În evanghelia de astăzi citim că Isus și apostolii erau însoțiți și de alte persoane „care fuseseră eliberate de duhuri rele”. Ce știm noi despre această eliberare de sub puterea celui rău sau despre exorcisme? Sunt superstiții? Sunt „chestiuni” ce țin de Evul Mediu și astăzi sunt depășite cu ajutorul științei și al terapiilor? Mai sunt necesare sau practicate astăzi?

Iată care este învățătura prezentată de Catehismul Bisericii Catolice: „Când Biserica cere în mod public și cu autoritate, în numele lui Isus Cristos, ca o persoană sau un obiect să fie apărate împotriva influenței celui rău și eliberate de sub stăpânirea lui, se vorbește despre exorcism. Isus l-a practicat (cf. Mc 1,21-28), iar Biserica are de la el puterea și însărcinarea de a exorciza (cf. Mc 3,14-15). Sub o formă simplă, exorcismul se face în cadrul celebrării Botezului. Exorcismul solemn, numit „exorcismul mare”, nu poate fi făcut decât de către un preot și cu permisiunea Episcopului. În aceasta trebuie să se procedeze cu prudență, respectând cu strictețe normele stabilite de Biserică. Exorcismul are drept scop alungarea demonilor sau eliberarea de sub influența demonică, și aceasta, prin autoritatea spirituală pe care Isus a încredințat-o Bisericii sale. Foarte diferit este cazul maladiilor, mai ales psihice, a căror îngrijire este de domeniul științelor medicale. Așadar este important să se stabilească, înainte de a celebra exorcismul, că este vorba de o prezență a celui rău, și nu de o boală” (CBC 1673).

Așadar când vorbim despre un exorcism vorbim despre un rit, un sacramental prin care se înlătură prezența și influența Diavolului dintr-o persoană, dintr-un loc sau dintr-un lucru. Nu vorbim nici despre magie, nici despre superstiții, nici despre practici medievale, ci despre „o formă de caritate în beneficiul oamenilor care suferă”, cum spunea părintele Francesco Bamonte, exorcistul Romei. Când vorbim despre acest sacramental suntem în fața unei celebrări prin care Biserica luptă împotriva „Stăpânitorului acestei lumi” a cărui putere se face simțită și a cărui influență malefică ne îndepărtează de Domnul și Mântuitorul nostru.

Reține

Împreună cu Cristos, învingătorul morții și al păcatului, trebuie să luptăm și noi împotriva răului, să susținem Biserica în lupta pe care o duce pentru a face această lume mai bună, pentru a o elibera de puterea întunericului. Să dăruim lumii o nouă strălucire, lumina care vine de la Cristos cel veșnic viu.

Vineri, 19 septembrie 2014 

Vineri din saptamâna a 24-a de peste an
Sf. Ianuariu, ep. m. *
1Cor 15,12-20; Ps 16; Lc 8,1-3

LECTURA I
Dacă nu a înviat Cristos, zadarnică este credinţa voastră.
din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,12-20
Fraţilor, ¹² dacă noi vestim că Isus Cristos a înviat din morţi, cum pot unii dintre voi să afirme că nu există învierea morţilor? ¹³ Dacă nu există o înviere a morţilor, atunci nici Cristos n-a înviat. ¹⁴ Iar dacă n-a înviat Cristos, zadarnică este predica noastră, zadarnică este şi credinţa voastră. ¹⁵ Şi în acest caz, iată-ne daţi în vileag ca nişte martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru faptul că am dat mărturie împotriva lui Dumnezeu, susţinând că el l-a înviat pe Cristos, când de fapt nu l-a înviat, în cazul că morţii nu învie. ¹⁶ Căci dacă morţii nu învie, atunci nici Cristos nu a înviat. ¹⁷ Şi dacă nu a înviat Cristos, zadarnică este credinţa voastră şi voi sunteţi încă în păcatele voastre, ¹⁸ iar cei care au murit în Cristos sunt pierduţi. ¹⁹ Dacă noi ne-am pus speranţa în Cristos numai pentru această viaţă, suntem cei mai nefericiţi dintre toţi oamenii. ²⁰ Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind, dintre cei morţi, cel dintâi care a înviat.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 16,1.6-7.8b şi 15 (R.: cf. 15b)
R.: Cu bucurie, Doamne, voi contempla chipul tău.
¹ Ascultă-mă, Doamne, şi fă-mi dreptate,
ia aminte la strigătele mele;
pleacă-ţi urechea la rugăciunea mea
rostită cu buze neprefăcute. R.

⁶ Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi,
pleacă-ţi urechea spre mine, ascultă cuvintele mele.
⁷ Arată-ţi bunătatea ta cea mare, tu care cu dreapta ta
îi scapi de duşmani pe cei care se încred în tine. R.

^8b Adăposteşte-mă la umbra aripilor tale.
¹⁵ Eu care sunt nevinovat voi putea privi faţa ta,
dis-de-dimineaţă voi contempla cu nesaţ chipul tău. R.

ALELUIA Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte,
stăpânul cerului şi al pământului,
pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Femeile îl însoţeau pe Isus şi-i slujeau.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,1-3
În acel timp, ¹ Isus trecea prin cetăţi şi sate şi predica evanghelia despre împărăţia lui Dumnezeu. Cei doisprezece îl însoţeau ² ca de altfel şi unele femei, care fuseseră eliberate de duhuri rele şi vindecate de bolile lor: Maria Magdalena, din care ieşiseră şapte diavoli; ³ Ioana, soţia lui Huza, un funcţionar al lui Irod; Suzana şi multe altele, care îi ajutau pe Isus şi pe ucenici din avutul lor.

Cuvântul Domnului