporul său; fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Isus vindecă mulţi bolnavi şi înmulţeşte pâinile.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,29-37
În acel timp, Isus, plecând de acolo, a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. 30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, muţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori”. 35Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi au strâns şapte coşuri pline.

Cuvântul Domnului


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: