Arhivă etichetă pentru ‘iertare’

Cunoaștem Evanghelia, dar trăim după Legea talionului…

Într-o lume plină de ură și violență nu este tocmai ușor să citești și să trăiești Evanghelia care propune iubirea și iertarea. Omului contemporan i se pare nedreaptă până și Legea talionului: e prea puțin ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Noi vrem răzbunare!

Dacă nu ne vom întoarce la Evanghelie, la legea iubirii și a iertării, vom sfârși prin a ne autodistruge. Ne alimentăm ura, ne deprindem cu violența și semănăm cu o bombă gata să explodeze și să distrugă totul în jurul nostru. Albert Einstein spunea că dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să salvăm lumea atunci „iubirea este unicul răspuns. Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul și lăcomia care devastează planetă. Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie așteaptă să fie eliberată”. Fiecare om are în sine această putere de a răspândi iubirea, de a nu răspunde cu ură la ură.

Știm, a ierta este dificil, mai ales atunci când vorbim de dureri profunde, de dezamăgiri venite de la oameni apropiați. Nu degeaba spunem: „A greși e omenește, a ierta este divin”. A ierta este dificil pentru că iertarea nu înseamnă să uiți, ci înseamnă să începi să-l privești pe celălalt cu privirea lui Cristos, cu speranța convertirii. Doar prin Cristos și cu Cristos putem împlini în viața noastră legea iubirii. Toți avem nevoie de Cristos dacă vrem să schimbăm această lume, dacă vrem să eliberăm această lume de rău, de ură și de violență! Sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea spunea: „Pentru orice om este valabilă chemarea lui Cristos la convertirea de la un comportament dăunător și de la violența pe care o simte mereu în trupul său. Nu există nici un om care să nu aibă nevoie să fie eliberat de Cristos, deoarece nu există nici unul care să nu fie, într-o formă mai mică sau mai mare, prizonierul pasiunilor sale”.

Suntem prizonieri ai pornirilor noastre și din cauză că nu stă în firea noastră să punem iubirea mai presus de dreptate, Evanghelia mai presus de Legea talionului. Reușim cu greu să ne controlăm pentru a nu ne lăsa pradă răzbunării, impulsului de a-l „lovi” pe cel care ne „lovește”. Iertarea sau, și mai mult, „întoarcerea celuilalt obraz” nu este un gest pe care îl facem cu ușurință, spontan. Dimpotrivă, de cele mai multe ori suntem tentați să întoarcem răul celor care ne fac rău. Este suficient să ne revizuim viața din ultimul timp pentru a vedea de câte ori am reușit să întoarcem și celălalt obraz și de câte ori ne-am lăsat pradă impulsului de răzbunare. Reușim noi să punem iubirea mai presus de dreptate, iertarea mai presus de răzbunare, generozitatea mai presus de avariție? Cât și cum reușim noi să trăim Evanghelia?


Suntem atât de diferiți de Cristos: 
predicăm Evanghelia, 
dar trăim după Legea talionului!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,38-42
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!» 39 Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău; ba, mai mult, dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt! 40 Celui care vrea să te judece şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi mantia, 41 iar dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie de paşi, mergi cu el două! 42 Celui care îţi cere dă-i şi celui care vrea să împrumute de la tine nu-i întoarce spatele!”

Cuvântul Domnului

Descurajare?

La mănăstirea Batalha - Portugalia (octombrie 2016)
La mănăstirea Batalha – Portugalia (octombrie 2016)

Dacă aş fi necredincios şi aş citi fie şi numai fragmentul evanghelic de astăzi m-aş îndrăgosti de Cristos, de iubirea şi înţelepciunea sa. Cât de fascinantă este calea prin care îi salvează pe oameni! Cât de gingaş a redat demnitatea femeii căzute în păcat!

Dacă într-o zi lumea s-ar hotărî să mă condamne aş vrea să mă dea şi pe mine pe mâna lui Isus. El ar şti cel mai bine calea pentru a-mi redobândi demnitatea şi viaţa.

Dacă aş fi căzut şi lipsit de curajul de a merge mai departe, dacă m-aş simţi arătat cu degetul şi învinuit, privind la femeia iertată, m-aş ridica plin de speranţă. M-aş regăsi imediat în cuvintele Apostolului „Toate, care mai înainte erau pentru mine câştiguri, acum le socotesc că sunt o pierdere faţă de înălţimea cunoaşterii lui Cristos… Pe el vreau să-l cunosc şi puterea învierii lui”.

Să luăm aminte la cuvintele Domnului: „Nu vă mai gândiţi la ceea ce a fost mai înainte şi nu vă mai amintiţi de cele trecute. Iată, eu fac o lume nouă”.

Cât de bine se aşează tot acest cuvânt al Domnului în jurul exclamaţiei evanghelice: „Nu te condamn. Mergi şi de acum să nu mai păcătuieşti”. Mergi şi începe o viaţă nouă. Îndrăzneşte să o iei de la capăt. Prinde curaj şi ridică-te din păcatele tale.

Unul dintre cele mai mari pericole pentru viaţa noastră de credinţă, dar şi pentru progresul nostru pe diferite planuri umane, este descurajarea. Să nu mai îndrăzneşti să încerci de frica unui nou eşec. Dacă un copil mic, atunci când încearcă să facă primii paşi, s-ar teme să nu cadă din nou nu ar mai învăţa niciodată să meargă în picioare. Dar el cade şi se ridică încurajat de privirile şi îndemnurile celor din jur. Şi repetă aceste căderi şi ridicări până învinge. Apoi începe chiar să alerge.

Aşa trebuie să fie şi viaţa noastră de credinţă. Cel care ne stă alături şi ne încurajează este însuşi Cristos. El ne spune: „Ridică-te. Mai încearcă. Eu nu te condamn pentru căderea ta, dar mergi şi nu mai păcătui. Lasă cele din urma ta şi priveşte spre ţinta la care Dumnezeu te cheamă: împărăţia cerurilor şi viaţa veşnică”.


Nu vreau să aştept ziua în care alţii mă vor purta ca un condamnat la judecata lui Cristos, ci astăzi alerg eu singur la picioarele lui şi-mi mărturisesc păcatul. Vreau să aud cuvintele iertării sale: „Nu te condamn! Mergi şi nu mai păcătui. Mergi şi începe o viaţă nouă”.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,1-11
În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa. 3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, 4 i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” 6Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7 Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” 8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. 10 Isus s-a ridicat şi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” 11 Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”

Cuvântul Domnului


Mulțumesc celor care au ales UN NUME DE COPIL (detalii AICI: ALEGE UN COPILhttps://paxlaur.com/2022/03/29/alege-un-nume-de-copil/). Știți bine, fiecare mulțumesc este o nouă cerere!

ALEGE UN COPIL, ALEGE VIITORUL LUI ȘI AL TĂU

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com.

€10.00

Te iert!

Zilnic ar trebui să întâmpinăm răsăritul soarelui rugându-ne împreună cu Azaria: „Doamne, fă cu noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndurării tale! Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, şi dă glorie numelui tău”. Însă, pentru a fi binefăcătorii milostivirii divine, Cristos ne arată calea: iertarea din inimă, o iertare generoasă, mereu reînnoită.

Iertarea este darul cel mai mare al iubirii și al credinței. Cel de la care învățăm iertarea este același de la care așteptăm binecuvântarea în fiecare zi, același Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în care credem. Pe acest Dumnezeu „bogat în îndurare” ni l-a descoperit Isus Cristos prin întreaga sa viață. Cât de nobil este să înveți despre Dumnezeu cu însuși Dumnezeu, făcut om în Isus Cristos!

În dorința de a ne consolida credința, privim la viața lui Cristos. Cei care au scris Noul Testament – pentru ca noi să credem că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să avem viaţă în numele lui (cf. In 20, 31) – au dat mărturie că Isus nu şi-a trăit viaţa pentru sine însuşi, ci pentru noi. „Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire” s-a întrupat și a trăit. El a murit „pentru păcatele noastre” (1Cor 15, 3) şi a înviat tot pentru noi, „pentru îndreptăţirea noastră” (Rom 4, 25). Iar acum, același Cristos în care credem, este „mijlocitorul nostru la Tatăl” (1In 2, 1), „fiind pururi viu ca să mijlocească pentru noi” (Evr 7,25). Cu tot ce a trăit şi a suferit pentru noi o dată pentru totdeauna, El rămâne de-a pururi „în faţa lui Dumnezeu pentru noi” (Evr 9,24).

De fiecare dată când ne facem timp să-i ascultăm cuvintele, descoperim în „omul desăvârșit”, Isus Cristos, calea spre o altfel de viață, o viață plină de iubire și iertare, o viață în care nu te vei mai simți niciodată abandonat sau inutil. Zilnic, prin Evanghelie, Cristos își reînnoiește chemarea de a-l urma, de a fi cu adevărat ucenicii săi, altfel spus, invitația de a crede și de a da mărturie în fața oamenilor despre credința noastră. El, prin înjosirea, iubirea și iertarea sa, ne-a oferit un exemplu de imitat: „V-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (In13,15); el ne cheamă zilnic la rugăciune, învățându-ne să spunem (și mai ales să trăim!) rugăciunea Tatăl nostru (cf. Lc 11,1-4). Același Cristos se face modelul nostru, arătându-ne că până și în momentele de sărăcie și de suferință putem găsi fericirea adevărată: „Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri” (Mt 5,11-12; CBC 520).

Să privim la Cristos și să învățăm de la el. Inima noastră să se lase inundată de harul credinței și viața noastră să mărturisească în fiecare clipă că Isus Cristos este Domnul.


Iertând dăruiești credinței tale
forța de a-l mărturisi pe Cristos.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” 22 Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.

Cuvântul Domnului




Vă aștept în continuare alături de proiectul Paxlaur pentru copiii din Ucraina: Frații mei mai mici (DETALII AICI despre copiii noștri). Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă acest cuvânt al Domnului: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25).

DĂRUIEȘTE SPERANȚĂ FRAȚILOR MEI/NOȘTRI MAI MICI

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com. Mulțumesc!

€10.00

Vă mulțumesc din suflet!