Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘Francisc de Assisi’

Assisi (în imagini)

Posted by Paxlaur pe 12/10/2017

Există locuri în care parcă e mai ușor să fii sfânt și să te rogi cu înflăcărare pentru toți cei din inima ta!
Assisi sigur este un astfel de loc, mai ales atunci când mergi pentru „Exerciții spirituale”.

Iată:

Anunțuri

Posted in Calatorii si pelerinaje, Francisc din Assisi, Imagini si fotografii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Inima stă totdeauna în același loc, sau din când în când pleacă în alte locuri?

Posted by Paxlaur pe 04/10/2017

oferirea inimii„Pentru ce ai faţa tristă, deşi nu eşti bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristeţea inimii”, acea tristețe despre care știm toți că este o groznică suferință a inimii, a vieții (cf. Neh 2,2).

Un preot povestește cum, într-o zi, un copil l-a întrebat: „Inima stă totdeauna în același loc, sau din când în când pleacă în alte locuri?”

Răspunsul a venit imediat: „Nu, inima rămâne totdeauna în același loc, în piept”.

După aceea se gândi preotul şi zise : „De fapt, într-o zi vei crește și atunci vei înțelege că inima trăiește în mii de locuri diferite, fără a locui cu adevărat în nici un loc.

Ți se urcă în gât, atunci când ești emoționat, sau cade în stomac atunci când ești rănit sau îți este frică. Există momente în care accelerează bătăile ei, și pare că vrea să-ți iasă din piept. Alte dăți, în schimb, face schimb cu creierul.

Crescând, vei învăța să-ți iei inima în mâini și să o pui în alte mâini. De cele mai multe ori va reveni la tine puțin rănită. Dar nu te preocupa. Va fi la fel de frumoasă. Sau, poate, va fi și mai frumoasă. Acest lucru, însă, îl vei înțelege după multă vreme.

Vor exista zile în care vei crede că nu mai ai deloc inimă. Că ai pierdut-o. Și vei fi preocupat să o cauți într-o amintire, într-un parfum, în privirea unui trecător…

Apoi, va sosi o altă zi în care vei înțelege că nu toți au o inimă. Însă tu, tu trebuie să trăiești în așa fel încât toți să vadă că ai o inimă, o inimă bună și frumoasă, o inimă care iubește și crede, o inimă mai puternică decât moartea”.

Așa este inima lui Isus. Așa a fost inima sfântului Francisc din Assisi. Așa trebuie să fie și inima noastră. Ce model avem pentru inima noastră? Privindu-ne inima, putem spune noi împreună cu sfinții: „Am pierdut toate şi le consider gunoi, ca să-l câştig pe Cristos şi să mă aflu în el” (cf. Fil 3,8b-9a)?

Este grăitor exemplul unui tânăr care la doar 24 de ani a renunțat la toate bogățiile, orgoliile, ambițiile sale și a mers și s-a logodit cu „Doamna Sărăcie”, devenind unul dintre cei mai iubiți și imitați sfinți. Mai este oare provocator pentru noi un model de viață care alege idealul evanghelic al ascultării, al sărăciei și al castității? Oare mai are vreun cuvânt de spus un om care a trăit toată viața cu „o singură” haină așezată pe un trup dăruit Domnului, generației de astăzi care abia rezistă o zi cu aceeași haină așezată pe un trup ne-dăruit nici lui Dumnezeu, nici aproapelui, ci doar propriei persoane? Să nu uităm: ceea ce contează nu sunt hainele la modă sau inima modernă, ci „făptura cea nouă”, o inimă nouă, o inimă care se aseamănă cu inima lui Isus (cf. Gal 6,16).


Un proverb chinezesc spune:
„Dacă păstrezi în inimă un crâng înverzit,
pasărea cântătoare va veni negreșit”.
Iar noi, creștinii, stim că dacă așezi capul tău pe inima lui Isus,
vei simți în inima ta
glasul Tatălui, iubirea Fiului, ardoarea Duhului Sfânt,
îl vei simți pe Dumnezeu în tine (cf. In 13,25).


4 octombrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Francisc din Assisi **
Neh 2,1-8; Ps 136; Lc 9,57-62

LECTURA I
Dacă este un lucru bun pentru rege trimite-mă în cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o reconstruiesc!
Citire din cartea lui Nehemia 2,1-8
În luna Nisan, în al douăzecilea an al regelui Artaxerxes, pe când vinul era înaintea lui, eu, Nehemia, am luat vinul şi l-am dat regelui. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. 2 Regele mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă, deşi nu eşti bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristeţea inimii”. Atunci mi-a fost foarte mare teamă. 3 I-am răspuns regelui: „Să trăiască regele în veci! Cum să nu am faţa tristă când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este pustiită şi porţile ei sunt mistuite de foc?” 4 Regele mi-a zis: „Ce vrei să ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor 5 şi i-am răspuns regelui: „Dacă este un lucru bun pentru rege şi dacă slujitorul tău a aflat har în ochii tăi, trimite-mă în cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o reconstruiesc!” 6 Regele – lângă care stătea regina – mi-a zis: „Până când va dura călătoria şi când te vei întoarce?” I-a plăcut regelui, mi-a dat drumul, iar eu i-am zis când mă voi întoarce. 7 Apoi i-am zis regelui: „Dacă este un lucru bun pentru rege, să mi se dea scrisori pentru guvernatorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să ajung în Iuda, 8 şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii regelui, ca să-mi dea lemn să fac grinzi pentru porţile fortăreţei care este lângă casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa unde voi merge!” Regele mi-a dat, pentru că mâna binevoitoare a Domnului era asupra mea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 136(137),1-2.3.4-5.6 (R.: 6a)
R.: Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine!

1 Pe malurile râurilor din Babilon şedeam şi plângeam
când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele. R.

3 Căci acolo cei care ne-au dus în robie
ne cereau cuvintele cântărilor
şi opresorii noştri ne cereau veselie:
„Cântaţi-ne din cântările Sionului!” R.

4 Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime,
să mi se usuce mâna dreaptă! R.

6 Să mi se lipească limba de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 3,8b-9a
(Aleluia) Am pierdut toate şi le consider gunoi, ca să-l câştig pe Cristos şi să mă aflu în el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Te voi urma oriunde te vei duce.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,57-62
În timp ce Isus şi discipolii săi mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”. 58 Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”. 59 Altuia i-a spus: „Urmează-mă!” Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!” 60 Dar el i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, dar tu mergi şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu!” 61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea!” 62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Francisc din Assisi, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Este un mare har să fii mulțumit cu ceea ce ai…

Posted by Paxlaur pe 22/09/2017

Voi valoraţi mai mult decât toate vrăbiile din lume!

Voi valoraţi mai mult decât toate vrăbiile din lume!

Cei care îl slujesc pe Domnul sunt chemați să-l slujească cu ceea ce au, asemenea femeilor despre care ne vorbește evanghelia zilei (cf. Lc 8,3). Pentru aceasta din inima noastră trebuie să dispară orice neliniște atunci când ne simțim mici și în lipsuri: Cristos vrea să fie slujit și iubit tocmai prin lipsurile și umilința noastră, tocmai prin ceea ce avem și suntem. Am reușit acest lucru în săptămâna pe care ne pregătim să o încheiem? Cât de fericit și liniștit trebuie să fie sufletul care nu uită niciodată că „n-am adus nimic în lume şi nimic nu putem lua din ea. Dacă avem de mâncare şi de îmbrăcat, să ne mulţumim cu acestea!” (1Tim 6,7-8).

Este un mare har să fii mulțumit cu ceea ce ai. Vai acelor suflete care se lasă călăuzite de pofta de bani (cf. Evr 13,5). Vai nouă atunci când nu ne întipărim în inimă că „rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rătăcit de la credinţă şi şi-au provocat multe chinuri” (1Tim 6,10).

Adevărata predică vine din felul nostru de a iubi sărăcia: omul lui Dumnezeu fuge de iubirea de bani (cf. 1Tim 6,11) și trăiește în simplitate, în sărăcie, mereu cât mai asemănător cu Isus, care deși era bogat, s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăţi cu sărăcia sa (cf. 2Cor 8,9). Așa au făcut oamenii care au luptat ca să cucerească viaţa cea veşnică și să dea o bună mărturie înaintea oamenilor (cf. 1Tim 6,12). Așa a trăit și a predicat, de exemplu, sfântul Francisc din Assisi. Acesta a invitat un tânăr novice să meargă cu el prin localitatea vecină mănăstirii și acolo să predice împreună. Au pornit dis de dimineață, au străbătut ulițele satului, au salutat localnicii, s-au bucurat de umbra pomilor și au ascultat ciripitul păsărilor. I-au ajutat pe cei care aveau nevoie de sprijin pentru a-și căra poverile. Au străbătut fiecare parte a localității zâmbind tuturor, salutându-i pe toți plini de amabilitate și oferind tuturor ajutorul lor. După un timp au început să parcurgă drumul înapoi spre mănăstire. După ce au străbătut o parte din drum, tânărul nu s-a mai putut abține și l-a întrebat pe maestrul său:

– Părintele meu, am crezut ca mergem in sat ca sa predicam. De ce nu ne-am oprit să predicăm?

– „Am predicat”, a venit replica binevoitoare a sfântului. „Nu ai văzut? În tot acest timp noi nu ne-am plimbat, ci am predicat. Dragă tinere, predica adevărată nu are nevoie de cuvinte, ci de fapte. Faptele sunt cele mai grăitoare și binefăcătoare mesaje pe care le putem transmite omenirii din partea lui Dumnezeu. Prezența și comportamentul nostru trebuie să le amintească oamenilor de cel pe care îl reprezentăm aici pe pământ, de cel care este Domnul și Dumnezeul nostru. Prin faptele noastre noi ne-am ținut predica. Nu uita: nu are rost să mergi nicăieri să predici, dacă nu predici în timp de mergi”.


„Evlavia este un mare câştig când se mulţumeşte cu ceea ce are” (1Tim 6,6).


22 septembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 24-a de peste an
Ss. Mauriţiu, ofiţer, şi îns. m.; Silvan, pustnic
1Tim 6,2c-12; Ps 48; Lc 8,1-3

LECTURA I
Tu, om al lui Dumnezeu, urmăreşte dreptatea!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 6,2c-12
Preaiubitule, învaţă-i aceste lucruri şi îndeamnă-i astfel! 3 Dacă cineva învaţă alte lucruri şi nu urmează cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos şi învăţătura conformă evlaviei, 4acela este arogant şi nu înţelege nimic, ba încă are boala cercetărilor şi a certurilor zadarnice din care vin: invidia, cearta, blasfemiile, bănuielile rele, 5 disputele interminabile între oameni cu mintea bolnavă şi lipsiţi de adevăr, care cred că evlavia este o sursă de câştig. 6 Într-adevăr, evlavia este un mare câştig când se mulţumeşte cu ceea ce are. 7 Căci n-am adus nimic în lume şi nimic nu putem lua din ea. 8 Dacă avem de mâncare şi de îmbrăcat, să ne mulţumim cu acestea! 9Dar cei care vor să adune bogăţii cad în ispită, în laţ, în multe pofte necugetate şi dăunătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi pierzare. 10 De fapt, rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rătăcit de la credinţă şi şi-au provocat multe chinuri. 11 Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea! Urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, iubirea, statornicia, blândeţea! 12 Luptă lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa cea veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat o bună mărturie înaintea multor martori!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 48(49),6-7.8-10.17-18.19-20 (R.: Mt 5,3)
R.: Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!

6 De ce să mă tem în zilele cele rele,
când nelegiuirea potrivnicilor mei mă înconjoară?
7 Ei îşi pun încrederea în averea lor
şi cu mulţimea bogăţiilor lor se laudă. R.

8 Niciun om nu se va putea răscumpăra pe sine
şi niciun om nu va putea să-i dea lui Dumnezeu
preţul răscumpărării sale;
9 căci preţul sufletului lor este atât de mare,
încât niciodată nu va fi cu putinţă
10 să rămână cineva în viaţă fără de sfârşit
şi să nu vadă niciodată groapa. R.

17 Nu te teme când cineva se îmbogăţeşte
şi când creşte faima casei sale,
18 pentru că nu ia nimic cu el când moare
şi faima lui nu coboară după el. R.

19 Chiar dacă în viaţa lui sufletul său se considera binecuvântat:
„Te vor lăuda pentru că ai agonisit binele!”
20 Va merge până la generaţia părinţilor săi,
care nu vor mai vedea niciodată lumina. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei! (Aleluia)

EVANGHELIA
Femeile îi însoţeau şi-i slujeau cu ceea ce aveau.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,1-3
În acel timp, Isus trecea prin cetăţi şi sate, predicând şi ducând vestea cea bună a împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el; 2 de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care scosese şapte diavoli, 3 şi Ioana, soţia lui Cuza, administrator al lui Irod, Suzana şi multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

„Să nu uiți de săraci!”… (Adesea îmi vine un trandafir)

Posted by Paxlaur pe 16/10/2015

papa francisc si trandafiriiPapa Francisc este singur şi vine spre mine zâmbind. Îl prezint pe Marc Brincourt, redactor şef fotografic, şi pe Eric Vandeville, cu aparatul de fotografiat digital în mână. Afabil, Sfântul Părinte rosteşte câteva cuvinte în franceză şi ne invită să-l urmăm într-o sală mică ce are vedere spre o curte interioară. Am un fluviu de întrebări. Acest papă este carismatic, timbrul vocii sale blând, asigurator, şi modul său de a vorbi italiană cu anumite fraze spaniole fac rare aceste momente, pe cât de singulare pe atât de spontane. Vineri, 9 octombrie 2015, va rămâne o dată imprimată în memoria mea.

Sfinte Părinte, cum vă simţiţi?

Bine. Dar, cum ştiţi dumneavoastră, călătoriile sunt oricum foarte obositoare şi în acest moment, cu Sinodul Episcopilor, îmi rămâne foarte puţin timp pentru restul…

Dumneavoastră tocmai v-aţi întors dintr-o călătorie lungă. De ce n-aţi fost niciodată în Statele Unite?

Călătoriile pe care le-am făcut au fost motivate de reuniuni legate de îndatoririle mele ca maestru de novici, provincial, rector al facultăţilor de filozofie şi de teologie, episcop. Niciuna dintre acele reuniuni, congrese, sinoade nu s-a ţinut în Statele Unite şi acesta este motivul pentru care n-am avut ocazia să vizitez înainte această ţară.

La 18 octombrie, în timpul Sinodului despre familie, veţi canoniza pe tatăl şi pe mama sfintei Tereza de Lisieux. De ce tocmai ei?

Louis şi Zélie Martin, părinţii sfintei Tereza a Pruncului Isus, sunt o pereche de evanghelizatori, care în timpul întregii lor vieţi au mărturisit frumuseţea credinţei în Isus. Între zidurile familiale şi în afara lor. Este cunoscut cât de primitoare era familia Martin şi deschidea uşa sa şi inima sa, cu toate că în acel timp o anumită etică burgheză, cu scuza „frumosului”, îi dispreţuia pe săraci. Ei doi, împreună cu cele cinci fiice, dedicau energii, timp şi bani pentru a ajuta pe cel care se afla în nevoie. Sunt cu siguranţă un model de sfinţenie şi de viaţă de cuplu.

De ce dumneavoastră, care sunteţi argentinian, aveţi o aşa devoţiune faţă de una dintre sfintele noastre cele mai populare, Tereza de Lisieux?

Este una dintre sfintele care ne vorbeşte mai mult despre harul lui Dumnezeu şi despre modul în care Dumnezeu se îngrijeşte de noi, ne ia de mână şi ne permite să escaladăm cu agilitate muntele vieţii numai dacă ne abandonăm total lui, ne lăsăm „transportaţi” de El. Mica Tereza a înţeles, în viaţa sa, că iubirea, iubirea reconciliatoare a lui Isus, mişcă membrele Bisericii. Asta mă învaţă Tereza de Lisieux. Îmi plac şi cuvintele sale împotriva „spiritului de curiozitate” şi a bârfelor. Ei, care s-a lăsat pur şi simplu susţinută şi transportată de mâna Domnului, îi cer adesea să ia în mâinile sale o problemă pe care o am în faţă, o chestiune care nu ştiu cum se va termina, o călătorie pe care trebuie s-o înfrunt. Şi îi cer, dacă acceptă s-o păzească şi să se ocupe, să-mi trimită ca semn un trandafir. Apoi de multe ori mi se întâmplă să primesc unul…

Iubirea sfântului Francisc de Assisi faţă de natură şi faţă de cauza ecologiei v-au determinat să alegeţi numele său?

Nu mă gândisem înainte. Mai mult şi mai înainte de mesajul sfântului Francisc cu privire la păstrarea creaţiei, m-a determinat în acel moment modul său de a trăi sărăcia evanghelică. Atunci când în conclav s-a ajuns de acum la pragul voturilor necesare pentru alegere, cardinalul Cláudio Hummes, un prieten, care era aşezat lângă mine, m-a îmbrăţişat şi mi-a spus să nu uit de cei săraci. Apoi m-am gândit şi la lumea sfâşiată de atâtea războaie şi violenţe. Francisc cu mărturia sa a fost un om al păcii. În enciclica Laudato si’, care începe cu cuvintele din Cântarea creaturilor, am încercat să arăt ce legături profunde există între angajarea pentru a dezrădăcina sărăcia şi îngrijirea creaţiei. Trebuie să lăsăm copiilor şi nepoţilor noştri un pământ trăibil şi să ne angajăm să construim o pace adevărată şi dreaptă în lume.

Dumneavoastră sunteţi un Papă dintr-o epocă ce trebuie să se confrunte cu răsturnări climatice vaste. Care va fi mesajul dumneavoastră pentru conferinţa internaţională de la Paris despre climă?

Creştinul este realist, nu catastrofist. Însă tocmai pentru asta nu putem să ascundem un lucru evident: actualul sistem mondial nu este sustenabil. Sper cu adevărat ca întâlnirea să poată contribui la alegeri concrete, împărtăşite şi clarvăzătoare, pentru binele comun. Este nevoie de noi modalităţi de dezvoltare pentru ca să poată creşte şi trăi demn multele femei, mulţii bărbaţii, mulţii copii care astăzi suferă datorită foamei, exploatării, războaielor, lipsei locului de muncă. Este nevoie de noi modalităţi împărtăşite pentru a pune capăt exploatării nediscriminate a planetei noastre. Casa noastră comună este poluată, se deteriorează, este nevoie de angajarea tuturor. Trebuie să-l protejăm pe om de autodistrugere.

Ce-i de făcut?

Omenirea trebuie să renunţe să idolatrizeze banul şi să repună în centru persoana umană, demnitatea sa, binele comun, viitorul generaţiilor care vor popula pământul după noi. Altminteri descendenţii noştri vor fi constrânşi să trăiască pe grămezi de moloz şi de murdărie. Trebuie să cultivăm şi să protejăm darul care ne-a fost oferit, nu să-l exploatăm în mod nesăbuit. Trebuie să ne îngrijim de cel care nu are necesarul pentru a trăi şi să începem să realizăm reforme structurale care să facă lumea mai dreaptă. A renunţa la egoism şi aviditate pentru a trăi toţi un pic mai bine.

NASA a anunţat în iulie descoperirea unei planete cu dimensiuni asemănătoare celor terestre, Kepler 452 B, care se aseamănă cu Pământul. Oare sunt în altă parte alte fiinţe gânditoare?

Cu adevărat n-aş şti cum să vă răspund: până acum cunoştinţele ştiinţifice au exclus mereu că ar fi urmă a altor fiinţe gânditoare în univers. Este adevărat, până când n-a fost descoperită America noi credeam că nu există şi în schimb exista. Dar în orice caz, cred că trebuie să ţinem cont de ceea ce ne spun oamenii de ştiinţă, totuşi mereu conştienţi că Creatorul este infinit mai mare decât cunoştinţele noastre. De ceea ce sunt sigur este că universul, şi lumea în care noi locuim, nu este rodul întâmplării nici al haosului, ci al unei inteligenţe divine, al iubirii unui Dumnezeu care ne iubeşte, ne-a creat, ne-a voit şi nu ne lasă niciodată singuri. De ceea ce sunt sigur este că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a întrupat, a murit pe cruce pentru a ne mântui pe noi oamenii de păcat şi a înviat învingând moartea.

Credeţi că ţări precum Franţa, care primesc un mare număr de creştini, pot ajuta într-o zi comunităţile din Orient ameninţate de islamism să se întoarcă în ţările lor?

Ceea ce se întâmplă sub ochii tuturor este o tragedie umanitară, care ne interpelează. Pentru noi creştinii rămân indispensabile cuvintele lui Isus care ne-a invitat să-l vedem în cei săraci şi în străinii care au nevoie de ajutor. Ne-a spus că fiecare gest de solidaritate faţă de ei este un gest faţă de El. Dar în întrebarea dumneavoastră atingeţi o temă foarte importantă: nu putem să ne resemnăm cu faptul că aceste comunităţi, care astăzi sunt minoritare în regiunile din Orientul Mijlociu, trebuie să lase casele lor, pământurile lor, ocupaţiilor lor. Creştinii sunt cetăţeni cu titlu deplin ai acelor ţări, sunt prezenţi ca adepţi ai lui Isus de două milenii, pe deplin inseraţi în acele contexte culturale, în istoria popoarelor lor. Avem datoria umană şi creştină de a acţiona în faţa urgenţei. Însă nu putem uita cauzele care au provocat-o, să ne prefacem că nu există. Să ne întrebăm pentru ce fug atâţia oameni, care sunt cauzele atâtor războaie şi atâtor violenţe. Să nu uităm pe cei care alimentează ura şi violenţa şi pe cei care speculează cu privire la războaie, cum sunt traficanţii de arme. Şi să nu uităm nici ipocrizia acelor puternici ai pământului care vorbesc despre pace dar apoi, pe sub mână, vând arme.

Dincolo de asistenţa imediată, ce se poate face pentru refugiaţi?

Se poate încerca să se rezolve această dramă numai privind departe. Acţionând pentru a favoriza pacea. Lucrând concret pentru a rezolva cauzele structurale ale sărăciei. Angajându-ne pentru a construi modele de dezvoltare economică în care în centru să fie omul şi nu banul. Acţionând pentru ca demnitatea fiecărui bărbat, a fiecărei femei, a fiecărui copil, a fiecărui bătrân să fie mereu respectată.

Capitalismul şi profitul sunt cuvinte diabolice?

Capitalismul şi profitul nu sunt diabolice dacă nu se transformă în idoli. Nu sunt diabolice dacă rămân instrumente. Dacă în schimb domină ambiţia neînfrânată de bani, iar binele comun şi demnitatea oamenilor trec în planul al doilea sau al treilea, dacă banii şi profitul cu orice preţ devin un fetiş de adorat, dacă aviditatea este la baza sistemului nostru social şi economic, societăţile noastre sunt destinate ruinării. Fiinţele umane şi întreaga creaţie nu trebuie să fie în slujba banului: consecinţele a ceea ce se întâmplă sunt sub ochii tuturor!

Jubileul milostivirii va începe la 8 decembrie. Cum v-a venit ideea?

De la Paul al VI-lea încoace Biserica a pus tot mai mult accentul pe referinţa la milostivire. În timpul pontificatului sfântului Ioan Paul al II-lea, acest accent s-a exprimat cu şi mai multă forţă: enciclica Dives in misericordia, instituirea sărbătorii Divinei Îndurări, canonizarea sfintei Faustina Kowalska. Prelungind această linie, reflectând şi rugându-mă, m-am gândit că ar fi fost frumos să proclam un an sfânt extraordinar, jubileul milostivirii.

Entuziasmul formidabil al cărui obiect sunteţi dumneavoastră va putea contribui la rezolvarea crizei mondiale?

În aceste domenii delicate acţiunea Papei şi a Sfântului Scaun face abstracţie de gradul de simpatie care în acest sau în acel moment trezesc persoanele. Încercăm să favorizăm cu dialogul soluţionarea conflictelor şi construirea păcii. Căutăm în mod neobosit căi paşnice şi negociabile pentru a rezolva crizele şi conflictele. Sfântul Scaun pe scena internaţională nu are interese de apărat, dar acţionează prin toate canalele sale posibile pentru a favoriza întâlnirea, dialogul, procese de pace, respectarea drepturilor umane. Cu prezenţa mea în ţări ca Albania şi Bosnia şi Herţegovina am încercat să încurajez exemple de convieţuire şi colaborare între bărbaţi şi femei de diferite credinţe religioase pentru depăşirea rănilor lăsate deschise de recentele conflicte tragice. Nu fac proiecte nici nu mă ocup de strategii de politică internaţională: sunt conştient că glasul Bisericii în atâtea ocazii şi situaţii este o vox clamantis in deserto, glasul unuia care strigă în pustiu. Însă cred că tocmai fidelitatea faţă de Evanghelie ne cere să fim constructori de punţi şi nu de ziduri. Nu trebuie exagerat cu privire la rolul Papei şi al Sfântului Scaun. Ceea ce s-a întâmplat între Statele Unite şi Cuba este un exemplu: am încercat doar să favorizăm voinţa de dialog prezentă în responsabilii din cele două ţări. Şi mai ales ne-am rugat.

Cum reuşiţi să vă păstraţi simplitatea şi rigoarea de iezuit după ce aţi celebrat la Manila o liturghie în faţa a şapte milioane de credincioşi şi a sute de milioane de telespectatori?

Când un preot celebrează liturghia este desigur în faţa credincioşilor, dar înainte de toate este în faţa Domnului. Oricum, cu cât suntem mai mult în faţa mulţimilor, cu atât trebuie să fim mereu conştienţi de micimea noastră, de faptul că suntem „slujitori inutili”, cum ne cere Isus. Cer în fiecare zi harul de a putea fi semn care face trimitere la prezenţa lui Isus, mărturie a îmbrăţişării sale de milostivire. Pentru aceasta, uneori când aud strigându-se „trăiască Papa!”, mă gândesc la Albino Luciani care, cardinal fiind, în faţa aplauzelor, amintea: „Voi credeţi că măgăruşul călărit de Isus în timp ce intra în Ierusalim printre «osanalele» putea să creadă că această primire era adresată lui?”. Iată, Papa, episcopii, preoţii, îndeplinesc misiunea lor dacă ştiu că sunt acel măgăruş şi ajută să fie văzut adevăratul protagonist, mereu conştienţi că dacă astăzi există „osanale” mâine pot să vină acei „răstigneşte-l!”.

Care este moştenirea cea mai preţioasă pe care aţi primit-o de la Societatea lui Isus?

Discernământul îndrăgit de sfântul Ignaţiu, căutarea zilnică pentru a-l cunoaşte mai bine pe Domnul şi a-l urma mai îndeaproape. A căuta să fac fiecare lucru din viaţa zilnică, şi cele mai mici, cu inima deschisă faţă de Dumnezeu şi faţă de alţii. A căuta să am aceeaşi privire a lui Isus asupra realităţii şi să pun în practică învăţăturile sale zi după zi şi în raporturile cu persoanele.

Ce credeţi despre ceea ce scria Béranger, un autor francez din secolul al XIX-lea, despre iezuiţi: „Oameni negri, de unde ieşiţi? Ieşim de sub pământ, jumătate vulpe, jumătate lup, regula noastră este un mister, sunt fiii lui Loyola”?

Este cu adevărat îndrăzneţ a scrie asta! Şi probabil chiar viclean [Papa Francisc râde].

Cu peste două secole în urmă iezuiţii au fost expulzaţi din China. Astăzi China a dispărut din gândirea dumneavoastră?

Nu, absolut nu! China este în inima mea. Este aici [îşi bate pieptul]. Mereu.

Vă imaginaţi cu adevărat că puteţi merge într-o zi într-o pizzerie romană sau să luaţi autobuzul îmbrăcat ca un simplu preot?

N-am abandonat de tot clergyman-ul negru sub reverenda albă! Desigur că mi-ar plăcea să mă mai pot plimba pe stradă, pe străzile din Roma, care este un oraş foarte frumos. Am fost mereu un preot al străzii. Întâlnirile cele mai importante ale lui Isus şi predica sa au avut loc pe stradă. Desigur că mi-ar plăcea mult să merg ca să mănânc o pizza bună cu prieteni. Dar ştiu că nu este aşa de uşor, aproape imposibil. Ceea ce nu-mi lipseşte niciodată este contactul cu oamenii. Întâlnesc foarte mulţi, mult mai mulţi faţă de când eram la Buenos Aires, şi acest lucru îmi dă multă bucurie! Când îmbrăţişez persoanele pe care le întâlnesc, ştiu că Isus e cel care mă ţine în braţele sale.

(Interviul papei Francisc la „Paris Match”

Adesea îmi vine un trandafir

De Caroline Pigozzi
După L’Osservatore Romano, 16 octombrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in Lecturi, Papa Francisc | Etichetat: , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Ce au în comun moda și sfântul Francisc de Assisi?

Posted by Paxlaur pe 04/10/2014

Francisc din AssisiÎn fiecare zi apar noi magazine de unde ne putem cumpăra cele mai la modă lucruri. Fiecare magazin vine cu reclama și ademenirea sa: „Fii unul dintre primii vizitatori și adoptă cele mai noi trenduri pentru weekend! Experimentează noua modă”. De fapt, ce e preocupant nu e atât deschiderea magazinelor, ci suprapunerea unor lansări cu zilele de sărbătoare. Se poate vorbi de coincidență dacă lumea se îmbulzește să prindă oferta hainelor la modă tocmai în ziua când este comemorat un om care a renunțat la hainele sale în favoarea unui sărac? Ce au în comun moda și sfântul Francisc de Assisi?

Putem găsi un punct comun: făptura cea nouă. Ambele modele vor să prezinte ceva nou, vor să scoată în evidență ceea ce e mai bun în om: unul în exterior, celălalt în interior; unul să-l îmbrace și să-i acopere eventualele defecte și să-l facă mai strălucitor în ochii oamenilor, altul să-l dezbrace de tot ceea ce l-ar putea împiedica să ajungă la mântuire și să-l facă mai luminos în ochii Domnului; unul ca să fascineze omul și să atragă probabil ceva aclamații, altul să o atragă pe „Doamna sărăcie” și să o facă mireasa sa.

Ambele modele vor să facă ceva nou din noi, oamenii cei vechi. Însă doar un model reușește să se impună ca durată: sărăcuțul din Assisi. Cine se va îmbrăca astăzi de la magazinul de modă abia deschis se va simți bine în acele haine câteva zile. Cine privește la „cel mai italian dintre sfinți și la cel mai sfânt dintre italieni” și reușește să adopte modelul său, nu mai simte nevoia unei noi schimbări: devine o făptură nouă care durează în drumul spre veșnicie.

E grăitor exemplul unui tânăr care la doar 24 de ani a renunțat la toate bogățiile, orgoliile, ambițiile sale – ba chiar la propria sa haină – și a mers și s-a logodit cu „Doamna Sărăcie”, devenind unul dintre cei mai iubiți și imitați sfinți. Mai este oare provocator pentru noi un model de viață care alege idealul evanghelic al ascultării, al sărăciei și al castității? Oare mai are vreun cuvânt de spus un om care a trăit toată viața cu „o singură” haină așezată pe un trup dăruit Domnului, generației de astăzi care abia rezistă o zi cu aceeași haină așezată pe un trup, cel mai adesea, ne-dăruit nici lui Dumnezeu, nici aproapelui, ci doar propriei persoane? Să nu uităm: ceea ce contează nu sunt hainele la modă, ci „făptura cea nouă”.

Reține

Să ne dezbrăcăm de omul cel vechi și să ne îmbrăcăm cu omul cel nou, care se înnoiește după chipul Creatorului său și după chipul celui ce s-a făcut sărac pentru mântuirea noastră (Col 3,9-10).

Sâmbăta, 4 octombrie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 26-a de peste an
Sf. Francisc din Assisi **
Gal 6,14-18; Ps 15; Mt 11,25-30

LECTURA I
Prin cruce, lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 6,14-18
Fraţilor, 14 în ceea ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva, decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume. 15Ceea ce contează nu este nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. 16Pacea şi îndurarea să coboare peste toţi cei care urmează această regulă ca şi asupra adevăratului Israel al lui Dumnezeu. 17 De acum înainte nimeni să nu mă supere, căci eu port în trupul meu semnele suferinţelor lui Isus. 18 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru, fraţilor. Amin.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 15,1-2a şi 5.7-8.11 (R.: cf. 5a)
R
.: Tu, Doamne, eşti partea mea de moştenire.

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că mă încred în tine.
2a Am spus lui Dumnezeu: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înţelepciune,
căci până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

11 Tu îmi vei arăta cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

ALELUIA Cf. Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine,
căci sunt blând şi smerit cu inima. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi le-ai descoperit celor mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a spus: 25 „Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. 26 Da, Părinte, căci aşa ai voit tu în bunătatea ta. 27 Toate mi-au fost date de către Tatăl meu; şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i descopere. 28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine căci eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul meu e dulce şi povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

Posted in Francisc din Assisi, Predici si meditatii | Etichetat: , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: