Am construit un Iad, deși trebuia să fie Paradis

a-gresi-e-omeneste-a-persevera-e-diabolicSuntem atât de răi unii cu alții încât, deși trebuia să ne facem viața un paradis, am folosit „piesele ”vieții, timpul și talanții, pentru a ne construi un iad în care acum trăim ca diavolii, întrupând răul și invidia, mascați de zâmbete și prietenii false…

Și totuși, mai există o speranță, una singură: speranța și diferență între noi și Cel Rău e că noi încă mai putem fi salvați, încă ne mai putem căi, converti, întoarce, îmbunătăți inima și viața! Astăzi! Dar nimeni nu știe dacă o vom face vreodată…

Reclame

Să o redescoperim pe „Doamna în alb”

sfintii de la FatimaDupă ce în trecut Dumnezeu a privit cu drag la smerenia unei tinere, la umilința slujitoarei sale, Fecioara Maria (cf. Lc 1,48); după ce însuși Isus a spus că Tatăl ascunde misterele sale celor înțelepți și pricepuți și le revelează celor mici” (cf. Mt 11,25), „în aceste zile din urmă” (Evr 1,2), după exemplul Tatălui, Sfânta Fecioară Maria a ales să se facă cunoscută și să încredințeze mesajele sale unor copilași. Mai exact, în urmă cu 100 de ani, la 13 mai 1917, Preacurata s-a arăta celor trei păstorași portughezi: Lucia Dos Santos, care avea 10 ani, Francisc Marto, de nouă 9 şi surorii lui, Iacinta Marto, în vârstă de doar 7 ani.

Acestor trei copii, în mijlocul unei lumi devastate de Primul Război Mondial, le-a fost încredințat să amintească oamenilor de atunci și de acum remediile pentru o lume mai bună: rugăciunea Rozariului, lupta împotriva păcatului, consacrarea vieții și a lumii la Inima Neprihănită a Mariei.

În luna mai sutem invitați să o privim pe Sfânta Fecioară Maria prin ochii celor trei copilași de la Fatima și să o redescoperim pe „Doamna în alb” ca pe o mamă iubitoare. Ea este Regina păcii care vrea salvarea fiilor încercați de război și sfâșiați de durere. Iacinta, pe când se afla pe patul de moarte, i-a spus Luciei: „Eu plec spre Paradis, însă tu rămâi aici pentru a spune tuturor că Dumnezeu vrea să instituie în lume devoțiunea Inimii Neprihănite a Mariei. Când va veni momentul să dai mărturie, să nu te ascunzi, ci să spui tuturor că Dumnezeu ne dă haruri prin mijlocirea Inimii Neprihănite… Să cerem pace Inimii Neprihănite a Mariei, pentru că Dumnezeu a pus pacea în mâinile ei”.

Totodată, „Doamna de o desăvârșită frumusețe” este salvarea păcătoșilor, cea care ne ferește de focul iadului. Ea i-a învățat pe păstorașii de la Fatima – și de atunci repetăm zi de zi – această rugăciune: „O, Isuse, iartă-ne păcatele, ferește-ne de focul Iadului și du în cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila ta”.

Acești păstorași ne uimesc și ne invită să le urmăm exemplul: în timp ce Iacinta făcea sacrificii, jertfe pentru a scăpa sufletele păcătoșilor din Infern, Francisc căuta zilnic momente în care să stea în tăcere în preajma tabernacolului și a Mariei pentru a consola inimile lor sfinte. Ce frumos este să primești curaj de la un copil, de la Francisc care, deși suferea cumplit din cauza bolii, se arăta mereu mulțumit și fericit. Iar când Lucia îl întreba dacă suferă mult, spunea radiind de fericire: „Destul de mult, dar nu-i nimic. Sufăr pentru a-l consola pe Isus. Și apoi, în curând merg în cer”.

Maica plină de smerenie și regina rozariului a revărsat în inimile păstorașilor toate harurile. Astfel, Francisc (11 iunie 1908 – 4 aprilie 1919) și Iacinta (11 martie 1910 – 20 februarie 1920) au fost declarați fericiți de papa Ioan Paul al II-lea la 13 mai 2000. Iar la 23 martie 2017 papa Francisc a aprobat canonizarea lor. El însuși, papa Francisc, i-a declarat sfinți la 13 mai 2017, la Fatima, în timpul celebrării sfintei Liturghii jubiliare: 100 de ani de la prima apariție a Sfintei Fecioare. De asemenea, acum se desfășoară și procesul pentru beatificarea Slujitoarei lui Dumnezeu Lucia (28 martie 1907 – 13 februarie 2005).

Astăzi când suntem încercați de războaie, de ură, de violarea drepturilor fundamentale ale omului, de enormele suferințe ale oamenilor și ale națiunilor, și în mod deosebit de lupta împotriva lui Dumnezeu, dusă până la negarea existenței sale, avem nevoie de cuvintele Mariei, avem nevoie de prezența și de încurajarea ei. Prin mijlocirea sfinților de la Fatima să promovăm pacea și să ne rugăm pentru întoarcerea păcătoșilor.

Te-am întâlnit pe când rătăceam ca un copil rămas orfan

Maria de la FatimaAu trecut o sută de ani de când Preacurata Fecioară Maria le spunea celor trei păstorași la Fatima: „Rugați-vă mult și faceți sacrificii pentru cei păcătoși, deoarece multe suflete merg în Iad tocmai pentru că nu au pe cineva care să se roage și să facă sacrificii pentru ele”. Iar într-un alt mesaj îi îndemna pe toți să se roage zilnic sfântul Rozariu, spunând după fiecare mister: „O Isuse, iartă-ne păcatele, fereşte-ne de focul iadului şi du în cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila ta”.

Au trecut o sută de ani de la acele apariții și Fatima este astăzi unul dintre cele mai fascinante și populate sanctuare mariane. Dacă privim la numărul de pelerini mariani în întreaga lume, la zecile de mii de biserici și capele din care în fiecare zi se înalță rugăciunea rozariului, la gestul suveranilor pontifi de a consacra întreaga lume Inimii Neprihănite a Mariei, dacă punem împreună toate aceste semne mariane și multe, multe altele, simțim cu adevărat că a fost instaurată „epoca mariană”, cum o numea cu speranță sfântul Ludovic Maria Grignon de Montfort, „epoca în care sufletele vor respira marian, așa cum trupul respiră aer”.

Trăim timpul în care omenirea, după ce „l-a respins pe Dumnezeu și viața veșnică” (cf. Fap 13,46), rătăcind ca un copil rămas orfan, acum caută calea spre a avea din nou o familie. Dornică asemenea lui Filip să-l vadă pe Dumnezeu Tatăl (cf. In 14,8), omenirea are nevoie de Biserică și de Maria, Maica Bisericii. Este însuși Cristos cel care, după ce ni l-a făcut cunoscut pe Tatăl, de la înălțimea crucii, ne-o dăruiește tuturor pe Maria ca mamă. Să ne întipărim în suflet, plini de recunoștință, momentul „înfierii” noastre mariane: „Văzând Isus că stătea acolo mama lui și discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: «Femeie, iată-l pe fiul tău!». Apoi, i-a spus discipolului: «Iat-o pe mama ta!». Și, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el” (In 19,26-27).

Să reînnoim în acest timp de har, în acest timp marian, devoțiunile noastre față de sfânta Fecioară Maria. Să ne amintim cât de plăcut este să ai o mamă care te iubește și care te poartă spre Cristos. Ce har să ai o mamă care să te învețe cum să te rogi, cum să trăiești și ce să faci pentru a fi plăcut înaintea lui Dumnezeu. Mai mult chiar: să-ți arate calea care te duce la Tatăl, să ți-l arate pe Cristos „calea, adevărul și viața” (In 14,6). Noi suntem beneficiarii unui adevăr ascuns într-o simplă, dar profundă expresie: Ad Iesum per Mariam – La Isus prin Maria. Atunci când alergăm la sfânta Fecioară Maria, prin mijlocirea ei puternică, ajungem la Isus, la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.


Spune zilnic această rugăciune repetată de păstorașii de la Fatima:
„Dumnezeul meu, eu cred și sper în tine, te ador și te iubesc.
Îți cer iertare pentru cei care nu cred în tine, nu te adoră,
nu speră în tine și nu te iubesc”.


13 mai 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 4-a a Paştelui
Sf. Fc. Maria de la Fatima *
Fap 13,44-52; Ps 97; In 14,7-14

LECTURA I
Iată că ne întoarcem spre păgâni!
Citire din Faptele Apostolilor 13,44-52
În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului. 45 Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi contraziceau cele spuse de Paul insultându-l. 46 Atunci Paul şi Barnaba au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru că voi îl respingeţi şi nu vă judecaţi vrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre păgâni! 47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului»”. 48 Auzind aceasta, păgânii s-au bucurat şi au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâţi pentru viaţa veşnică, au crezut. 49 Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ţinutul. 50 Însă iudeii au instigat femeile evlavioase de rang înalt, ca şi pe mai marii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Paul şi Barnaba şi i-au alungat din ţinuturile lor. 51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Iconiu. 52 Iar discipolii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3cd-4 (R.: 3cd)
R.: Toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.
sau:
Aleluia.

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au venit în ajutor. R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de bunătatea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3cd Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Înălţaţi către Domnul strigăte de bucurie,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, intonaţi imnuri şi tresăltaţi de bucurie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,31b-32a
(Aleluia) „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei şi veţi cunoaşte adevărul”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,7-14
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă m-aţi cunoscut pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”. 8 Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!” 9 Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi, şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl»? 10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. 11 Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl, în mine. Dacă nu pentru altceva, credeţi datorită lucrărilor acestora! 12 Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu şi va face şi mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl. 13 Şi orice veţi cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul. 14 Dacă veţi cere ceva în numele meu, eu voi face.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: