Arhivă etichetă pentru ‘generozitate’

Ce ușor spunem „Vezi partea bună, partea plină, gândește pozitiv…”, dar nu facem nimic…

„Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte 
şi de hrana de toate zilele şi cineva dintre voi le-ar spune: 
„Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, 
dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos? La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi” (Iac 2,15-17).

Ce ușor zicem: „Hei, vezi partea plină a paharului… Vezi partea bună… Gândește pozitiv!”… Păcătuim prin această superficialitate cu care tratăm oamenii aflați în momente dificile. Clar, cuvintele acestea uneori chiar funcționează, dar asta doar atunci când prind forma unei iubiri autentice, atunci când se „întrupează” în ajutor, în mâna întinsă, în „carne” ce se jertfește și dăruiește…! Cuvintele care nu se fac „trup” se pierd, zboară. Rămâne doar ceea ce se „întrupează”, doar ceea ce se concretizează!

Atunci când te culci și te trezești în întuneric, frig și foame este greu să vezi partea bună a lucrurilor, este greu să speri că mâine va fi lumină, că te vei trezi într-o cameră călduroasă și vei găsi pe masă hrană pe săturate. În foamete și frig ispitele descurajării și ale disperării îți dau târcoale. E mereu beznă! Acel mâine sperat și așteptat cu nerăbdare de unii, pentru alții este sinonim cu moarte, cu suferință, cu disperare. Ei, cei care zac în întuneric, frig și foamete, au nevoie de un miracol smuls din viața noastră, din inima și generozitatea noastră. 

Doar dacă întâlnesc pe cineva care în întuneric le aprinde o lumină, în frig le oferă căldură și în foamete le dăruiește hrană, doar atunci îndrăznesc să spere că mâine va fi mai bine. Simt cum mâine devine sinonim cu viața, cu speranța, cu zâmbetul… Se ridică și luptă pentru ziua de mâine ca să o facă mai bună. Doar atunci.

Însă până atunci, să ne amintim:

copiii flămânzi nu zâmbesc
iar cei care zac în întuneric și frig nu speră!

Ei doar așteaptă cu disperare ziua de mâine cu soarele ei, acel soare care deși pare atât de departe, îi ajută mai mult cu căldura și lumina lui decât oamenii care trec pe lângă ei cu răceala inimii.

Noi putem fi altfel! Noi putem fi oamenii care ducem unor copii lumină, căldură și hrană: un mic soare în universul lor întunecat. Împreună dăruim speranță viitorului! Ajută un copil sărac să vadă partea bună cea mai bună a vieții: că există cineva căruia îi pasă de el. Nu există fericire mai mare, nu există izvor de renaștere mai puternic decât atunci când simți că cineva – prin cuvinte și fapte! – îți spune: tu contezi mult pentru mine, tu ești important în ochii mei și te iubesc. Eu voi avea grijă de tine!

Să ne amintim cuvintele Scripturii: Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele 16 şi cineva dintre voi le-ar spune: „Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos? 17 La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi.


Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc… Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Să observăm copiii din jurul nostru… ei sunt cea mai bună oglindă a inimii noastre și a viitorului omenirii! Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00

Ce au în comun focul și cartea? Lemnul… 
Da, însă nu doar lemnul, ci și lumina, căldura, forța: 
așa cum focul cu puterea lui

poate lumina o încăpere,
încălzi o casă
și transforma alimentele în hrană, 
la fel și o carte bună are suficientă forță

pentru a lumina o minte, încălzi o inimă
și salva o viață,
hrănind-o și inspirând-o. 

Copilul care așteaptă Învierea

Postul Mare este un timp special de rugăciune, post și pomană (Mt 5,1-21).

Ceea ce cere rugăciunea, postul imploră, milostivirea primește.

„Trei sunt, fraților, trei sunt lucrurile prin care credin­ța este trainică, evlavia durează, virtutea rămâne: rugă­ciunea, postul, milostivirea. Ceea ce cere rugă­ciunea, postul imploră, milostivirea primește. Aceste trei lucruri, rugăciunea, postul, milostivirea, sunt un singur lucru și primesc viața unul de la celălalt.
Postul este sufletul rugăciunii și milostivirea este viața postului. Nimeni să nu le despartă, pentru că nu reușesc să stea despărțite. Cel care are numai una și nu le are pe toate trei împreună nu are nimic. De aceea, cel care se roagă, să postească. Cel care postește, să fie milostiv. Cel care, cerând, dorește să fie ascultat, să-l asculte pe cel care îi cere. Cel care vrea să aibă des­chisă inima lui Dumnezeu față de sine să nu-și închidă inima sa față de cel care-l imploră” (din Predicile sfântului Petru Crisologul, episcop (Pred. 43: PL 52, 320.322… Mai multe din această predică PUTEȚI CITI AICI: TREI LUCRURI POTRIVITE TIMPULUI NOSTRU).

Mulți nu am reușit să unim în viața noastră pomana, postul și rugăciunea.

Să încercăm măcar în această săptămână, pe ultima sută de metri,

  • să oferim timp pentru Dumnezeu, rugându-ne mai mult, mai ales pentru cei uitați, abandonați;
  • să ne mortificăm trupul și poftele lui, postind de la ceea ce nu se potrivește cu suferințele Mântuitorului;
  • să renunțăm la ceea ce avem (nu doar la ceea ce nu ne mai trebuie!) pentru a dărui celor ce nu au NIMIC, milostivindu-ne de cei mai săraci dintre săraci.

Domnul este aproape!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur în favoarea copiilor săraci, în special în favoarea educării celor ce riscă să abandoneze școala din cauza sărăciei (Detalii despre unele proiecte AICI).

Sunt mulți copii care așteaptă Învierea, care așteaptă cu speranță o rază de lumină în întunericul de fiecare zi, un colț de pâine care să astâmpere foamea cea de toate zilele, un cuvânt bun care să șteargă lacrima ochilor nevinovați.

Vă mulțumesc! Să avem cu adevărat o săptămână sfântă!

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4.00

Fii generos!
Nu oferi doar din ceea ce ai,
ci dăruiește din ceea ce ești.

Cât de luminoasă ne face ziua cuvântul Domnului care strigă ființei noastre: „Nu uita: Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie!” (cf. 2Cor 9,7). Vedem astfel că, în această lună dedicată inimii preasfinte, revine chemarea Domnului de a ne lepăda de zgârcenie, de lăcomie și de orice altă formă de avariție, și de a îmbrățișa cu bucurie sărăcia și slujirea săracilor. Însă aceasta trebuie să o facem astfel încât să nu căutăm răsplata oamenilor și laudele lor, ci doar împlinirea voinței lui Dumnezeu Tatăl care vede în ascuns tot ceea ce facem, tot ceea ce purtăm în inima noastră (cf. 2Cor 9,9; Mt 6,1-5).

Renunțarea la o viață plină de zgârcenie, renunțarea la indiferența față de cei aflați în lipsuri și dezlipirea de trecut sunt grele. Nu toți reușesc să spună asemenea Apostolului: „Eu nu consider că mi-aș fi atins țelul, dar fac un singur lucru: dau uitării cele din urma mea și tind la cele dinainte; cu ochii la țintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne cheamă acolo sus în Cristos Isus” (Fil 3,13-14). Sfinții au reușit: au dat uitării trecutul lor și au privit spre Cristos cel sărac și spre răsplata vieții veșnice. Printre ei se află și sfântul Alois, care și-a însușit aceste cuvinte și le-a trăit: „Toate, care mai înainte erau pentru mine câștiguri, acum le socotesc că sunt ca o pierdere față de înălțimea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el am renunțat la toate și le consider drept gunoaie, pentru ca să-l pot câștiga pe Cristos” (Fil 3,8).

Oare cum este să faci din Dumnezeu binele suprem după care să suspini ziua și noaptea? Să nu vrei să știi altceva decât pe Cristos. Să nu te intereseze altceva decât Împărăția cerurilor. Să fii acel negustor care a găsit un mărgăritar de mare preț și pentru el a renunțat la tot, a vândut totul și l-a cumpărat (Mt 13,44-46). De unde se poate primi harul pentru o astfel de viață dedicată în întregime lui Dumnezeu? Aceasta se întâmplă doar în viața celui care se lasă „cucerit de Cristos”, fascinat de prezența sa și pune în practică cuvântul său, trăind în post, rugăciune și generozitate față de cei săraci.

Mulți dintre cei care s-au lepădat de zgârcenie și au început să practice pomana, pot spune: „Am învățat să ofer nu pentru că am prea mult, ci pentru că știu cum este să nu ai”. Aceste cuvinte nu sunt doar o invitație la genereozitate, ci sunt strigătul celor care au nevoie de ajutorul nostru. Când le auzim și nu dăruim nu facem distincția între sacru și profan, între esențial și dispensabil. Fără această distincție vrem doar să adunăm, să avem. Când nu știm valoarea sacrului, ne îngrijim doar de trup, uitându-ne sufletul. Ai privit vreodată sufletele din jur? Ai văzut trupul lor, ochii lor care caută speranță? Într-o zi și tu ai fost privit, ajutat, iubit. Astăzi ești chemat tu să privești, să oferi, să iubești!


Fii generos!
Nu oferi doar din ceea ce ai,
ci dăruiește din ceea ce ești.

Detalii AICI!


„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4.00

De ce avem ceea ce avem?

Când conștiința noastră se va trezi cu adevărat
și când vom fi cuprinși de dorința mântuirii
ne vom rușina că avem mai multe bogății
decât Isus din Nazaret.

De ce avem ceea ce avem? De fapt, de ce am primit ceea ce avem? Cu ce scop? 

Dacă în această viață nu depășim „prăpastia” (v. 26) dintre noi și ei, dacă acum nu trecem de partea lor – oferind (din) ceea ce avem, (din) ceea ce suntem și devenind asemenea Celui care deși era bogat s-a făcut sărac (2Cor 8,9) – cu atât mai puțin în viața viitoare vom fi alături de ei. E clar că acum între noi și ei este o prăpastie, dar din ceea ce avem putem construi o punte. Astăzi putem, mâine nu se știe dacă nu cumva va fi prea târziu, dacă nu cumva va fi „arșiță”…

Când conștiința noastră se va trezi cu adevărat și când vom fi cuprinși de dorința mântuirii ne vom rușina că avem mai multe bogății decât Isus din Nazaret. Abia atunci vom începe drumul convertirii și vom avea ochi și brațe și inimă pentru cei săraci, pentru prezența Lui smerită în cei mai săraci dintre săraci.

Întocmai despre El și despre ei, săracii, e vorba…


De 8 martie oferă o floare (și o pâine) celor mai săraci dintre săraci, mamelor care nu au primit niciodată o floare!

Susține Paxlaur și proiectul „O floare (și o pâine)” prin PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

€6.00

Detalii despre proiectul „O floare (și o pâine) de 8 martie”, AICI: Ajută un copil sărac să ofere o floare (și o pâine) mamei sale! La mulți ani, femeie fără flori!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31
În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi se bucura în fiecare zi cu mare fast; 20 la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume era Lazăr, plin de bube: 21 el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. 22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui 24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» 25 Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi nici de acolo la noi». 27 El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» 30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: