„Cine îl urăşte pe fratele său este un ucigaş”!

Omul poartă în sine imaginea lui Dumnezeu
şi este obiectul iubirii sale infinite,
oricare ar fi condiţia în care a fost chemat la existenţă.

cain-slaying-abel-jacopo-palma-1590Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi aş vrea să continui cateheza despre al cincilea cuvânt din decalog, „Să nu ucizi”. Am subliniat deja că această poruncă revelează că în ochii lui Dumnezeu viaţa umană este preţioasă, sacră şi inviolabilă. Nimeni nu poate dispreţui viaţa celuilalt sau viaţa proprie; de fapt, omul poartă în sine imaginea lui Dumnezeu şi este obiectul iubirii sale infinite, oricare ar fi condiţia în care a fost chemat la existenţă.

În textul din Evanghelie pe care l-am ascultat puţin mai înainte, Isus ne revelează un sens şi mai profund al acestei porunci. El afirmă că, în faţa tribunalului lui Dumnezeu, şi mânia împotriva unui frate este o formă de omucidere. Pentru aceasta apostolul Ioan va scrie: „Cine îl urăşte pe fratele său este un ucigaş” (1In 3,15). Însă Isus nu se opreşte la asta, şi în aceeaşi logică adaugă că şi insulta şi dispreţul pot să ucidă. Şi noi suntem obişnuiţi să insultăm, este adevărat. Şi ne vine o insultă ca şi cum ar fi o respiraţie. Şi Isus ne spune: „Opreşte-te, pentru că insulta face rău, ucide”. Dispreţul. „Dar eu… oamenii ăştia, pe acesta îl dispreţuiesc”. Şi aceasta este o formă pentru a ucide demnitatea unei persoane. Şi frumos ar fi ca această învăţătură a lui Isus să intre în minte şi în inimă şi fiecare dintre noi să spună: „Nu voi insulta niciodată pe nimeni”. Ar fi o propunere frumoasă, pentru că Isus ne spune: „Uite, dacă tu dispreţuieşti, dacă tu insulţi, dacă tu urăşti, aceasta este omucidere”.

Niciun cod uman nu echivalează fapte aşa de diferite dându-le acelaşi grad de evaluare. Şi în mod coerent Isus invită chiar să se întrerupă oferirea jertfei în templu dacă ne aducem aminte că un frate este supărat faţă de noi, pentru a merge să-l căutăm şi să ne reconciliem cu el. Şi noi, când mergem la Liturghie, ar trebui să avem această atitudine de reconciliere cu persoanele cu care am avut probleme. Chiar dacă am gândit rău despre ele, le-am insultat. Dar de atâtea ori, în timp ce aşteptăm ca să vină preotul să celebreze Liturghia, se bârfeşte un pic şi se vorbeşte rău despre alţii. Însă asta nu se poate face. Să ne gândim la gravitatea insultei, a dispreţului, a urii: Isus le pune pe linia uciderii.

Ce vrea să spună Isus, extinzând până la acest punct domeniul celui de-al cincilea cuvânt? Omul are o viaţă nobilă, foarte sensibilă, şi are un eu tainic nu mai puţin important decât fiinţa sa fizică. De fapt, pentru a ofensa nevinovăţia unui copil este suficientă o frază nepotrivită. Pentru a răni o femeie poate să fie suficient un gest de răceală. Pentru a elimina un om este suficient a-l ignora. Indiferenţa ucide. Este ca şi cum s-ar spune altei persoane: „Tu eşti un mort pentru mine”, pentru că tu l-ai ucis în inima ta. A nu iubi este primul pas pentru a ucide; şi a nu ucide este primul pas pentru a iubi.

În Biblie, la început, se citeşte acea frază teribilă ieşită din gura primului ucigaş, Cain, după ce Domnul l-a întrebat unde este fratele său. Cain răspunde: „Nu ştiu. Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Gen 4,9)1. Aşa vorbesc asasinii: „nu mă interesează”, „sunt treburile tale”, şi lucruri asemănătoare. Să încercăm să răspundem la această întrebare: suntem noi păzitorii fraţilor noştri? Da, suntem! Suntem păzitorii unii altora! Şi acesta este drumul vieţii, este drumul non-uciderii.

Viaţa umană are nevoie de iubire. Şi care este iubirea autentică? Este aceea pe care Cristos ne-a arătat-o, adică milostivirea. Iubirea de care nu ne putem lipsi este aceea care iartă, care primeşte pe cel care ne-a făcut rău. Niciunul dintre noi nu poate supravieţui fără milostivire, toţi avem nevoie de iertare. Deci, dacă a ucide înseamnă a distruge, a suprima, a elimina pe cineva, atunci a nu ucide va însemna a îngriji, a valoriza, a include. Precum şi a ierta.

Nimeni nu se poate înşela gândind: „Sunt în ordine pentru că nu fac nimic rău”. Un mineral sau o plantă au acest tip de existenţă, în schimb nu un om. O persoană – un bărbat sau o femeie – nu. Unui bărbat sau unei femei i se cere mai mult. Există bine de făcut, pregătit pentru fiecare dintre noi, fiecare al său, care ne face pe noi înşine până la capăt. „Să nu ucizi” este un apel la iubire şi la milostivire, este o chemare de a trăi conform Domnului Isus, care şi-a dat viaţa pentru noi şi pentru noi a înviat. Odată am repetat toţi împreună, aici în piaţă, o frază a unui sfânt despre asta. Poate că ne va ajuta: „Să nu faci rău este un lucru bun. Dar a nu face binele nu este bun”. Mereu trebuie să facem bine. Să mergem dincolo.

El, Domnul, care întrupându-se a sfinţit existenţa noastră; El, care cu sângele său a făcut-o inestimabilă; El, „autorul vieţii” (Fap 3,15), graţie căruia fiecare este un cadou al Tatălui. În El, în iubirea sa mai puternică decât moartea, şi prin puterea Duhului pe care Tatăl ni-l dăruieşte, putem primi cuvântul „Să nu ucizi” ca apelul cel mai important şi esenţial: adică să nu ucizi înseamnă o chemare la iubire.

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 17 octombrie 2018
Cateheze despre porunci – 10/B. „Să nu ucizi” conform lui Isus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
http://www.ercis.ro

Notă:

1 Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2259: „Scriptura, în relatarea uciderii lui Abel de către fratele său, Cain, dezvăluie, încă de la începuturile istoriei umane, prezenţa în om a mâniei şi a lăcomiei, consecinţe ale păcatului originar. Omul a devenit duşmanul semenului său. Dumnezeu arată ticăloşia acestui fratricid: «Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ. Acum, dar, blestemat să fii de pământul care şi-a deschis gura ca să ia din mâna ta sângele fratelui tău» (Gen 4, 10-11)”

„Iată, ai făcut acestea, iar eu să tac? Îţi închipui că eu sunt ca tine?”…

mustrare_indiferentaSuspinând în duhul său, Isus a spus: „De ce caută generaţia aceasta un semn?” De ce generații după generații așteaptă semne și minuni? De ce continuăm să-l întristăm pe Cristos cerând semne din cer, uitând de miile de semne pe care ni le oferă prin frații noștri? Nu este omul de lângă noi o minune, un semn? Sau poate că tocmai pentru aceasta suntem cu „faţa posomorâtă”, pentru că „fratele” nostru este un semn, unul care ne deranjează prin bunătatea sa. Noi vrem un alt semn din cer pentru că nu putem trăi împăcați cu ideea că fratele nostru este mai bun decât noi.

Și în timp ce refuzăm să privim spre fratele nostru, să trăim în armonie cu el și să învățăm de la el, Domnul ne spune: „De ce te-ai mâniat şi ai faţa posomorâtă? Dacă faci binele, nu-i aşa că poţi ţine fruntea sus? Dar dacă nu faci binele, păcatul stă cuibărit la uşă”. Păcatul stă la ușa inimii noastre atunci când privim cu ură la cei din jurul nostru. Să nu ne amăgim: dacă nu suntem capabili să observăm frumusețea din faptul că avem în jurul nostru oameni minunați, nu vom fi capabili să ne minunăm nici măcar dacă ne-ar apărea îngeri.

Să nu privim spre cer cerând semne, ci să învățăm să trăim între noi ca frați, în pace. Să învățăm din istoria celor doi frați, Cain și Abel. Ei provin amândoi din același sân, sunt egali în demnitate și creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu; însă fraternitatea lor creaturală se strică. „Nu numai că nu-l suportă Cain pe fratele său Abel, ci îl ucide din invidie”. Atunci fratricidul devine forma trădării și refuzul din partea lui Cain a fraternității lui Abel este prima ruptură în relațiile familiale de fraternitate, solidaritate și respect reciproc.

Atunci Dumnezeu intervine pentru a-l chema pe om la responsabilitate față de semenul său, exact cum a făcut atunci când Adam și Eva, primii părinți, au rupt comuniunea cu Creatorul. „Domnul i-a zis lui Cain: «Unde este Abel, fratele tău?». Iar el a răspuns: «Nu știu. Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?» Domnul i-a spus: «Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ!»”. Cain spune că nu știe ce i s-a întâmplat fratelui său, spune că nu este păzitorul său. Nu se simte responsabil de viața sa, de soarta sa. Nu se simte implicat. Este indiferent față de fratele său, cu toate că ei sunt legați de originea comună. Ce tristețe! Ce dramă fraternă, familială, umană! Aceasta este prima manifestare a indiferenței dintre frați. Dumnezeu, în schimb, nu este indiferent… Dumnezeu se revelează, încă de la începuturile omenirii ca Acela care se interesează de soarta omului (cf. Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru Ziua Monidială a Păcii, 1 ianuarie 2016).


„Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău,
îl cleveteşti pe fiul mamei tale.
Iată, ai făcut acestea, iar eu să tac?
Îţi închipui că eu sunt ca tine?
Te voi mustra şi voi pune totul sub ochii tăi”,
spune Domnul (cf. Ps 49,20-21).


13 februarie 2017 

Luni din săptămâna a 6-a de peste an
Sf. Martinian, pustnic
Gen 4,1-15.25; Ps 49; Mc 8,11-13

LECTURA I
Cain s-a aruncat asupra fratelui său Abel şi l-a ucis.
Citire din cartea Genezei 4,1-15.25
În zilele acelea, Adam a cunoscut-o pe Eva, soţia sa, şi ea a zămislit şi l-a născut pe Cain. Şi a spus: „Am dobândit un om de la Domnul!” 2 Şi l-a mai născut pe fratele lui, Abel. Abel era păstor la oi, iar Cain, lucrător al pământului. 3 După câtva timp, Cain a adus Domnului ofrandă din roadele pământului. 4 Abel a oferit şi el din întâii născuţi ai turmei sale şi din grăsimea lor. Domnul a privit către Abel şi ofranda lui, 5 dar la Cain şi la ofranda lui n-a privit. Cain s-a mâniat foarte tare şi faţa i s-a posomorât. 6 Domnul i-a spus lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi ai faţa posomorâtă? 7 Dacă faci binele, nu-i aşa că poţi ţine fruntea sus? Dar dacă nu faci binele, păcatul stă cuibărit la uşă. El caută să fie peste tine, dar tu trebuie să-l stăpâneşti”. 8 Cain a vorbit cu Abel, fratele său. Când erau pe câmp, Cain s-a ridicat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a ucis. 9 Domnul i-a zis lui Cain: „Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a zis: „Nu ştiu. Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?” 10Domnul i-a spus: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ! 11 Acum, aşadar, fii blestemat pe pământul care şi-a deschis gura ca să bea sângele fratelui tău din mâna ta! 12 Când vei lucra pământul, nu-ţi va mai da rodul său; rătăcitor şi fugar vei fi pe pământ”. 13Cain i-a spus Domnului: „Vina mea este prea mare pentru a o putea suporta! 14 Iată că astăzi tu m-ai alungat de pe faţa pământului şi eu mă voi ascunde de faţa ta. Voi fi rătăcitor şi fugar pe pământ şi oricine mă va afla mă va ucide”. 15 Domnul i-a spus: „Oricine îl ucide pe Cain, de şapte ori va fi răzbunat”. Domnul i-a pus un semn lui Cain, ca niciunul dintre cei care îl vor găsi să nu-l ucidă. 25 Adam a cunoscut-o din nou pe soţia sa; ea a născut un fiu şi i-a dat numele Set, căci şi-a zis: „Dumnezeu mi-a dat un alt urmaş, în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 49(50),1 şi 8.16bc-17.20-21 (R.: 14a)
R.: Oferă-i lui Dumnezeu jertfa ta de laudă!

1 Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeşte,
el cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.
8 „Nu pentru jertfele tale te dojenesc,
pentru că arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea. R.

16bc Pentru ce vorbeşti despre poruncile mele
şi alianţa mea este pe buzele tale,
17 de vreme ce urăşti disciplina mea
şi cuvintele mele le arunci la spate? R.

20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău,
îl cleveteşti pe fiul mamei tale.
21 Iată, ai făcut acestea, iar eu să tac?
Îţi închipui că eu sunt ca tine?
Te voi mustra şi voi pune totul sub ochii tăi”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
De ce caută generaţia aceasta un semn?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,11-13
În acel timp, venind fariseii, au început să discute cu el, cerându-i un semn din cer, ca să-l pună la încercare. 12 Suspinând în duhul său, Isus a spus: „De ce caută generaţia aceasta un semn? Adevăr vă spun, niciun semn nu va fi dat generaţiei acesteia”. 13 Şi, lăsându-i, s-a urcat din nou în barcă şi a plecat spre celălalt ţărm.

Cuvântul Domnului


Sursă foto:  www.doxologia.ro

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: