Arhivă etichetă pentru ‘glorie’

Între voi să nu fie așa…

Oamenii au început să mintă, să fure și să înșele,
dar „între voi să nu fie așa”.
La tot pasul auzim despre oameni care și-au clădit viața
pe nenorocirea și suferința altora,
dar „între voi să nu fie așa”.
Este suficient să deschidem pentru câteva clipe televizorul
și-i vedem pe puternicii lumii cum se (z)bat
să prindă mereu primele locuri,
dar „între voi să nu fie așa”.
Trăim înconjurați de oameni triști, aflați pe culmile disperării,
pentru că nu au reușit să intre în topurile mondiale,
pentru că nu își văd numele trecute în clasamentele acestei lumi,
dar „între voi să nu fie așa”.
Soții își părăsesc soțiile,
mamele uită de copiii lor,
fiii se răzvrătesc împotriva părinților și-i fac să sufere,
familiile se destramă,
dar „între voi să nu fie așa”.

„Dar atunci, Doamne, între noi cum să fie?
Cum să facem ca să reușim să-ți ascultăm cuvântul și să clădim o lume nouă?”

Iată ce ne spune Domnul.
„Între voi să fie așa;
dimpotrivă, cine vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru,
iar cine vrea să fie cel dintâi între voi să fie sclavul vostru…

Între voi să domnească adevărul și dreptatea.
Voi să fiți oameni preocupați de fericirea celorlalți.
Învățați să vă construiți fericirea împreună
și nu zidiți nimic pe nenorocirea altora.
Prețuiți-vă familiile și iubiți-vă unii pe alții.
Rămâneți fideli angajamentelor pe care vi le-ați luat
și nu vă speriați în fața dificultăților,
căci toți cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie.
Prețuiți ceea ce aveți, puțin sau mult,
dar nu uitați că tot ceea ce aveți este fragil,
este ca o comoară purtată în vase de lut.
Nu aveți cu ce să vă mândriți.
Tot ceea ce aveți este binele pe care îl faceți,
slujirea pe care vi-o îndepliniți”.

Dacă ne-am obișnuit să privim (râvnim) zilnic la cei care ajung mai marii acestei lumi, astăzi trebuie să ne întoarcem privirea spre „Omul” prin excelență, spre Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat și să-i urmăm exemplul. Să ne întipărim în minte cuvintele sale și să le împlinim: „Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru cei mulți”. Așa trebuie să facem și noi. Această slujire trebuie să fie și între noi. Suntem chemați să fim apostolii săi, să fim cei care slujim primii, fără rețineri, fără mândrie, fără să așteptăm altă răsplată decât cea rânduită de Domnul: viața veșnică!


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Prea târziu te-am iubit...

intre voi sa nu fie asa minciuna ura invidieOamenii au început să mintă, să fure și să înșele,
dar „între voi să nu fie așa”.
La tot pasul auzim despre oameni care și-au clădit viața
pe nenorocirea și suferința altora,
dar „între voi să nu fie așa”.
Este suficient să deschidem pentru câteva clipe televizorul
și-i vedem pe puternicii lumii cum se (z)bat
să prindă mereu primele locuri,
dar „între voi să nu fie așa”.
Trăim înconjurați de oameni triști, aflați pe culmile disperării,
pentru că nu au reușit să intre în topurile mondiale,
pentru că nu își văd numele trecute în clasamentele acestei lumi,
dar „între voi să nu fie așa”.
Soții își părăsesc soțiile,
mamele uită de copiii lor,
fiii se răzvrătesc împotriva părinților și-i fac să sufere,
familiile se destramă,
dar „între voi să nu fie așa”.

„Dar atunci, Doamne, între noi cum să fie?
Cum să facem ca să reușim să-ți ascultăm cuvântul și…

Vezi articolul original 477 de cuvinte mai mult

Glorie vreau, nu jertfă!

Jertfa„Iată omul”, răsună în aceste zile (In 19,5)! Iată-l pe Cristos în timpul intrării triumfale în Ierusalim (cf. In 12,12-15); iată-l slujind la ultima cină, spălând picioarele apostolilor (cf. In 13,1-18); iată-l în agonie pe Muntele Măslinilor, rugându-se atât de stăruitor încât „sudoarea lui, care cădea pe pământ, s-a făcut ca picăturile de sânge” (Lc 22,44); iată-l arestat, judecat, condamnat, răstignit pe cruce, mort și înmormântat (cf. In 18-19); iată-l viu, glorios, explicând Scripturile și trimițând ucenici în toată lumea (cf. Lc 24); iată-l înălțat la cer, în glorie, de unde va reveni (cf. Mt 26,64; Fap 1,10).

În Săptămâna Sfântă vedem imagini atât de diferite cu Cristos. Suntem confuzi: Cristos e glorios sau e în suferință?

Am auzit că „Isus va fi în agonie până la sfârșitul lumii” (Blaise Pascal). Însă noi vrem un Cristos glorios, deja înviat! Noi vrem glorie, nu jertfă, nu cruce, nu sacrificiu! Pentrau aceasta ne-am și zbătut să scoatem crucea din școli, din case, din viața noastră: „Noi nu vrem jertfă, sacrificiu. Noi vrem glorie”! Și dacă mai sunt cruci prin jurul nostru le preferăm cu un răstignit viu, puternic, cu ochii larg deschiși, gata să învie. Nu, Cristos în agonie, Cristos în suferință, Cristos mort, nu este pentru noi.

Noi ne-am născut când lumea era deja împărțită în generații, în tineri și bătrâni. Celor din urmă le-am lăsat crucea, Vinerea Mare. Ei sunt „oameni obișnuiți cu suferința” (cf. Is 53,3). Noi, cei tineri, preferăm gloria, puterea, învierea. Pe noi nu ne interesează Calvarul, ci Taborul: Cristos îmbrăcat în lumină! Modelul nostru este un Dumnezeu plin de putere, unul care să ne facă și pe noi puternici.

Să nu ne amăgim: putem scoate crucifixul din viața noastră, dar nu putem desființa Calvarul, crucea! Putem prefera oricând gloria, dar nu o vom ajunge fără Cristos răstignit! Ce oameni de caracter am fi dacă am înțelege că bobul de grâu, dacă nu moare, rămâne singur, neroditor, incapabil să ajungă la înviere, la glorie (cf. In 12,24)!

Când vom înțelege valoarea crucii, a sacrificiului, ne vom bucura de viață, de înviere. Atunci ne vom construi „gloria” privind crucea! Ba chiar mai mult, îmbrățișând crucea și purtând-o pe urmele Domnului.

Tu spre ce Cristos privești în aceste zile: spre cel răstignit sau cel glorios? Tu chiar crezi că poți ajunge gloria celui înviat fără niciun sacrificiu?

Unii au doar planuri de putere, de glorie, nimic altceva!

BIENNALE OF SYDNEY PREVIEW„Despre ce aţi discutat pe drum?”, ne întreabă Cristos în această zi. Despre ce vorbim atunci când suntem pe drum? Mai mult, care sunt gândurile noastre dimineața? Ce ne frământă? Ce așteptări avem? De cine e însetată inima noastră? După ce ascultăm evanghelia, cuvântul lui Cristos, ce anume păstrăm în inima noastră? Despre ce vorbim cu noi și între noi?

În Evanghelie citim că Isus „îi învăța pe discipolii săi” și vedem cât de mult a lucrat cu ei pentru a-i ajuta să înțeleagă misterul vieții sale. Astăzi evanghelistul Marcu ne prezintă a doua anunțare a morții lui Isus. Și de data aceasta, efortul lui Isus de a-și pregăti bine apostolii pentru misiunea pe care o vor îndeplini pare sortit eșecului. Notează evnghelistul: „Ei, însă, nu înțelegeau cuvântul și se temeau să-l întrebe”. Dar oare chiar se temeau de omul care pe unde a trecut a făcut bine tuturor sau mai degrabă erau concentrați asupra lor, preocupați de cine este mai mare?!

După ce Isus a făcut primul anunț al pătimirii, Petru a luat cuvântul și „a început să-l certe”. Iar discuția s-a terminat cu aceste cuvinte dure adresate lui Petru: „Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (cf. Mc 9,31-33). Altfel spus, Petru a fost chemat să se așeze în urma Maestrului, nu în fața lui, să se lase condus, nu să conducă, să împlinească planurile lui Dumnezeu, nu să facă după planurile oamenilor.

În cel de-al doilea anunț, ca și în cel de-al treilea (cf. Mc 10,32-34), nu teama de Domnul îi împiedica să-l întrebe, ci dorința de putere, dorința de a fi primii. Nu vor să audă de Cruce, ci doar de glorie. Cât contrast și câtă tristețe: Domnul vorbește despre patima sa, iar ei își fac planuri despre putere, despre glorie.

Aceștia suntem noi în fața crucii, în fața vieții: vrem să ajungem în glorie, la gloria învierii, dar fără cruce. Cristos încearcă să ne convingă și pe noi de importanța crucii, de esența vieții sale: patima, moartea și învierea pentru răscumpărarea omenirii. Însă cine are timp să mai asculte? Cine este interesat de suferință ca „drum” ce poartă la mântuire? Cine poate înțelege acest cuvânt? Cine poate înțelege Cuvântul?

Cristos insistă, anunță de trei ori pătimirea sa. În cele din urmă le spune apostolilor și nouă: „Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu” (In 14, 26). Doar cu ajutorul Duhului Sfânt putem înțelege Cuvântul. Atunci când ne apropiem de Scripturi, avem nevoie de asistența Duhului Sfânt, trebuie să fim în starea de har. Doar în starea de har putem înțelege Scripturile și ne putem trăi credința.


Duhul Sfânt ne ajută să înțelegem Scriptura.
Să căutăm prezența sa,
să râvnim după starea de har
care se obține prin botez
și prin purificarea penitențială,
prin sacramentul sfintei spovezi.


21 februarie 2017 

Marţi din săptămâna a 7-a de peste an
Sf. Petru Damian, ep. înv. *
Sir 2,1-13; Ps 36; Mc 9,30-37

LECTURA I
Pregăteşte-te să înfrunţi încercările.
Citire din cartea lui Ben Sirah 2,1-11
Fiule, dacă te apropii să-i slujeşti Domnului, pregăteşte-ţi sufletul pentru încercare! Rămâi tare în dreptate şi în teamă! 2 Îndreaptă-ţi inima şi fii perseverent, pleacă-ţi urechea şi primeşte cuvinte înţelepte, nu te grăbi în timpul pericolului! 3 Alipeşte-te de el şi nu sta departe, ca să fii mărit în cele din urmă ale tale! 4 Primeşte tot ceea ce vine asupra ta şi fii îndelung răbdător în vicisitudinile umilinţei tale! 5 Căci aurul se încearcă în foc, iar cei plăcuţi Domnului, în cuptorul umilinţei. 6 Crede în el şi el îţi va veni în ajutor, îndreaptă căile tale şi speră în el! Rămâi în teama ta şi îmbătrâneşte în ea! 7 Cei care vă temeţi de Domnul aşteptaţi îndurarea lui! Nu vă abateţi, ca să nu cădeţi! 8 Cei care vă temeţi de Domnul încredeţi-vă în el şi nu va lipsi răsplata voastră! 9 Cei care vă temeţi de Domnul speraţi în cele bune, în bucuria veşnică şi în îndurare! 10 Priviţi la generaţiile din vechime şi vedeţi: este cineva care s-a încrezut în Domnul, şi a fost făcut de ruşine? Sau cineva care a rămas în teama de el, şi a fost părăsit? Sau cineva care l-a invocat, şi el l-a trecut cu vederea? 11Pentru că Domnul este milostiv şi îndurător, iartă păcatele şi mântuieşte în timpul strâmtorării şi-i apără pe cei care-l caută cu sinceritate.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 36(37),3-4.18-19.27-28.39-40 (R.: cf. 5)
R.: Încrede-te în Domnul şi el îţi va veni în ajutor!

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
4
 Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el va da după cererile inimii tale! R.

18 Domnul cunoaşte zilele celor neprihăniţi,
moştenirea lor este veşnică.
19 Ei nu rămân de ruşine în timpul cel rău
şi în zilele de foamete sunt săturaţi. R.

27 Îndepărtează-te de rău şi fă binele
şi vei avea o casă pentru totdeauna!
28 Căci Domnul iubeşte judecata
şi nu-i părăseşte pe credincioşii săi, pe veci îi va ocroti
şi descendenţa celor nelegiuiţi va fi nimicită. R.

39 Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul,
el este ocrotitorul lor în timpul strâmtorării.
40 Domnul le vine în ajutor şi-i eliberează,
îi scapă de cei nelegiuiţi şi-i mântuieşte,
pentru că în el şi-au căutat refugiu. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Gal 6,14
(Aleluia) Departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide. Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,30-37
În acel timp, plecând de acolo, Isus străbătea Galileea şi nu voia ca cineva să ştie, 31 căci îi învăţa pe discipolii săi şi le spunea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia”. 32 Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-l întrebe. 33 Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: „Despre ce aţi discutat pe drum?” 34 Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare. 35 Aşezându-se, s-a adresat celor doisprezece şi le-a spus: „Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” 36 Şi, luând un copilaş, l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braţe, le-a spus: 37 „Oricine primeşte un astfel de copilaş în numele meu pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: