Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘iertare’

Până când să-l mai rabd? De câte ori să-l mai iert pe cel care mi-a greșit?

Posted by Paxlaur pe 17/08/2017

RabdareÎntrebarea lui Petru este întrebarea noastră de fiecare zi: „Până când să-l mai rabd? De câte ori să-l mai iert pe cel care mi-a greșit?” (Mt 18,21). Nu cred că există zi în care să nu avem ceva de iertat celor din jurul nostru. După cum nu există zi în care alții să nu aibă atâtea lucruri să ne ierte. Greșim enorm prin gândurile noastre, prin cuvinte sau fapte, prin omisiune. Greșeala face parte din viața noastră, precum din viața noastră face parte și dorința de a fi iertați. Însă noi iertăm? Iertăm cu inima sau cu mintea? Altfel spus: preferăm să uităm sau să iertăm cu toată ființa noastră? Iată întrebarea zilei: iertăm sau uităm?

Uitarea este caracterizată de indiferență și neîncredere. Iertarea are în centrul ei iubirea și convingerea că omul se poate schimba și deveni bun. Iertarea se bazează pe capacitatea sufletului de a se căi și converti. Este atât de sublim să ai încredere în părerea de rău a celuilalt. Este divin să-l încurajezi pe celălalt să devină mai bun tocmai iertându-l și ajutându-l să înțeleagă unde a greșit și ce anume trebuie să corecteze. Și aceasta cu răbdare. Sunt atât de mulți oamenii care au avut răbdare cu noi, care au crezut în noi, oameni pentru care astăzi trebuie să ne rugăm și să le arătăm recunoștința. Și, mai ales, oameni pe care trebuie să-i imităm în virtutea lor.

Mai mult decât atât, însuși Dumnezeu ne iartă. Domnul nu închide ochii, nu se face că nu vede răul din noi. Nu spune niciodată că ne uită. El chiar ne iartă. Ba chiar s-a jertfit pentru noi tocmai ca să înțelegem că iertarea sa este reală, concretă. Câtă iubire este în Dumnezeu, câtă speranță are Dumnezeu în noi atunci când continuă să ne ierte deși cădem mai mereu în aceleași și aceleași păcate. Dumnezeu crede în noi, Dumnezeu știe că în noi există o parte bună care vrea convertirea, care vrea să persevereze pe calea binelui în pofida tuturor slăbiciunilor.

Este atât de gingașă și plină de tandrețe imaginea unui Dumnezeu care ne privește sufletul: ne ține inima în mâinile sale care au fost pironite pe cruce și ne mângâie sufletul, pentru că el nu privește la ce privesc oamenii, ci direct sufletul, direct inima. Inima noastră este în mâinile Domnului care ne cuprinde pentru a ne ierta și pentru a ne ajuta să ne îndreptăm.

Să nu mai oscilăm în fața celor ce ne greșesc: să iert sau să uit? Cum să fii creștin și să te întrebi ce să alegi: iubirea sau indiferența?! Oare noi ce preferăm când greșim: să fim iertați sau uitați? Dacă Dumnezeu ne-ar uita?! Dacă și-ar retrage soarele, lumina, mântuirea, iertarea, îmbrățișarea… În fiecare zi suntem iertați, iar noi ne încăpățânăm să vrem uitarea pentru cei ce ne greșesc.

Uitarea nu e o virtute, ci o slăbiciune a minții. Iertarea nu e o slăbiciune, ci o forță a inimii, o virtute a sufletului nobil.


Iartă!
Iubește!
Nu-ți pierde speranța în bunătatea
care există în fiecare om!


17 august 2017 

Joi din săptămâna a 19-a de peste an
Ss. Miron, pr. m.; Eusebiu, pp.; Beatrice, călug.
Ios 3,7-10a.11.13-17; Ps 113A; Mt 18,21-19,1

LECTURA I
Arca alianţei Domnului întregului pământ trece înaintea voastră în Iordan!
Citire din cartea lui Iosue 3,7-10a.11.13-17
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Iosue: „Astăzi voi începe să te înalţ înaintea întregului Israel, ca să ştie că aşa cum am fost cu Moise, tot aşa sunt cu tine. 8 Porunceşte-le preoţilor care duc arca alianţei: «Când veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să rămâneţi la Iordan!»” 9 Iosue le-a zis fiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă şi ascultaţi cuvintele Domnului Dumnezeului vostru!” 10a Iosue le-a zis: „Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru. 11 Iată, arca alianţei Domnului întregului pământ trece înaintea voastră în Iordan! 13 Când tălpile picioarelor preoţilor care poartă arca alianţei Domnului întregului pământ vor intra în apele Iordanului, apele se vor despărţi: cele care curg, de apele din partea de sus, care vor sta ca un dig”. 14 Când poporul a ieşit din corturile lor ca să treacă Iordanul, preoţii care duceau arca alianţei erau înaintea poporului. 15 Când preoţii care duceau arca au ajuns la Iordan şi când picioarele preoţilor care duceau arca s-au afundat în marginea apei – căci Iordanul era plin până peste maluri în zilele secerişului -, 16 apele Iordanului care coborau de sus s-au adunat ca într-un dig până foarte departe, la Adam, cetatea care este lângă Ţartan, iar cele care coborau către marea din Arabah, Marea Sărată, au secat complet. Poporul a trecut în faţa Ierihonului. 17 Preoţii care duceau arca alianţei Domnului s-au oprit pe uscat în mijlocul Iordanului şi tot Israelul a trecut pe uscat până când tot poporul a terminat de trecut Iordanul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 113A(114),1-2.3-4.5-6
R.: Aleluia!

1 Când a ieşit Israel din Egipt,
casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar,
2 Iuda a devenit sanctuarul lui
şi Israel, stăpânirea sa. R.

3 Marea a văzut şi a fugit,
Iordanul s-a întors înapoi;
4 munţii au săltat ca berbecii
şi dealurile, ca mieii unei turme. R.

5 Mare, ce ai tu de fugi,
şi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi?
6 Munţilor, pentru ce săltaţi ca berbecii,
şi voi, dealurilor, ca mieii unei turme? R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),135
(Aleluia) Luminează-ţi faţa pentru slujitorul tău şi învaţă-mă hotărârile tale! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-19,1
În acel timp, Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” 22 Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar, ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!” 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?” 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”. 19,1 Când a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Prietenia este cea mai iubită „fiică” a sufletului

Posted by Paxlaur pe 06/07/2017

imbratisare_prietenieDeșertul este realitatea care descrie cel mai bine viața lipsită de prieteni. Prietenia este cea mai iubită „fiică” a sufletului, iar inima celui care nu a zămăslit această „odraslă” este asemenea pustiului. Singurătatea și izolarea ne fac neroditori, oameni lipsiți de gustul plăcut al vieții.

Pentru noi ce este prietenia? Cine este cel mai bun prieten al nostru? Dacă ar fi să alegem un sinonim pentru prietenie, care ni s-ar potrivi? În afară de numele prietenului nostru cel mai bun, cum am descrie prietenia într-un cuvânt? Fericire? Iubire? Iertare? Încredere? Veșnice? Fidelitate? Fiecare prietenie are sinonimul ei, culoarea ei, farmecul ei.

Atunci când vorbim despre prietenia dintre Dumnezeu și oameni, nu lipsesc cei care cred că în această relație totul se reduce la iertarea lui Dumnezeu: cel veșnic fidel iartă nestatornicia zilnică a omului. „Dumnezeu iartă pentru că aceasta este meseria lui”, repetă unii și astăzi. Însă ce fel de prietenie este aceasta în care unul este continuu izvor de iertare, în timp ce celălalt este doar un șir neîntrerupt de infidelități? Oare putem să-l numim prieten pe Dumenzeu dacă avem nevoie de el doar pentru a ne ierta și vindeca? Oare chiar suntem prieteni dacă ne amintim de Dumnezeu doar când avem nevoie de ajutor?

Nu putem reduce prietenia noastră cu Dumnezeu la această imagine: Crisstos ne întâlnește, ne purifică sufletul iertându-ne păcatele, apoi ne vindecă trupul eliberându-ne de boli și toată lumea e uimită și mulțumită de lucrarea măreață a Domnului (cf. Mt 9,1-8). Și totul se termină aici?! Sau și mai rău: noi o luăm de la capăt cu păcatul și cu suferința, iar el cu iertarea și cu vindecarea?! Nu! Făcând aceasta nu doar că desconsiderăm iubirea și prietenia lui, dar uităm și cuvântul lui Cristos: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” (In 5,14; cf. In 8,11).

Puține cărți ne pot oferi învățături despre prietenie așa cum o face Sfânta Scriptură. În acest „manual al prieteniei” dintre Dumnezeu și oameni și dintre om și om, citim: „Dacă e să-ți dobândești un prieten, dobândește-l prin încercare și nu te încrede repede în el!” (Sir 7,7).

Noi înșine suntem zilnic puși la încercare, asemenea lui Abraham. Dacă nu am trecut testul fidelității, al statorniciei, al încercării, nu suntem încă prieteni cu Dumnezeu. Putem fi oricând căutători de prietenie și de prieteni, doritori de iertare, însă adevărații prieteni ai lui Dumenzeu au trecut deja cu bine „testul lui Abraham”, omul speranței, omul plin de încredere în Dumnezeu, prietenul său. El știe și dă mărturie că Dumnezeu are întotdeauna grijă de jertfa sa (cf. Gen 22,8). Întotdeauna, pentru că Dumnezeu nu dezamăgește niciodată!


Prietenia adevărată are culoarea cerului
în cea mai frumoasă zi de primavară:
nu-ți poți dezlipi ochii de pe cerul albastru
care îți umple inima de speranță!


6 iulie 2017 

Joi din săptămâna a 13-a de peste an
Sf. Maria Goretti, fc. m. *
Gen 22,1-19; Ps 114; Mt 9,1-8

LECTURA I
Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Citire din cartea Genezei 22,1-19
În zilele acelea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham şi i-a zis: „Abraham!” El a răspuns: „Iată-mă!” 2 I-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubeşti, pe Isaac, şi du-te în ţinutul Moria şi adu-mi-l acolo ca ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi arăta eu!” 3 Abraham s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a legat măgarul şi a luat cu el doi slujitori şi pe Isaac, fiul său. A tăiat lemnele pentru arderea de tot, s-a ridicat şi a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. 4 A treia zi, Abraham şi-a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. 5 Le-a zis Abraham slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul, iar eu şi tânărul ne ducem până acolo; ne vom prosterna şi după aceea ne vom întoarce la voi!” 6 Abraham a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; a luat în mâna sa focul şi cuţitul şi au plecat amândoi împreună. 7 Isaac i-a spus lui Abraham, tatăl său: „Tată!”, iar el a răspuns: „Iată-mă, fiul meu!” Şi a spus: „Iată focul şi lemnele! Dar unde este animalul pentru jertfă?” 8 Abraham a zis: „Dumnezeu va avea grijă el de mielul pentru arderea de tot, fiul meu!” Au mers amândoi, împreună, 9 şi au ajuns la locul pe care li-l spusese Dumnezeu. Abraham a zidit acolo altarul şi a aşezat lemnele; l-a legat pe Isaac, fiul său şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Abraham şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său. 11 Atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Abraham, Abraham!” El a spus: „Iată-mă!” 12 Şi i-a zis: „Să nu-ţi ridica mâna asupra tânărului şi să nu-i faci niciun rău, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu pentru mine!” 13 Abraham şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, un berbec era în spatele lui, prins cu coarnele într-un tufiş! Abraham s-a dus, a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. 14 Abraham a numit locul acela: „Dumnezeu va vedea”; de acea se zice şi astăzi: „pe munte Domnul se arată”. 15 Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oară pe Abraham 16 şi i-a zis: „Mă jur pe mine însumi – oracolul Domnului – pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu, 17 te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi descendenţa, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi descendenţa ta va stăpâni cetăţile duşmanilor săi. 18 Prin descendenţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu”. 19 Abraham s-a întors la servitorii săi, s-au ridicat şi au plecat împreună la Beer-Şeba. Şi a locuit Abraham la Beer-Şeba.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),1-2.3ac-4.5-6.8-9 (R.: 9)
R.: Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii.
sau:
Aleluia.

1 Îl iubesc pe Domnul,
pentru că ascultă glasul rugăciunii mele.
2 El îşi pleacă urechea spre mine,
în ziua în care l-am chemat. R.

3ac Mă împresurau lanţurile morţii
mă chinuiau tristeţea şi suferinţa.
4 Am invocat numele Domnului:
„Doamne, salvează-mi sufletul!” R.

5 Domnul este milostiv şi drept,
Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
6 Domnul îi ocroteşte pe cei nepricepuţi:
am fost lipsit de putere, şi el m-a mântuit. R.

8 El mi-a salvat sufletul de la moarte,
a ferit ochii mei de lacrimi,
picioarele mele de poticnire.
9 Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îl preamăreau pe Dumnezeu, care dă oamenilor o astfel de putere.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,1-8
În acel timp, urcându-se în barcă, Isus a trecut dincolo şi a ajuns în cetatea sa. 2 Şi iată că au adus la el un paralizat care zăcea pe o targă! Iar Isus, văzând credinţa lor, i-a spus paralizatului: „Curaj, fiule! Păcatele îţi sunt iertate”. 3 Atunci unii dintre cărturari spuneau între ei: „Acesta spune blasfemii”. 4 Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiţi rău în inimile voastre? 5 Ce este mai uşor să spun: «Păcatele îţi sunt iertate” sau să spun: «Ridică-te şi umblă!»? 6 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ”, i-a spus paralizatului: „Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!” 7 Atunci, paralizatul, ridicându-se, s-a dus acasă. 8 Văzând aceasta, mulţimile au fost cuprinse de teamă şi îl glorificau pe Dumnezeu, care dă oamenilor o astfel de putere.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Formula magică: Nu știu (să mă rog)

Posted by Paxlaur pe 22/06/2017

Cum sa ne rugamAu existat timpuri când mai la tot pasul era folosită expresia: „Nu ştii, te învăţăm! Nu poţi, te ajutăm! Nu vrei, te obligăm”. „Nu știu” a devenit un fel de scuză pentru noi pe care o folosim ca pe o „formulă magică” cu care sperăm să putem ieși din diferite încurcături. Am ajuns până acolo încât uneori spunem „Nu știu!” chiar și atunci când este vorba despre rugăciune. Nu ne este întotdeauna străină expresia: „Nu știu să mă rog”. Ba chiar cântăm: „Ruga mea-i tăcere, altceva nu pot / Să îţi spun. Doamne, nu ştiu să mă rog. / Îţi ofer din suflet binele făcut / Şi voi rămâne în faţa ta tăcut”.

Este adevărat, trebuie să stăm în tăcere în fața Domnului și să lăsăm faptele bune să vorbească. Însă, ascultând fragmentul evanghelic din această zi, nu putem spune că nu știm să ne rugăm, că nu știm ce „cuvinte” să folosim pentru a ne înălța inima către Dumnezeu! Însuși Domnul ne spune: „Voi deci aşa să vă rugaţi” (Mt 6,9) și apoi, plin de tandrețe, ne invită să rostim primul cuvânt din rugăcinea noastră: „Tată”! Trebuie să te simți fiu în inima ta ca să te poți ruga, ca să poți striga: „Tată”!

Astăzi ne îndreptăm rugăciunea tocmai spre Dumnzeu, Tatăl nostru, cel care este în ceruri și care vrea să câștige un loc și pe acest pământ, pe care el l-a creat. Mai mult, vrea un loc în inima noastră, un loc în care să se simtă ca în cerul său măreț. Suntem dispuși să-i dăm inima noastră? Suntem dispuși să învățăm să ne rugăm?

Astăzi, împreună cu Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, strigăm şi noi: „Doamne, am vrea să ne împlineşti o rugăminte: vrem să ne înveţi să ne rugăm” (cf. Mc 10,35; 11,1). Am vrea să nu ne mai laşi să spunem: „Eu nu ştiu să mă rog” sau „Eu nu am timp să mă rog”. Doamne, când nu putem să ne rugăm din cauza neliniştilor din inima noastră, ajută-ne tu. Dă inimii noastre pacea ta dumnezeiască. Ajută-ne să simţim că suntem mereu în mâinile tale, că tu ne conduci şi ne călăuzeşti, indiferent ce se întâmplă în noi şi în jurul nostru. În mâinile tale, Doamne, este viaţa noastră şi a celor dragi ai noştri. Când avem Cuvântul tău nu putem spune: „Nu ştiu să mă rog”! Când tu, cel atotputernic, eşti alături de noi nu avem cum să spunem: „Nu pot să mă rog”! Iar când ne deschidem inimile ca să fie umplute de Duhul tău cel Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul, nu mai putem spune niciodată: „Nu vreau să mă rog”. Cu tine şi în tine ştim, vrem şi putem să ne rugăm, după exemplul celei ce strigă cu noi „Iată slujitoarea Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Lc 1,38).

Dacă un om are în casă o Biblie, atunci nu poate să mai spună: „Eu nu ştiu să mă rog!”. Sute de rugăciuni sunt cuprinse în cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare îşi poate găsi propria rugăciune adecvată timpului, vârstei, necesităţilor, stării.


 

Roagă-te folosind cuvântul lui Dumnezeu.
Simte-te fiu
și vorbește cu Dumnezeu numindu-l „Tată”,
„Tatăl nostru”.


22 iunie 2017 

Joi din săptămâna a 11-a de peste an
Ss. Paulin de Nola, ep. *; Ioan Fisher, ep. şi Thomas Morus, m. *; Niceta de Remesiana, ep.
2Cor 11,1-11; Ps 110; Mt 6,7-15

LECTURA I
V-am predicat evanghelia lui Dumnezeu în mod gratuit.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 11,1-11
Fraţilor, o, dacă aţi suporta un pic din nebunia mea! Dar voi mă suportaţi deja 2 pentru că sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, întrucât v-am logodit ca pe o fecioară neprihănită cu un singur mire, Cristos. 3 Însă mă tem ca nu cumva, aşa cum şarpele a înşelat-o pe Eva cu viclenia lui, tot aşa gândurile voastre să se abată de la simplitatea şi nevinovăţia care este în Cristos. 4Căci dacă cel care vine vă predică un alt Isus, pe care noi nu l-am predicat, sau dacă primiţi un alt duh, pe care nu l-aţi primit, sau o altă evanghelie, pe care n-aţi primit-o, l-aţi accepta bine. 5 Totuşi eu consider că nu am cu nimic mai puţin decât aceşti apostoli teribili. 6 Dacă sunt un nepriceput în cuvânt, nu sunt şi în cunoaştere. De altfel, v-am arătat-o în toate şi înaintea tuturor. 7 Sau am făcut un păcat umilindu-mă ca să fiţi înălţaţi voi, predicându-vă evanghelia lui Dumnezeu în mod gratuit? 8 Am păgubit alte Biserici luând plată pentru slujirea voastră. 9 Şi când eram la voi, deşi eram în nevoie, nu am devenit o povară pentru nimeni, căci de nevoile mele s-au îngrijit fraţii când au venit din Macedonia şi în toate m-am păzit şi mă voi păzi să fiu o povară. 10 Pe adevărul lui Cristos, care este în mine, nu-mi va lua nimeni din ţinuturile Ahaiei această laudă! 11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? O ştie Dumnezeu!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 110(111),1-2.3-4.7-8 (R.: cf. 7a)
R.: Lucrările mâinilor tale, Doamne, sunt adevăr şi judecată.
sau:
Aleluia.

1 Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în sfatul celor drepţi, în mijlocul comunităţii.
2 Mari sunt lucrările Domnului,
vrednice de luat în seamă
de către toţi cei care îşi găsesc plăcerea în ele. R.

3 Lucrarea lui este plină de splendoare şi maiestate,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna.
4 El a lăsat o amintire a minunilor sale:
Domnul este milostiv şi plin de dragoste. R.

7 Lucrările mâinilor lui sunt adevăr şi judecată,
toate orânduirile lui sunt neschimbătoare,
8 statornicite pentru veci de veci,
făcute în adevăr şi dreptate. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Rom 8,15
(Aleluia) Nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba, Tată!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi aşa să vă rugaţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,7-15
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor! 8 Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-i cereţi! 9 Voi deci aşa să vă rugaţi: «Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău! 10 Vie împărăţia ta! Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! 11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi 12 şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! 13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău!» 14 Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta, 15 însă, dacă nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: