La începutul lunii iunie calendarul bisericesc ne invită să ne îndreptăm atenţia spre misterul Inimii lui Isus şi al Inimii Neprihănite a Mariei, adică în zilele de 3 şi 4 iunie 2016, celebrări care sunt în strânsă legătură cu misterul celebrării sărbătorii Trupul şi Sângele Domnului (Joia Verde).

În tradiţia Bisericii Catolice întreaga lună iunie este dedicată şi închinată iubirii inimii lui Isus, care constituie nucleul central al misterului mântuirii, plănuit din veşnicie de către Tatăl şi realizat în timp în Cristos Isus, care a venit să confirme prin opera sa adevărul că, „Deus caritas est„, despre care apostolul neamurilor avea să declare în Scrisoarea sa către Corinteni: „Iubirea nu încetează niciodată” (1Cor 13,8).

Am putea spune, fără să uităm că nimic nu s-a întâmplat şi nu se întâmplă în anul bisericesc fără iubire, că în luna iunie focul iubirii divine arde mai mult şi razele soarelui ceresc, care este Isus euharisticul, cu inima sa, întrec infinit mai mult razele soarelui de pe bolta cerească.

În alţi ani, potrivit cu ritmul calendaristic al datei Paştelui, sărbătoarea misterului iubirii variază într-o parte sau alta a lunii, dar tot în luna iubirii, luna iunie, luna inimii lui Isus.

Dacă în fiecare an trăim cu bucurie misterul iubirii divine făcând sărbătoare şi admirăm condescendenţa Părintelui ceresc faţă de omenire prin Cristos, anul acesta, voit de Sfântul Părinte papa Francisc drept An Jubiliar al Milostivirii, acest mister dumnezeiesc reprezintă pentru noi momentul central al trăirii iubirii divine şi al apropierii noastre de tronul harului, aşa cum ne îndeamnă autorul Scrisorii către Evrei (cf. Evr 4,16). La acest adevăr făceam referinţă, la deschiderea anului jubiliar, din decembrie trecut, încercând astfel să-l ascultăm pe papa Francisc, şi să ne facem conştienţi de faptul că Dumnezeu nu încetează să deschidă larg „poarta inimii sale”, şi că din inima Sfintei Treimi, din interiorul cel mai profund al misterului lui Dumnezeu, izvorăşte şi curge fără încetare marele fluviu al milostivirii către noi, oamenii, opera mâinilor şi a iubirii sale.

Înscriindu-ne pe linia tradiţională a Bisericii, celebrăm cu viu interes bucuria experienţei milostivirii divine aşa cum ne-o revelează şi ne-o transmite inima preasfântă a lui Isus din taina altarului şi cum ne-o arată Maria cea plină de iubire şi milostivire, prin inima ei iubitoare, spunându-ne fără încetare: Iubiţi cum el ne-a iubit şi ne iubeşte; Faceţi ceea ce vă va spune el (cf. In 2,5).

Nu uităm că tocmai în această lună iunie, în prima zi din calendar, gândul se îndreaptă către copiii care îşi sărbătoresc ziua lor în atmosfera fericită şi frumoasă a părinţilor şi a întregii comunităţi. Ei reprezintă florile iubirii şi speranţa societăţii şi a Bisericii. De ei depinde viitorul omenirii şi continuitatea iubirii adevărate.

Notăm, de asemenea, că în aceeaşi lună iunie, Biserica locală trăieşte, an de an, un moment de o mare şi intensă iubire, când absolvenţii institutelor noastre teologice spun „da-ul” dăruirii şi angajării lor definitive, îmbrăcat în aura iubirii generoase: „Iată vin, Doamne, să împlinesc voinţa ta” (Evr 10,7); „Iată-mă, trimite-mă pe mine” (Is 6,8).

Este adevărat că fiecare creştin, care intră în Biserică, are drept crez şi deviză acest program: „Iată, vin!”, dar nu trebuie să uităm că acest act de iubire şi dăruire îl fac cei ce primesc consacrarea definitivă prin profesiunea voturilor sfinte şi prin taina sfintei Preoţii.

În acest spirit de comuniune şi de transmitere a mesajului iubirii, ne îndreptăm spre dragii noştri aspiranţi la sfânta Preoţie cu un apel de suflet ca să facă din „da-ul” lor un adevărat imn de preamărire a Dumnezeului iubirii şi milostivirii şi să ducă până la marginile pământului mandatul încredinţat şi garanţia că iubirea nu încetează niciodată” (1Cor 13,8).

Nu trebuie să uităm că Isus, când i-a ales pe apostoli le-a spus: „Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea. Dacă păziţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea, aşa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. V-am spus acestea ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria mea să fie deplină” (In 15,9-11).

Iată bucuria celor consacraţi, iată misiunea celor aleşi pentru preoţie, adică chemarea nobilă de a face ca iubirea inimii lui Isus şi iubirea inimii neprihănite a Maicii noastre cereşti să continue în lume şi astfel să se confirme cuvântul apostolului neamurilor care ne-a asigurat că marele adevăr al iubirii nu va înceta niciodată, căci „Dragostea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dăruit” (Rom 5,5).

În această lună, luna inimii lui Isus, luna iubirii, să nu uităm să fim noi cei care facem vie şi continuă iubirea lui Isus, care a venit să ne aleagă pentru a transmite mai departe adevărul veşnic al unui Dumnezeu care este iubire. Nu trebuie să uităm că fiecare dintre noi are o inimă, lăcaş creat pentru iubire şi focar al acelui foc care menţine lumea şi o face frumoasă şi nobilă.

Reflectând la iubirea inimii lui Isus şi a Maicii Domnului, trecem la iubirea care trebuie să caracterizeze pe orice om, pe orice creştin creat după chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, şi să ne oprim într-un chip deosebit la cei care sunt aleşi şi unşi să poarte în lume misterul întrupat al iubirii şi milostivirii divine, la tinerii diaconi ai Bisericii noastre locale care în această lună şi în acest An Jubiliar al Milostivirii vor fi consacraţi Preoţi prin ungerea cu Duhul Sfânt şi cu sfânta crismă.

Lumea are nevoie de lideri şi maeştri în arta iubirii şi a milostivirii şi ne bucurăm că sunt şi astăzi mulţi îndrăgostiţi de acest izvor de mângâieri şi de dragoste care nu seacă niciodată pentru că porneşte din inima prea plină de iubire a Sfintei Treimi.

Iaşi 1 iunie 2016

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

Scrisoare pastorală

sursa: http://www.ercis.ro