iertare – Prea târziu te-am iubit…

Mai avea încă unul, pe fiul său iubit…

Dorind să ne împace cu Dumnezeu
și cu oamenii,
Isus vine zilnic la noi.
Cum îl tratăm?
Ce facem cu prezența lui Cristos în mijlocul nostru,
în Biserică,
în aproapele,
în casa noastră?

(cf. Mc 12,1-12)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,1-12
În acel timp, Isus a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. ² La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei. ³ Dar ei, prinzându-l, l-au bătut şi l-au trimis cu mâinile goale. ⁴ Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul şi l-au necinstit. ⁵ A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulţi alţii, dar pe unii i-au bătut, pe alţii i-au ucis. ⁶ Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-şi: «De fiul meu se vor ruşina». ⁷ Însă viticultorii aceia şi-au spus între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră!» ⁸ Şi, prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie. ⁹ Ce va face oare stăpânul viei? Va veni şi-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora. ¹⁰ N-aţi citit niciodată textul acesta: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; ¹¹ Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»?” ¹² Însă ei căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţime. De fapt, îşi dăduseră seama că spusese parabola aceasta pentru ei. Şi, lăsându-l, au plecat.

Cuvântul Domnului

acum 3 zile 0 2

Milostivirea lui e tot ce vreau

– Tu despre ce vorbești cu Dumnezeu? Când te rogi, ce-i spui? Ce vrei?
– Părinte, sunt atât de slab și păcătos încât tot ce vreau este să simt milostivirea lui. Asta-i spun: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”.

(cf. Lc 18,9-14)

Parabola vameşului şi a fariseului

⁹ Isus a spus această parabolă unora care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii. ¹⁰ „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameş. ¹¹ Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. ¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig». ¹³ Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!». ¹⁴ Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

acum o lună 0 3

Câți oameni am strâns astăzi de gât?

Ce binecuvântare:
Dumnezeu și oamenii buni
nu ne amintesc în fiecare clipă
cât ne-au iertat.
Ne iubesc,
ne iartă!
Zilnic putem să iertăm din inimă
sau să strângem de gât.
Astăzi ce-am ales?

(cf. Mt 18,21-35)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” ²² Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. ²³ De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. ²⁴ Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. ²⁵ Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. ²⁶ Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» ²⁷ Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. ²⁸ Dar ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» ²⁹ Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» ³⁰ Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. ³¹ Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate. ³² Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. ³³ Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» ³⁴ Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. ³⁵ Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.