Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘gratuitate’

Imbold de generozitate: „În dar aţi primit, în dar să daţi”!

Posted by Paxlaur pe 18/06/2017

Crucifix_slujire Mt 20_25_28În centrul misiunii lui Cristos și a tuturor creștinilor este vestirea împărăției lui Dumnezeu: „Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»” (Mt 10,7). Cristos, Domnul vieții, vrea ca și astăzi cei în suferință să fie vindecați și cei ținuți sub stăpânirea Diavolului să fie eliberați. De aceea, el alege și astăzi și trimite oameni ca să-i vindece pe cei bolnavi, ba chiar și să-i învie pe cei morți, întocmai cum au făcut apostolii. Iar cei care au credință, chiar reușesc să facă semne și minuni (cf. In 14,12).

Trimițându-i pe ucenicii săi din toate timpurile, adică pe mine și pe tine, Cristos adaugă și astăzi: „În dar aţi primit, în dar să daţi!” (Mt 10,8). Astfel, ni se amintește gratuitatea darului pe care l-am primit, gratuitate care trebuie să devină pentru noi imbold de generozitate. Așa cum noi, deși nevrednici, am primit totul gratuit – Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi (Rom 5,8) – la fel trebuie să dăruim totul gratuit, chiar și viața noastră. Toți. Nu doar preoții sau persoanele consacrate! Toți! Trebuie să redescoperim valoarea sacrificiului, a jertfei, a voluntariatului. Altfel, riscăm să reducem totul la un negoț care are izul unei trădări: „Cât îmi dați ca să vi-l dau?” (cf. Mt 26,15). Cel care își vinde slujirea, cel care fixează un preț pentru orice serviciu în favoarea fraților săi, își trădează nu doar misiunea, ci și Învățătorul: îl trădează pe însuși Dumnezeu.

Fiecare am primit o carismă pe care trebuie să o folosim „spre binele tuturor” (1Cor 12,7). Cât de mult am putea schimba fața pământului dacă ne-am întipări acest „bine comun”, acest „binele tuturor” pe frunte, pe pereții caselor, pe tocul ușilor. Să strigăm la unison: „Exist pentru binele tuturor!”. Și aceasta în mod gratuit, fără să așteptăm vreo recompensă. Să fim sinceri cu noi și să ne gândim dacă și cât ne interesează să punem în comun, gratuit, binele de care ne bucurăm, carismele și darurile pe care le-am primit! Toți putem face mai mult aici și acum. Toți! Chiar și cei care chiar acum, meditând lecturile sfinte, nu se simt chemați și spun că ei nu au nimic de oferit sau că au făcut deja prea mult. Chiar și eu, dar și tu! Toți, pentru că „secerișul este mare” (Mt 9,37).

Dumnezeu ne-a chemat. Ne-a ales. Ne-a trimis să aducem roade și să facem această lume mai bună. Ce am făcut gratuit pentru frații noștri? Dar pentru cei bolnavi? Ce am făcut gratuit pentru societate? Dar pentru Biserică? În ce acțiuni de voluntariat m-am implicat? Ce fac cu timpul, cu viața, cu carismele și darurile pe care le-am primit? Am învățat să dăruiesc sau încă aștept, ca un copil răsfățat, doar să primesc? Ce am oferit gratuit din ceea ce am primit?


În ce fragment te regăsești:
„În dar ați primit în dar să dați”
sau „Cât îmi dați ca să vi-l dau”?


18 iunie 2017 

† DUMINICA a 11-a de peste an
Ss. Marcu şi Marcelian, m.
Ex 19,2-6a; Ps 99; Rom 5,6-11; Mt 9,36-10,8

LECTURA I
Veţi fi pentru mine o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt.
Citire din cartea Exodului 19,2-6a
În zilele acelea, fiii lui Israel au plecat de la Refidim, au ajuns în pustiul Sinai şi şi-au fixat tabăra în pustiu. Israel şi-a fixat tabăra în faţa muntelui. 3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacob şi să spui fiilor lui Israel: 4 «Voi aţi văzut ce am făcut Egiptului, iar pe voi v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus la mine. 5 Acum, dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi alianţa mea, veţi fi partea mea dintre toate popoarele, căci al meu este tot pământul. 6a Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 99(100),1-2.3.5 (R.: 3c)
R.: Noi suntem poporul Domnului şi turma păşunii sale.

1 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului,
2 slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu strigăte de veselie! R.

3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma păşunii sale. R.

5 Căci Domnul este bun,
îndurarea lui ţine pe vecie
şi fidelitatea lui din generaţie în generaţie. R.

LECTURA A II-A
Am fost reconciliaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului său; reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,6-11
Fraţilor, pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi. 7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. 9 Aşadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaţi prin sângele lui, vom fi mântuiţi prin el de mânie, 10 deoarece dacă, duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui. 11 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilierea.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, i-a trimis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,36-10,8
În acel timp, văzând mulţimile, lui Isus i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite, ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 38 Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui!” 10,1 Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; 4 Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. 5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor! 6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». 8Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Gratuitatea unui zâmbet: nu trebuie să ne fie frică să mergem în deşert pentru a-l transforma în pădure

Posted by Paxlaur pe 25/04/2016

Sapling

Sapling

Duminică, 24 aprilie 2016, Sfântul Părinte a mers pe neaşteptate la Galoppatoio din Villa Borghese pentru a interveni la Mariapolis din Roma, care în acest an se desfăşoară în cadrul „Satului pentru pământ” promovat de Earth Day Italia şi de Mişcarea Focolarinilor. Publicăm în continuare textul discursului pe care papa Francisc l-a adresat participanţilor:

Auzindu-vă vorbind, mi-au venit în minte două imagini: deşertul şi pădurea. M-am gândit: aceşti oameni, voi toţi, iau deşertul pentru a-l transforma în pădure. Merg unde este deşertul, unde nu este speranţă, şi fac lucruri care fac ca acest deşert să devină pădure. Pădurea este plină de copaci, este plină de verde, dar prea dezordonată… dar aşa este viaţa! Şi a trece de la deşert la pădure este un muncă frumoasă pe care voi o faceţi. Voi transformaţi deşerturi în păduri! Şi apoi se va vedea cum se pot aranja anumite lucruri din pădure… Dar acolo este viaţă, aici nu: în deşert este moarte.

Atâtea deşerturi în oraşe, atâtea deşerturi în viaţa persoanelor care nu au viitor, pentru că există mereu – şi subliniez un cuvânt spus aici – mereu există prejudecăţile, fricile. Şi aceşti oameni trebuie să trăiască şi să moară în deşert, în oraş. Voi faceţi minunea cu munca voastră de a schimba deşertul în păduri: mergeţi înainte aşa. Dar cum este planul vostru de lucru? Nu ştiu… Noi ne apropiem şi vedem ce putem face. Şi aceasta este viaţă! Pentru că viaţa trebuie luată aşa cum vine. Este ca portarul la fotbal: ia mingea de acolo de unde o aruncă… vine de aici, de acolo… Dar nu trebuie să ne fie frică de viaţă, să nu ne fie frică de conflicte. Odată mi-a spus cineva că – nu ştiu dacă este adevărat, dacă vrea cineva poate să verifice, eu n-am verificat – cuvântul conflict în limba chineză este format din două semne: un semn care înseamnă „risc” şi un alt semn care înseamnă „oportunitate”. Conflictul, este adevărat, e un risc dar e şi o oportunitate.

Conflictul putem să-l luăm ca un lucru de care să ne îndepărtăm: „Nu, acolo este un conflict, eu stau departe”. Noi creştinii cunoaştem bine ce a făcut levitul, ce a făcut preotul, cu sărmanul om căzut pe drum. Au făcut un drum pentru a nu vedea, pentru a nu se apropia (cf. Lc 10,30-37). Cine nu riscă, niciodată nu se poate apropia de realitate: pentru a cunoaşte realitatea, dar şi pentru a o cunoaşte cu inima, este necesar să ne apropiem. Şi a ne apropia este un risc, dar şi o oportunitate: pentru mine şi pentru persoana de care mă apropii. Pentru mine şi pentru comunitatea de care mă apropii. Mă gândesc la mărturiile pe care le-aţi dat, de exemplu în închisoare, cu toată munca voastră. Conflictul: niciodată, niciodată, niciodată să nu ne întoarcem privirea pentru a nu vedea conflictul. Conflictele trebuie asumate, relele trebuie să se asume pentru a le rezolva.

Deşertul este urât, fie cel care este în inima noastră a tuturor, fie cel care este în oraş, în periferii, este un lucru urât. Şi deşertul care este în cartierele protejate… Este urât, deşertul este şi acolo. Dar nu trebuie să ne fie frică să mergem în deşert pentru a-l transforma în pădure; este viaţă exuberantă şi se poate merge pentru a şterge atâtea lacrimi pentru ca toţi să poată zâmbi.

Mă face să mă gândesc mult acel psalm al poporului lui Israel, când era în exil în Babilon, şi spuneau: „Nu putem cânta cântările noastre, pentru că suntem în ţară străină”. Aveau instrumentele, acolo cu ei, dar nu aveau bucurie pentru că erau ostatici în ţară străină. Însă când au fost eliberaţi, spune Psalmul, „nu putea să credem, gura noastră s-a umplut de zâmbet” (cf. Ps137). Şi astfel în acea trecere de la deşert la pădure, la viaţă, este zâmbetul.

Vă dau o temă de făcut „acasă”: priviţi într-o zi faţa persoanelor când mergeţi pe stradă: sunt preocupate, fiecare este închis în el însuşi, lipseşte zâmbetul, lipseşte duioşia, cu alte cuvinte prietenia socială, ne lipseşte această prietenie socială. Unde nu este prietenia socială este mereu ura, războiul. Noi trăim un „al treilea război mondial pe bucăţi”, peste tot. Priviţi harta geografică a lumii şi veţi vedea asta. În schimb prietenia socială, de atâtea ori trebuie făcută cu iertarea – primul cuvânt – cu iertarea. De atâtea ori se face cu apropierea: eu mă apropii de acea problemă, de acel conflict, de acea dificultate, aşa cum am auzit că fac aceşti tineri şi tinere curajoşi în locurile unde se joacă jocuri de noroc şi atâţia oameni pierd totul acolo, totul, totul. La Buenos Aires am văzut femei bătrâne care mergeau la bancă pentru a lua pensia şi apoi imediat la cazinou, imediat! A ne apropia de locul conflictului. Şi aceşti [tineri] merg, se apropie. A ne apropia…

Şi este şi un alt lucru care are de-a face cu jocul, cu sportul şi cu arta: este gratuitatea. Prietenia socială se face în gratuitate şi această înţelepciune a gratuităţii se învaţă, se învaţă: cu jocul, cu sportul, cu arta, cu bucuria de a sta împreună, cu apropierea… Este un cuvânt, gratuitate, care nu trebuie uitat în această lume, unde pare că dacă tu nu plăteşti nu poţi trăi, unde persoana, bărbatul şi femeia, pe care Dumnezeu i-a creat chiar în centrul lumii, pentru a fi şi în centrul economiei, au fost alungaţi şi în centru avem un frumos dumnezeu, dumnezeul ban. Astăzi în centrul lumii este dumnezeul ban şi cei care se pot apropia ca să adore acest dumnezeu se apropie şi cei care nu pot ajung în foamete, în boli, în exploatare… Gândiţi-vă la exploatarea copiilor, a tinerilor.

Gratuitate: este cuvântul-cheie. Gratuitate care face în aşa fel încât eu îmi dau viaţa aşa cum este, pentru a merge cu ceilalţi şi a face ca acest deşert să devină pădure. Gratuitate, acesta este un lucru frumos!

Şi iertare, precum şi, a ierta. Deoarece, cu iertarea, supărarea, resentimentul se îndepărtează. Şi apoi a construi mereu, a nu distruge, a construi.

Iată, acestea sunt lucrurile care îmi vin în minte. Şi cum se face asta? Pur şi simplu având conştiinţa că toţi avem ceva în comun, toţi suntem umani. Şi în această umanitate ne apropiem pentru a lucra împreună. „Dar eu sunt de această religie, de acea religie…”. Nu contează! Înainte cu toţii pentru a lucra împreună. A ne respecta, a ne respecta! Şi astfel vom vedea această minune: minunea unui deşert care devine pădure.

Multe mulţumire pentru tot ceea ce faceţi! Mulţumesc.

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe  www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Focolarini, Lecturi, Papa Francisc | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Vreau să fiu fericire, nu doar fericit!

Posted by Paxlaur pe 09/07/2015

Inima de copilCât de copleșitoare este simplitatea cu care copiii spun lucruri profunde. La clasica întrebare: „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?”, un copil a răspuns: „Vreau să mă fac fericire!” Nedumerit, interlocutorul a continuat: „Cum adică să te faci fericire? Vrei să fii fericit?” Un zâmbet pur a luminat chipul copilului care explică: „Nu, vreau mai mult decât să fiu fericit. Vreau să fiu fericire! Vreau să împart fericire tuturor. Vreau să nu mai fie copii care plâng și nici oameni triști. Vreau să trăiesc într-o lume care zâmbește!” Toți vrem să trăim într-o lume mai fericită, într-o lume în care părinții să nu mai plângă de dorul copiilor, iar copiii să fie mereu cu zâmbetul pe buze. Visăm și vrem o lume în care să nu mai fie răul, moartea, Diavolul, ci totul să oglindească împărăția lui Dumnezeu care se apropie. Însă ce facem concret pentru a avea o astfel de lume? Ce am făcut noi ieri pentru fericirea celui de lângă noi? Pe cine am alinat prin cuvintele și faptele noastre?

Drumul spre o lume mai fericită trece prin contribuția fiecăruia. Una dintre vocațiile fiecărui om este și aceea de a fi „fericirea”, de a fi „făcător de fericire”. Este sublim să fii izvor de fericire și de speranță pentru cei pe care îi întâlnești. Însă ce cale duce spre această împlinire? Cum și ce putem face concret? Lecturile de astăzi ne schițează cel puțin două căi: iertarea și gratuitatea.

Prima cale ne-o prezintă Iosif. El este convins că până și suferința pe care a îndurat-o atunci când a fost vândut de frații săi face parte din planul lui Dumnezeu. Are încredere că Domnul rânduiește totul spre binele celor care îl slujesc. Încrederea în Providență și în faptul că el este doar un instrument în mâna Domnului îi dă puterea de a ierta. Iosif nu răspunde la rău cu rău și devine sursă de fericire și de mângâiere. Iertarea este o forță care îl ajută pe cel care o posedă să redea fericirea celor din jur.

De cealaltă parte, cu aceeași certitudine că suntem doar simple instrumente în mâna Domnului, avem îndemnul lui Cristos de a face totul cu generozitate și gratuitate: „În dar ați primit, în dar să dați”. Gratuitatea, jertfirea de sine, generozitatea sunt focare de fericire. Cine dăruiește din inimă fără a aștepta recompensă aduce fericirea în cel puțin două inimi: în inima sa și în inima celui ce primește.

Reține

Astăzi trebuie să fii izvor de fericire iertând și dăruind. Nu fi trist dacă că nu ai bunuri materiale de oferit, ci fii generos oferind bunuri mai puțin palpabile, dar esențiale: rugăciunea și timpul.

Joi, 9 iulie 2015 

Joi din saptamâna a 14-a de peste an
Ss. Augustin Zhao Rong, pr. si 119 îns., m. *; Veronica Giuliani, fc.
Gen 44,18-21.23b-29; 45,1-5; Ps 104; Mt 10,7-15

LECTURA I
Dumnezeu m-a trimis aici înaintea voastră, pentru a vă păstra în viaţă!
Citire din cartea Genezei 44,18-21.23b-29; 45,1-5
În zilele acelea, Iuda s-a apropiat de Iosif şi i-a spus: „Te rog, domnul meu, îngăduie slujitorului tău să vorbească înaintea domnului meu, fără ca mânia ta să se aprindă împotriva slujitorului tău; căci tu eşti ca Faraon! 19 Domnul meu i-a întrebat pe servitorii săi, zicând: «Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?» 20 Noi am răspuns domnului meu: «Noi avem un tată bătrân şi un frate mai mic, care i s-a născut la bătrâneţe. Fratele lui a murit, iar el a rămas singurul copil al mamei sale şi tatăl său îl iubeşte”. 21 Atunci tu ai spus servitorilor tăi: «Faceţi-l să coboare la mine, ca să-l văd cu ochii mei! 23b Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu veţi mai putea vedea faţa mea». 24 Când am urcat la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele domnului meu. 25 Când tatăl nostru ne-a zis: «Mergeţi din nou şi cumpăraţi ceva de mâncare», 26 noi i-am zis: «Nu putem coborî; dacă este cu noi fratele nostru mai mic, atunci coborâm. Căci nu putem să mai vedem faţa acelui om, dacă fratele nostru mai mic nu este cu noi». 27 Atunci servitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Voi ştiţi că soţia mea mi-a născut doi fii; 28unul s-a dus de la mine şi am zis: a fost sfâşiat de vreun animal; până astăzi nu l-am mai văzut.29 Dacă îl luaţi şi pe acesta din faţa mea şi i se va întâmpla vreo nenorocire, îmi veţi coborî cărunteţea, cu răutate, în locuinţa morţilor”. 45,1 Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor de faţă şi a strigat: „Scoateţi-i pe toţi afară dinaintea mea!” Şi nu a mai rămas nimeni cu el; Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2 Şi-a ridicat glasul şi a plâns. L-au auzit egiptenii şi l-a auzit şi casa lui Faraon. 3 Iosif le-a spus fraţilor săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu au fost în stare să-i răspundă, aşa erau de înspăimântaţi de faţa lui. 4 Iosif le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi ei s-au apropiat. El le-a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-aţi vândut în Egipt. 5 Dar acum nu vă tulburaţi şi nu mai fiţi cu ochii supăraţi pentru că m-aţi vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),16-17.18-19.20-21 (R.: cf. 5a)
R.: Să ne aducem aminte de faptele minunate ale Domnului!
sau:
Aleluia.

16 Domnul a trimis foamete asupra ţării
şi i-a lăsat fără hrană.
17 A trimis înaintea lor un bărbat, pe Iosif,
care a fost vândut ca sclav. R.

18 I-au strâns picioarele în obezi,
i-au pus la gât lanţuri,
19 până când cuvântul lui s-a împlinit,
până când cuvântul Domnului i-a dat dreptate. R.

20 Atunci, regele a trimis să-l lase liber
şi l-a eliberat stăpânitorul popoarelor;
21 l-a pus stăpân peste casa lui
şi stăpânitor peste toată averea lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
În dar aţi primit, în dar să daţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,7-15
În acel timp, Isus le-a spus: „Mergând, predicaţi: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»! 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi. 9 Nu luaţi nici aur, nici argint, nici ban la brâu, 10 nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălţăminte şi nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană! 11 Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi! 12 Intrând în casă, salutaţi! 13 Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! 14 Dacă cineva nu vă primeşte şi nu ascultă cuvintele voastre, ieşind din casa şi din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre! 15 Adevăr vă spun: mai uşor va fi în ziua judecăţii pentru Sodoma şi Gomora decât pentru cetatea aceea”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: