Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘foamete’

„Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”

Posted by Paxlaur pe 06/12/2017

Domnul il asculta pe saracul care striga„Cristos Domnul vine ca să mântuiască poporul său, vine să-i sature pe cei flămânzi, dar mie nu-mi pasă! Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”. Când am trecut indiferenți pe lângă mulțimea de oameni săraci, flămânzi, pe lângă cei care sunt gata să leșine pe drum, atunci nu facem altceva decât să spunem: „Cristos a venit pentru mine, a venit să mă învețe iubirea și să mă mântuiască, dar mie nu-mi pasă”.

Da, de prea multe ori nouă nu ne pasă că însuși Isus a spus că la sfârşitul lumii, acestea sunt criteriile după care vom fi judecaţi şi ni se va hotărî veşnicia: grija faţă de cei flămânzi, însetaţi, străini, săraci, bolnavi, închişi” (cf. Mt 25,31-46). Numai așa se poate predica evanghelia, numai așa se poate atinge fericirea adevărată și veșnică: te apropii de cel în lipsuri, de cel bolnav, de cel închis, te aşezi lângă el, te faci pritenul său, însoţitorul său.

Ne numim creștini, dar oare suntem noi cu adevărat pe urmele lui Cristos, Domnul și învățătorul nostru? El a fost cuprins de milă în fața mulțimilor, i-a vindecat, i-a învățat, le-a dăruit hrană din belșug. Noi ce facem pentru cei săraci? De Crăciun, dar și astăzi, de sfântul Nicolae, oferim cadouri, dar cui? Nu cumva doar celor de la care așteptăm să primim? Nu cumva suntem indiferenți față de cei de la care nu putem primi nimic? Nu cumva suntem indiferenți tocmai față de cei în care locuiește Cristos cel sărac?

„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”. Nu ne pasă pentru că nu am înțeles cine este Domnul! Nu ne schimbăm viața pentru că încă nu l-am cunoscut, nu l-am întâlnit. Oare mai putem spune că nu ne pasă de Cristos atunci când auzim și vedem faptele sale minunate? Să ne cercetăm inima plecând de la cuvintele profetului Isaia și să vedem dacă mai putem spune că într-adevăr nu ne pasă de Cristos care vine. Să spunem cu voce tare:

„Cristos va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate”, dar mie nu-mi pasă!

Cristos „va înlătura moartea pentru totdeauna”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos „va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este „Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este cel care îi vindecă pe cei „şchiopi, orbi, invalizi” și îi satură pe cei flămânzi, dar pe mine nu mă interesează nici viața, nici bucuria, nici vindecarea, nici mântuirea! Nimic! (cf. Is 25,6-10; Mt 15,30-31).

Oare putem repeta toate acestea la nesfârșit? Oare chiar putem fi indiferenți față de cel care vine să ne elibereze de moarte?


Domnul este aproape
și dacă am conștientiza cine este el cu adevărat
am înnebuni de fericire,
am tresălta de bucurie în prezența sa.


6 decembrie 2017 

Miercuri din săptămâna 1 din Advent
Sf. Nicolae, ep. *
Is 25,6-10a; Ps 22; Mt 15,29-37

LECTURA I
Domnul cheamă la ospăţul său şi şterge lacrimile de pe feţele tuturor.
Citire din cartea profetului Isaia 25,6-10a
În ziua aceea, Domnul Sabaot va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate. 7 Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile. 8 Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul a vorbit. 9 În ziua aceea se va spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!” 10a Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)
R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, Domnul vine ca să mântuiască poporul său; fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Isus vindecă mulţi bolnavi şi înmulţeşte pâinile.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,29-37
În acel timp, Isus, plecând de acolo, a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. 30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, muţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori”. 35Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi au strâns şapte coşuri pline.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

„Daţi-le voi să mănânce”…

Posted by Paxlaur pe 07/08/2017

saracie si suferintaDe multe ori, când mergem pe stradă și vedem bătrâni, încovoiaţi de ani şi suferință, slăbiţi de foame şi de soare, cu ochii acoperiţi de plânsul uitării şi al singurătăţii, simțim că strigă cineva la noi: „Daţi-le voi să mănânce!” (Mt 14,16). Noi? Eu? Şi de unde să luăm sau ce să iau ca să potolesc foamea miilor de oameni aflaţi în lipsuri? Şi apoi de multe ori văd că nu pâinea le lipseşte, ci o inimă care să-i asculte sau o gură care să le vorbească. Oameni au și astăzi nevoie de un om ca Isus, un om căruia să i se facă milă și să-i vindece nu doar de foame, ci mai ales de indiferență și de singurătate, de uitare (cf. Mt 14,14).

Astfel de oameni suntem chemați să fim noi: tu și eu. Astăzi am putea oferi oamenilor o clipă, nu o bancnotă; un surâs, nu un colţ de pâine. Astăzi am putea să ne așezăm lângă ei pentru un moment, evitând să le mai aruncăm în fugă din surplusul nostru. De fapt, aceasta înseamnă să le potoleşti inima, nu stomacul; să le ştergi lacrima din ochii lor brăzdaţi de durere; să-i ţii de mână. Chiar aşa: am luat vreodată un bătrân de mână? Pielea lui şi-a pierdut catifelarea tinereţii, însă acum poartă înscrisă istoria vieţii. Este plină de ridurile timpului.

Ce putem să facem noi pentru cei săraci, uitați, flămânzi? Ce pot să fac eu pentru săraci?

Să nu-i judec! Să-i ascult! Să le ofer, atunci când am şi mai ales atunci când nu am… sau când mă fac că nu am, speriat că nu o să-mi ajungă pentru mine sau pentru cei apropiaţi mie. Să le dau tot ce pot, tot ce am, tot ce sunt (cf. Mt 6,34).

Să nu devenim oameni care adună. Să ne amintim cuvântul Domnului: „ Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le fură. Adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră” (Mt 6,19-21).

Să stăm departe de oamenii care adună doar pentru acest pământ, doar pentru ei. Să ne temem de oamenii care nu ştiu să ofere; de oamenii care risipesc, în timp ce alţii strâng fiecare bob din lacrimile foamei; de oamenii care se uită în altă parte când ochii înlăcrimaţi îi cheamă şi le cere ajutorul; de oamenii care au două pături în timp ce alţii nu au niciuna. Să ne temem de ziua judecăţii, să ne temem pentru acea clipă în care am mâncat fără să ne pese că alţii, chiar în acelaşi timp, se sting în durerile înfometării.

Viitorul e al săracilor. Împărăţia cerurilor e a celor flămânzi. Fericirea e a celor care au ştiut să fie însetaţi de dreptate. Prezentul este trist și viitorul lipsit de speranță dacă oamenii nu mai ştiu cum e să fii flămând şi nu le mai pasă de ceilalţi care încă mai ştiu, care încă suferă!


Este adevărat că ceea ce avem și ceea ce putem oferi e puţin,
însă în mâinile Domnului
puținul nostru devine binecuvântare pentru toţi cei din jur.


7 august 2017 

Luni din săptămâna a 18-a de peste an
Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m. *; Caietan, pr. *
Num 11,4b-15; Ps 80; Mt 14,22-36

LECTURA I
Eu singur nu pot să port tot poporul acesta.
Citire din cartea Numerilor 11,4b-15
În zilele acelea, fiii lui Israel au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? 5 Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt gratis, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. 6Acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic decât mană înaintea ochilor noştri”. 7 Mana era ca boabele de coriandru şi la vedere era ca bdeliul. 8 Poporul se împrăştia şi o aduna, o măcina la râşniţă sau o pisa în piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte cu untdelemn. 9 După ce, noaptea, cădea roua în tabără, cădea şi mana deasupra. 10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Domnul s-a aprins de mânie tare; iar în ochii lui Moise aceasta era rău. 11 Moise i-a zis Domnului: „Pentru ce vrei să faci rău slujitorului tău? De ce nu am aflat har în ochii tăi punând povara acestui întreg popor asupra mea? 12 Oare eu am zămislit tot poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău, aşa cum poartă doica pe cel pe care-l alăptează, până în ţara pe care ai jurat-o părinţilor lui!»? 13 De unde carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei mi se plâng zicând: «Dă-ne carne, ca să mâncăm!” 14 Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15 Dacă faci aşa cu mine, mai bine – dacă am aflat har în ochii tăi – omoară-mă, te rog, decât să-mi văd nenorocirea!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 80(81),12-13.14-15.16-17 (cf. 12)
R.: Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, ajutorul nostru!

12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu,
Israel nu m-a acceptat.
13 Atunci, i-am lăsat în voia inimii lor împietrite,
ca să se conducă după planurile lor. R.

14 O, de m-ar asculta poporul meu,
de-ar umbla Israel pe căile mele!
15 Într-o clipă i-aş umili pe duşmanii lor
şi mi-aş întoarce mâna împotriva celor care îi asupresc. R.

16 Cei care îl urăsc pe Domnul vor deveni supuşii lui
şi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna.
17 L-aş hrăni cu cel mai bun grâu
şi l-aş sătura cu miere din stâncă. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Au mâncat toţi şi s-au săturat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,13-21
În acel timp, când a auzit Isus despre moartea lui Ioan Botezătorul, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu şi izolat; aflând, mulţimile l-au urmat pe jos din cetăţi. 14 Coborând, Isus a văzut o mare mulţime, i s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. 15 La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu şi ora e deja târzie, dă drumul mulţimilor, ca, mergând prin sate, să-şi cumpere de mâncare!” 16 Dar Isus le-a zis: „Nu-i nevoie să plece. Daţi-le voi să mănânce!” 17 Ei însă i-au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. 18 Atunci le-a zis: „Aduceţi-mi-le aici!” 19 Poruncind mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat privirea spre cer, a mulţumit, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 20 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi, au strâns douăsprezece coşuri pline. 21 Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , | 1 Comment »

Toți avem o vină pentru ceea ce lipsește acestei lumi pentru a fi mai bună

Posted by Paxlaur pe 12/07/2017

rautate_razboi_violenta_mare„Am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi şi nu l-am ascultat” (cf. Gen 42,21), își reproșau fiii lui Israel după ce l-au vândut pe fratele lor. Dar acum era prea târziu. Întocmai cum deserori prea târziu vin și regretele sau faptele noastre. Este adevărat, noi nu suntem invidioși și nu ne-am vândut frații, însă am fi putut face mai mult pentru ei. Oare când suntem indiferenți față de nevoile lor, oare când suntem indiferenți în fața acestei „foamete cumplite care lovește și astăzi pământul” (cf. Gen 41,57), oare atunci nu suntem și noi „trădători de frați”? Lumea în jurul nostru moare de foame (și aceasta nu doar din lipsă de hrană!) iar noi nu vrem să ne lăsăm chemați și trimiși de Domnul să „vindecăm orice boală și orice neputință” (cf. Mt 10,2). Ce facem noi pentru a potoli foamea omenirii, foamea fraților noștri?

Există în jurul nostru o cumplită foame de pace, de dreptate, de liniște. Este suficient să privim războaiele care nu se mai termină și răufăcătorii care sunt lăsați în libertate. Sau să privim la lipsa hranei și a apei. În timp ce noi risipim apa și alimentele, oamenii mor de foame și de sete. Datele prezentate de mai multe organizații, care încearcă să aplice proiecte de tip „Zero foamete”, evidențiază cifre alarmante în raportul pe anul 2016: unul din nouă oameni merge seara la culcare flămând. Ne dăm seama cât de urgent este să răspundem chemării de a fi și noi administratori înțelepți asemenea lui Iosif, asemenea ucenicilor? Ne dăm seama cât de necesară este o revizuire a vieții noastre și a modului în care predicăm evanghelia și folosim resursele, hrana și apa? Ne dăm seama cât de urgentă este instaurarea păcii, a dreptății, a liniștii în casa și în viața noastră și apoi în comunitatea noastră?

Toți avem o vină pentru ceea ce lipsește acestei lumi pentru a fi mai bună, mai frumoasă, mai dreaptă. Toți suntem responsabili pentru pacea din comunitatea noastră! Toți! De aceea, astăzi răsună tocmai pentru noi chemarea Domnului: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie” (Mc 1,15). Astăzi Dumnezeu ne alege și ne trimite în lume să potolim foamea cumplită: „Iată vin zile în care va fi foamete în țară, nu foamete de pâine si nu sete de apă, ci de auzit cuvântul Domnului” (cf. Am 8,11). Noi înșine, dacă ne deschidem ochii înimii, îi vedem în jurul nostru pe cei „înfometați”, pe cei care ne așteaptă, pe cei care au nevoie de prezența lui Dumnezeu, de pace, de dreptate, de hrană pentru suflet, dar și pentru trup. Să ne lăsăm atrași de Cristos și constituiți „administratori înțelepți” asemenea lui Iosif, asemenea aspotolilor.


Dacă vrei să vindeci foametea cumplită care lovește pământul,
atunci „împarte-ţi pâinea cu cel flămând,
adu-i în casa ta pe nenorociţii fără adăpost,
pe cei goi acoperă-i şi nu întoarce spatele semenului tău” (cf.
Is 58,7).


12 iulie 2017 

Miercuri din săptămâna a 14-a de peste an
Sf. Ioan Gualberto, abate; Fer. David, m.
Gen 41,55-57; 42,5-7a.17-24a; Ps 32; Mt 10,1-7

LECTURA I
Noi ispăşim greşeala pe care am făcut-o faţă de fratele nostru Iosif.
Citire din cartea Genezei 41,55-57; 42,5-7a.17-24a
Când toată ţara Egiptului a început să sufere de foame, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraonul a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif şi ce vă va spune el, aceea faceţi!” 56 Când foametea s-a întins în toată ţara, Iosif a deschis toate grânarele şi vindea grâu egiptenilor. Dar foametea devenea tot mai cumplită în ţara Egiptului. 57 Toate ţările veneau în Egipt să cumpere grâu de la Iosif, căci foametea devenea cumplită pe tot pământul. 42,5 Fiii lui Israel au venit ca să cumpere grâu, aşa cum veneau şi alţii, căci era foamete în ţara Canaan. 6 Iosif guverna peste ţară şi el era cel care vindea grâu pentru tot poporul ţării. Au venit fraţii lui Iosif şi i s-au prosternat cu faţa la pământ. 7a Cum i-a văzut pe fraţii lui, Iosif i-a recunoscut. Dar el nu li s-a făcut cunoscut şi le-a vorbit cu asprime. 17 Şi i-a pus pe toţi sub pază timp de trei zile, 18 iar a treia zi Iosif le-a spus: „Faceţi aceasta şi veţi trăi, căci şi eu mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteţi oameni cinstiţi, un frate de-al vostru să rămână prizonier în închisoarea în care voi aţi fost, iar voi plecaţi şi duceţi grâu pentru familiile voastre înfometate! 20 Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mai mic! Astfel, vorbele voastre vor fi credibile şi nu veţi muri”. Ei au făcut aşa. 21 Îşi spuneau unul către altul: „Într-adevăr, noi suntem vinovaţi faţă de fratele nostru Iosif, pentru că am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi şi nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi strâmtorarea aceasta”. 22Ruben le-a răspuns: „Oare nu v-am spus să nu săvârşiţi păcat împotriva copilului? Dar voi nu m-aţi ascultat. Acum, iată, sângele lui caută răzbunare la noi!” 23 Ei nu ştiau că Iosif aude şi înţelege, deoarece era un interpret între ei. 24a Iosif s-a dus de lângă ei şi a plâns.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),2-3.10-11.18-19 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine!

2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde!
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! R.

10 Domnul destramă planurile neamurilor,
el zădărniceşte gândurile popoarelor;
11 dar planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletul lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,1-7
În acel timp, chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, Isus le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; 4 Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. 5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor! 6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»”!

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Nu e o figură de stil! Și astăzi, ca și atunci, oamenii mor de foame în jurul nostru

Posted by Paxlaur pe 05/06/2017

for-i-was-hungry.blogspot.ro„Isuse Cristoase, martor credincios, întâiul născut din morţi; tu ne iubeşti şi ne speli păcatele în sângele tău” (cf. Ap 1,5). Aceasta este credința cu care reluăm Timpul de peste an, păstrând în inima noastră misterul pascal și arzând de dorință să mărturisim prin faptele noastre evenimentul pătimirii, morții și învierii lui Cristos, așa cum au făcut sfinții. De aceea, astăzi, la începutul sfintei Liturghii, i-am cerut Domnului, „ca sfântul martir Bonifaciu să fie mereu pentru noi un mijlocitor puternic, ca să păstrăm cu tărie şi să mărturisim prin faptele noastre credinţa pe care el a predicat-o prin cuvânt şi a pecetluit-o cu sângele său”.

Cu adevărat o bună mărturisire de credință este și felul în care ne raportăm la ceilalți, vii sau răposați. Fragmentul din Cartea lui Tobia ne amintește două din cele șapte fapte de milostivire trupească: a da de mâncare celor înfometați și a îngropa pe cei morți (celelalte cinci sunt: a da de băut celor însetaţi, a îmbrăca pe cei goi, a găzdui pe pelerini, a vizita pe cei bolnavi, a vizita pe cei închişi). Câte din aceste fapte fac parte din viața noastră? În planurile pe care le avem pentru această săptămână, ce fapte de milostivire trupească (sau sufletească!) ne-am propus să facem? Sunt șapte, am putea alege câte una pentru fiecare zi.

Astăzi suntem noi cei trimiși să-i căutăm și să-i aducem la masa noastră pe cei flămânzi: „Copile, mergi, şi dacă vei găsi vreun sărac… adu-l să mănânce împreună cu mine” (Tob 2,2). Nu, nu suntem în fața unor figuri de stil și nici nu e un text lipsit de realitate! Și astăzi, ca și atunci, oamenii mor cu adevărat de foame în jurul nostru. Mulți copii, multe familii nu au „pâinea cea de toate zilele”. Nu este misiunea noastră să judecăm de ce nu au, de ce trăiesc în lipsuri. Misiunea noastră este să facem binele, tot binele de care suntem capabili. Dacă știm pe cineva că suferă în lipsuri să nu stăm și să ne continuăm prânzul liniștiți. Să mergem și să-l întâlnim pe Cristos în cei flămânzi. Tot ce facem oamenilor, de fapt îi facem lui Cristos (cf. Mt 25,31-46).

Credința pe care încercăm să o mărturisim prin fapte trebuie să stârnească în noi atenția față de cei răposați. Nu trebuie să așteptăm luna noiembrie sau aniversarul morții celor dragi pentru a ne ruga sau pentru a face pomeni pentru sufletul lor. Mai mult, ne revine obligația, în aceste timpuri dificile, de a-i ajuta (chiar și financiar!) pe cei care trebuie să-i înmormânteze pe cei dragi ai lor.

Dacă într-adevăr îl iubim și-l slujim pe Domnul, să nu ne temem: făcând binele nu vom sărăci niciodată. Cel care îl iubește pe Domnul și-l slujește în viața aproapelui, nu va duce lipsă de nimic, „în casa lui va fi belşug şi bogăţie, dreptatea lui rămâne pentru totdeauna” (Ps 111,3).


Cristos trăiește în omul de lângă noi!
Care e ultimul gest făcut pentru cei flămânzi?
Dar pentru cei răposați?


5 iunie 2017 

Luni din săptămâna a 9-a de peste an
Sf. Bonifaciu, ep. m. **
Tob 1,3;2,1a-8; Ps 111; Mc 12,1-12

LECTURA I
Tobit se temea mai mult de Dumnezeu decât de rege.
Citire din cartea lui Tobia 1,3; 2,1a-8
Eu, Tobit, am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii în toate zilele vieţii mele şi am făcut multe fapte de milostenie fraţilor mei şi poporului meu care a venit cu mine în captivitate în ţara asirienilor, la Ninive. 2,1a În timpul regelui Asarhadon, m-am întors acasă şi mi-au fost redaţi Ana, soţia mea, şi Tobia, fiul meu. 2 Mi s-a pregătit masa; mi s-au pregătit multe feluri de mâncare. I-am spus lui Tobia, fiul meu: „Copile, mergi, şi dacă vei găsi vreun sărac dintre fraţii noştri luaţi captivi la Ninive care îşi aminteşte din toată inima de Domnul, adu-l să mănânce împreună cu mine! Iată, eu te voi aştepta, copile, până te vei întoarce!” 3 Tobia s-a dus să caute pe cineva sărac dintre fraţii noştri. Întorcându-se, mi-a zis: „Tată!”, iar eu i-am răspuns: „Iată-mă, copile!” Răspunzând, el a zis: „Tată, iată, unul din neamul nostru a fost omorât; zace în piaţă după ce tocmai l-au ştrangulat!” 4 Am sărit, uitând de prânz, înainte de a fi gustat ceva din el. L-am ridicat din piaţă şi l-am pus într-una dintre camere până la apusul soarelui, urmând să-l îngrop. 5 Întorcându-mă, m-am spălat şi am consumat hrana cu tristeţe, 6 amintindu-mi de cuvintele profetului Amos, care a vorbit împotriva cetăţii Betel, spunând: „Sărbătorile voastre se vor schimba în durere şi cântecele voastre, în bocet şi plânset”. 7 Când a apus soarele, m-am dus şi, săpând o groapă, l-am îngropat. 8 Vecinii mei mă luau în râs, spunând: „Tot nu se teme. A fost căutat ca să fie ucis pentru o astfel de faptă, dar a fugit. Iată, îngroapă din nou morţii!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Fericit este omul care se teme de Domnul.
sau:
Aleluia.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile sale!
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.

3 În casa lui va fi belşug şi bogăţie,
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.
4 El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi,
el este milostiv, drept şi plin de dragoste. R.

5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată.
6 El nu se clatină niciodată:
cel drept va fi amintit în vecie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ap 1,5ab
(Aleluia) Isuse Cristoase, martor credincios, întâiul născut din morţi; tu ne iubeşti şi ne speli păcatele în al tău sânge. (Aleluia)

EVANGHELIA
Prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,1-12
În acel timp, Isus a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 2 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei. 3 Dar ei, prinzându-l, l-au bătut şi l-au trimis cu mâinile goale. 4 Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul şi l-au necinstit. 5 A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulţi alţii, dar pe unii i-au bătut, pe alţii i-au ucis. 6 Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-şi: «De fiul meu se vor ruşina». 7 Însă viticultorii aceia şi-au spus între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră!» 8Şi, prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie. 9 Ce va face oare stăpânul viei? Va veni şi-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-aţi citit niciodată textul acesta: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; 11 Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»?” 12 Însă ei căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţime. De fapt, îşi dăduseră seama că spusese parabola aceasta pentru ei. Şi, lăsându-l, au plecat.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Iubirea nu poate rămâne indiferentă în fața sărăciei și a suferinței

Posted by Paxlaur pe 05/01/2017

saracie_iubire_ajutor„Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său, care este în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu”? Nu poate! Iubirea nu poate rămâne indiferentă în fața sărăciei și a suferinței. Iubirea transformă toți oamenii în frați. Iubirea este forța care te constrânge să dăruiești cu bucurie. Iubirea te scoate din casă, din starea de confort și te poartă pe străzi, la periferii, ca să vezi viața și greutatea ei. Cine iubește cu adevărat și necondiționat nu va fi niciodată indiferent în fața suferinței și nici nu va avea o viață comodă.

Pentru a înțelege aceasta este suficient să privim la omul care a iubit cel mai mult pe acest pământ, la omul care pe unde a trecut a făcut bine tuturor (cf. Fap 10,38), la Isus Cristos. Atât de mult a iubit lumea încât a coborât să o răscumpere, s-a despuiat de gloria cerului și s-a umilit pe sine până la moartea pe Cruce. Iubirea nu l-a purtat doar pe străzile Nazaretului; dragostea lui față de oameni nu s-a limitat la un discurs frumos și zeci de ucenici; caritatea nu a însemnat pentru el doar să dăruiască ceva din ceea ce avea. Pentru Cristos iubirea față de aproapele a însemnat să dăruiască totul, să se dăruiască pe sine. Aceasta este adevărata iubire: renunțarea la tot ceea ce ești, la tot ceea ce ai pentru a-ți salva fratele!

Cine înțelege această iubire nu spune niciodată „Nu pot!” sau „Nu am!” sau „Nu acum!”. Acum este timpul potrivit, astăzi! Să nu spunem că suntem prea săraci sau prea mici pentru a face binele, pentru a (ne) dărui. Nu suntem! Să privim în jur. Suntem peste șapte miliarde și mulți dintre semenii noștri trăiesc în sărăcie, unii chiar mor de foame. Iar noi, de multe ori, deși mâncăm de trei ori pe zi, ne numim săraci! Oare chiar suntem săraci? Oare chiar cunoaștem realitatea?

Într-un studiu publicat cu ceva timp în urmă ni se explica situația actuală a omenirii dacă pe pământ ar trăi doar 100 de oameni. Păstrând proporțiile, în acel studiu ni se spune că dacă am fi doar 100 de oameni, 14 ar fi analfabeți; peste 70 de persoane ar trebui să supraviețuiască cu cel mult zece lei pe zi, unii având doar doi lei pentru a trăi o zi. Doi lei! Apoi 13 nu ar avea acces la apă potabilă, 23 nu ar avea o casă unde să doarmă, 56 nu ar avea acces la internet, 25 nu ar avea telefon și doar 7 persoane ar avea posibilitatea să urmeze o facultate. Noi unde ne încadrăm? Chiar suntem săraci? Chiar nu avem nimic de oferit acestei lumi în suferință?

Să privim la Cristos. Să ne amintim ce am primit. Dacă suntem zgârciți, dacă întoarcem capul în altă parte ca să nu vedem suferința celui de lângă noi, dacă ne închidem inima, înseamnă că încă nu l-am întâlnit cu adevărat pe Cristos, încă nu credem în el și în viața veșnică.


„Să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul!” (1In 3,18).


5 ianuarie 2017 

5 ianuarie
Ss. Emiliana, fc.; Eduard Mărturisitorul, rege
1In 3,11-21; Ps 99; In 1,43-51

LECTURA I
Am trecut de la moarte la viaţă, pentru că îi iubim pe fraţi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,11-21
Preaiubiţilor, aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început: să ne iubim unii pe alţii. 12 Nu cum a făcut Cain, care era de la Cel Rău, şi l-a ucis pe fratele său. Şi pentru care motiv l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său, drepte. 13 Să nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte! 14 Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă, pentru că îi iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte rămâne în moarte. 15 Oricine îl urăşte pe fratele său este un criminal şi voi ştiţi că niciun criminal nu are viaţă veşnică ce rămâne în el. 16 În aceasta am cunoscut iubirea: el şi-a dat viaţa pentru noi. La fel, şi noi suntem datori să ne dăm vieţile pentru fraţi. 17 Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său, care este în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu? 18 Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul! 19 Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr: ne vom linişti inima înaintea lui 20pentru că, chiar dacă inima noastră ne acuză, Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre şi cunoaşte toate. 21 Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne acuză, avem încredere în Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 99(100),1-2.3.4.5 (R.: 1)
R.: Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!

1 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului,
2 slujiţi-i Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu strigăte de veselie! R.

3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma păşunii sale. R.

4 Intraţi pe porţile lui cu imnuri de laudă,
intraţi cu laude în casa lui!
Lăudaţi-l şi binecuvântaţi numele lui! R.

5 Căci Domnul este bun,
îndurarea lui ţine pe vecie
şi fidelitatea lui, din generaţie în generaţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Ne-a strălucit o zi sfântă. Veniţi, neamuri, şi adoraţi-l pe Domnul! Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,43-51
În acel timp, Isus voia să plece în Galileea şi l-a găsit pe Filip. Isus i-a zis: „Urmează-mă!” 44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. 45 Filip l-a întâlnit pe Natanael şi i-a zis: „L-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, şi Profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret”. 46 Dar Natanael i-a zis: „Poate fi ceva bun din Nazaret?” Filip i-a zis: „Vino şi vezi!” 47 Isus l-a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie!” 48 Natanael i-a zis: „De unde mă cunoşti?” Isus i-a răspuns şi i-a zis: „Înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut stând sub smochin”. 49 Natanael i-a răspuns: „Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel”. 50 Isus a răspuns şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. 51 Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: